Suferințele tânărului Oprea

Nu sunt de acord cu chestia aia care spune „copiii platesc pentru păcatele părinților”, pentru că sunt convins că suntem rodul alegerilor noastre, nu ale altora. Din acest motiv, lamentările pe Facebook ale juniorului familiei Oprea, m-au lasat imun și complet rece. Dacă nu știți despre ce vorbesc, aruncați un ochi peste asta:

Sa ajungă mama la spital din cauza unor oameni care ne vor răul… Nu îmi place si nu am sa vorbesc niciodată in locul tatălui meu meu… dar nu mai suport sa-mi văd părinții suparati, pe mama plângând in fiecare zi, rugandu-se in fiecare zi pentru toate durerile si relele care ni se întâmpla… nu sunt in stare si nu am experiența necesară sa comentez niciun caz… Dar nu pot sa-i omoare pe tatăl meu si pe mama mea din cauza unor nedreptăți care se întâmpla… Ma rog in fiecare zi pentru Bogdan, împreuna cu mama mea si tatăl meu si jertfim fiecare lacrima pentru el … Dar nu mai suport sa văd cum niște oameni care calca peste cadavrul lui Bogdan, profita si vor sa-i atingă pe oameni la inima doar ca sa-i distrugă pe tata si pe mama! Sunt zeci de politicieni care in loc sa beneficieze de prezumția de nevinovăție sunt hărțuiți psihic (si ei si familiile lor) si făcuți vinovați inainte ca o instanta judecătoreasca sa decidă daca sunt vinovați sau nu! Nu sunt avocat, nici judecător, sunt doar un rob al lui Dumnezeu care vede si simte niște Nedreptăți! De ce vedem la Tv arestări preventive? Cercetări penale fără probe suficiente exact in momente politice cheie! De ce nu pot vedea oamenii adevarata poveste? De ce? Pentru ca trăim intr-o lume in care unii traiesc doar pentru propria lor mândrie si putere! Ieri mi-am vazut mama ajunsa pe patul de spital si plângand (a cata oara?) din cauza dezamăgirilor, a loviturilor si a durerilor prin care noi (familia) am putut sa fim, nedrept, tarați! Atât! Așa că: „Așa sa ne ajute Dumnezeu”! Nu ma refer numai la noi, ci la toti oamenii care nu își dau seama si nu si-au deschis ochii sa vadă in ce lume trăim. (de aici)

Pare atât de trist, nu? Un tânăr care suferă pentru nedreptățile prin care trece familia lui. Nu zic că n-are dreptul să sufere, doar că de data asta lui Găbiță Junior i se potrivește perfect îndemnul „maestrului” Ion Cristoiu: să facă bine sa sufere în tăcere, că scârba noastră pentru tac-su’ e prea adâncă pentru a mai avea loc și vreun pic de compasiune.

Auzi, mă, Găbiță Junior, am și eu o curiozitate: de ce nu te-ai exprimat atât de public și vocal când auzeai de peste tot de mizeriile pe care le face ăl bătrân? Să fi scris și tu pe Facebook ceva de genul:

„Nu înțeleg cum de face taică-meu atâția bani din salariul de bugetar. Mi-e scârbă de Hublot-ul cel nou, îl port doar pentru că trebuie să știu cât e ceasul și mi-e lene să scot mereu iphone-ul cu capac de platină din buzunar. Urăsc zilele de sâmbătă când tata mă pune să număr de mână șpăgile de pe toată săptămâna. De ce, de ce atâta chin și vreme pierdută, când aș putea pur și simplu să-i cântăresc?”

Râdem-glumim, Găbiță, dar dă-mi voie să nu-ți cred durerea falsă pentru „Bogdan”. Dacă plângi pentru ceva, plângi pentru confortul și liniștea ta, care s-au cam dus dracului. Te-aș fi crezut dacă erai rupt cu totul de banii proveniți din matrapazlâcurile lu’ don general, stăteai în chirie prin vreo garsonieră din Berceni și trăgeai din greu la un job obținut pe bune. Dar când tu scrii pe Facebook că lucrezi la „propriul angajat”, mă cam doare în pulă de lacrimile tale de crocodil.

Atât.

P.S. Între timp și-a șters postarea. Ceea ce demonstrează că ăștia au coloană vertebrală toată familia.