Dacă e sâmbătă, e Elena.
Fetița se uită pe geamul tramvaiului la un afiș cu un spectacol de teatru.
– Mami, când o să fiu mare vreau să mă fac actriță.
– O să te faci doctoriță sau judecător!
– Ba nu! Mă fac actriță!
Dar imediat si-a dat seama că e pe un teren minat și brusc, a schimbat tonul vocii și s-a uitat în sus la mă-sa cu ochi mari, rugători:
– Pot să aleg eu ce vreau să mă fac, nu?
Iar mama a decretat exact pe tonul judecătorului care urma să devină copila:
– Poți! Dar nu te ajută la nimic asta.
Sfârșit de conversație.
Ei sunt tot ce iubim mai mult. Îi iubim în haine de firmă, în cursuri de limbi străine, în două-trei sporturi și eventual în doar o jumătate de oră cât mai avem timp să petrecem cu ei.
Vrem să aibă o viață lipsită de griji. Îi vrem fericiți. Le vorbim despre experiențele noastre și de învățămintele trase din ele, dar nu-i lăsăm să și le trăiască pe cele proprii. Ne credem experți în tot ce înseamnă viață. Și dacă tot suntem experți, hotărâm pentru ei. Avem motive întemeiate, nu? Vrem să-i ferim de rele.
Le programăm viața până în cel mai mic detaliu. Știm exact ce și câte sporturi vor face, când încep meditațiile la engleză, germană și japoneză. Și, pe post de recompensă, le cumpărăm jucării cu care n-au timp să se joace și adorm cu ele în brațe.
Le vorbim în cel puțin două limbi prin casă, dar nu-i lăsăm singuri la joacă în fața blocului. Așteptăm să împlinească 14 ani ca să-i trimitem după o banală pâine. De umblat la aragaz, nici nu se pune problema.
Le luăm doar haine de firmă, dar nu-i lăsăm să alerge în parc de frică că le rup. Îi încătușăm cu dragostea noastră și le urmărim fiecare pas. Suntem a doua umbră a lor.
Investim zeci de mii de lei în educația lor, dar îi trimitem în viață total nepregătiți.
Ne mințim că așa îi ajutăm pregătindu-i pentru ziua de mâine, Dar uităm că ziua de azi n-o vor mai trăi niciodată. Și nici noi.
Pentru că ei vor fi generația care nu va ști ce este o decizie, o asumare a faptelor, un pericol de care să se ferească.
Vor fi adulții dependenți de noi.
E amuzant când povestești cu astfel de părinți, pentru orice comportament dăunător au cel puțin 2 scuze.
Mi-a plăcut un soi de anecdotă de la englezi, let your kid fall from grass-root level daily.
E principiul după care încerc să îl cresc pe fi-miu
Comentariu beton!13
@Razvan, eu recunosc că-l vreau pe fiu-meu pe o funcție bună. Dar îl vreau și fericit. Ce nu mi-a plăcut la discuția dintre mamă și fiică a fost tonul mamei. Copila visa sau nu, eu mă așteptam să se termine altfel discuția lor.
Comentariu beton!13
Bine Elena. Dacă ieri ne-am distrat cu degetul rosu, ai zis să ne-o tragi azi, sa nu mai râdem. Eu m-am zburlit când am citit articolul și mi-am imaginat viitorul descris de tine, peste 25-30 de ani.
Dar cu siguranță sunt și părinți care și-au dat seama de ceea ce spui tu și copiii lor vor lua deciziile și pt cei mai puțin norocoși. Problema mare e că cei mai puțin norocoși vor fi mai mulți și ca vor decide prin vot viitorul tuturor….
Comentariu beton!14
@Relou, ieri a fost ziua ta, azi e a mea.
Ieri mi-a citit un coleg o „glumă”: când eram mici și băteam mingea în fața blocului, babele și moșii ne amenințau că dacă nu încetăm nu știu ce ne fac. Noi credeam c-or să ne bată, dar ei au ales să voteze cu PSD.
Comentariu beton!82
@Elena, am citit și eu gluma. E bună dar e cea mai sinistră….
Comentariu beton!22
Mvai, cum a fost asta! Brrrrr…..
@Anouk, uite aici, dacă tot am început: https://youtu.be/UnSudHcdsYo
@Reloo, mda, cam așa.
Le-a picat fața profesorilor când am trimis-o pe fii-mea la școală cu un singur caiet. Sunt caiete din alea mecanice cu foi perforate și i-am pus într-un singur caiet fascicole de foi pentru materiile din ziua respectivă, frumos, ordonat. N-au putut să zică nimic. Iar fii-mea zburda!
Comentariu beton!21
@Relou, foarte sugestiv filmulețul.
Daca stiam ca asta e pedeapsa, as fi fost cel mai cuminte copil. Cred ca nici nu ieseam din casa. Deci tot noi suntem de vina ca sunt tot astia de 27 de ani: n-am fost cuminti.
Comentariu beton!15
@marna, e cea mai nenorocită glumă pe care am auzit-o în ultimii ani.
Comentariu beton!12
Na!Pai se putea sa incheiem saptamana intr-un ton optimist?Nu se putea.Asa ca,,daca e sambata e Elena” a fost lovita de melancolie si profunzime.Cat despre copii,noi sa fim sanatosi,oricum a mea face ce vrea ea si o doare-n cot de alte pareri.
@Marius, și al meu a intrat în perioada în care vrea să fie stand-up comic (după ce a vrut pe rând: om de serviciu, cosmonaut și Jean-Claude Van Damme) și-și testează glumele pe mine. Și eu pe EL.?
Comentariu beton!21
Mai asteapta putin sa mai creasca.Apoi sa ma contactezi sa te invat cum sa-ti musti buzele si sa urlii in gand:))
Comentariu beton!12
Prefer să urlu și să mă audă?.
Neata Elena.A mai deschis parcă Vasili,fanu’ no.1 al CFR-ului,subiectul.
Pentru mine este simplu:grija mea fata de copii este sa fie sănătoși si fericiți.Să se facă sudori,gunoieri,doctori,nu mă interesează.Prietenele sotiei își rezervă dreptul sa o faca pe a mea consoartă sa se simtă inferioară,ca nu tărâm copiii la spe cursuri,eu îmi rezerv dreptul să le fwt in gat.Scopul meu este sa îmi sustin copiii sa fie fericiti,nu sa trăiască ambitiile mele.
Vera,eu nu am mers cu trenu’,îmi plac trenurile dar sunt prea multi oameni pe metru pătrat,de Vasili vorbeam aseară.
Comentariu beton!36
@Elena, vezi? Tocmai ce ziceam: există oameni precum edelweiss care cresc copiii ce vor lua decizile de mâine. Problema e că sunt cam puțini….Sunt cam câți suntem noi pe blogul lui MV…
Comentariu beton!12
Săptămâna trecută,cel mare a anunțat-o pe maică-sa ca il place mult o colegă.Erau de fata si alea care trăiesc cu bețe-n cu.r,prietenele sotiei,ca esti prea mic,ca școală,meditații.Cel mare având venerabila varsta de nouă ani,că ma duc la tata.Precum chinezu lu Redoo,am rostit:să te placă o fata la vârsta asta,să-ti aducă bomboane este ca si cum ai suta o dată si ai da gol de două ori.E de bine.
Comentariu beton!38
@Relou, dar sunt absolut convinsa că există. Dar există și ceilalți părinți.
@edelveiss, neța și ție!
Sunt convinsă că asta faci cu copiii tăi. Cum la fel de convinsă sunt că există părinți și ca mama din tramvai.
Să știi că mi-am imaginat întâlbirea dintre tine și prietenele soției. Brrrrrr
Hell, no!
Am învățat-o pe fii-mea să se bucure de fiecare clipă, am făcut împreună orele de engleză sau de ski, am fost cu ea la shopping ca apoi să alergăm în parc, am dansat împreună la petrecerile în pijamale și am plâns la despărțirea de primul băiat….
Iar azi are ușurința de a munci pe brânci pentru ce vrea ea, de a nu accepta orice, de a hotărâ singură ce e bine pentru ea.
Comentariu beton!27
@Anouk, acum că te-am cunoscut sunt convinsă că ești o mamă mișto.
@Elena, ești drăguță! Nu ăsta a fost scopul meu. Chiam mi-am dorit ca ea să-și trăiască viața ei așa cum vrea și să fiu lângă ea atunci când are nevoie de mine.
Pare că am făcut și eu ceva bine în toată treaba asta.
„Vreau ce e mai bun pentru copilul meu, il fac vegetarian!”
@Mf, eu nu?.
Eu nu am copil, dar cand voi avea sper sa nu ii fac diversificarea direct cu ceafa de porc.
De ce nu, chiar raw-vegan! ?
Am niște prieteni care au doi copii. Au decis ei să devină vegetarieni ca să nu facă cancer. Automat i-a obligat și pe copii. Anul trecut am fost la ziua ei si a pus pe masă: pastă de linte, de năut, plăcintă cu spanac, cu varză murată. Fiu-meu:
– ceva cu carne n-ai?
Mă mir că au gazonul încă neatins??
Comentariu beton!28
Când șaormarul începe să taie carnea, începe să-mi plouă în gură. La voi la vegani, tot așa este când cineva tunde iarba?
Comentariu beton!35
@relou, hahahahahaaaaaa
Gazonul il pastreaza pentru calamitati! E un fel de „camara naturala”! Adevarul e ca placinta aia cu spanac merge brici dupa o ceafa de porc la gratar in mijlocul gazonului.
Comentariu beton!13
@Mf, ceafa de porc merge mâncată şi din picioare. Crede-mă!
@Mf, am auzit pe cineva care își făcuse câinele vegetarian! WTF?!!!
Comentariu beton!12
@Anouk, e verișoara mea aia. Câinele ei mănâncă doar salată de legume sau fructe. Ultima dată când am fost la ea am crezut că e împăiat.
Comentariu beton!22
@Elena, aștia ar trebui împușcați să nu se mai chinuie și în primul rând să nu-i mai chinuie și pe alții!
@Anouk, și eu îl rețin pe fiu-meu de la dulciuri. E grăsuț. D-aia l-am și dat la înot. În două luni a slăbit de la 47 la 45.5 kg și încă mai are de dat jos vreo 5 kg. Ideea e că nu îl pot urmări la after.
Acolo sigur scapă în oale și în pungile copiilor.
Elena, bravo ţie că eşti atentă cu băiatul tău. Adică văd atâţia părinţi în jurul meu care refuză să conştientitizeze că copilul lor are tendintă de îngrăşare…. Şi tot ei (copiii) suferă mai târziu, săracii.
Cainii mai mananca si rahat cateodata. Oare daca mananca rahat de vegetarian se pune ca e si cainele vegetarian? Ca raw sigur nu mai e, marfa e procesata deja.
Pai da,doar porcul nu se hraneste cu carne!Nici vaca!Asa ca nu are nimic,doar mancam vegetale prelucrate.
Eu nu am, dar cand voi avea sper sa nu ii fac diversificarea direct cu ceafa de porc…
Mie mi se zburlește parul când nimeresc intre prietenele soției care își cresc copiii după cărți (de bucate le zic eu). Să facă nuș ce cursuri, le citesc povesti in limbi străine….și toate pe la „venerabila” vârstă de 4-5 ani. Oameni demenți părerea mea. Dar sa fie copii când mai au timp? Fiică-mea face dans și muzică la grădiniță, dar doar pt că vrea ea și pt că îi place. Altfel nu ar face. Daca vrea în apa când plouă cizme in picioare, umbrela in mana și la bălăceală. E COPIL!
Comentariu beton!17
@Marius U, exact!!!
Acum vreo doi ani m-a prins o ploaie torențială de vară cu fiu-meu într-un magazin aproape de casă. Când i-am zis că nu stăm să ne apărăm de ploaie în magazin ci mergem acasă, a făcut niște ochi cât pepenii. Și acum își amintește întâmplarea asta.
Comentariu beton!16
Da, bineinteles!
Si cand veneam spre casa am sarit si in toate baltile pentru ca aveam concurs: ai cui stropi sar mai departe!
Si da, toti vecinii au declarat oficial ca sunt nebuna si copilul o sa raceasca. Ei bine, nu a racit, doar a mai invatat ca se poate juca si asa, din acel moment a constientizat perfect si consecintele: ca trebuie sa se schimbe de toate hainele si sa se incalzeasca cand intra in casa. Acum e oleaca mai mare si fie vara, fie iarna se dezbraca din hol si se schimba.
Si nu am sa uit niciodata ochisorii lui cum se uitau spre mine intrebatori la fiecare replica a vecinilor: tu ce zici, mai sarim? Da, mai sarim, ca e distractiv!
Si uite asa am primit amandoi in acel moment doua lectii de viata: poti sa faci ce vrei indiferent de parerea celor din jur atata timp cat nu le daunezi lorr, si doi: si ceea ce ma uimeste tot timpul la el, este faptul ca isi schimba hainele dupa astfel de distractii, vara sau iarna
Fata mea are 9 ani. Merge si vine singură de la școală de la 7. Are tel la ea si ma suna cand pleaca si ajunge. Se joacă în fața blocului cu copiii,tot de atunci. La aragaz nu se pricepe inca,dar își încălzește mâncarea la microunde. Păcat ca nu vrea să învețe singură. Hainele mereu si le face praf. In fiecare zi. Singurul lucru pe care i l-am ales eu,a fost înotul. I l-am ales pe cand ea avea 4 ani si doar ca sa învețe să înoate cat de cat. De atunci a facut doar un singur an pauză, iar anul acesta s-a apucat din nou.
Cunosc si eu o mamă care își tine copilul in glob. Nu are voie să alerge ca transpiră, sa vb iarna ca ii intra aer rece in gât,o conduce in fiecare dimineata in clasă, câte și mai câte…
Comentariu beton!14
@timmy, și al meu tot înot face. Pentru că îi place. Dar și pentru că l-am pus să aleagă un sport pentru că s-a îngrășat la after. L-a ales.
Ce nu e de placut la înot? Daca nu mi-ar fi lene, as face și eu… :)))
Și eu aș face. Dar la proferul copilului. Atât!
Problema cea mai mare e când după despărțire copilul râmâne cu unul dintre părinți ,în cazul meu cu mama,care încearcă să compenseze lipsa celuilalt părinte ,făcându-i toate poftele .Juniorul e extrem de șmecher și logic că profită.În schimb,e un copil cuminte și descurcăreț(seamnână pe tat-su)se scoală la 6 să ajungă la școală,schimbă singur două mijloace de transport,e o fire independentă,merge singur la sport și la 16 ani vrea să îsi caute ceva de lucru să își schimbe calculatorul cu ceva mai performant.Normal că pot să îi trimit de aici unul,unde cam toate sunt la juma de preț,dar nu vreau.Madam mă-sa,care mă urăște visceral,îmi scoate ochii că nu îmi pasă de copil.Orice explicație cum să nu îi ma dea mură în gură și să îl învețe că viața nu întodeauna roz și un iphone nu te face mai deștept,ci dimpotrivă mai prost,se termină cu inevitabilul ,,ești o jigodie,cum ai fost mereu”.
Comentariu beton!33
@Paco, am o prietenă care s-a despărțit de curând. Fix aceeași problemă au. Copil e grăsuț bine. La 9 ani are 50 kg. Ea nu-l poate opri de la dulciuri că „poftesc eu, d-apăi el. Ce să fac? Să mănânc cu capul în dulap?”.
Tatăl copilului îl duce pe cel mic la sport. Sunt ca șoarecele și pisica.
Comentariu beton!11
@ElenaP.Grăsuț bine?9 ani și 50de kg? Gizăs fuck!Eu la 42 am 75 de kg.Dacă tot îți e prietenă,barem îndrum-o spre blogul lui Vasilesco,dacă nu poți face mai mult.Iar tatăl îl duce dejeaba la sport.
Acum, intrebarea mea de muiere nebuna, este asta: te-a luat jigodie sau te-a transformat ea intr-una?
Comentariu beton!20
@Ad,la întrebarea asta nu știu cum să îți răspund,pentru că sunt atât de jigodie,încât apelativul în sine ,îmi pare un compliment?
Comentariu beton!23
@Paco, am si eu o jigodie la usa. Este un tata exceptional. 🙂
Uneori, ma intreb daca eu, ca parinte, sunt de nivelul lui, oricare ar fi calitatile mele si scaderile lui.
Mihai, am pus virgula intre subiect si predicat. Te implor, sterge-o tu!
@Paco, las’ să fii tu jigodie și Juniorul un Om fericit!
@Anouk azi e ziua lui Junior.Se aștepta să îi trimit ceva,dar i-am spus că o să îi ajungă un pachet în 25 noiembrie printr-un prieten.A fost un pic dezamăgit.Ce nu știe e că pachetul voi fi eu.Am luat deja biletele de avion.Nu l-am văzut de cinci ani.Jigodie de om ce sunt..
Comentariu beton!34
@Paco, LA MULȚI ANI!!!!!
PS- îți faci drum și prin București să ne cunoști?! ?
Fara suparare, da’ are si ma-sa un pic de dreptate. Mi-am tot rascolit prin cap, dar in afara de a fi la puscarie sau mort, nu prea stiu alta scuza buna sa nu-ti vezi copilul 5 ani. Numa’ zic.
@Saddie, sa ne fereasca chinul sa fim in pielea lui Paco si sa ii simtim durerile. Stii tu care o fi fost motivul pentru care nu si-a vazut copilul atata timp?
@Paco, să îți trăiască fecioru’!
Paco, ai tot respectul meu, cred ca ti-am mai spus asta.
Nu pot decat sa iti tin pumnii la intalnirea pe care o vei avea pentru ca usor nu va fi.
Nu pot decat sa te sfatuiesc sa nu renunti sa te intalnesti si a doua oara chiar daca prima nu va fi ok.
Sunt convinsa ca ak emotii cat esti tu da mare! Bafta multa iti doresc!
Cu asta, draga Elena, m-ai atins fix in centrul fiintei. Am o durere mare dar a trebuit sa ma obisnuiesc sa traiesc cu ea. Si traiesc…ma rog…supravietuiesc.
Cred ca am fost singura femeie , mama din Romania care si-a pierdut copiii la divort. Povestea este lunga si complexa si nu vreau sa plictisesc dar nici sa rascolesc.
Cand avea 10 ani, cel mic m-a cautat – la Biblioteca, unde lucram- si m-a intrebat daca poate sa ramana cu mine. Trecusera deja niste ani in care nici macar nu am avut voie sa-i vad. In anii aia pot afirma ca am murit. Dar am inviat, normal ca putea sa ramana cu mine. Si vorbeam asa cu el, ii ziceam ca sigur am facut erori, ca nu am fost o buna sotie, ca nu m-am priceput in multe DAR ca sunt cat de cat multumita ca am fost o buna mama.
La care copilul zice; glumesti, nu ai fost o mama buna deloc. Mi-a inghetat inima. Pai, zice, nu-ti amintesti cat de dura erai cu noi? Baieti, stingerea, la culcare. Baieti, la teatru, la cercetasi, la masa, la gradi, mana pe cartea de colorat, baieti …Baietii au acum 30 si respectiv 32 de ani. Nu e zi in care sa nu ma intreb cum ar fi fost sa-i pot creste mai departe eu. Sa fi plecat el din casa, exul, si nu eu pe drumuri. Sa fi avut eu bani si nu el, exul, pentru avocat bun, sa fi avut eu familia aproape si nu el, exul. Nu stim cum ar fi fost. Nu cred ca exista parinti perfecti . Si fericirea asta e foarte , foarte discutabila! Cam atat am avut pe moment de scris…
Comentariu beton!16
@GMT, stai să-ți spun eu una tare: sunt câțiva ani buni de atunci. În fiecare weekend aveam program de curățenie, gătit și călcat. Ca să mă desfășor în liniște copilul ieșea cu tăică-său in parc. Mă mai sunau din când în când: ai terminat? Venim?
Nu încă. Vă sun eu când sunt gata.
Într-o sâmbătă am vrut să ies cu ei in parc. Când a văzut copilul că sunt îmbrăcată mi-a spus: tu, vii cu NOI în parc, mama??? Era șocat!
Păi, ceapa lui de copil, dacă nici ăsta nu-i momentul ăla când trebuia să mă trezesc eu nu știu ce să mai zic.
Comentariu beton!17
Elena, este perfect ca are copilul o relatie cu tatal lui!. Destui nu inteleg ca se despart- iaca, se intampla- sotul de sotie si nu parintii de copii! De multe ori copilul este folosit de catre adult – mamele o fac des dar iata ca in cazul meu a fos invers!- pentru razbunare, platit polite…Deja, cred, copilul sufera din cauza divortului parintilor si cam toata viata ii va fi conditionata…Dar sa mai fie si rupt de tata, de mama in cazul meu…acesta e un mare, mare rau facut copilului. Si celuilalt parinte dar e adult si sufera ca un adult.
Pe mine m-a marcat prea tare viata traita cu parintii mei, copil fiind, adolescenta si mi-am zis ca asa ceva copiii mei nu trebuie sa traiasca, sa vada. Ei nu au divortat, eu am ales divortul cu toate consecintele ce au urmat. In naivitatea mea nu m-am asteptat la ce urma sa vina…
Copiii au nevoie sa fie iubiti de amandoi parintii, macar de unul. Sa creasca senini, sa fie educati, ingrijiti, ascultati…
Cand fostul sot m-a anuntat ca divortam, am respirat usurata( recunosc, a fost mai curajos ca mine) si am pus doua conditii: sa ramana fata la mine si sa pastrez numele( din comoditate). Nu m-am inselat in privinta lui ca om, nu ca sot si barbat. Am ramas in casa(acum sta fiica mea acolo, fiind la varsta cand vrea sa-si demonstreze ca se descurca singura cu serviciu si facultate), in 11 ani nu a comentat de fata cu Ana nici macar o hotarare a mea, daca sun eu sau fata ca avem nevoie de ceva stim sigur ca ne ajuta. Fiica mea, desi il judeca destul de dur, il iubeste si este sigura ca este iubita. Iar modelul ei de casnicie e al parintilor mei, modelul de sot fiind tata, care a crescut-o si pe ea. Si cu toate astea, tare mi-ar fi placut sa nu fie nevoita sa aiba parintii despartiti.
Comentariu beton!14
Hei, off topic. Ați văzut ca astazi nu este nicio mânuță roșie? L-or fi internat la nebuni pe hater si i-au tăiat accesul la net. Mi-l și imaginez cum și-a aruncat desktopul prin geamul ăla mic al garsonierei confort V de la mansardă iar apoi a plecat pe străzi vorbind singur până cand l-au prins hingherii.
@Relou, cred c-a intrat mamă-sa pe fir. Şi i-a spus ce trebuie să se facă când o să fie mare. Că paranoic nu este o meserie.
Am eu una,acum am vazut.O fi de la Elena,il prefera pe proful copilului.Csf,n-ai csf…
Elena, ce frumos ai scris…
Ai atins un subiect sensibil, din păcate. Copiii nu sunt niște alter egouri mai mici, sunt ființe distincte, cu personalități distincte. dar nouă ca părinți nre e ste foarte greu să acceptăm asta.
@Gabil, să nu se înțeleagă că eu nu îmi corectez copilul. Dar îl şi las să decidă ce vrea să facă. Cu sportul am eu o fixație, poate şi pentru că am făcut şi eu.
L-am dus la kickbox pentru că Van Damme. Încălzirea însemna întins pe burtă şi mişcat mâinile şi picioarele. Al meu când se vedea pe burtă îşi punea mâine sub cap şi căsca. I-am explicat că Van e unic şi e momentul să aleagă altceva.
@Anouk,mulțumesc.Stau doar o săptâmână ,plus că locuiesc în capătul opus față de București.Next time.
@Paco, știu că stai departe, ne-ai zis. Să vă bucurați amândoi în săptămâna aia cât pentru incă 5 ani!
Mie mi-a plăcut să cresc o dată cu fii-miu. Ne-am distrat maxim. Probabil că am făcut și greșeli dar cred că s-au pierdut rapid în neant dacă acum se cheamă că suntem prieteni. Ce îmi place tare mult la el e că este sensibil, ușor timid uneori, are încredere în el și cred că își va găsi echilibrul, implicit fericirea. Aaaa … și știe să ofere flori unei femei, asta a învățat de la tac’su. Azi sunt ușor melancolică, împlinim un număr de ani de căsătorie, nu spun câți că vreau să îmi păstrez statutul de păpușă misterioasă și delicată ???
Comentariu beton!13
@Mona, La mulți ani! Misterioaso?.
@Mona, mulți și frumoși înainte!
@Elena
@Anouk
Mulțumesc fain!
@Elena, fii-miu are 20 de ani ??? Ce pot spune acum, dacă vă este de ajutor celor ce aveți prichindei este că nu putem veghea așa cum ne dorim, asupra lor. L-am trimis în tabără de schi, s-a întors cu ganglionii cât China și diagnostic de glomerulo. L-am ținut lângă mine, s-a împiedicat, a spart geamul unei uși și și-a tăiat toate degetele de la mâna dreaptă. A vrut să renunțe la facultate, să fie bucătar și am căutat împreună un restaurant unde să înceapă munca. A fost incitant și foarte fain. L-am lăsat să testeze și a știut că sunt mereu în spatele lui dacă are nevoie de mine. Își vede în continuare de facultate, gătește acasă pentru noi și liota de prieteni.
Stați în spatele lor și va fi bine. Asta aș scrie eu în orice carte pentru viitori părinți. Atât.
Comentariu beton!30
Eu sunt mama unui adolescent. E cuminte, nu are probleme la scoala , frecventeaza sala de forta, e in regula pana aici. Ii place muzica rock si doreste foarte mult sa-si lase parul lung. Doar eu si prietenii lui suntem de acord cu el, in schimb tata-so, socrii, nasii si toata familia e impotriva si insista zilnilc sa mearga la tuns.Se agita toti de parca ar fi cea mai mare catastrofa din lume.Adultii si batranii uita cum erau ei in tinerete si incearca sa-si impuna ideile fata de copii care depind de ei si sunt in intretinerea lor. Suntem totusi in secolul 21,credeam ca s-a mai desteptat lumea, dar se pare ca nu.Eu imi doresc sa vina din urma adulti cu mentalitatea deschisa si sa avem alt tip de societate. Mai avem de asteptat se pare.
Comentariu beton!13
@Elenus, da, da. Un bărbat trebuie să fie tuns! Aaa, şi armata făcută.
@saddie,poate să locuiesti în altă țară?poate să ai interdicție de a părăsii țara respectivă?poate că mă-sa îi interzice copilului orice contact cu tine?poate ai hotărâre judecătorească definitivă care să îți interzică orice apropriere de copil?poate copilul locuiește cu mă-sa în altă tară ?poate copilul te urăște din inimă și nu vrea să te vadă?iată câteva posibilități.E ușor să dai din taste fără să gândești înainte,este?
Comentariu beton!36
Paco,cât de elegant te exprimi in situația asta,îmi fac tricou cu tine,plm.Eleganța mea in cazul unor judecati din astea de căcat durează fix două secunde,in care apuc sa zic :băi….apoi mă metamorfozez in 6 tractoriști si cel putin 4 birjari.
Comentariu beton!21
edelweiss,pentru ca data viitoare când îi mai coace neuronul o întrebare din asta creață să mai stea un pic să judece și nu procedeze pe sistemul prima dată mă șterg la cur și după aia mă c.ac.
Comentariu beton!13
vreau si eu sa fiu birjar…uneori
Paco, nu esti dator sa dai nimanui explicatii pentru ce ai trait si traiesti.
Nu imi plac parerile si sfaturile gratuite, in special in ceea ce priveste viata personala. Suntem liberi sa nu ne justificam in fata nimanui si singura datorie este fata de noi si de cei ce ii iubim.
Eu iti doresc sa ai o intalnire minunata cu fiul tau si sa nu te dai batut niciodata! Iar mama’sa, sa isi futa doua perechi de palme si sa se trezeasca, copilul nu e moneda de schimb intre adulti si nici material de santaj. O parea piciul fericit and shit dar, crede-ma ca doar noi, copiii de parinti divortati stim ce e in noi cand se incepe raboiul si noi suntem scut.
Succes man!!!
În anii 90, când eram eu la liceu, jumătate din clasa mea (de 39 de inși) dădea la Medicină și la Drept. Nu cred că-s mai mult de cinci-șase care să profeseze în domeniile respective, din câte-mi amintesc de la întâlnirea de zece ani. Deci boala-i mai veche, dar azi capătă forme noi de manifestare. Mă miră cum unii părinți nu înțeleg că o meserie care nu-ți place și pentru care n-ai înclinații degeaba e bănoasă, pentru că sunt șanse mai mici să performezi în ea.
@dreamingjewel, pe vremea mea era o vorbă: profesor, doctor, inginer.
Am ales să mă fac profesor. Matematică-fizică. N-am fost nici măcar o secundă în funcția asta. Am fost orice altceva, dar asta nu.
Discuția de mai sus am avut-o cu ai mei până m-am însurat și puțin după. De fapt, nu a fost o discuție, ci un monolog al lor însoțit de fapte care să mă ducă în direcția în care ar fi vrut ei să merg. Am făcut tocmai pe dos. M-au vrut doctor sau politician sau ofițer, eventual cu funcție de conducere, îmbrăcat la costum și cu geantă diplomat, cunoscut și respectat de comunitate, cu realizări mărețe, fără să bage în seamă eventualele aptitudini sau pasiuni pe care le aveam și care se băteau cap în cap cu ce vroiau ei. Ghinion! Am luat-o mereu de jos, am fost mai mult muncitor, urăsc să port costum și m-am ferit de job-urile care m-ar fi putut obliga să fac asta, nu mi-a păsat de eventualele realizări mărețe sau de alte d-astea. M-a interesat bunăstarea de moment, propria comoditatea, lipsa de responsabilitate, am muncit serios și bine, dar cu cheful omului care face fiindcă trebuie, nu fiindcă îi place. N-am fost lăsat să devin ce îmi doresc, dar nici n-am vrut să devin altceva. N-am excelat, doar m-am conservat.? Nu pot să spun categoric că mi-a prins bine această încăpățânare a mea, această înverșunare împotriva „viziunii” lor despre viitorul meu, dar lor cu siguranță nu le-a dăunat.
Având această experiență, fac exact invers cu ai mei. Vreau să fie fericiți, să-și descopere și să-și dezvolte pasiunile (mă ajută mult și abordarea privată a modului de învățare), și voi încerca să le ofer toate mijloacele necesare pentru a face în viață ce le place. Chiar dacă, vorba lui @edelweiss, vor vrea să fie sudori, gunoieri, fotbaliști, șoferi de basculantă pe șantier, politicieni, pădurari sau crescători de gâște.
Mă abțin la partea cu dependența fiindcă am alte păreri decât majoritatea celor de aici și nu am chef azi de discuții. Zic doar atât: nu comparați copilăria noastră cu copilăria lor. E o diferență între a fi lovit de o Dacie1300 și un BMW seria 7, între a fi bătut de un țigan și a fi dus în Italia la produs, între a bea vodcă și a consuma heroină, între a te juca de-a hoții și vardiștii și a te juca de-a supereroii care pot zbura de pe bloc, arunca cu foc și tăia membre care cresc la loc. Da, sunt overprotected cu piticii mei, fiindcă am văzut prea mulți oameni în ultima vreme albind brusc din cauza nasoalelor pățite de copiii lor. Stați liniștiți, vor fi pregătiți de viață și ei. Fiindcă viața lor nu se va compara cu a noastră.?
Comentariu beton!37
@Ionut, chapeau!!!
@Ionuț, am mai scris pe aici. Mi-am dorit să fiu profesoară de fizică pentru că-mi adoram diriga. Deşi am terminat facultatea n-am fost nici măcar o zi la catedră. Am fost croitoreasă, vânzătoare de pateuri orice altceva dar nu profă.
Eu asta îmi doresc pentru copilul meu: să nu capituleze. Să ştie că dacă vrea, e doar un pas până la poate. Şi să nu se lase doborât. Vreau să fie colacul lui propriu de salvare oricând.
Excelentă asta cu colacul de salvare, o pun la pachet! Pentru că am constatat că degeaba vorbești mult cu ei. Trebuie să le vorbești puțin și dacă pot transpune în imagini ce le spui, te-ai scos.
Mona,exact!
Când a plecat a mea la Capitală , acu 4 ani, un singur lucru i-am spus :
-Orice femeie are valoarea pe care și-o acordă ea singură. Dacă alegi să fii o tăratură , o să fii tratată drept o tăratură și dacă vrei să fii femeie independenta, care e în postura să aleagă ea pe cineva in loc s-o aleagă cineva pe ea, poartă-te ca atare
Și a venit cu logodnicu acasă(un băiat de treabă) , că la anu face nuntă și copil, și dacă mi-ar place să fiu bunic . WTF , că-s prea tânăr
Încă….
Comentariu beton!21
@Colonele, îți vad barba cum îți tremură de emoții.
Tu ai impresia că-i primu ?
Cu primu a venit pe la 19 ani, acasă
După ce l-am îmbătat și a început să dea ce-i mai bun din el s-a sfârsit relația intro săptămâna
Cu al doilea la fel și. pe urmă pauză, că intrau toți in offside
E foarte hotărâtă(sau îndrăgostită) de a venit cu el acasă
Eu o să ies la pensie înainte de 50. Cum dracu să fiu bunic ?
@Colonele, eu vreau să fii acum bunic. Sunt convinsă că vei scrie pe aici cu floricele, roz şi mov. Dupa aia pot să mor. De râs, desigur.
Comentariu beton!12
Mon colonel, am o veste: o sa pupi copilul ala pe toate partile si o sa te miri cum de nu se invarte soarele doar dupa rasul lui. Poate nu o sa spui cu voce tare, dar ai sa simti ca niciodata nu ai stiut cum e sa iubesti pana la el.
Comentariu beton!16
Bos,eu am crezut ca ti-a căzut scara si ai rămas ca manole ala pe acoperiș,că ai cam lipsit.Măcar ai reparat hornu?
Mon colonel, salut! Ce faci dacă schimba ăștia legea? Că la coeficienți au umblat deja!
1. La mulți ani tuturor sărbătoriților de pe-aici și mie! Da, păcătoșilor, căiți-vă și citiți si voi calendarul creștin ortodox zilnic, nu doar de Paște și de Crăciun! 😀 😀 😀 😀 😀
2. Nu mă (mai) pronunț. Al meu are aproape 19 ani și cu multă muncă și puțin noroc la anul pe vremea asta va studia informatica la Cluj (mumă-sa plânge că-i departe). Fiindcă așa și-a dorit el. Elena a mai dat un ochi pe profilul meu de FB și poate a văzut și copilul: a avut părul lung, scurt, a fost și chel. C-așa și-a dorit el. De patru luni și-a luat carnetul de conducere. Condu băiete! Mai bine dau banii pe motorină decât pe beutură sau – mai rău! – pe buline de dezintoxicare. Există niște reguli (de bun simț zicem noi) pe care le respectă (acum mai greu că deh, e major! 😛 ) dar în rest e pe picioarele lui (a muncit, a călătorit, a citit, a învățat). Cam asta ar fi (mult, știu, dar poate cu folos unora). Toate bune tuturor!
Comentariu beton!16
@Victor, La mulțu ani! Nu ştiu de ce te urez, dar îmi eşti simpatic.
@Elena P, venind din partea ta, chestia asta o iau drept compliment! 🙂 E vorba că azi ortodoxia îi sărbătoraște pe Mina, VICTOR și Vichentie.
@Victor, La mulți ani!!!! ?
PS-eu știam și te așteptam să-ți urez!
Sărut-mâna Anouk!
Uh, am scăpat de faza asta. Și am scăpat cu bine. Fără intenție, fii-miu trăiește visul meu: călătorește oriunde, oricând vrea el. Conjunctural, jobul îi permite asta. Acum e pe o insula prin Thailanda – că aici e cam răcoare pentru el.
@Elena, zici ”îi trimitem în viață total nepregătiți”? Aș zice că-s pregătiți să strâmbe din nas la tot ce NU-i de firmă 🙂
P.S. O buna prietenă psiholog mi-a zis odată într-o discuție amicală: ”nu trebuie să fim părinți perfecți! rolul nostru e să creștem oameni funcționali, ușor adaptabili la societate”.
Comentariu beton!13
@Laura, da, până la urmă totul se rezumă la ce a spus prietena ta.
” – Sebi, ce vrei sa te faci când vei fi mare? Râde, se strâmbă…
– Păi…cred că oaie neagră!!! Și râde iar.
– Adică?!
– Păi, nu asta zic părinții, la școală, că sunt?! Și râde iar! Râdem și noi.
– Nu ,serios, ce vrei sa te faci?
– Bărbat, mami, că meseriile se schimbă!”
Tati- licențiat în inginerie navală și drept, mami in chimie și drept.
Amândoi, reprezentanți medicali. Credeți că asta am vrut sa fim?! De fapt, am uitat ce am fi vrut…
Până să devină bărbat, îl lăsăm să fie copil! Are timp de proiecte, forecast-uri, planificări…
Lăsați copiii să fie copii! Chiar dacă-s…oi negre! ??❤️
Comentariu beton!24
Superb!
@Ecaterina, hahahaaaa. Tare asta cu oaia :))).
Vorbesc și-n experiența personală: am vrut sa fac liceul sanitar, sa devin asistent medical și mai apoi medic! Mama mi-a interzis, ducându-ma la un liceu teoretic, același pe care îl urmase ea!( parca o aud:”fata mea nu ca pune plosca niciodată!!!clar?! Niciodata!”) am suferit, dar am urmat alegerea ea! După liceu am dorit sa fac matematica! Nu! A ales sa dau la drept! Jur: nu am scris nimic in lucrare! Am picat! Cu brio și cu fericire! Am intrat cu 10 la medicina anul următor! După 3 semestre m-am retras la o postliceala sanitara!( ma căsătorisem, așteptăm un copil, soțul era cadru militar la Carei)eu am ales! Sunt fericita! Îmi urmez vocația! Anul trecut fata mea a avut înscrierea la liceu! Profesorii și psihologii i-au spus ca poate face ce vrea, in orice domeniu! A ales liceu artistic: dorește sa devină psiholog specializat in terapie prin arta! E fericita! Ea a ales! E singura dintr-o clasa de 25 care are părinți ce nu i-au impus! Vreau sa fie fericita! Si o văd fericita si mulțumită! Așa știm și eu și soțul meu ca am ales bine pentru copilul nostru: libertatea și asumarea deciziei!
Comentariu beton!15
@Emanuela, știi ce m-a enervat cel mai tare la discuția din tramvai? Că mama, deși vorbea cu o fetița de vreo 8-9 ani, a fost dură rău. Las-o, frate, să viseze. Că sunt puțini copiii care stabilesc de la 9 ani ce-or să devină.
Stii bine ca e greu!
Al meu copil, ca toti copiii era fascinat de masina de gunoi. Ma intreba incontinuu cand poate sa devina gunoier. Normal ca ii raspundeam: cind vei fii mare ca domnii aceia…
Ani de zile, saptamana de saptamana de cate ori venea masina de gunoi el era cocotat pe gard si urmarea fascinat tot ce se intampla.
Toti din familie ii spuneau ca e rusine sa se faca gunoier. Eu am continuat in acelasi stil. Normal ca toti vrem pentru copilul nostru doar functii de doctor si inginer. Si eu, normal!
Eu am o vorba: De aia esti mama, sa ti se mai rupa o bucata de inima, sa mori un pic la fiecare nazbatie de-a copilului.
Muream si continuam: Dar binenteles ca poti fii gunoier, doar sa cresti putin mai mare!
Mi s-a facut pielea de gaina. Mare dreptate ai in ce-ai zis. Eu n-am copii, dar ii vad pe prietenii mei care au, ca procedeaza exact ca mai sus. Si oarecum isi dau seama unde gresesc, doar ca… societatea, viata, mediul…
Cand o fi sa fie, sper sa stiu/pot sa ma infranez :).
Sambata linistita!
@ Maria, azi trebuia să ne hăhăim. Dar am zis să scriu despre asta, pentru că nimic nu mă atacă mai tare decât copiii.
Hăhăi-te tu hăhăie-te, mai ales c-a revenit hater-ul! 😀
@Victor, Da, man, am observat. Doar că e haotic văd. Nu-i înteleg modul de a da cu mâna roşie, dar bine că a venit.
Exact! Am remarcat că am lipsit 2 ore și a venit omul negru 🙂
Cred ca a revenit cu tot cu ma-sa aia de ziceati ca l-a calmat,ca is prea multe deste indreptate in jos.
@Marius, dacă cineva se temea mai demult că noi femeile o să-l feminizăm pe @Mihai si o să punem stăpânire pe blog, acu’ mi-e teamă că haterul a venit cu tot neamu’. Și nu mai scăpam.
L-ati ” invocat” si acum e harnic…
isi face norma… in loc de Distonocalm
Să vă povestesc cum a ales fii-miu facultatea?
În primul rând că până în a 12-a trim. 1 habar n-avea la care se va înscrie. El își dorea să fie navigator crezând că va călători. Da, navigatorii călătoresc, dar nu-s turiști. Iar apa și vaporul îți cam ies pe nas când visezi capitale, concerte, muzee și coctailuri pe plajă. Într-o discuție (serioasă, de familie) i-am arătat variante și oportunități, să aleagă.
A dat examen la 2 facultăți: 1. Academia Navala Constanța – a intrat la fără taxă (media în jur de 8, nu mai stiu exact). 2. Comunicare și Relații Publice București, examen dur la filozofie. A luat 9.03 și a întrat la ”cu taxă” – îi trebuia cam 9.50 pentru cursuri moca.
Între varianta 1. – costuri minimale și varianta 2. taxă, cazare, mancare, drumuri București, musiu copilul a ales București.
La momentul ăla deja mă vedeam într-o groapă cu datorii… Eu m-am lamentat, dar ta-su a zis calm ”ne vom descurca, lasă-l cum vrea el”.
Să vă zic de ce a ales așa? Simplu! Iubita lui de atunci intrase la facultate în București. Amor mare! După 3 luni erau despărțiți…
Iar noi am plătit ca berbecii 4 ani ”amorul” ăsta imens 🙂
L-am lăsat să aleagă, chiar dacă a fost o alegere subiectivă. Dacă i-am fi impus ceva, poate ar fi regretat și azi.
Acum nu regretă nimic și chiar îl ajută facultatea în actualul job.
Comentariu beton!12
@Laura, eu sunt la „vârsta” la care 1 și 8 Martie mă costă 22 de fetițe, iar 14 februarie mă costă mai mult decât ziua lui de naștere. Motivul se numește Bianca. E balerină☺.
Comentariu beton!18
@Elena P,
Ai viață grea! 🙂
O dorință îndreptățită a părinților ar putea fi: ”să fie sănătos și să ajungă să-și plătească singur mofturile”…
Elana P Eu vorbesc din partea ,,adversa”. In ultimul an de gradinita, de 8 martie, fiica mea a primit un inel absolut superb din argint cu jad. Am vorbit cu educatoarea discret si mi-a dat numarul de telefon al mamei baietelului cu pricina. Sincer, m-am gandit ca l-a luat din casa fara stirea ei, pentru ca era un lucru costisitor, nelaindemana unui pusti de 7 ani. Iar mama mi-a declarat ca au fost impreuna sa-l aleaga dupa indicatiile fiului.De aici jadul: Ana are ochii verzi. Ne-am amuzat amandoua, ne-am urat de bine pentru copii. Inelul este folosit si azi(e o chestie tare desteapta, i se regleaza marimea), cand se asorteaza cu imbracamintea.
Comentariu beton!14
@marna, am alergat ca un ogar într-o zi de 7 martie după o cutiuță de catifea roşie în formă de inimioară. Noroc că Ana, mama Biancăi, îmi este prietena?.
Am fost la reuniunea de niște ani de la terminarea facultății. La strigarea catalogului, fiecare se ridica în picioare și se lăuda cât de departe a ajuns în viață and shit like that. Și au fost tot felul de povești de succes (unele chiar impresionante). Și apoi mi-a venit rândul. Ș-am glăsuit cam așa:
“Prezent! N-am job important, nu fac cârca de bani, tot ce mi-am dorit a fost să am familie, copii. Am doi copii, sunt mămică și-s fericită.”
Nu m-au interesat reacțiile lor. Eu eram pe treaba mea și eram bine.
Comentariu beton!21
@Vera: 23 + 10 = 33. 33 + 1 (maxim 2) = 35. Ani. Frumoasă Vârstă! Să-ți trăiască fetele! Și bașcheții, că mai ai de mers prin viață! 😛
Comentariu beton!12
@Victor uăiii, păi ce facem, ghicim chiar așa?! 35 dă trandafiri în buchetu’ vieții am prins, da. Iar bașcheții… m-au dus astăzi numai pă drumuri de cheltuială, fmm viață!
La mulți ani, sfântule, spor la petrecere weekendul ăsta și gata, luni fuguța la munci! Să ai poftă, ahahahahahha!
Paco, să-ți trăiască! Despre altele nu comentez, n-am ciocnit valizele în gară ca să știu de ce ești jigodie și afacerea e prea sensibilă ca să-mi dau cu părerea.
Faci tu ce faci și-mi tot dai fatala cu munca. Deap, de luni merg la servici, așadar mai lent cu comenttul. 🙂 Oricum, mulțumesc de urări.
@Victor dau fatala cu munca pentru că îs heităriță ?
@Vera, şi se vede asta. La fericire mă refer.
@Elena crede-mă, lupt în fiecare zi ca să mă dezbar de frustrări și episoade de autocompătimire cruntă. De la o vreme, se pare că ies învingătoare. Mă înconjor cu persoane pozitive, cu prieteni vechi și noi, oameni frumoși și mișto! Așa ca mine! ❤️
http://stirileprotv.ro/stiri/social/cu-diploma-dar-fara-loc-de-munca-in-ce-domenii-lucreaza-acum-absolventii-de-informatica-sau-economie.html.
Singurul sfat pe care i l-am dat copilului meu, de cand a inceput scoala a fost, bai tata, inveti pentru tine. dupa liceu si-a ales ce facultate a vrut ea si o sustin financiar cat pot.
Am cel mai bun copil din lume, si sunt mandru de el.
@Shoric, și eu am cel mai bun copil din lume. Toți de aici avem cei mai buni copii din lume.
chiar si eu …care n-am
Ia să-i spun si eu lu nea Victor,multă sănătate,că-i moca.
Na că s-a trezit si cracii lungi ai blogului.Probabil cel care era până acu câteva ore,bărbatul visurilor ei,zace legat de calorifer,in timp ce această don’soara s-a plimbat o oră cu un blender un functiune pe lângă bietul om.Ia zi mă,ce crezi ca o sa fac cu utilaju?Ală ar fi raspuns printre sughițuri de plâns dar mai greu cu calusu in gură.Smoothie mă fricosule asta fac.Ală încă este legat si a descoperit prin rugăciuni încă doi noi sfinti si adevărata cale a lui dumnezeu.Bună Vera,(trebuie să te pui bine cu anumiti oameni).
Bună, edelweiss, cititorule în stele. Aproape așa s-a întâmplat aseară! Am făcut o baie fierbinte, mi-am tras pijamaua flaușată și șosete desperecheate (trendy, nu joacă!) și dacă nu l-am rupt pe somn! Numai reprize i-am dat până la dimineață.
Cine se pune bine cu cine? Je ne! Îs prea bătrână… errrmm, îs prea mișto ca să mă sinchisesc de lume.
„Fericirea o cauti, o gasesti, o legi si o pastrezi, de aia ma roaga iubitul sa-l dezleg de calorifer.”
Hai că deja îmi faceți poftă să sechestrez un păpușel de calorifer. ?
Searching…
Ea și el, cuplul clasic, conservatori, căsătoriți pentru că așa trebuie, doi copii.
Fata a făcut ce au vrut părinții. I-au ales școala, hainele, i-au impus comportamentul. S-a măritat cu primul care i-a ieșit în cale, e deprimată și blazată.
Băiatul a fost oaia neagră, a făcut totul pe dos. I-au făcut viața un calvar, l-au blamat, l-au certat mereu că îi face de râs. A murit la nici 30 de ani.
Unii uită să trăiască și au senzația că sunt deținătorii adevărului absolut, îl vând pe „azi” pentru iluzia unui „mâine” ipotetic mai bun, având pretenția ca și copiii să se alinieze perspectivei lor.
Nu sunt un părinte perfect, nici nu mi-am propus să fiu. Mi-aș dori să-mi pot proteja copilul de toate relele, dar știu că nu am cum. Tot ce pot să fac este să fiu acolo pentru ea, o ajut să se ridice de fiecare dată când cade, dar nu intervin când se împiedică. O să-și găsească singură calea, am încredere în judecata ei și în educația pe care a primit-o.
Comentariu beton!12
@didina, dacă până acum îl rupeai pe Maicălul Vasili cu replicile azi m-ai rupt pe mine cu povestea ta. 🙁
@VictorR, îmi pare sincer rău, nu asta a fost intenția. Mă oftică doamna din povestea Elenei care, la fel ca cei din povestea scrisă mai sus, își condamnă și copiii la o viață tristă din cauza unor iluzii.
Noi azi aveam treabă prin casă, dar am fost la moară să luăm făină și la fermă să luăm mere și gem. Intenționam să stăm puțin, dar am pierdut aproape toată ziua. Ne-am întors cu blugii murdari pentru că plouase și am smotocit mâțele, care nu erau chiar curate. Putem să dăm cu aspiratorul și mâine 🙂
La mulți ani și petrecere frumoasă!
@didina, şi când te gândeşti că lucrurile astea se întâmplă pentru că le vrem binele.
@Elena, da, ăsta este lucrul cel mai trist, că intențiile sunt bune.
@didina, povestea spusă de tine m-a dus cu gândul la un prieten drag. La 14 ani a plecat de acasă să-și trăiască viața lui așa cum voia el. A terminat școala, facultatea, timp în care a muncit. A muncit tot ce-i plăcea lui. Cânta și într-o trupă și suferea că familia lui nu înțelegea că e fericit. A intrat în familia mea și ne-a iubit cu toată puterea. A murit la 25 ani sub ochii mei și singura consolare pe care mă forțez s-o găsesc este că a murit făcând exact ce-și dorea. S-a bucurat ca un copil în ziua aia și așa vreau să mi-l amintesc.
Offf, @Anouk, îmi pare rău, nu am vrut să întristez pe nimeni.
Mă îngrozește să vad atâția oameni care suferă din pricina orgoliilor și a ambițiilor inutile, iar copiii sunt cei mai vulnerabili. Prietenul tău, pe lângă faptul că a apucat să facă ce și-a dorit, a primit și o a doua familie, iar ăsta e mare lucru. Voi i-ați oferit șansa asta. O noapte liniștită îți doresc!
@didina, am ales să îmi amintesc de băiatul ăla zâmbind. El așa era, cu un zâmbet larg pe față mereu.
Te îmbrățișez!
Fetita, daca el vrea si tu esti de acord, sa isi lase parul lung, ce mama tamplarului…vorba cuiva, stim noi cine.
M-am lovit de lungimea parului la copil de cand am nascut.Bine, am motivat tot timpul ca are urechile mai clapauge si trebuie ascunse de par. Si vreau sa spun ca al meu copil a avut parul pana la umeri cam de pe la doi ani, cu mici pauze cand era tuns stil puscarie.Scuze, scoala.
Am facut asta indiferent de parerea sotului care e mai fixist, a socrilor, parintilor, etc. Si chiar a paduchilor inevitabili. Am periat parul fir cu fir si am spalat tot din casa dar nu l-am tuns decat in momentele in care el a cerut adta.Indiferent de varsta.
Sunt nebuna, stiu.
@Mihaela, m-ai pierdut puțin cu părul şi cu „fetița” de la începutul frazei. Nu ştiu cui i-ai răspuns.
Am postat gresit, dar nici nu mai stiu pentru ce mamica avea pb cu ai ei in leg cu lungimea parului la copil.Scuze!
☺
Elena, revin la vreme de seara. Textul tau este unul serios , foarte. Sigur lumea aici era pregatita azi, sambata, sa o amuzi , sa o binedispui …i-ai facut o surpriza .
Eu m-am lasat dusa de val si am fost mai degraba off decat on. Gibran spune foarte bine ceea ce cred eu despre copii, ceea ce m-a invatat viata sa cred.
Profetul (fragment)
Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: „Vorbeşte-ne despre Copii”.
Şi el glăsui.
„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.
Comentariu beton!14
@Elena, trebuie să luăm în calcul că mulți părinți din zilele noastre sunt niște copii răsfățați, care s-au reprodus ca să mai bifeze o realizare. Ei nu au răbdare cu bieții copii și de-aia fac tot ce ai enumerat tu. Când am spus la o ședință cu părinții că influența mea educativă e minimă, pentru că la școală copii stau 4 ore, iar restul de 20 sunt acasă, un tată – om simplu și cu mult bun simț – a spus că eu stau mai mult cu copiii decât familia.
Pe de altă parte, în lumea asta plină de frustrați, orgoliul părinților chinuie copiii!
Copilul trebuie sa devina ce isi doreste el nu parintii.
In urma cu niște zeci de ani, fetița si mama din tramvai am fi putut fi foarte bine eu si maica-mea! Eu voiam sa ma fac cântăreața (mentionez ca natura m-a superinzestrat in sensul asta), maica-mea sa-n-audă!! Când era sfătuită de rude sau prieteni sa ma ducă pe la niște cursuri ceva, pe la concursuri ca ,vorba aia , aveam talent si era păcat, tot timpul inventa si găsea motive sa nu o facă. Ajungea pana-ntr-acolo încât le spunea ca eu de fapt nu am talent pt așa ceva si ca tuturor din jur doar li se pare:)) Ce-si dorea ea pt mine era sa fac o facultate “serioasă” , sa am o meserie “serioasă”, mai exact își dorea cu tot sufletul sa ma vada profesoara! De gura ei m-am înscris pana la urma la facultatea aia serioasă. Doar ca ce nu știa ea, era ca in paralel făceam si o școala de muzica. Când s-a prins a încercat o sămânță de scandal dar nu prea i-a reușit. Eram deja majora, îmi câștigam si banii proprii (bani din care de altfel îmi si plăteam școala de muzica ), așa ca nu prea mai avea ce sa-mi facă. Am obținut o diploma de licența de profesoara, am si încercat sa profesez dar nu mi-a plăcut. Așa ca tot cântăreața am ajuns! Cât despre maica-mea…ma mai suna câteodată sa ma întrebe de ce nu am anunțat-o ca apar la nu știu ce emisiune, de ce a trebuit sa afle de la tanti x sau y care erau pe faza la televizor! Nu i-am zis niciodată nimic deși tot ce-mi sta pe limba este…de ce te-as fi anunțat ?!?
In concluzie, dacă fetița din tramvai va avea cu adevărat chemare pt așa ceva si suficient sânge in instalație, ii urez de pe acum ma-sii vise plăcute in continuare:)))