Mai avem azi o povestire marca Denisa. Nu de alta, dar am văzut că v-a plăcut cea de data trecută. Din păcate, trebuie să v-o istorisesc tot eu, pentru că tânăra Denisa stă bine doar la capitolul oral. Alooo! La ce vă gândiți? La comunicarea orală! Băbăiatule, ce oameni!

Așadar se făcea că Denisa a noastră ajunsese prin anul trei de facultate. Iar ea și cu alte fete din grupă au indentificat printre colegii din același an, un băiat care era încă „fată mare”, ca să zic așa. Nu mă întrebați cum și-au dat seama. N-o să aflăm niciodată cum fac femeile asta, dar ale naibii au niște însușiri speciale care le permit să simtă dacă un reprezentat al sexului opus a dus pionierul la ecluză sau nu. Le-ați văzut vreodată în acțiune? Se uită o singură dată lung la om, adulmecă un pic aerul cu nările și apoi decretează scurt: „haha, ăsta e virgin, dă-l încolo, nu mă apuc să stric bunătate de vagin pe el”. Din acel moment vorba se duce ca vântul, se știe cam cum păstrează ele secretele, și respectivul va deveni calul de bătaie al tuturor glumelor despre lipsa de sex, din orașul respectiv și comunele limitrofe.

Dar să revenim. Deci fetele din anul trei tocmai își dăduseră seama că unul dintre colegii lor nu dusese niciodată ratonul la scorbură și doar visa la asta în weekend-uri și în zilele săptămânii care se termină în „i”. Vă dați seama că din momentul ăla au început caterinca și apropopurile de genul: „Fane, dar ce mușchi ai la mâna dreaptă” sau „vezi că au scos ăștia cremă de mâini cu efect lubrifiant”, glumițe d-astea cum știu să facă fetele când vor să te îngroape.

Numai că șmecheria a început să se îngroașe. Timpul trecea, anul trei era pe final și Fane al nostru tot pe autosatisfacere o ținea. Mai apărea din când în când câte o tipă în viața lui, dar (după cum vă explicam mai sus) ale naibii simțeau că e neprihanit ca fecioara Maria și fugeau văzând cu ochii, pe principiul „ce nu le-a trebuit altora, nu-mi trebuie nici mie”. Azi așa, mâine așa, până s-a ajuns în punctul în care fetele din grupă nu numai că nu mai făceau mișto de el, ci îi țineau pumnii să dea și el lovitura în cele din urmă.

Doar că săracul Fane mai era și ghinionist. Pe lângă toate neplăcerile de mai sus, chiar înainte de vacanța de vară a reușit să-și luxeze un genunchi. Na, poftim de mai aleargă după nară de căprioară, cu rotula înțepenită în fașă elastică. Cu chiu cu vai au reușit să-l convigă sa mai meargă la nuș’ ce festival de muzică electronică (parcă Liberty Parade)  la care plănuiseră din timp să ajungă toți din grupă. Până la urmă a mers.

Prima seară de festival. Lume ca la balmuc, distracție, băutură cât cuprinde, chestii d-astea de antren și voie bună. La un moment dat, noaptea târziu, după ce spiritele se încinseseră bine de tot și alcoolul cursese în valuri toată ziua, fetele observă cum una dintre animatoarele de festival începe să-l fixeze insistent pe Fane cu privirea. O bunăciune „îmbrăcată” doar în cizme lungi, slip minuscul si niște steluțe de argint mici și drăguțe pe sfârcuri. Atât și nimic altceva. N-apucă fetele să-l avertizeze că are o admiratoare beton, când o văd pe tipă cum se desprinde din grupul ei și se îndreaptă vertiginos spre tânărul adept al lui Onan. Mergea în volte scurte și împelticit, semn că în alcoolul care-i curgea prin vene se mai găseau și urme de sânge. Denisa și colegele deja urmăreau cu sufletul la gură desfășurarea acțiunii. Ba chiar vreo două dintre ele începuseră să-și șoptească încet: „Hai, Fane, hai ca poți, hai că de data asta nu mai ai cum să ratezi”.

În timpul ăsta, animatoarea ajunge în fața omului nostru, îi trece o mână pe după cap, îi înconjoară mijlocul cu unul dintre picioarele care dădeau impresia că nu se mai termină și îi bagă o limbă în gât de părea că ori vrea să-i facă un exudat rapid, ori că vrea să-i străpungă cutia craniană și sa iasă pe partea cealaltă. Și toate astea în timp ce ochii ei spuneau: „ia-mă, du-mă de aici și fă-mă sclava ta, îti voi îndeplini toate fanteziile”. Fetele au dat să izbunească în chiote și aplauze, când, dintr-o dată, Fane o îi pune tipei o mână în piept, o împinge deoparte aproape violent și-i zbiară cu disperarea pe care ți-o dă iminența morții:

-Făăăă, fire-ai a dracu’, ai grijă cu genuncheleeee!

Mai are rost să vă mai spun că nici în vara respectivă Fane nu a reușit să se joace de animalul cu două spinări? Știți cum e, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n traistă. În schimb, „genunchele” i s-a refăcut beton.

mihai_vasilescu_pericolul_masturbarii

sursa foto