Mai avem azi o povestire marca Denisa. Nu de alta, dar am văzut că v-a plăcut cea de data trecută. Din păcate, trebuie să v-o istorisesc tot eu, pentru că tânăra Denisa stă bine doar la capitolul oral. Alooo! La ce vă gândiți? La comunicarea orală! Băbăiatule, ce oameni!
Așadar se făcea că Denisa a noastră ajunsese prin anul trei de facultate. Iar ea și cu alte fete din grupă au indentificat printre colegii din același an, un băiat care era încă “fată mare”, ca să zic așa. Nu mă întrebați cum și-au dat seama. N-o să aflăm niciodată cum fac femeile asta, dar ale naibii au niște însușiri speciale care le permit să simtă dacă un reprezentat al sexului opus a dus pionierul la ecluză sau nu. Le-ați văzut vreodată în acțiune? Se uită o singură dată lung la om, adulmecă un pic aerul cu nările și apoi decretează scurt: “haha, ăsta e virgin, dă-l încolo, nu mă apuc să stric bunătate de vagin pe el”. Din acel moment vorba se duce ca vântul, se știe cam cum păstrează ele secretele, și respectivul va deveni calul de bătaie al tuturor glumelor despre lipsa de sex, din orașul respectiv și comunele limitrofe.