Text scris de Elena.

Cred că sunt vreo 20 de ani de când lucrez în vânzări. Și probabil asta o să fac și in următorii ani pentru că job-ul ăsta mă ține vie și nu încetează să mă uimească. Mai ales că lucrez direct cu clienții și dacă tot fac asta, am zis să-i așez pe categorii, să-i avem la îndemână în caz de ceva.

Clientul avocat. E tipul crescut la pension. Cu cinci tacâmuri la masă. Vremurile au fost împotriva lui și acum își suge ultimii doi dinți ca să simtă gustul ultimilor mici mâncați. De revelionul trecut. Motiv pentru care e mereu trist. Bine, i-a murit recent și cizmarul. Nu că asta nu s-ar vedea după pantofii scâlciați. Și hainele-i sunt necălcate, dar asta pentru că are tot timpul în mânecă un avocat. Dacă e cald și e doar în șort și șlapi, atunci îl are în agendă. Pentru că, da, expresia lui preferată este “sunt curios să văd ce spune avocatul meu despre asta”. Din păcate, nu va reveni niciodată cu răspunsul.

Clientul pereche. Indiferent cât ești de pregătit și câte cursuri de vânzare sau de produs ai absolvit, clientul ăsta te va consulta DOAR însoțit de un “meșter”. Nu te băga, nu încerca să-l convingi că poți să-l ajuți și tu la fel de bine sau chiar mai bine! Este inutil. Factorul de decizie este Nea Titel. Rolul tău a fost doar să le arăți unde este raionul cu scule. Va reveni în totdeauna ca să-ți spună că a ales cel mai prost produs. Dar fără Nea Titel. Care e dus cu un alt vecin care e incapabil să-și ia o cheie de paișpe.

Clientul vis. Vei fi mamăl și tatăl lui. Va cumpăra orice de la tine. A plecat de-acasă cu gândul să-și ia televizor. Nu știe de care. Îți va lăsa impresia că n-a vrut să cumpere nimic dar l-ai convins tu. Bucură-te! Și asigură-te mereu că ai șefu’ prin preajmă.

Clientul chilipir. Ăsta va fi tot timpul contrariat. Are doar două litere în vocabular. “N” și “ț” și ceva înjurături. Fie produsul e prea ieftin și atunci “nț! De ce e atât de ieftin, e stricat? Sau prost făcut?”, fie va fi prea scump și atunci ” ‘ra-ți ai dreacu cu prețurile voastre. E sărăcie-n țară, băă, treziți-vă!”

Clientul “temperatura optimă”. Ăsta face “cumpărături” doar vara și iarna. Va veni DOAR ca să se bucure de răcoarea sau căldura din magazin. N-are niciun plan de cumpărături, n-are una de-un leu în buzunar dar e nevorbit. Și te prinde pe tine. Te stoarce de energie punându-ți tot felul de întrebări. Desi te va face să te simți ca la evaluarea performanțelor în final nu va lua nimic. Replica lui: n-am luat banii de acasă, dar SIGUR vin mâine să cumpăr. Și tu îl vei aștepta mâine ca o mușcată în geam. La final te-ntreabă dacă n-ai niște apă în magazin pentru CLIENȚI, în timp ce-și scoate din sacoșa un bidon de 2L. Gol.

Clientul cuceritor. Clientul ăsta va crede tot timpul că pe el îl așteptai. Că ești o rătăcită prin viață și că n-ai niciun rost. Că glumițele lui de maimuță în călduri te vor face să cazi pe spate și să te zvârcolești în spasme. Replica lui: un număr n-ai unde să sun dacă am probleme? (Ba da: 112. Și deja e cazul să suni!)

Clientul scandalagiu. Ăsta a plecat de-acasă înainte să-și ia tratamentul. Sau să facă sex. Penibil se numește țara din care provine. Va genera discuții și va cere din priviri aprobarea celorlalți clienți. Dacă ăia sunt sănătoși la cap și-l ignoră va urma replica: zi, dom’le, nu-i așa? Am dreptate, nu? In final va pleca bombănind că Ceaușescu a murit degeaba pentru că noi tot lași suntem și nu avem curajul să ne exprimăm liber. El da!

Clientul “am o problemă”. Răspunsul ideal ar fi: da, știu. Că te-ai născut ciufut. Pfff! Trebuie să-i schimbi produsul. Altfel va trece direct la amenințări și-ți va povesti cu lux de amănunte ce-ți va face el dacă nu-l rezolvi. Pentru acest tip de client vă recomand să chemați paza. Fața lui în momentul ăla este garanția că poti avea orgasm și privind un prost.

Clientul ciubucar. Indiferent de suma pe care o plătește vrea ceva gratis”că e fidel”. Orice. E comunistul ăla care nu ieșea din tură până nu lua măcar o piuliță. Pe care o ținea în lada de scule toată viața și care nu-i folosea la NIMIC. Va fi mulțumit și dacă îi dai un pix folosit. (În ochi, eventual, dacă vrei să fii și tu mulțumit.)

Clientul gelos. De fapt ăsta e însoțitorul clientului. Indiferent de ce va vrea clientul să cumpere, omu’ ăsta are câte o experiență personală cu produsul respectiv. Iar dacă n-are el, are mă-sa, sau tac-su, sau vără-su, sau cineva din morții mă-sii cu neamul lui numeros. Cert e că știe el o poveste și-l va toca pe client până va cumpăra produsul pe care îl are și el acasă și cu care n-a avut probleme niciodată. Realitatea este că fix cu ăla a avut cele mai mai probleme. Dar nu poate lăsa capra vecinului în viață.

Cam ăștia sunt cei întâlniți de mine. Dacă mai știți și alte tipologii vă invit.

Să-i împușcați!

mihai_vasilescu_clienti