Dar voi, voi cum ați reacționa?

M-a emoționat tare reacția ei, reacția lui și relația dintre ei – o presupun a fi din aia faină.
Îmi place să cred că aș reacționa măcar asemănător într-o situație similară. Deși, evident, există momente în care te blochezi. Am pățit-o zilele trecute când omulețul meu de la serviciu m-a întrebat, așa senin, cum o fac copiii: tu ești mama mea? Am înțepenit 🙂 Am reacționat spontan și intuitiv, dar încă caut răspunsul cel mai potrivit. De aia am zis că, cred că aș reacționa asemănător, dar la fel de posibil ar fi să mă blochez. Iau însă în calcul ideea că, copilul meu, ar știi deja că orice și oricum ar face are de partea lui iubirea mea. Cred că azi sunt într-o dispoziție cam roz 🙂

Mama a stiut de mult timp, ea a asteptat sa-si dea si baiatul seama.

Nu am copii. Nu stiu ce simt parintii. Dar pot sa spun ca l-as sustine. Dar as pleca din tara. Unde sa stiu ca poate fi linistit cu ceea ce este.
Cred ca un parinte care isi stie copilul si este aproape de el, stie.

…cred că, cu timpul, m-aş obişnui cu situația. În rest, atitudinea față de gura lumii? „Ăla care te bârfeşte nu-ți vâră un leu în straiță”. Aşadar, să ne pupe-n cur duşmanii!!!!!!

Cat timp are o sansa sa fie fericit si sa duca o viata cu zambetul pe buze, nu ai de ce sa nu-l sustii. Reactia mamei din clip ar trebui predata la scoala intr-o ora de educatie, in locul celei de religie.

As reactiona asa cum o fac mereu,firesc,ca o mama.Probabil ca as banui ceva inainte sa-mi spuna .Oricum din punctul meu de vedere ,de membru al familiei traditionale (hahaha) ce se intampla in dormitor ,ramane in dormitor si nu priveste pe nimeni.Discutii despre sex,atractie sexuala,etc,am avut nenumarate cu cei mari si pot sa afirm cu mandrie ca s-au simtit liberi sa ma intrebe orice despre orice.Eu consider ca nimeni nu este vinovat pentru cum se naste si ca sexualitatea este o parte importanta a personalitatii noastre.

Ma bocesc in ultimul hal ?
Normal ca stia, doar e mama lui. Chiar si eu m-am prins ?

Ma crezi daca iti spun ca avand un baiat, acum in varsta de 15 ani, am purtat o discutie pe aceasta tema acum vre-o 3 ani si l-am incurajat sa fie sincer cu el si cu sentimentele lui, si ca oricare ar fi orientarea lui va ramane copilul meu pe care il iubesc si il voi iubi, respecta si sprijini in orice ar alege?
Asta cred si simt si acum, iar filmuletul asta mi se pare emitionant pana la lacrimi.

Am fete, nu baieti , baietii fiind de imprumut in familie. Nu stiu cum as reactiona, cred ca m-as bloca si as balmaji eu ceva, cumva, pana mi-as trage rasuflarea si as compune ceva, asta in cazul in care nu as fi banuit dinainte ceva. Nu-s idiot, cred ca fiecare are dreptul sa aleaga si dreptul nostru ca parinti este sa imbunatatim conditiile drumului ales de copii. Cred in familie, indiferent din ce membri ar fi compusa. Dar, repet, nu stiu cum as reactiona. Singura problema pe care o gandesc acum, ar fi ca se duce dracului ramura pe linie barbateasca din arborele genealogic, ceea ce ar avea poate o rezolvare in timp, prin inseminarea artificiala a cuiva, habar nu am daca e posibil sau nu. Insa marea problema nu e asta, problema este cum as actiona pe viitor, daca se va schimba ceva in comportamentul meu, dat fiind acest element de baza nou.
Reactia mamei, de nota 10, arata nu atat intelegerea si acceptarea situatiei, cat faptul ca are ochi de mama adevarata atintit tot timpul asupra progeniturii, altfel nu ar fi banuit nimic si gata sa-si protejeze puiul in orice situatie!

Am văzut filmulețul în lacrimi, așa sunt eu, excesiv de emotivă :). Sincer cred că l-aș îmbrățișa, mi-ar da lacrimile, m-aș bloca și pentru a ascunde toate astea l-aș îmbrățișa. După care logic ar urma o conversație asemanatoare celei din filmuleț. Altfel nu ai cum ca mamă. Eu am fetița mică și există ”unele șanse” să nu fie un copil/adult normal (din punct de vedere fizic). O iubesc enorm dar recunosc că sufăr pentru că știu că nu îi va fi ușor să fie altfel.

Cu multi ani inainte ca progheismul sa devina un accesoriu trendy, si implicit cu mult timp inainte ca altii, precum Cetin, sa schimbe relativ recent partea, la figurat, fireste, renuntand la glumitele cu sau despre ei spre neintelegerea unora „mai dintr-o bucata”, eu, crestin ortodox, mai scadeam din (a)vantul din panze cand venea vorba de ei. In online mi-era, desigur, lejer, un fel de captain caps-lock si nu mai mult (n.b. totodata aviz celor care se dau acuma caliti in lupte eroice), in schimb sarcina devenea usor ingrata in mediul real. Nu-i foarte placut sa atragi suspiciuni asupra ta fiindu-le partinitor. Si o credeti au ba, pe asta chiar n-am cum s-o dovedesc, oponentii mei n-aveau de-a face nici in clin, nici in maneca, cu religia, caci de-ar fi fost asa, mi-ar fi fost destul de lesne, pe aceeasi baza argumentativa, sa ma fac inteles, temerile lor fiind legate de cu totul alte aspecte (spre ex. prozelitism,
corupere de minori etc.). Asa ca, daca se poate, rogu-te, si intrucatva in spiritul blogului , a se mai slabi ! cu alde Cetin si Cernea. Daca alaltaieri o facea pe Mardare o rama profitoare (si este !), ieri si-a reluat comod locul de seama la festinul „scormonitorilor” dupa mizerii, preluand pasamite in maini mai sigure stafeta cauzei, de parca iesirea de cu o zi inainte ar fi fost o criza de gelozie ca cineva ii ataca teritoriul lui propagandistic, monopolul lui exclusiv de mancat ***at. Nu ma-ntreba cum si de ce, el are voie, aia doar si nu inainte de a-si lua licenta, lumina, de a primi ingaduinta de la el, Sefu’ la Net (???!!!). Si numai asta, dar sunt multe altele, spune suficient despre caracterul lui, umbrindu-i din pacate unele calitati si merite. Daca e cu canistre, atunci pentru tagma lui, nu pentru altii. Si apropos, pe Cernea chiar l-am amenintat pe VP ca-l caut, ca-l leg fedeles si-l cobor cu minima-macaraua in tarcul de maidanezi infometati, dupa putinta chiar aceeasi, daca nu inceteaza, la numai o zi sau doua ! dupa „Cazul Ionut”, cu prediciile lui propagandistice despre sadismul de neinteles al revoltatilor, niste criminali care indraznesc sa aduca in discutie dreptul inalienabil la viata a bietelor patrupede, dar … (scurta paranteza: Hai sa te vad, Mihaie ! Imagineaza-ti, te rog, cum ai reactiona tu cand un pulifrici se ascunde instant si constant dupa poalele primitoare ale political-corectnesului, urmand sa ai tu probleme penale pentru incitare la schingiurea de animale, n.b. desi ai si s-a propus eutanasierea dupa cateva luni de asteptare, si nu el pentru incurajarea homicidului prin neglijenta, Eeee, cum e ? ) … dar niciodata pe tema homosexualilor. Ar fi degradant sa-i contest un anume merit, ca n-a riscat nimic la acele timpuri, ca s-a bagat si el aidoma celorlalti de abia dupa.

In opinia mea e diletantism sa afirmi ca homofobia s-a nascut odata cu aparitia religiilor tocmai datorita faptului ca in ciuda divergentelor majore si a intersectiei tarzii dintre ele (deci n-aveau cum a se vorbi dinainte 🙂 ) o impartasesc in comun. Semn ca religiile au preluat-o din viata si nu viata din vreo religie. Pentru mine este insa in egala masura adevarat ca prin aducerea ei sub un dictat divin, prin dogmatizare ei, desi in niciuna nu se afla explicit printre ele, religiile au devenit incontestabil odata cu trecerea timpului suportul-cheie de perpetuare al homofobiei. Nicidecum insa cauza ei. Intorcandu-ma cu putine randuri mai sus, religiile pot fi privite si ca niste opere elaborate pe parcursul unor secole sau milenii, mini-enciclopedii britanice sau wikipedii cvasi atotstiutoare si totodata codexuri supreme in continua dezvoltare. Prin urmare n-ar trebui sa surprinda ca si sexualitatea ocupa un capitol sau loc, insa foarte modest si mai mult de ordin sociologic, nicidecum unul de referinta, in cadrul lor. Daca pentru unii asta-i musca cazuta-n ciorba …

Mihai, daca iti inchipui ca eu, crestin-ortodox, voila, traiesc adevarate cosmaruri noaptea de teama caderii intregii omeniri in homosexualitate, atunci afla ca mi-e somnul foarte linistit, mai mult ma consum diurn cu grija zilei de maine 🙂 Dimpotriva si sper ca randurile de mai sus sa convinga, chiar caut sa scot religia din peisaj, privandu-i pe doritori de unicul argument pe care se bazeaza. Pentru ca atunci cand afirma ca un cuplu homo este totuna unuia hetero din perspectiva copilului, acestia au pierdut adapostul sigur al antitezei, se joaca ei de-a dumnezeii, postuland ce-i bine sau ce-i rau pentru altii.

Si finalmente … nu e deloc pe atat de lesnicioasa destainuirea in fata parintilor precum si-o inchipuie unii. Am cunoscut cazuri unde parintii erau foarte ok si totusi unii s-au temut sa nu intervina o raceala involuntara. Careful what you wish ! … si nu mai lipiti cu atata usurinta a priori etichete negative pe altii.

Nu m-am uitat inca pentru ca am inteles ca e de plans si nu pot sa plang in birou, ma uit cum ajung acasa.
La intrebarea ta pot să spun că înainte de a ajunge copilul să-mi spună, sper și îmi doresc să fiu suficient de atentă la el încât să observ unele semne timpurii, poate l-aș putea ajuta mai mult în momentul în care ar conștientiza și mi-ar mărturisi. Oricum, aș fi alături de copil cu tot ce mi-ar sta în putință și l-aș ajuta să-și găsească fericirea chiar daca asta ar însemna să plece departe de mine, în țări mai tolerante.

„eu te-am facut, eu te f*t primul, eu te omor”.

copilul meu sa fie, raman alaturi de el, doar e fi-miu. Evident, nu sunt de acord, sunt homofob din fire, insa cand e vorba de propriul copil oricine ar trebui sa faca la fel.

iar faza cu „sa pleci din casa mea” și căcaturi de genul ăsta sunt de vaslui… nu-ti dai copilul afara din casa ca e bolnav de Sida sau ca reguleazp numa grase. La fel si asta, e tot fi-tu, doar ca ii place sa cante la fluier. asta nu-l schimba cu nimic.

primul meu contact cu un gay a fost prin `90-91 cand , proaspat liberat din armata romana , am trecut de la freza tip 0 la plete , jaca de blugi , rock si baruri vegane . toata saptamana eram prin bodegi de astea in care se bea vodca cu halba da` sambata eram si noi bossi luam si fete cu noi si mergeam la un complex de alimentatie puplica ( CAP , pentru cunoscatori ) , care avea un bar asea , mai select . cu scaune de catifea , perdelute . era un barman acolo care i se lumina fatza cand intram , vodca era servita in cupe de cristal cu servet pe mana . i-am si zis gastii de betivi : vedeti ba , daca avem si fete cu noi , altcumva se comporta barmanu` cu noi , uitati ce amabil este . un veteran mi-a zis : esti prost ba` , pai asta e bulangiu . pe loc si instantaneu , au inceput sa m-i se deruleze instantanee cu barmanu` care ma atingea usor pe umar si imi susura usor in ureche daca mai doresc ceva .
tipu` s-a dovedit ca era OK , adica , Slava Creatorului ca pe atunci nu erau smartfonuri cu camere foto si facebook la cate dansuri pe mese erau dupa 12 noaptea

Mihai, o reactie normala de mama. as fi vrut sa vad si reactia tatalui. eu pe moment probabil putin socat, dar cu siguranta l-as iubi in continuare, este al meu.

Exact la fel!