Am lucrat cincisprezece ani în vânzări. Nu pot să zic că a fost rău. Ba chiar au existat momente când m-am simțit extraordinar de bine, pentru că este un domeniu care îți poate aduce provocări și satisfacții mari. Dar care te și uzează cumplit. La un moment dat, indiferent ce-ai face, intri într-un fel de rutină din care nu mai ai cum să ieși. Și asta deoarece, more or less, procesul de vânzare este aproape același, indiferent dacă vinzi cuie sau abonamente la Playboy.
Acum trei ani am făcut blogul și am pornit să descopăr un domeniu nou și absolut fascinant: online-ul. Am început să învăț ce înseamnă și cu ce se mănâncă. Singur, de nebun, pe barba mea, pe greșelile mele, dar și pe reușitele mele. Poate o să vă scărpinați nedumeriți în cap și o să vă întrebați: “Ce tot vrea ăsta, frate? Ce mare căcat face? Scrie niște povești idioate și cam atât”.
Da, din afară poate să pară exact așa. Dar din interior, adică de la mine, arată cu totul altfel. Pentru că poveștile respective n-ar mai fi ajuns azi la voi dacă eu n-aș fi fost un catâr care nu renunță aproape niciodată. Dacă eu n-aș fi vrut să învăț cum funcționează mecanismele din virtual. Dacă eu nu mi-aș fi spus mereu și mereu că sunt bun. Și, mai ales, dacă mie nu mi-ar fi plăcut cu adevărat ce fac. Da, și voi, cititorii, aveți o parte din “vină”, pentru că mereu mi-ați dat avânt și curaj să merg mai departe. Dar voi ați ajuns aici pentru că eu am avut puterea să nu renunț în momentele când aveam impresia că fac treaba asta în van. Și au fost momente din astea. Oho, câte n-au fost. Dar, știți cum se spune, ce nu obții cu trudă nu contează.
Numai că treptat am ajuns într-o ipostază ingrată. Și pentru mine și pentru cei din jur. Am continuat să lucrez în vânzări (am fost și voi fi un bun vânzător, nu am nicio îndoială), dar nu mă mai simțeam “acolo”. De ce? Pentru că jumătate din mine plecase deja, era în celălat „acolo”, în online. Și simțeam din ce în ce mai mult că reîntregirea s-ar produce numai dacă aș schimba total ceea ce muncesc și mi-aș gasi un job în domeniu.
Pare ușor. Dar nu este. Oamenii se tem de schimbări. Oamenii urăsc să iasă din zona lor de confort. Și ceea ce-mi doream însemna și una și cealaltă. Iar eu, deși poate nu pare, sunt tot ca un fel de om așa. Am temeri, îndoieli și frică. Pentru că schimbarea însemna un mare pas în lateral, însemna s-o iau de la zero într-un domeniu despre care nu știam nimic sau aproape nimic. Și nu mai am 25 de ani.
Dar eu sunt un căpos. Am început să merg la interviuri. Greu, pentru că nu aveam nimic în afară de vorbe, niciun fel de background de online. Mi se cerea CV-ul. Îl dădeam, dar pe el scria clar „15 ani în vânzâri” și în rest niciun fel de experiență pentru jobul la care aplicam. Iar angajatorii tocmai asta vor, experiență. Care nu exista și care până la urmă se pare că atârnă mai greu decât determinarea cu care susțineam că vreau să muncesc în domeniul pentru care simt că am chemare. Prin urmare, în ciuda faptului că interviurile mergeau bine, am început să primesc email-uri cu celebrele răspunsuri: „Bună, Mihai, ne pare rău să te anunțăm…”.
Aproape renunțasem, când m-a sunat într-o zi Corina. Corina Băcanu. Știa ce-mi doresc și a fost omul care m-a încurajat în permanență.
-Bă, ți-am găsit job, tocmai am auzit de o agenție de digital care caută copywriter…”.
Gizăs Craist, ce-a zis nebuna asta? Copywriter în agenție de digital? Știți cum a sunat pentru mine? Ca și cum ți-ar plăcea să șofezi și te-ar suna cineva să te anunțe că știe un post pentru tine la echipa de Formula 1 a celor de la Ferrari.
–Tu ești cu capul? Ce copywriter visezi, femeie? Cum crezi tu că fac eu față pe postul ăsta?
Mai aveam un pic și-i ziceam și vreo două de dulce.
-Hai că ești prost! Cum adică să nu faci față? Trimite-n pula mea CV-ul și nu te mai miorlăi că o muiere!
Glumesc, Corina n-ar pronunța în viața ei cuvântul cu „P”. Cel puțin nu în zilele săptămânii al căror nume se termină în „i”.
Am trimis CV-ul. Oamenii mi-au mulțumit frumos, dar experiența unde-i? Păi, nu e. Aaa, nu e? Atunci ia mătăluță un test d-acișilea și caută-ne după ce-l rezolvi. L-am rezolvat și i-am căutat. Buuuun, hai la interviu. M-am dus. Și a fost demențial! A fost chimie, a fost relaxare, a fost fun, a fost exact cum îmi imaginez eu că trebuie să aibă loc interviul pentru job-ul din compania unde-ți dorești să muncești. Când am ieșit pe ușă, eram ferm convins că mai e doar o chestiune de timp până mă anunță că am reușit. Patru zile mai târziu, în căsuța mea de email: „Bună, Mihai, ne pare rău să te anunțăm…”.
N-am intrat în depresie, dar am fost la un pas. Dacă și de aici, unde simțisem că e locul meu, primisem același răspuns, era clar, nu căutam eu ce trebuie. Poate mă înșelam când credeam că sunt făcut pentru asta. Am renunțat și mi-am văzut de treabă. Se părea că nu e pentru mine.
Până într-o seară în care eram în fața calculatorului, scriam textul pentru a doua zi (exact în seara zilei în care publicasem articolul ăsta), când out of nowhere mi-a clipit scurt messengerul Facebook-ului. Era Gabi, chiar cea cu care susținusem ultimul interviu:
-Bună, Mihai, de când ai fost la noi, mă tot gândesc la drive-ul tău pentru zona asta de online. Vrei să ne vedem? Că am o propunere pentru tine. Te bagi?
Dacă din întâmplare ar exista Dumnezeu, cred că ăsta ar fi genul de mesaje pe care le-ar trimite. M-am băgat. Al doilea interviu a durat mai puțin de trei minute. S-a întrerupt brusc după ce am auzit „te vreau aici”, iar eu am mai zis doar: „când vrei să încep?”.
Azi se fac trei săptămâni de când muncesc în noul meu loc de muncă și în ceea ce va fi noua mea viață. Se fac trei săptămâni de când nu mă mai gândesc cu groază că vine ziua de luni. Se fac trei săptămâni de când mă trezesc în fiecare dimineață zâmbind, fără să mai dau „snooze” de trei-patru ori. Am învățat în astea trei săptămâni cât în toți cei trei ani de blog la un loc. Și-mi place de mă piș pe mine. Îmi trăiesc visul și pentru asta nu pot decât să le mulțumesc celor de la ThinkDigital! Și Corinei Băcanu (ai avut dreptate, bă). De-acum ține numai de mine.
P.S. Când voi citiți rândurile astea, eu mi-am scos laptopul pe terasă, mi-am luat cafeaua după mine și mă apuc de rezolvat primul task al zilei. Fucking great, I’m a copywriter!
sursa foto
Felicitari din inima pentru curaj! Mult succes si multe impliniri!
Comentariu beton!14
@Oana, să fie! 🙂
Bravo! Felicitări!
@Fabiola, săr’na! :*
Felicitari bo$$!! Faza cu vanzarile…te toaca bucata cu bucata si intr-un fel ma bucur ca am iest de acolo, chiar dacă-mi mai sar capacele cand vad cum se descurca colegii mei din departamentul de vanzari.
@Redoo, știu exact ce zici. 😉
„Băbăiete”, niciodată nu e prea târziu să ajungi să faci ce îți place!
@Bogdan, da, da, da. Și să crezi în asta. Și în tine.
Bravo ţie, tu eşti cel căruia i se aplică cel mai bine ” dacă vrei, poţi”. Sunt puţini oamenii care lucrează fericiţi fiindcă le place ceea ce fac, deci fii fericit, din acest punct de vedere!
@Cristina, I will. :*
succesuri și de restul almanahe! glumesc. bravo! fi-ți-ar bine să-ți fie!
@miha, 😛
Wtf, @Mihai! Bravo, man! Mii de felicitări și încurajări! AMR 32 de zile până vine @Sorin, trebuie udat noul job! 🙂
Mă bucur atât de mult pentru tine, așa se face! Ești o inspirație pentru noi, cei care încă înghițim în sec după așa ceva!
Congrats, man! Așa te-aș strânge în brațe!! 🙂
@AnnaD, ai și făcut-o deja. Virtual. 😀
Da, da! Numai cã acum as face-o mai ceva ca data trecutã, @Mihai! ?
Esti bun mha !!! Tine-o asa !!
@sorin, sunt, nu? Mulțam! :)))))))))))))
Ai putea să scoți o carte cu poveștile astea 🙂
@Dan, poate. Dar ce rost mai are? Le am aici, pe toate. 😉
Io as da bani pe ea.
@Miki, înseamnă că suntem doi. :))))
Felicitări!!! Succes în continuare și mulțumesc din suflet pentru optimismul insuflat! 🙂
@Mira, exact motivul pentru care l-am scris și m-am culcat la 2.00 azi-noapte. 😉
Felicitari! Mai dai sperante si altora!
P. S: da’ cati ani ani? De ce pui poze din tinerete la profil, sa ne pacalesti ca esti din aceeasi generatie cu noi, daca esti aproape de pensie? 😀
@Diana, pen’că eu sunt noul Benjamin Button. 😀
Succes și felicitări!
@Iza, :*
Ce tare! Ăsta chiar e un motiv să faci o întâlnire cu trupa.
@GabiI, clocesc eu ceva. 😉
Esti foarte bun!!
Cand faci cinste?…beau puțin, mănânc orice! :)))
Bafta!!
@Lidia, vine el și momentul ăla. 😉
@Lidia, n-ai să vezi de la chitrosul ăsta niciun pahar cu apă!
BRAVOOO!
@Alex, thanks, man!
Hai, sa traiesti! 😉 si eu sunt la un sfarsit de drum. Am decis sa ies din vanzari dupa 15 ani 🙂 cauza mea: oamenii (dintr-o mie de motive). Rezist cu brio deocamdata ofertelor in domeniu :).Te inteleg cum nu poti crede de bine si imi doresc ca in trei ani sa ma aflu unde te afli azi. Aleg un drum absurd de nou, un proces ce va dura si o perioada de trai cam departe de nivelul de pana acum. Toate cu o finalitate momentan incerta dar cu un obiectiv bine definit: implinirea personala :))) . Cauza alegerii: din nou, oamenii; priviti din alta perspectiva si dintr-o mie de alte motive. Starea ta de spirit… nepretuita!
Comentariu beton!12
@monica, îți țin pumnii și poate mai faci câte un update pe aici. Să ne zici că ești bine.
Mihai, zic, zic! 🙂
După cum începuseşi articolul, mă pregăteam să-ţi scriu: „Domnu Mihai, era să aveţi o scamă”.
Acum, că am citit pînă la final, ia să te vedem cum o să rezişti tu să mai răspunzi instant ca nessu la toate mesajele cînd vei avea listoiu cu taskuri de gît. Grea alegere…
În rest, baftă şi ce să zic: Gîndeşte digital, acţionează natural !
Comentariu beton!13
@krantz, well, cred că sunt capabil să le îmbin pe amândouă. 😉
Sunt noua pe blogul tau, dar tot ma bucur pt tine. Bravo!
@omelettealidia, toți au fost „noi” odată. Bine au venit și mulțumesc!
Bine ai venit, @omelettealidia! 🙂
Sperãm sã îti placã pe la noi prin gradenã! 🙂
@omelettealidia..Bine ai venit…nu te vei plictisi
Felicitari Mihai!Vezi ca pana la urma incapatanarea aia de catar a dat roade,fie-le de exemplu la toti cititorii tai.Ani multi in meserie pana la pensie daca se poate si nu e prea stresant!
@florin, stresant e și când mă uit la fotbal. Dar imi place. 😉
Acelasi feeling l-am avut si eu cand m-am angajat aici unde lucrez aici. Sunt si eu tot copywriter si nu ma duc la munca cu un sentiment d-ala de meh ci cu drag ca e un job ce ma provoaca sa fiu buna la ce fac si sa fiu si mai buna pe zi ce trece.
RIP limba romana. Inca nu am baut cafeaua ?
@Ecaterina, las’ că trece. :))))
@Ecaterina, bun așa!
Felicitari Mihai! Ma bucur pentru tine! Titlul ales spune totul..ma bucura faptul ca unii oameni chiar reusesc sa-si urmeze visurile!
@Georege, da, man. Ce bine ar fi să și le urmeze toți.
Felicitari, domnu’ Mihai! Bravo lu matale.
In ceea ce priveste visuri/vise, nu-s convins. Pe cand faceam eu scoala (si nici tu nu ai facut-o mult dupa mine) era vorba de acelasi cuvant, cu doua sensuri.
@Nickname, pe vremea când am făcut eu școala se scria „sînt” și „nici o”. Aia e. Evoulăm. Sau involuăm. Dar ne mișcăm.
Bravo! Esti foarte tare! Poti spune ca blogul ti-a schimbat viata. Ma bucur tare mult pentru tine!
@Ana R., da, să știi că putem spune. 🙂
Ies eu la pensie și mă apuc de alte joburi 😀
Să-ți fie într-un ceas cu cuc, noul job 😉
@diabolic, nu e rea nici ideea cu pensia. Măcar de-ar face toți pensionarii ceva de genul ăsta.
Eeeee….la mine e treaba că o să fiu(sper) „tânăr pensionar”, pt că, dacă se aprobă legea pensionării militarilor, la 50 de ani spun „pa pa” sistemului și, obligat-forțat, o să trebuiască un alt loc de muncă.
@diabolic, oaaaaa, la 50 de ani. Păi te apuci liniștit de altceva.
Sincer nu stiam cu ce se mananca meseria asta. Dupa ce am cautat pe google, cred din toata inima ca asta este meseria pentru care TU te-ai nascut. Stapanesti perfect limba romana, ai umor la greu, ai viziune, ai abilitatea de a transmite de a ajunge mesajul exact unde si cand trebuie.Deci de-acum pot sa-ti urez doar multa bafta si felicitari.Aaaa si ma bucur ca faci exact ce-ti place mai mult, adica sa scrii.
Comentariu beton!11
@Dede Cati, daaaaaaaaaaaaaaaaaa! 😀
Mă bucur pentru tine ?
„… lift us up where we belong
Where the eagles cry, on a mountain high”
” … lift us up where we belong
Far from the world below, up where the clear wind blow”
Binee, bo$$ !
@Faiantaru’, pffff, mi s-a făcut pielea de găină. Thnx, man!
@faiantaru…din ce melodie sunt versurile? Îmi stă pe limbă…pls, ajută un necunoscător
http://www.google.ro
Se da copy, apoi paste, si se lasa ‘stourile deoparte. 🙂 🙂 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=bjrOcrisGyI
@Mihai…mă bucur mult să aud asta. Ești bun, man, ești tare…continua să îți urmezi visul, oriunde te duce.
Ca o notă personală, mă înclin în fața ta…nu știu dacă realizezi, dar, atunci când ne-am văzut și în mai multe rânuri, m-ai încurajat să îmi urmez și eu visul meu…îl știi bine.
Cât de tare e să faci EXACT ce îți place…nu ai idee cât de mult m-a bucurat postul tău….am sărit în sus, la propriu (mă doare în cot că se uită ăștia la mine ca la mașini străine)…oricum nu mai am nicio șansă să mă considere normal la cap….
Corina…sărut mâna, meritați o maaaare doză de mulțumire …sărut mâna…
Calculat greșit…AMR 33, că luna mai are 31 de zile….scuze. Când vin, mergem să spargem o quesadilla…(să mor dacă știu cum se scrie, dar nu contează)…unde? evideeeeent în centrul vechi….
Man, mi-a venit o idee creață….când vin, organizăm o ieșire în centrul vechi…stabilim data, ora, locul, le punem pe blog și vine cine vrea…ar fi BESTIAL….
@SorinB, trebuie făcut ceva, da. Dar mai organizat. Poate reușesc eu ceva. 😉
Poate iese un Flashmob dedicat blogului Mihai Vasilescu. Eu m`as baga.
FE LI CI TĂRI! Pentru curajul de a schimba.
In ceea ce privește „arta şi ştiinţa de a scrie cuvinte” cred că nu trebuie sa iți faci griji. Deloc. 😉
Bafta! 🙂
@Helen, să fie! :*
Esti ăl mai tare!Pe bune!Iti trebuie curaj cu basculanta sa te apuci sa faci ce-ti place si sa lasi tot ceea ce stii in urma.Ma inclin!Sper sa iti mearga bine si rezultatele sa fie,cel putin,pe masura stradaniilor tale!Ar fi bine sa avem mai des curajul sa facem ceea ce ne place in detrimentul confortului.Bafta multa!
@Andreea, îți trebuie curaj, da. Dar și dacă reușești… priceless!
Felicitări! Deci, morala e sa nu renuntăm niciodată la visele noastre 🙂
@Fairy, nu la vise, la visuri. Visele sunt cele din somn. 😀
Bravo, bravo Mihai pentru curaj si incapatanare! Deci se poate schimba macazul in viata, oricand, daca iti urmezi pasiunea si ai si ceva curaj la purtator 🙂
@Manuela, da, eu așa cred. Cel puțin acum, după experiența asta.
FELICITĂRI din inimă!E mare lucru sa munceşti cu placere,ai cu totul si cu totul alt randament!Bravo!Şi să ne ocupi diminețile in continuare cu textele tale!
rodica, așa fac. Merci! 🙂
Mah, Mihaita, in curand se face anul de cand te-am descoperit. Mi-am inceput ziua de munca cu tine, in rasete crancene, mi-am spalat tastarura de cafea de nici nu mai tin minte cate ori, iar de la inceputul anului m-ai ajutat sa incep ziua cu zambetul pe fata, cand mie imi venea sa urlu. Ai facut parte din procesul de recuperare si-ti multumesc. Daca vezi pe strada una in carja, cu parul verde si care se hahaie cand citeste pe telefon, sa stii ca io-s…. citindu-l pe Vasilescul.
Sa ai spor in toate si, vorba aia: sky is the fuckin’ limit! Omul potrivit la locul potrivit.
Comentariu beton!12
@Celi, ăsta este unul dintre cele mai mișto lucruri care mi s-au spus vreodată!
Bravo! Felicitări!
Eu nu pot ca Dna. Cați sa caut ca-s la munca. Ce face un copywriter. Aaaa, 🙂 felicitări!
@VictorR, am creat un monstru. Ai învățat ce înseamnă trollingul. :))))
Nici ce-i aia trolling nu stiu. Stiu de trolli din cărțile fantastice si de trolee de la mine din oras. 😛
@VictorR, te descurci al naibii de bine pentru unul care nu știe. 🙂
@Victor, de-te jos din troll-eu, si scrie-mi si mie numele fara virgula sub litera T :)))))))
Mihai, maica, asa ma bucur pentru tine si pentru entuziamul tau ca m-am decis sa comentez pentru prima oara. Felicitari, sa auzim numai de bine si de acum incolo.
@Nepotica, apăi dacă tot ai spart gheața, te mai aștept. Mulțam! 🙂
In primul rand, felicitari pentru curaj si pentru noul job.
In al doilea rand, povestea ta pica cum nu se poatea mai bine pentru ca eu, in aproximativ 2 luni, ar trebui sa imi schimb job-ul. La mine e un pic diferit in sensul ca si eu fac de vreo 12 ani acelasi lucru, cu mici intreruperi, dar imi place ce fac. Problema e ca sunt prost platit, fiindca astea sunt salariile in industrie. Deci eu va trebui sa imi gasesc ceva pentru care nu am nici un fel de experienta si nici nu cred ca ma va atrage prea mult. Dar, na, asta e! Desi situatia financiara a familiei mi-ar permite sa fiu un pic mai relaxat, nu prea sunt. Sunt pesimist, ingrijorat, chiar un pic speriat.
Inca o data felicitari si……sefu’, sefu’, nu uzi si mata noul loc de munca????
@Ionut, ba ar cam trebui udat. Să vedem cum om face. Că ajung cam târzior pe acasă. 🙂
Felicitări și mult succes!
@Dragoș, mulțam!
Hai sa traiesti, Vasilescule, my brother from another mother. You’ve touched my heart cu articolul asta. Bacanu e o zeita si sper ca i-ai adus ofrande corecte si corespunzatoare in sensul asta 😉 Mi-ai deschis pofta de barfa cu iz de confesiune. Loooong story short…cat de short poate mandea :)) Acu un an m-a ajuns burnout-ul corporatrist si m-am retras…mai bine pentru toata lumea ca ma rinocerizam nepermis de mult pentru o zana ca mine. Zic ba…daca tot m-am retras hai sa schimb macazul. Am tot facut exceluri, hartii, meetinguri, mailuri si cifre in astia 10 ani si vreau sa fac de acum in sfarsit ce imi place.Oamenii au avut grija sa imi spuna ca sunt o nebuna sa las leafa grasa de la corporatie pentru necunoscut si bani putini spre deloc. Alti oameni mi-au zis ca eu tre sa imi folosesc talentul si sa scriu si sa creez magie. Am drag de cuvinte si inima zburdalnica si am zis ca sigur Universul mi-a pregatit ceva frumos si trebuie doar sa imi doresc destul de mult. Universul a pregatit o pula. Am fost la interviuri…am luat-o de jos si m-am apucat la 31 de ani de internship pentru ca am invatat ca asa se creste cinstit si frumos. Am incercat colaborari…am experimentat infrangeri si neajunsuri financiare. Am ajuns sa raspund la buna ce faci cu…asa si asa…caut job….uite CV-ul meu. Nu mi-a palcut partea asta. De la un aparent control total asupra vietii ajunsesem la mii de semne de intrebare. E bine uneori sa iti pierzi certitudinile si bias-urile pentru ca faci loc pentru nou si fresh si apare un paradigm shift. Am reinvatat valoarea banilor si am reevaluat pretul lor.A fost greu dar a fost fain. Am avut timp pe rand sa ma deprim, sa ma bucur, sa lucrez din gradina, sa ma dau cu RATB-ul plin de mosi, sa ma dau cu bicla in plina zi si sa ma bucur de oras, sa stau in parc cu liceenii care chiulesc de la scoala, sa invat sa accept ajutorul, sa ma infurii si sa ma calmez, sa ma laud si sa ma blamez. Stiu…o sa atrag invidia miilor de oameni obiditi care sclavesc in cladirile alea stralucitoare de sticla si viseaza ca afara exista viata. Bah…nu trageti in mesager, da’ va zic eu ca exista viata! Am fost in genunchi si da…piata a avut grija sa imi dea muie. Asta face piata. Mare noroc ai avut cu oameni ca Bacanu care s-au oprit si te-au privit duios in ochi si te-au mangaiat pe crestet in timp ce piata isi facea numarul cu tine. Asadar am fost la interviuri si am aplicat ca orice muritor increzator. De fiecare data, in mintea mea, eram la un click distanta de reusita. Dar telefonul nu suna si mintea mea mai trecea la pierderi o fosta speranta. Cred ca fiecare om de la HR cand a deschis aplicatia mea s-a gandit „Asta cred ca era beata cand a aplicat…n-are experienta…a facut altceva…o sa trimit in trash CV-ul ca un profiler deshtept ce sunt eu”. Uneori am ajuns insa la interviu. Cu genunchii tremurand si nesigura de mine dupa doua priviri sfredelitoare de la miss recruiter, stapana lumii. Stiti voi zambetul al fals si interesul ala mimat cu care incep astia interviurile. Si incepeam. Si noroc ca scrie acolosa specialist in PR si comunicare, uns de cuvioasa SNSPA in 2007 dar tot se uitau la mine taios, ca la un hot de buzunare, ca n-am experienta si le incurc ploile degeaba. Apoi intreaba cum naiba am stat un an pe bara…ce am facut. Zic „M-am odihnit si m-am refacut ca sa pot functiona ok mai tarziu. Toti oamenii ar trebui sa fie sinceri cu ei si dupa niste ani sa faca oleaca de pauza si de assesment serios.” Nu-s niciodata convinsi de raspuns. Esti dubios ca am gap in CV desi scria acolo ca am facut internship si am avut colaborare pe proiect. Enfin. Si apoi vine nucleara…”Dar nu aveti experienta in domeniu…de ce ati aplicat pentru postul asta?” Pai e de junior si pot sa-l duc. „Eee…stiu…dar trebuie experienta.” Prin definitie un junior e dispus sa invete si eu sunt dispusa. Imi dati o tema si vedem la final ce-mi poate pielea. Nici asta nu le convine…in general nu le convine nimic astora :)) „Si ce va recomanda?” Vocea si talentul…nu ma pot abtine niciodata de la replica asta :)) Dar portofoliu aveti? N-am portofoliu dar am potential. Adica n-am nimic oficial…ultima data m-am viralizat din greseala prin 2014…la cateva milioane bune de ochisori. Cautati in IQADS. „Ati scris acolo?” Nu…au scris ei despre mine. Primesc o privire plina de indoiala. Nu-i nimic…uneori si eu ma indoiesc de mine ca-s fantastica…dar imi revin repede. I will create magic one day. Mark my words! Aventura mea de job hunting e ongoing si daca esti cumintel iti scriu next comment despre interviul unde mi s-a oferit fabuloasa suma de 1000 de lei pe luna…pe soare si pe stele…nu sa spal scari ci sa fac vanzari and heavy back-office stuff. Stay tuned. Viata bate filmul, cocosh!
Comentariu beton!25
@Vio, FABULOS! Nici nu știu ce să fac. Îmi vine să-l copiez și să-l fac text pe blog!
@Mihai…ia să-l faci, ca merită.
@Vio…felicitări penstur post…pălăria iar nu poate sta pe cap
Multam! Truth be told…the beauty lies always in the eye of the beholder.
Nu ma pot impotrivi destinului crud si creator :)))
@Vio, pe mine ma cam speriase lungimea commentului, dar acum promit si eu ca voi fi cuminte daca ne mai scrii :))))
Nu te cunosc, doar te citesc si iti zambesc. Imi dai curaj!
@cezar, perfect! 🙂
Felicitări, Mihai! Eşti ză best! 🙂 Îţi mulţumesc că ne-ai împărtăşit experienţa ta! Cunosc eu o persoană, deja blazată, care tocmai a primit un mesaj neaşteptat prin intermediul tău şi s-ar putea să nu se (mai) dea bătută… 😉
@opantazi, ce m-aș bucura să fie așa și să nu se mai dea bătută.
Felicitări, Mihai! Eu stiu de mult ca esti tare! Bafta multa acolo!
@Laura, :* :* :*
🙂 fantastic, mi-ai transmis bucuria ta si mi-ai făcut ziua frumoasa cu articolul ăsta!
@Simo, mă bucur, asta am și urmărit. 🙂
Păi dacă erai „nelalocultău” când scriai textele de le-am tot citit …înseamnă că de acuma încolo…măiculiță! Bine că am dat follow!
Felicitări și nu te opri din activitate! (aia cu visurile)
@simona, mă faceți să roșesc, frate. Dar e mișto.
Felicitări! Ți-aș ura si succes, dar ținând cont ca faci ceea ce-ți place, asta este succesul!
Iar daca vei scoate o carte, cu drag o voi adaugă in bibliotecă, după ce as citi-o, chiar daca nu ai avea timp sa-mi dai autograf! ?
@Cristina, dacă nici ție nu-ți dau autograf… cred că ești printre primii oameni care au comentat vreodată pe acest blog. :*
Ești de-a dreptul uluitor. Cred că nici tu nu realizezi cât te duce capul ăla. Eu una mă înclin și sper să-ți strâng mana intr-o zi. :*
@Dora, m-ai făcut naiba sa roșesc.
Nice, asta e deja de superleague 🙂
Mă bucur că am dat de un om ca tine. Ești surprinzător și ce este si mai frumos e că tu habar nu ai de asta. Succes 🙂
@Dora, păi n-am de unde să știu, ca pe mine nu mă surprind cu nimic. 😉
@Dora, bravo! Ai descoperit un „nativ”. Ce o sa faci cu el?
Ohohooooo bravoooooo! Felicitări? deci numai cine n-are curaj, nu ajunge unde vrea? totul incepe cu primul pas…sau primul „brânci” la tine? 3 saptamani inseamna aproape o luna, deci mai ai putin si faci 1 an! Si apoi inca unul si inca 10-20! Nici nu vei simti cand trec anii? sper sa auzim de tine la stiri, ce lucruri misto faci si cat de sus ai ajuns! „am intalnit si români fericiți”…la muncă? Jobul va deveni o „extensie” a ta, fiindca atunci cand serviciul este ceea ce ne place, acesta ne transforma total! Fii fericit fiindca suntem putini cei ce facem ceea ce ne place și nu trebuie sa „invatam sa ne placa ceea ce facem”! Așa-i ca-i misto sa fii fericit si la munca??? Pai si pe cand dai si tu o bere ca tot ai servici nou??? Sau un gin mai bine? si-un cotlet de ? sa mearga ginul „ca uns”?
@kya, când o veni invitația aia la grătar. 😛
Un moment de nebunie(ți-ai lăsat serviciul intr-o țară cu 0 perspective de mai bine ar zice unii), o viață fericită cu ce ai ales? trebuie sa fim impacati si cinstiti cu noi insine si cu propriile alegeri! Suntem singurii responsabili de ne/ fericirea noastră! Asadar capul sus, pieptu-nainte si treci la treaba domle?m-ai omorât cu cuiele tale? mă gândesc si ma pufneste râsul de fiecare data??? cum o fi sa vinzi domle cuie?” Ia la cuieeeee, cuisoare, ascutite si intepatoareeeee???”
Eu credeam ca invitatia e facuta de mult… Lasa-mi nr sa te sun: „maine iti misti dosul incoa sa facem gratar”! Eee parca nu prea e asa simplu, nu? ? tu vii cand poti…gratarul se poate face ORICAND ??
@Bâzdâcu, înţeles. 🙂
Felicitari din suflet Mihai! Doua saptamani am si eu de cand am schimbat domeniul de activitate la 190 de grade. Eram ingrozita de gandul „zero experienta” dar uite ca am reusit. Si dupa ani buni fac altceva iar ceea ce este mai important e ca imi place la nebunie! Asa ca la mai mare si sa aud numai de bine de la tine! Bravos!
@Bianca, bravo și ție! Bun așa!
Stii ce-i foarte misto in povestea asta? In afara faptului ca, da, esti bun. Ca viata te-a pregatit inainte pentru aceasta bucurie. Ai scris pe un blog, ai primit comentarii, ti-a placut, ti-ai facut propriul blog, ai cunoscut oameni si unul dintre ei (Corina) si-a luat din timpul lui pentru tine. E o raritate in zilele noastre. Esti un privilegiat al sortii. Si, da, cred ca fiecare ne nastem cu un scop. Al tau clar e asta de a deschide suflete si minți, prin ceea ce scrii.
Bafta!
@Elena, până la proba contrarie, s-ar putea să ai dreptate. 🙂
@Mihai, am dreptate! „Proba contrarie” a fost deja. Vezi articolul de ieri. Gizassss….cum a fost.
Felicitari! Iata ca dorinta ta s-a implinit la momentul potrivit? ce ti-e si cu alinierea asta a planetelor ?!
@Mary, se mai aliniază și după cum le cântă omul. 😉
Bravo! Felicitări! Și eu vreau să plec după 18 ani petrecuți în aceeași companie – am ajuns la saturație… Încă n-am avut curajul să încep o căutare serioasă, dar articolul tău mă motivează.
@Bobses, începi acum, cât încă e puternică motivația. 😉
Vaaai! Felicitări, om frumos! Mult succes și…încântă.ne în continuare cu poveștile tale. Și pune mâna și scrie o carte! Citesc blogul, dar nimic nu se compară cu mirosul hârtiei imprimate…
@Cătălina, da’ hârtia imprimată pe kindle ce are? 🙂
Hai, nenea scriitoru`…să dai tu pagină cu pagină…e altă senzație.
uite asta nu stiam despre tine, ai zis tu de job nou dar parea genul de upgrade normal la un moment, nu chiar ceva atat de spectaculos 🙂 Thumbs up.
@syl, mai păstrez și io ași în mânecă. 😛
@Boris, întrebarea ta ar trebui sa fie alta :). Și știi deja răspunsul. Ia-ți labele și marș.
Nu e absolut necesar sa fie postat răspunsul meu, dar nici nu mă deranjează.
O să iți respect căcatul tău de decizie. Deși meriți să mori pentru asta.
@Dora și @Boris, wtf se înâmplă cu voi? Că pe mine m-ati prins în offiside.
Scuze, Mihai. Nu e nimic care să conteze. Doar o cretină care ne-a luat pe toți deși era total subcalificată. Cumva a găsit un tunel și ne-a rupt pe toți. Nu publica asta
@Boris, habar nu am ce zici. 🙁
O să respect decizia ta de proastă, cretina dracului. Numai pentru pentru că ești suficient de nebună să mă faci. Dar vine și rândul meu. O să regreți, futu-ți morții mă-tii!
@Dora, nu știu ce aveți de împărțit, dar cred că o să vă moderez comentariile. Dacă tot vă certați, ori știm si noi de ce, ori o faceți în privat.
Am scris eu „Dora”. Am dubii ca o sa mai răspundă.
Bravos bre!!! Sunt si invidios umpic! De vreun an jumate tot caut să schimb locul de muncă, dar nu-mi iese deloc… Aproape ca nu mai sper… prin urmare, mă bucur din inimă pentru tine Mihai! ! S-auzim de cât mai multe împliniri, preafericitule!☺?
@Iulian, mulțam, man! 🙂
Nice! Felicitari! ?? si mult succes in activitate! ? banuiesc ca asta nu va afecta „activitatea blogului”… ?
E, uite deaia te citesc eu doar pe tine. Ca esti un mare smecher de om. :))))) Acum serios, sincere felicitari. In viata avem mare nevoie si de exemple pozitive.
Da’ bravo bre ! Felicitări !
@Florin, ooo, bine ai revenit! Mulţam!
@Florin, vel com bac:))))
Bravo, Mihai! Felicitari!
@Lady, :*
Felicitiari! Cu succes sa fie! 🙂
@Lola, merci, băi! 🙂
Felicitari !!! Auzi.. dar nu o sa mai circuli cu metroul ? :))
@Anca, acum o să circul NUMAI cu metroul. Fac 15 min de acasă la muncă. 😉
Aaaaa buuun ☺ astept in continuare ce se mai intampla #dinmetrou ?
Mult succes in continuare ! ?
@Anca, problema e alta. S-a scurtat mult traseul. 🙂
Felicitari sincere! De cate ori am recrutat am mers pe atitudine si mai putin pe skill-uri si iti spun foarte sincer ca nu am gresit niciodata, dimpotriva, am avut o echipe superbe cu realizari! Asadar eu cred ca meriti, dar cine sunt eu sa spun asta?!? O cititoare fidela. Succes in continuare, greul de aici incepe!
@Sisley, cred că pe asta s-au bazat și ei când m-au luat. Că skill-uri de unde? 🙂
cum ceri tu complimente…da, ai skill-urile, altfel nu imi petreceam atat de mult timp aici la tine. Dar hai sa spunem ca nu au fost exploatate de un angajator. Practic, aici tu centrai, tu dadeai cu capul. Esti foarte bun si ma bucur ca iti e bine. Fair enough? 🙂
@Sisley, ah, da, dar nu la skill-urile astea mă refeream. 🙂
Felicitari!!!!!!!!!!!!si cartea as cumpara-o si eu cu mare drag si as putea-o citi cand as vrea fara sa imi pice semnalu!!
@lori, a naibii ea de carte. :)))
La cat mai multe visuri implinite!
La un pas am fost si eu acum vreo doua saptamani de o bursa la Biblioteca Nationala, dar nu ma las eu pana nu ma vad traind printre carti.
Perseverenta e numele meu! 🙂
@lectorarumana, îţi ţin pumnii, să ştii.
Multă baftă! Uite-aici încă un argument (dacă mai era nevoie) că te afli în locul potrivit:
http://www.dorupanaitescu.ro/azi-deschid-cea-mai-buna-sticla-de-vin-din-casa-internetul-a-depasit-tv-ul.html
Cam tîrzior comentul, la mai mare!…
Wow! Cat de tare! Felicitari!
Felicitari si pentru ultimele articole, foarte bune! Le-am citit, mai greu cu raspunsul in ultima vreme.
Hai, cand ne organizezi sa iesim cu totii?
@DanaR, clocesc eu ceva până la urmă. 😉
Anul acesta, da? :)) recunosc, ca ar fi prima data cand as merge la o chestie de genul asta. Astept cu nerabdare!
@DanaR, apăi, da. Că doar nu in 2017. 🙂
Felicitari! Apar si eu mai tarziu la petrecere dar in weekend am fost in delegatie si n-am avut timp de comentat pe bloguri(sincer timp era daca nu as avea colege ce se invart ca gainile pe langa cuibar cand oua una din ele dar ce sa facem, trebuie sa fim cu turma, sa ne facem ca muncim). Asa imi place sa aud de peroane ce lasa totul in urma si incep in alt domeniu ca as bea o bere in cinstea lor.
Si eu tot asta fac acum, incerc sa imi schimb domeniul de activitate insa mai dureaza vreo 2 ani pana voi reusi sa imi dau demisia si sa fac ceea ce imi place. Momentan insa pasiunea nu plateaste facturile, ba din contra chiar aduce ceva facturi in plus:).
Asa ca felicitari again, diseara beau o bere in cinstea ta.
@tina, să fie primit! 🙂
Felicitari!!!! ?