Text scris de Elena.
După articolul de săptămâna trecută, s-au simtit lezați și nebagați în seamă vânzătorii. Ca să echilibrăm situația, am lăsat mai jos și tipurile de vânzători pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții.
Vânzătorul purice. Nici n-ai pășit bine în magazin că a sărit pe tine să-ți „sugă” răspunsul la întrebarea: căutați ceva anume? Te uiți tâmp la el pentru că nu înțelegi de ce-ți ia aerul și cu ultima suflare răspunzi: nu, mă uit. Niciodată, dar absolut niciodată, indiferent de ce-ai văzut în magazin și vrei să cumperi să nu te întorci la el să-i spui că totuși ai nevoie de ajutorul lui. Fața lui va fi identică cu a unuia care a mâncat un vagon de lămâi. Te va privi de sus, cu sprânceana ridicată, ca pe un vierme strivit sub talpa pantofului lui de firmă.
Vânzătorul je m’en fiche. Ăsta pare că niciodata nu va afla de ce are job. Impresia lui este că face un favor lumii întregi prin faptul că și-a pus la bătaie, pentru toți terchea-berchea, augusta-i făptură. El e acolo doar pentru că l-au sunat unii și efectiv l-au rugat cu bani să lucreze pentru ei. Tot ce va vinde vreodată va fi marfa de pe rafturile din imediata lui apropriere. Și când zic “imediată” mă refer strict la distanța la care el poate să întindă mâna. La întrebarea de tip “nici în depozit nu aveți?” vă va răspunde cu un „nu” flegmatic. Credeți-mă! Îl obosiți inutil.
Vânzătorul moară stricată. Vorbește infernal de mult. Îi pui o întrebare nenorocită, simplă de altfel, și te zăpăceste cu niște răspunsuri care oricum nu te-ajută la nimic mai ales că tu voiai doar o nenorocită de brichetă. Cu care îți vei da foc la final dacă nu pleci înainte să-nceapă urgia verbală.
Vânzătorul tehnic. Ei bine, cu ăsta nu se va înțelege nicio femeie niciodată. Termenii folosiți de el sunt legați de modalitatea de fabricație, de țara de proveniență a pieselor, de tot felul de caracteristici ale produsului și alte detalii care n-au legătură cu mărimea (sau lungimea) și culoarea. Noi, femeile, vrem să știm dacă ieșim bine în poze. Când te întrebăm de o cameră, dă-ne un răspuns dulce: nicio cameră nu va reflecta 100% frumusețea ta. Minte-ne frumos! Bani avem nu-ți face griji!
Vânzătorul clarvăzător. Te scanează încă din momentul în care încă ești acasă, pe canapea și doar ți-ai pus în gând ce vrei să cumperi și ce buget ai. Te așteaptă. Știe că o să vii. Când ai apărut în magazin, chiar dacă te îndrepți țintă spre un produs, el va ști că nu e ceea ce-ți dorești cu adevărat. Va pune întrebări la care tot el va răspunde. În final ori pleci cu ce vrea el, ori pleci de tot. Fără nimic. Și zăpacit de cap.
Paragraf special pentru casiere. Poate faceți cumva să zâmbiți! Și dacă credeți c-o muriți din cauza asta, măcar o să muriți drăguțe.
Vânzătorul prin telefon. E un caz aparte și eu am toată empatia pentru tipul ăsta de vânzător. E prost plătit, vinde în orb și nu e lăsat să dezvolte singur un dialog cu clientul. Are în față o coală A4 cu toată povestea și dacă-i pui o întrebare, l-ai scos definitiv din circuit. Totuși, ceva-ceva, tot aș avea să le transmit. Băi, dacă mă suni de două ori și de doua ori îți spun că nu sunt dl. Vasile, crede-mă pe cuvânt! Chiar nu sunt. Și, nu, nu vreau produsul ăla al tău doar pentru ca îmi povestești tu că este cel mai bun pentru mine. Eu știu cel mai bine ce mă satisface. Dacă ai timp, îți povestesc. Iar dacă arăți bine, poate-ți și arăt.
Vânzătorul plictisit. Vine la muncă pentru că mami și tati i-au spus că dacă nu-și ia o slujbă, să facă bine sa se mute urgent. Să nu cumva sa faci imprudența să-i pui vreo întrebare. Îl deranjezi. El a venit să se odihnească. Și dacă totuși în mărinimia lui te servește, nu începe cu prostii de genul „aveți și pe alte culori?”. Că N-ARE!
Cam ăștia sunt. Dar lista rămâne deschisă.
In concluzie exista multi vanzatori care nu vor sa vanda.
@Rent a car București, vreo 2-3 doar.
Cam toti cred ca vor sa vanda. Sunt foarte putini care inteleg ca pentru a vinde trebuie sa dezvolti o abilitate numita empatie. Restul nu se numesc vanzari deoarece nu ai vandut tu ci a cumparat ala.
Vânzătorul ștafeta:ală care nu este pe raionul lui dar te trimite el la colegul care se ocupă.Colegu’ care se ocupă este un fel de fata morgana,niciodată nu ajungi la el.
Vânzătoarea miss:stie ca este bună si tu stii ca este bună,dar tu vroiai sa întrebi de placi ceramice si adeziv.Râde, nu stie nimic,dar are atitudinea aia cu salvat planeta,balenele,foamea mondiala.Iti bagi pl in placi si râzi si tu si ii ceri numaru’ de telefon.In afara faptului ca este buna iti dai seama ca mai bine alegeai plăcile.
Comentariu beton!50
@edelweiss, pe ideea ta există și vânzătorul „miss”. Doar că de regulă noi, femeile, alegem plăcile din prima.
Comentariu beton!22
De aia prefer supermarkeul. 🙂 Mă lasă lumea în pace. Sunt genul de cumpărător ursuz, care n-are nevoie să vadă vânzători gen purice, dar nici figuri plictisite. Iar la Auchan deja au apărut roboţeii care-ţi încasează suma pe care trebuie s-o plăteşti.
Comentariu beton!14
@9, roboței? Pe bune?
@Elena P, automate, dar tot roboţei le spun. 🙂 🙂 Asta la Oradea, nu ştiu în alte părţi cum e, dar mă gândesc că şi în alte oraşe e la fel.
Da, sunt și la Brașov. Dar eu nu văd progresul în chestia asta, zău! Că timp tot se pierde.
@Victor R, probabil în timp vor fi concediaţi mulţi casieri, după ce lumea se va obişnui să-şi scaneze singură produsele. Nu e de bine pentru cei care-şi vor pierde locurile de muncă. Dar la fel s-a întâmplat şi la bănci, unde poţi plăti facturile la automate.
@Victor R, eu zic că e un progres. Că așa se evită din statul la coadă pe motiv că o mamaie își caută mărunt prin portofel, altul plătește cu tichete de masă și le numără greu sau cînd se mai blochează un card în POS. Așa fiecare merge la terminalul lui și se descurcă cum poate.
Comentariu beton!11
Hai mai lasa-mă cu supermarketul
In afară de ochelarii buni cu ramă de cacat , „consum” cam șase perechi din ăia lowcost, care culmea sunt și mai usori și mai comozi și nici nu mă doare sufletul când reușesc sa-i distrug din diferite motive
Ii iau din supermarket și mă duc la superm .care își schimbase configuratia de la ultima mea vizită
Intru, mă duc la o gagica care vine cu mine până aproape de stand, și pleacă. Plua, erau ochelari de soare, pentru copii
Ok, trec in cealata jumatate, intreb iar, sunt îndrumat exact lângă raionul de ziare, caut degeaba și dau de un tip care aranja cevs in rafturi: „Ok boss, habar n-am unde sunt ziarele da ma duc sa intreb” 7 minute după ceas și pur si simplu n-a mai venit. Exact, N,-A MAI VENIT Zona crepusculara
Mai caut și gasesc alta gagica cate mă indruma spre lactate,lângă ziare, și mă trimite la carne
La carne mă trimit in sfarsit la lactate, de acolo la ziare și in sfarsit la ochelari
Deci ?
@Sandurz, după amețelea asta ai mai găsit ieșire? :)))))))
Comentariu beton!12
@Sandurz, nu mă înţelege greşit. Nu spun că e perfect, nu le fac publicitate, nu lucrez în branşă. Dar cam aceeaşi marfă găseşti şi în piaţă şi la supermarket. Nu vorbesc de locuri exclusiviste unde până te hotărăşti ce cumperi eşti servit cu şampanie şi caviar, ci de locuri unde merg cei mai mulţi dintre noi.
@Elenap am gasit-o pentru că sunt antrenat, pe asta îmi iau banii, bani frumoși
Da nu toată lumea e antrenată
@ 9, nu vorbesc la general, dar nu pot să cred că habar n-ai de geografia locului de muncă, poate e cutremur, incendiu, cade un meteorit :
-iesirea in siguranta e la ușa de lângă raionul de carne
-habar n-am unde e , da mă duc sa-ntreb
Dacă mai ai pe cine
@sandurz, cand isi schimba supermarketurile conformatia este ca jocul ala de tre sa inchizi ochii, unu te invarte nush cate ture si dupa cand deschizi ochii esti ametit si nu mai stii unde esti! Eu imi fac cumparaturile in acelasi supermaket de fiecare data si acasa imi fac lista de cumparaturi in ordinea asezarii produselor adica intri pe legume-fructe, continui cu dulcuri, carnuri s.a.m.d.
Ajung acolo, tragedie! Ordine schimbata, nu mai gasesc nimic, ma-nvart ca un titirez printre randuri, lista nu o mai pot respecta si cu siguranta plec acasa cu ceva neluat ca ma lasa nervii sa tot intreb sau sa caut ca vita si sa fac ianinte si-napoi. Si de cele mai multe ori nici personalul nu e in clar cu unde s-a mutat ceea ce caut eu. teribil, my man, i feel for you!!! :))))))
Comentariu beton!14
@singlemum, asta-i chestia cea mai nasoală pe care o fac supermarketurile – schimbarea/rotirea raioanelor. Cănd la raftul știut cu detergenți dau peste piper, mă simt ca-n zona crepusculară…
Comentariu beton!13
Vezi boss ?
Dacă nici măcar o femeie, care are cumpărăturile in sange, nu găsește raionul respectiv, eu ce să mai zic ?
Totuși, nevasta-mea, care habar n-are unde au mutat usturoiul ,stie intotdeauna unde-s porcariile alea de reduceri
O fi genetic ?
Mai e o chestie pe care n-o înțeleg la femei : chestia cu restul
Îi da rest doi bani, dooj dă bani ,cinșpe bani, nu frate ea trebuie sa-l ia
Cel mai nasol e când mergem in diferite magazinase, cumpar eu, platesc eu ,normal și ea culege restul : „ti-a cazut cu tronc vanzatoarea prietene de-i lași rest” ?
La cincizeci de bani, sigur îmi dă intalnire
Comentariu beton!11
@Sandurz, nu știu cum e la bărbați, dar eu am auzit o superstiție (de la femei): dacă arunci mărunțișul (o risipă cât de mică), întreaga sărăcie a lumii se va cuibări în casa și familia ta.
Cică dacă nu-ți trebuie banii mici, te părăsesc și ăia mari. Mai repede decât ai programat 🙂
@sandurz, da, poate pentru că sunt femeie reuşesc să găsesc mai repede produsele. Cât despre mărunţiş, bărbaţii sunt mereu mai generoşi. Poate pentru că nu merg prea des la cumpărăuri? Cum gândesc femeile? Dacă în fiecare zi las mărunţişul pe masă, se cam strâng bani cât pentru pâinea de zi cu zi pentru întreaga familie. 🙂
IMulțumesc frumos pentru raspunsuri, ladies !
E prima oară când spun asta pe un blog , serios .
@Sandurz, io am muncit pt banii aia (cu creierii facuti pilaf), nu mi i-a facut nimeni cadou. Ca sa las restul am nevoie de cel putin un compliment d-ala de sa-mi aduca un zambet pe fata o saptamana. 🙂
Vânzătorul umbră: se ține după tine până ieși din magazin, chiar dacă nu ai cumpărat nimic, de zici că e bategardul magazinului ?
Comentariu beton!12
@diabolic, pai dacă vrei să cumperi ceva și iei de la colegu’, ha? La asta nu te-ai gândit desigur.
@Elena, ie pe comisioane? Nu de alta, dar, anul trecut, s-a ținut unul scai de mine și de diabolica-mi consoartă, în Altex, când eram în recunoaștere dă „electrocaznice”, de ziceai că suntem vip-uri ?
P.s….un cuvânt nu a scos, d’aia zic „vânzătorul umbră” ?
@diabolic, e pă comisioane, da. Iar la Altex sunt cei mai buni vânzători.
@Elena, aha! Mulțam de informație, pt că nu pricepeam ce caută ăla de la raionul de monitoare, după noi, la frigidere. ?
@diabolic, l-am remarcat și eu p-ăsta ”umbră”… eram convinsă că mă urmărește să nu fur ceva – vreo mașină de spălat sau frigider 🙂
Comentariu beton!13
@Laura, așa-i că ai buzunarele încăpătoare? ??? Io mă orientasem la un tv 4k de 125cm, dar nu puteam să-l bag în buzunar de „umbră” ?
Comentariu beton!11
@diabolic, te-ai dus nepregătit.
Mi-ai amintit de niște hoți care mi-au spart casa și mi-au furat computerul (printre alte mărunțișuri). Și pentru că n-aveau geantă la ei, mi-au furat și-o geantă de voiaj în care au pus marfa 😁
stiti vanzatorii din piete care , doar daca te uiti cu un ochi la marfa lor incep si turuie : hai sefu` , ia o ceapa , o rosie , da` uite ce patrunjel frumos am . eu merg la piata cu ochelarii de soare pe nas si ma uit amuzat la vanzatori cum incearca sa ghiceasca la care dintre ei ma uit
Comentariu beton!16
@shoric, ce om și tu :))))).
Mie îmi plac ăia de la semafoare. Te uiți din greșeală la ei și în secunda 2 sunt la tine la geam. Aa, și nu cumpăr niciodată.
@elena P , da , stiu , sunt un om rau . da` sa stii ca ei au inceput 🙂
@Shoric, ăsta e motivul principal pentru care nu mă duc la piața de zarzavaturi (se duce bărbată-miu). Când îi aud pe piețari cum se tânguiesc, mi se rupe sufletul, aș cumpăra de la toți dacă aș putea…
P.S. motivul secundar e că mi-e lene 🙂
Comentariu beton!15
Ahahahahaaaaaa! Ai un like de la mine pentru sinceritate!
@VictorR , decat sa mi se rupa sufletu` mai bine mi se rupe … si nu ma duc la piata :)))
Vânzătorul invizibil. Ai nevoie de el, nu e pe raion.” A, uitați-l acolo (la juma de magazin distanță), el e!” Până ajungi la el cu limba scoasă, deja a disparut.
Până la urmă, disperat, te duci la ghișeu și rogi frumos să cheme prin interfon pe cineva care să te ajute. „Vine imediat” zâmbește fata de la microfon. Numai ca peste 15 min și alte 3 apeluri, tot nu apare nimeni.
Comentariu beton!11
@catalin fdd, ăla e un telefon neconectat. E doar aşa pentru impresia artistica?.
Sa vezi cumparatorul…
Alex, un fost vanzator.
@Alex, n-ai avut curiozitatea dă dai clik pe link-ul din chiar prima frază, este?
@Mihai,la un click distanta si totusi atât de departe.
@edelweiss, well… să vezi înjurături ce mi-am luat la articolul cu Halep pentru că n-au citit decât titlul.
@Alex, l-am văzut. L-am descris săptămâna trecută.
Elena@, i-am avut pe toţi colegi ( nu , toţi în acelaşi timp ?) .
Cel mai tare mă enerva una care venea în fiecare zi super, mega obosită, şi spunea că o dor picioarele .
Neavând scaune, se aşeza pe marfă, găsea ea un loc , şi nu se mai mişca toată ziua de acolo.
Aşezată întreba clientul: pot să vă ajut cu ceva ??
Mă omoară ăştia cu întrebarea asta !
M-a întrebat una in Idm, de la uşă , nici nu intrasem in magazinul ei , şi i-am zis da .
– Da, dă- mi 2000 de euro !
Comentariu beton!19
@Alex, l-am văzut. L-am descris săptămâna trecută.
@silvia, io la întrebarea asta mă gândesc dacă are timp să mă asculte. Că am nişte nevoi?.
Cate rautacizme :)) dar corecte totusi. Multi uita 3 lucruri simple : ca sunt oameni ( ce dracu vorbesti mah ca 3CPO si ranjesti ca o insotitoare de KLM ?! ), ca lucreaza cu oameni ( „prospectul” ala are o treaba si cu treaba aia ori chiar il ajuti ori il lasi sa se descurce ), ca sunt angajati sa vanda ( daca stau langa raft si ma uit la tine, fac semne, zambesc ca mimoza si incepe sa mi se ingroase o vena … treci dracu cu cheile alea incoa si intoarce naibii pretul ala ca nu ma contorsionez si chiolbesc ca melcul degeaba ). Bonus tip de vanzator: „Ala bun” : te lasa sa cutreieri ( cam cat trebuie ), te saluta si se ofera sa te ajute ( daca vrei ceva sta daca nu pleaca dar ramane atent in caz ca-i faci semn ), te intreaba ce vrei de la produs si iti ofera un raspuns la ce-l intrebi ( ca in un dialog
cu oameni ) si chiar daca cumperi sau nu iti ureaza o zi buna si se ofera sa te ajute data viitoare daca vrei ceva. P.S. Diasta’ fai Oana ( de la magazin ) o caut pe Ioana cand vin si nu pe tine … ca aia ma baga in seama si imi ia banii cand vreau eu nu cand ai tu nevoie… trai-ti-ar SIP-ul si quarterul.
@Dan, să-i zici în față Oanei asta ar fi ceva :)))). Iar pe Ioana să ştii că am regăsit-o în diverşi vânzători şi eu.
Vânzătorul nas pe sus: există și genul ăsta, îi întâlnești în magazinele ale căror mărfuri au multe zerouri la final, strict accesibile deținătorilor de avion privat, iaht și cățel îmbrăcat de la Vouitton.
Trași prin inel, țanțoși în costumul de haine scrobit până la înțepeneală, confundă meseria de vânzător cu cea de acționar a casei de modă pentru care muncește.
Comentariu beton!11
@lectorarumana, tu ce cauți, soro, în magazinele alea?
Ii „vaz” prin geam. Ce, uitatul e „pa” bani? ?
Comentariu beton!13
Daaaa, te scanează de la intrare să vadă, ai ceva de firmă pe tine .
Dacă nu ai , devine vânzătorul badegard?: ai dreacu săracii , poate pune mâna pe ceva !
Comentariu beton!14
@Silvia, am ras cu sughituri!
vanzatorii sunt si ei oameni si oameni.
io-mi aduc aminte efectiv cu drag de-un tinerel din Kauflandu’ din Mangalia care s-a plimbat cu mine vreo 10min printre rafturi doar ca sa cumpar eu doua pliculete de seminte de canepa (stati potoliti, dau la canari!).
si cu sila de una de la mine din sat care m-a vazut mai saracut imbracata (veneam de la sala) si n-a vrut sa coboare din vitrina un palton scump, convinsa fiind ca n-o sa-l cumpar eu niciodata. am insistat si-am tot insistat sa-l coboare, a adus o scara, l-a dat jos, iar la final chiar n-am vrut s-o dezamagesc si nu l-am cumparat. am luat unul la fel de la vreo doua magazine distanta, in aceeasi zi si-aceeasi tinuta.
in schimb, o fetisoara dintr-un magazin de confectii cam scumpe m-a determinat sa cumpar o bluza pe care, in mod normal, n-as fi dat veci banii aia. bonus, mi-a vandut si-o fusta care merge perfect cu bluza, doamna, nu se poate sa n-o luati! 🙂 acuma, cand trec prin fata magazinului, si trec des, ca-i chiar langa sala de sport, ma tin bine si nu intru decat daca sunt absolut convinsa ca am nevoie de ceva.
eee, ii cam inteleg pe toti, ca am vandut si io in tinerete, si trebuia sa vand si sticle de vin scump pe langa ala la litru.
Comentariu beton!13
@moatza, asta cu manechinu’ mă omoară. Eram la Berska. Vara. Singura bluză S era pe manechin. Una M la raft. Rog să-mi dea bluza de pe manechin.
– nu se poate!!!
– o puneți p-asta M în locul ei. M pentru mine e cam mare. Vă rog. O vreau.
– nu se poate!!! Decât când vom avea lichidări de stoc.
– când o să aveți?
– La toamnă?.
Am pățit fix aceeași fază la Kenvelo în Galați, acum ceva ani…plus multe altele… Mi-a părut rău când s-a închis magazinul, fetele de acolo erau o sursă inepuizabilă de situații hilare…
Odată, am vrut să iau un pulover, dar avea lipsă un nasture din cei vreo 7-8 și era și ceva model special, nu ca și cum ai fi găsit la fel pe undeva.
Le zic că îl cumpăr dacă îmi dă nasturele de la alt pulover altă mărime.” Nu se poate, dacă luăm nasturele, rămâne celălalt fără și nu se mai vinde…”
„Păi și pe ăsta îl vinzi cuiva fără nasture???”
„Nu, dar nu putem să vă dăm… ”
Îl sună pe șefu și zice luminată: ” Vă facem 5 lei reducere ! „
@catalin, hahahahaaa, ca să-ți iei un nasture de ei :))))))). Tipicarule!
Aici sunt cei mai misto vanzatori! (sunt in Atena).
Sunt tot timpul bine dispusi , te intreaba, te ajuta, nu-ti pierzi timpul nici tu nici ei, te servesc cu apa de cum intri (si cu sorbet la sfarsitul mesei….din partea casei, desigur) si toate astea desi nu inteleg nici eu foarte multe din ce spun ei si nici ei din ce spun eu.
@Anouk, bine că eşti tu frumoasă.
@Elena, fata de cum arata grecoaicele, orice romanca e frumoasa!
PS- scuze… n-am diacritice pe telefon
sa-mi permita Mihai si Elena off-topicul,
@Anouk, s-a simtit ceva la Atena din cutremurul din Kos?
@singlemum, nu s-a simtit in Atena cutremurul. M-a sunat si fii-mea ingrijorata!
Fetelor, voi când spuneți cutremur vă referiți la plăci tectonice în mișcare sau la cutremur…d-ăla??
@Elena, daca era vorba de cutremur de-ala se simtea si la Bucuresti asta din Grecia! :)))
Noi vorbeam doar de placi tectonice….. atat de prozaic!
@anouk, tot off-topic, ajung si eu cu copila in Atena peste 5 zile. O sa ma duc sa inspectez vanzatorii :)))))
@elena, macar sa fi fost „d-ala” :))))
astia-s in zona seismica? ca pe noi ne-a zguduit anu’ trecut, in toamna, la Patras.
@singlemum, te avertizez ca prin toate magazinele si la toate posturile de radio se aude despacito…. aia care i-a placut asa mult lui @paco de s-a dus si la concert! :)))
@anouk, vai de viata mea! credeam ca o sa scap de despacito asta. Spre disperarea mea si fericirea fie-mii, e peste tot 🙁
multam de avertizare, incep sa ma pregatesc me(n)tal 🙂
@Anouk , doi tipi stau de povesti la o bere : bai , tu stii ce vanzatori misto sunt in Atena ? te intreaba , te ajuta , te cheama si acasa la ei , te servesc cu mancare , bautura si la plecare iti dau si 100 de euro . du-te ba de aici , ai patit tu asa ceva ? nu , nu eu , nevasta-mea 🙂
Sau vanzatorii chinezi din Valencia. Nu stiu spaniola decat atat cat sa-ti spuna pretul, zambesc tamp la orice intrebi si daca ai vreun 3 in pretul unui produs, ii auzi: Tles! 😀
Vânzătorul placă.
Iți bagă placa cu caracteristicile singurului produs ce îl cunoaște.
Dacă încerci să îl faci să-ți explice superioritatea produsului de-l vinde prin comparație cu altul similar, i-ai răsturnat sistemul de valori.
În altă ordine de idei, mulțumesc pentru articol.
După încrâncenarea de ieri, un pic de relaxare. Doar e sâmbătă nu?
Cum spune chinezul „ the fine touch of a woman“ ?
@Dilimache, am scris textul ăsta ca să nu rămână comunitatea de aici fără fără nonsubiecte.
P.S. ieri a fost jale?
Sunt impartite chestiile am si de rau: vanzatorul nu e voie: Nu vrea sa iti vanda nu stiu ce pentru ca politica magazinului spune ca omuletul cu sapca si slapi nu are nevoie de tigai.
vanzatorul seful sunt eu: Ai nevoie de o informatie in general pe la garantie, nu stie, ceri cu un sef – mare greseala.
dar si de bine:
vanzatorul mergeti la concurenta: Nu primim marfa din asta dar am vazut eu la X. Btw asta e de un real ajutor.
vanzatorul care stie unde e depozitul: mi-a scormonit vreo 1/2 de ora in depozitul de la Auchan dupa o punga de malai prefiert 🙂
@radu, stai așa! cum e mălaiul prefiert, că-mi sună bine. E același cu ăla grișat?
@Laura, ntz! e-un fel de fulgi de cartofi, torni apa clocotita si-i aproape gata. Nu cred ca vrei. Asta off.
On: E si bio pe la plafar, poate gasesti un vanzator dragut si ti-l recomanda 🙂
@moatza, danke!
Io vreau ”dăcât” mămăligă fără cocoloașe 🙂
@Laura, asta se rezolva cu mixeru’
@Laura G, ala de la Panzani pe care scrie ca e gata in 3 min e malai din porumb prefiert si chiar e gata in 3 min!
@radu, într-un magazin de fițe am intrat îmbrăcată normal. Vânzătoarea, după ce a mustăcit cu colege ei, mi-a recomandat la băscălie un pulover de 370. Tot la băscălie l-am luat și eu.
După două zile l-am returnat că nu mai aveam bani de întreținere.
P.S. m-am dus pe cealaltă tură. Normal.
Comentariu beton!24
După mulț ani de vănzări unde inclusiv am trăinuit boboci îmi permit să mai completez:vănzătorul pescar,ăștia sunt de obicei șacali bătrâni care miros clientul hotărât și cu bani și îți aruncă un colegial,,lasă că mă ocup eu de ei”,știind toți că se lucrează pe comision,vânzătorul fricos,ăsta pur și simplu tremură la găndul că trebuie să interactioneze cu potențialul client sau vânzătorul habarnist.In cadrul unui curs de vănzări în domeniul auto am avut un modul unde trebuia să facem mystery shoping și am fost împărțiți pe diferite reprezentanțe auto.Zero barat.Nici nu știa de unde se deschide capota ,la întrebări simple s-a dus după pliant,date tehnice din părți.Din aceiași categorie mai e habarnistul tupeist:,,Daneee,câți centimetrii are Tv-ul ăsta că nu scrie pe el?Danee câte rotații are mașina de spălat că nu văd unde scrie?Daneee cum intru în meniul de la Dvd că nu mai știu?Dan e colegul lui minitehnicus care știe inclusiv câți wați consumă un anumit televizor pe stand by.
Paco, vezi la ce-i bun mystery shopper-ul? :))))
@Paco, zi-i lui Dan că-l aștept. Cu CV-ul.
@Elena P Daneeee…vezi că te caută cineva să îi duci ceva,nu am am įnțeles bine ce că sunt cu nește clienți.După ce termini să vi să te întreb ceva….
aia din magazinele scumpe, aia sunt cei mai tari. Te scaneaza de cum te apropii de usa si daca nu ai la vedere macar vreo doua D&G.uri isi pun privirea aia de „maaa…n.ai tu bani de ce-i aici” usor scarbita dupa care te urmaresc la fiecare pas sa nu cumva sa le atingi marfa pretioasa si sa le-o murdaresti. Cand am chef de joaca, pa’astia imi place sa ii enervez. Ma uit cu calm, incerc, probez,bag de vina, aleg un produs si la casa ma razgandesc. Astia isi confunda munca cu propria imagine.
in schimb „mi-e frica” de vanzatorii care isi cunosc marfa si mai sunt si foarte amabil, pt ca de fiecare data ma fac sa cheltui mai mult de cat mi-am propus! :)))))))
Comentariu beton!12
@singlemum, ultima catrgorie ar trebui interzisă prin lege.
Pentru prima categorie am leacul: cumpăr, ca să-i crape fierea și să-i văd fața aia mirată, și a doua zi returnez.
@elena, eu nu le iau ca sa le returnez ca cere prea mult energie, doua zile consecutive prin magazine, nu-i de mine:))))
da’ sa vezi ce fata fac cand in timp ce eu incerc diverse intervine fii-mea in gura mare „da’ e naspa mai mama, nu lua!” Bine, in opinia ei de adolescenta chiar e „naspa” cam tot :))))))))
@singlemum, eventual cand probezi ceva ii mai șoptești fiicei printre dinți….astea ți le iau ție pe când mai crești un pic….garantat reacția va fi ca să te citez “da’ e naspa mai mama, nu lua!” :)))). Garantat 100%!
@ardei gras, daca ii zic asa imi va replica ca de fiecare data cand vreau sa ii iau eu ceva: IO NU PUN URATENIA ASTA PE MINE!
ahh, adolescenta, timpuri grele :)))))))))))
a intrat fii-mea intr-un magazin de pantofi, de fite evident, o pereche costa cam cat salariul meu, s-a dus tinta la o pereche de papucei (am lasat-o in pace, in fond trebuia sa experimenteze, nu stia cat am eu in portofel si oricum inca nu intelegea privirile ucigatoare ale vanzatoarelor pt ca era prea mica)…sa vezi ce poker-face au facut fetele cand a scos copilul meu piciorul din adidasul ei iar tot degetul mare ii iesea in toata splendoarea prin ciorap,ca o rama imensa, meritau filmate….eu calma , o incurajam sa faca piruete, incercam din rasputeri sa fiu calma si sa nu imi expun ranjetul…credeti-ma, m-am simtit razbunata pt fiecare vanzatoare fitoasa intalnita in viata mea
@Elena P, încă nu ți-au pus interdicție să intri in magazin? :))
@ardei gras, eu sunt mama retururilor. Nuş’ ce dracu’ se întâmplă cu mine când intru în magazin, dar când ajung acasă nu-mi mai place nimic.
Vanzatorul de tip mobilier. Pus doar sa fie fara sa stie ce se vinde in magazinul lui. Sunt ceva din astia cam peste tot.
Oricum, imi place sa intru in magazin, sa nu ma deranjeze nimeni si sa gasesc un mix din cei descrisi de tine.
Îţi place sau nu:
0 
0
@George, dacă nu e şefu’ la magazin nu te deranjeaza nici dracu’. Ăsta e primul semn ca să-ți dai seama daca poți chema „un superior” sau nu.
Mie cei mai tari mi se par vînzătorii de iluzii. În special cei de ”tehnici de vînzări”. Unii care n-au vîndut în viața lor cuiva un ac, dar sunt specialiști în a-i învăța pe alții secretele meseriei. Și asta doar pentru că au citit ei în niște cărți. Și dacă-i întrebi de ce nu aplică ce povestesc ei cu patos într-o companie unde să cîștige un yacht pe lună, îți dau niște răspunsuri din care răzbate faptul că e mult mai simplu să te milogești la firme pentru un curs de 300 de eur.
@Krantz, hahahaaaaaaa. Băi, am o fază tare cu asta. Într-un magazin era un raion manager care nu-şi făcea targetul niciodata. Bă, da’ niciodată într-un an şi jumătate. Avea nevoie în echipă de un vânzător. Îl cheamă la interviu. Eu trebuia să supraveghez tehnica de intervievare. Ce crezi că-i spune ăluia?
– vrei bani? Ei bine, scopul e să vinzi!!! Doar dacă eşti prost nu-ți faci targetul în magazinul ăsta.
Am căzut sub scaun:)))))))))).
Vanzatoarea vorbăreață…dar nu cu tine, ci cu colega ei. Și dacă ai și tu chef să o întrebi ceva, tre’ să aștepți până termină de vorbit. Ei, dar măcar așa mai afli și tu niște bârfe.
Ar mai fi un alt tip, dar nu știu să-l clasific. Anul trecut am fost acasă prin august și de Sf Marie s-a schimbat vremea, parcă era toamnă, așa era de răcoare. Eu venisem acasă numai cu haine de vară, așa că am zis să-mi cumpăr și eu o pereche de blugi. M-am dus la un magazin plin de pantaloni, am pus mâna pe vreo 2 perechi așa, mai normali, că nu-mi place să umblu ruptă in genunchi. Mi se pareau mie cam mici, așa că am intrebat-o pe vânzătoare dacă au ceva mai mari. Mă mãsoară din priviri și îmi zice că mărimi mari nu au. Când am ieșit cu soră-mea din magazin m-o pufnit râsul. Eu am 1.60, cântăream vreo 53 kg, nu mă văd nici grasă nici slabă, da se vede că pt a cumpăra acolo tre’ să mai slăbesc vreo 10 kile. Da motivul t care am râs e altul: vânzătoarea cred că avea vreo 80 de kg, așa că dacă pt mine e nevoie de mărimi mari, pt ea de ce ar fi nevoie. Anul ăsta am 51 kg, oare acum încap în pantalonii ei? Mai că aș încerca, așa știu dacă îs slabă sau mai am de dat jos :)))
@AnaM , poate ca ai intrat din greseala la raionul pt. copii 🙂 . stiu asta de la fiica-mea . la copii nu gaseste marimi mari si la adulti marimi mici .
Nu, era de oameni mari :)) adica nu chiar mari, dupa vanzatoare ;)))
Stiu cum is magazinele de copii, am experienta cu sotul. El are 41 la papuci si el e cu marca Geox.si-i cumpara de la magazinul de copii, ca acolo au 41 si is mai ieftini decat la adulti. Plus ca la sandale au chiar modele super si nu par de copii
@AnaM, o băteam! Pe mine nu mă deprimă nimeni. Decât io!
Vanzatorul „vrajitor”, care e de doua feluri: cel care stie despre produs si se face placut si pana la urma, daca ai nevoie ii cumperi „muiutul” si ala care e „vrajitor” si este pe langa subiect, dar crede ca el a inventat vanzarile si smecheria.
@Marius, fii atent caz de „vrăjeală”. O bătrână voia să cumpere un frigider expus. Şi ii spune vânzătorului:
– stii, mamă, mă grăbesc cam tare. Am soțul paralizat în pat şi l-am lăsat singur acasă.
Face ăsta repede actele si mamaia vede o zgârietură pe produs:
– aoleu, da’ e cam zgâriat.
– hai, bre, că te grăbeşti. Ai soțul acasă în pat. Consideră şi mata că are rodajul făcut!
Am mai intalnit un tip. Am intrebat odata un vanzator care e diferenta intre un televizor si altul, ambele expuse pe rafturile pastorite de el. S-a scarpinat in cap si a raspuns: Sincer, nu as putea sa va spun.
@GabiI , asta e vanzatorul sincer : bai , sincer , nu stiu si nici nu ma intereseaza pentru ca nu sunt ale mele 🙂
@Gabil, sigur nu era un client? :))))))))))))
Sigur. Cred ca un client chiar daca nu stia, incerca sa se dea mare. 😛
Mai există și vanzătoarea care încearcă să te convingă că haina stă minunat pe tine, deși e cu 2 numere mai mare decât porți și există oglindă în cabina de probă ?
@Andra – Eu asta pățesc la cumparat de costume. Mai ales ca in 99% din cazuri merg la cumpărături îmbrăcat sport. Vanzatorii au impresia ca is ceva taranus care isi cumpara primul costum pt ceva nuntă. Am avut niste schimburi de replici pe tema asta si cand am inceput sa intreb despre costume de seară, de gală, slim fit sau alte „amănunte” a fost clar cine e taranusul dintre protagoniștii dialogului…
@Andra, oh, da. Și câteodată lasă să i se vadă și invidia sau lipsa chefului de a vinde. Da, da, vă stă super! Nu mai căutați alta că asta e perfectă. ??
Mno…eu port 36…tanti era de-un 44 ?
Eu sunt genul veni vidi vici, un fel de văzut, plăcut, cumpărat…îmi displace să întorc un magazin cu susul în jos ca să cumpăr nimic.Pînă se trezește vânzătorul/rea să mă combine să iau nu știu ce are in plus pe stoc am dispărut.Imi displce să stau gura cască prin magazine dacă nu am un target.
Una peste alta sunt si vânzători inspirați sau care citesc clientul. Dacă le ceri o pâine dintr-un anumit fel , din cele 10 expuse ti-o dă exact pe cea pe care ți-o dorești fără să-i fi aratat cu degetul, sau dintr-o grămadă de cefe de porc marinate exact pe cele 5 pe care ai pus ochii.Și nu odată….
@ardei gras, sunt, da! O plăcere?.
@Shoric : Bre, da ce-am zis io de piață? 😀 Io ziceam de bulibășeala de la Auchan-ul din Brașov cu automatele alea de încasat de lângă casele de marcat. Eu mă consider clientul ideal: zâmbesc tot timpul ca boul (voi m-ați învățat! 😛 ) și plătesc cu cardul. Contactless! MasterCard! Visa n-are așa ceva, sâc!
În principiu nu-mi aduc aminte azi dacă am dat și peste alte nații de vânzători în afară de cei descriși azi. Ați putea să-mi povestiți voi cei care-ați trecut sau treceți prin așa ceva dacă se merită financiar efortul de-a lucra cu clientul (cum sunteți plătiți). Avem o prietenă care acum 1234567890 ani era plătită procentual din vânzări. Mânca nori! Oricum, aici la Brașov, sunt execrabili vânzătorii din hypermarket-uri nu cei din magazinele mici.
@Victor, normal că ai comision la fiecare vânzare. D-aia nici nu înțeleg câteodată de ce nu vor să facă bani
@Elena P: Pe cei tineri i-aș mai înțelege, că-i mai ajută mama și tata. Dar restul? Mulți au copii, părinți, rate, biruri de plătit… Mi-aduc aminte de un nene dintr-un magazin ”Baumax” (la Brașov nu mai e așa ceva, am impresia că nu mai e mai pe nicăieri în țară) care a umblat după noi prin toată hala când ne-am luat parchet acum vreo 5 ani. Ne-a ajutat de ne-am luat absolut tot ce ne-a trebuit, inclusiv kit-ul de instalare, dar la final ne-a rugat să-i trecem numele pe bonul care rămânea la ei la casă, fiindcă era declarat vânzătorul săptămânii și cred că lua un bonus. Dar merita!
@VictorR,
Și Visa are contactless, sâc! 🙂
Are.
‘neata!
Exemplu:
Vrei sa mananci coie de tigru,ai mare pofta, mergi la magazin si intrebi daca are coiae de tigru si primesti raspunsul: nu, avem de mistret, strut,crocodil, paun si fazan.
Ma enerveaza maxim raspusurile astea
@hagiufa, ia du-te și cumpără ouă de la un magazin unde vinde un bărbat. Să vezi atunci răspunsuri.
P.S. să nu iei niciodată coaie de fazan! Sunt oribile.
Îţi place sau nu:
0 
0
@hagiufa, în mintea lor, mesajul e că vrei coiae. Nu tigru ?
eu vinzatorilor la telefon le cer din prima numarul lor privat de acasa.
-da de ce va trebuie numarul meu privat de acasa?
-pai tu iti permiti sa ma deranjezi acasa in timpul meu liber, inseamna ca-mi pot permite si eu acelasi lucru, sa te deranjez acasa in timpul tau liber.
@Leonardo, mie mi-e milă de ei.
eu cred ca trebuie sa te nasti cu skilul asta de vanzator de succes . eu , de exemplu , nu as fi in stare nici macar sa vand doi litri de apa in Sahara , ar trece beduinii aia pe langa mine cu o privire din aia : lasa ca poate mai gasim apa peste vreo 500 de km .
nu stiu , probabil , in primul rand trebuie sa-ti placa ceea ce faci , sa fii sociabil cu clientul , sa-l faci sa se simta confortabil si nu in ultimul rand , sa stii totul despre produsul sau produsele pe care le vinzi .
@Shoric, sunt mulți oameni ca tine. Dar ghici ce? Ei chiar se angajează vânzători.??
si ca sa-l coafez umpic pe Mihai Visinescu , ptiu` , Vasilescu , ar putea vinde cu succes cuvinte . binenteles , cu elena ca si colaborator 🙂
vanzatoarea de placeri…..amabila la telefon….ajungi in locatie hotarat ¨¨sa cumperi¨¨….bineinteles ca nu e cea din fotografia produsului…..aia e colega ei care e libera azi…plata in avans neconditonat apoi…incepe apoi o adevarata instructie ca la armata….iti comunica ca ¨¨produsul¨¨ nu face aia si nici ailalta…tu nu ai voie sa utilizezi decat conform manualului….¨¨restu le faci cu nevasta-ta acasa¨¨…pfiuu
heloo ? mai este cineva pe aici ?
@Shoric, io sunt mereu pe aici. 🙂
@Mihai , am avut un atac de panica . am crezut ca am ramas singur . pff 🙂
ce prost sunt , am crezut ca se futu` blogu` . dar este doar sambata , vara , weekeend .:)
@Shoric, exaaaaaact. 🙂
creca se futu butonu`
Ma duc intr.o zi cu o prietena la un magazin ortopedica. Era ora 15. In magazin doua vanzatoare tinerele, frumusele stateau de vorba. Intr.un tarziu au ridicat privirile incețoșate parca trezite dintr.un somn. Ce doriți? O pereche de talonete pt mont. Veniți maine! Azi e prea tarziu, inchidem la ora cinci, nu mai e timp. Am plecat siderate d.acolo
@Lucky, până lua măsura, până le făcea, până le făcea proba, asta necesită timp. Vezi ce-nseamnă să nu lucrezi în domeniu?
Tarziu am ajuns azi!
Hai ca las un comentariu cu o buna prietena care a schimbat macazul profesiei pe la 40 de ani de la turism (pe care îl mânca pe paine) cu vânzări Orange( pentru ca job stabil si sa mai vada si ea casa vara).
Si ea atat de a-tehnica cum era (ca nimic nimic nu știa din meniul telefoanelor) în două luni ajunge angajatul cu cele mai multe vânzări.
Dar ce povestea, veneau sa-si schimbe melodia la telefon( ea nu știa nici la al ei) cum se vb pe messul la facebook( ea nici nu are facebook) cum intră pe google de pe tableta ipad( aici a ajutat-o un client de la coada) de in 6 luni a plecat inapoi in turism ca nu ii plăcea să casune pe client si sa tragă de el pentru contracte?.
Asta a remarcat, ca acum se pune bază pe cantitate(targhet) iar ea este obișnuită in alt stil.
Acum am venit de-afară. E vară, weekend și voi dormiți? 🙂
Care, ce-ați mai vândut?