Articol scris de colegul @Kronwurst.
…
La ceva timp după ce am adus pe lume pe cale naturală un os de pește, mi-a fost încredințată din nou o sarcină: să am o aventură cu o legumă care mi-a căzut cu tronc în plasă și am crezut că e spălată suficient de bine. Se pare că nu.
Pe îndelete: n-a fost nevoie de analize ca să-mi dau seama că ceva crește în mine și că nu e un boț cu ochi, o bucată de humă. Grețurile matinale apăreau cu o precizie de ceas elvețian cu cuc, vărsăturile, așișderea. Încă nu apăruseră căpșunele românești, gustoase, stropite doar în Satu Mare, am luat grecești fără niciun gust, dar ochioase. Ca oricărei persoane însărcinate cu o misiune, mi-ar fi plăcut în combinație cu castraveți murați, dar aveau un gust oribil împreună. De-aia le și vomitam, mă gândeam eu.
Fac o paranteză, că podul din picioare nu îl mai pot face:
Era primăvară, intermediarii cu certificate de producător de origine bronzată aduseseră pe tarabe o varietate mare de legume bio crescute forțat în grădini turcești, unele roșii erau mai cu moț ca altele în grămada care cerea vârf, salata verde stătea la pozat cu stropi de emoție pe frunze, iar castraveții Fabio în haine sintetice priveau cu sufletul moale la nou-veniții cornișoni răutăcioși, care erau puși pe înțepat fetele lacome.
Descumpănite, unele cepe verzi încercau să reziste sacoșelor nemiloase, formând legături, ca să pară mai mari. Altele abandonaseră lupta și se uscau de dorul solariilor. Am luat doar pâine ca în vremea bunicii lui Stalin, cu fulgi de cartofi cu coajă, bătută (și bunica, și pâinea) și niște ridichi tinere. Nu știam că au așa o viață scurtă, de la piață până acasă se pare că au îmbătrânit, că erau toate zbârcite în plasă.
Ajuns acasă (după un ocol silvic prin pădurea de uscături de la piața Lidl) cu legume proaspăt culese cu cel puțin câteva săptămâni înainte, mi-am preparat salata de juma’ de kil. Pentru că celelalte verdețuri maronii la pungă, inclusiv rucola spațială, erau gata spălate, nu mi-a mai rămas decât să frec ridichile de pământ și să sper că nu am nimerit unele iuți de gură. În perioada respectivă, mesele mele erau de o cruditate crasă, inclusiv uneori carnea de pui de pe os.
Ca să elimin eventualele dioxine, stropeam bolul cu puțină zeamă de lămâie și apoi îl tapetam cu iaurt. Ca să mă păcălesc că mănânc sănătos, prăjeam și o felie din pâinea susnumită în prealabil, cică să ard caloriile din zahăr, pe care o adăugăm la final pe post de crutoane. Un fel de panzanella paisanului eliberat din robie.
Închid paranteza, că îmi zboară gândurile.
3 mese pe zi mâncam cam același lucru, poate pentru că îmi place rutina și nu dictonul: „mănâncă, bea, f*te și cântă, că te-așteaptă o groapă adâncă” (eu oricum am lăsat cu limbă de (vită și praz pe) moarte că vreau incinerare cât mai îndepărtată pe axa temporală).
La câte rahaturi, atât din Grecia, cât și din Turcia, ba chiar și din Iordania (cu cardamom) am mâncat la viața mea, disconfortul intestinal nu era un concept abstract pentru cineva cu intoleranță la zahărul pudră de pe haine. Doar că de data asta, mișcarea intestinală, peristaltismul sau bowel movement, spuneți-i cum vreți, avea un alt algoritm și crampele apărute nu s-au vindecat cu Anticârcel de la Zdrovit. Deși luam și noaptea, ca să previn criza economică a firmei producătoare.
Am așteptat câteva zile. Oricâtă salată de boeuf cu pui aș fi mâncat în trecut, cântarul nu mințea niciodată. Acum, 1 kg în minus pe săptămână și eu doar băteam pasul pe loc. M-am îngrijorat, pentru că la câte episoade de filme medicale văzusem, eram sigur că am lupus. Măcar nu mi se vedea sarcina de sub tricoul cu burtă și nici nu urinam mai des de 25 de ori pe zi și de 6 ori pe noapte. Dar după ce mâncam, parcă dădeau turcii iama în sarmale cu orez sârbesc pe insula Ada Kaleh, așa îmbrânceli resimțeam pe raionul gastro.
Instinctiv, am început să urmăresc cauza și efectul: când mâncam normal, mă rupeau durerile de burtă. Când săream peste măsuța de seară și spărgeam doar semințe de dovleac, mie doar alea-mi plac, înceta orice conflict internistic. Preventiv, la o ecografie abominabilă, dar până atunci, vreo 3 zile am mâncat de 3 ori pe zi doar câte trei pungi de semințe albe prăjite și sărate. Și ceva fistic, de ce să nu recunosc, dacă tot am saltea California, să o asortez și cu fistic de acolo. Bine am făcut.
Și în ziua programării, m-am dus întâi la bufetul gării, ca să beau o cafea irlandeză de încurajare. Abia apoi m-am îndreptat spre Medlife, făcând slalom printre atacurile cu dejecții ale ciorilor din zona gării, care se întorc zilnic acasă cu valorile lucioase ale brașovenilor. Ochiul maro al zeului egiptean Curus mă cam gâdila, de parcă mă vizitaseră extratereștrii constructori de piramide peste noapte și îmi sondaseră fundul în scopuri exploratorii cu o piramidă.
Nervul sciatic a început să șchiopăteze ușor pe pulpă, m-au trecut toate transpirațiile și apoi am avut o epifanie: am simțit că efectiv m-am kkt pe mine în reluare, deși mi-am încleștat sfincterul cu toată forța lui Analchin Skywalker. Cu mâinile ținându-mă de burtă, fug repede la baia de lângă recepție, mai disperat ca oricând. Prea târziu. În intimitatea cabinei, am văzut cum dintre picioare îmi zâmbea cu o ultimă grimasă un individ, întins fără suflare în lenjerie intimă. Lenjeria mea intimă.
Oh, MG! Eram din nou părinte. Născusem iar, un prea-frumos…vierme cilindric parazit? Un limbric? Naiba știe ce fel de celenterată descreierată era. Să tot fi avut 20 cm lungime.
Surprins de intimitatea momentului, mi-a trecut orice chef de ecografie, l-am învelit pe ăla micu’ în hârtie igienică și m-am dus repejor, pe jos, unde altundeva, decât la camera de gardă. După o scurtă discuție fără inhibiții de tipul „Show and Tell”, în care am aflat că sunt suspect dovedit de ascaridioză, am lăsat creatura la ei spre distrugere veșnică și am plecat cu o rețetă de pastile antihelmintice (ocazie cu care am învățat cu toții un cuvânt nou) și cu recomandarea de a mânca… n-o să ghiciți, cât mai multe semințe de dovleac. Dar crude și fără sare.
Se pare că viermele a fost doborât de dieta mea norocoasă și a căutat scăpare. Dar odată ajuns afară, l-a omorât atmosfera toxică din … chiloții mei 😂. Bine că nu a cred că a avut rude care să iasă după el să îl caute, eu am urmat tratamentul cu rigurozitate și nu am spus nimănui altcuiva ce am pățit. Până acum. Nici analize nu am mai făcut, dar nici dureri de trafictube gastric nu am mai avut. Și m-am rotunjit rapid la față, ca Gioconda după tentativa de vandalizare cu tort.
Sper că e clar că nici verdețuri/fructe nespălate nu mai consum. O perioadă, în minte îmi rula mereu reclama aia în care o prună era spălată cu săpun, pentru a preveni holera. Semințe am continuat să mănânc până la ore târzii. Nu dați cu pietre, eram tânăr, să arunce primul un comentariu ăla care n-a mâncat seara târziu ceva. Cândva.

Am ras cu pofta. Foarte amuzant colegul Kronwurst! Initiez petitia: „neaparat guest post pe saptamana”!
Patita faza cu vietate gasita in chiloti (dar fara niciun disconfort abdominal) – eram copil micut, imi amintesc doar ca eu credeam ca trag de elasticul de la chiloti care se ( probabil) rupsese. Cand am vazut ce tineam in mana… am strigat din toti rarunchii: taaaaatiiii, taaaaatiiii!!!!
Comentariu beton!42
Deci nu sunt singurul! Nu de alta, dar iar ma acuzau unii ca spun povesti rastalmacite 🙂
Comentariu beton!11
Nu suntem singuri, de-abia astept povestile din comentarii ale cititorilor.
Eu am avut avantajul ca eram copil si s-au ocupat ai mei de tot: preluat vietate, (probabil) dus copilul la doctor etc. Nici nu vreau sa ma gandesc ce „yack” as simti acum sa ma ocup singura de astfel de treburi (a fost foarte grea si prima recoltare de scaun all by self – ca sa fiu yack pana la sfarsit). Da, nu am copii 🙂
@Raluca Am asa o banuiala ca tot la prima prelevare de scaun s-a referit si Eric Carmen, cand a scris „All by myself” (melodie preluata si mapamondizata ulterior de Celine Dion) 🙂
Pentru postari zilnice, „se merita” sa-mi citesti blogul de carnat, dar nu tuturor le place tocatura.
Comentariu beton!14
Tenie??
Asa suna descrierea
Woow
Da, apa e buna la casa omului.
Ai scapat usor, fara analize, practic ai facut treaba doctorului 🙃
Ai si a treia nastere la activ sau te-ai hotarit sa o lasi mai moale cu procesul procreativ?
Comentariu beton!15
Tinand cont ca valoarea PSA e in jur de 0,5, n-o las mai moale prea curand, dar nici nu doresc o a treia nastere.
Nu era tenie, ca nu era plat. Era un limbric, dar nu prea mic.
Comentariu beton!11
Limbric, ca tenia nu iese asa usor🫣. Plus ca tenia pate capata oarescare dimensiuni destul de mari. Stiu de la cineva din familia extinsa care a avut.
smbgpla! tocmai ce am oprit în OMV la Biala, cu gînd să halesc ceafa aia la grătar, aripioara de pui și cei 2 centimetri de cîrnat cu busuioc! că dacă nu le luam io din frigider la 00,30 cînd am ieșit din casă, erau mari șanse să-mi sară-n gît, pline de viață, mîine noapte cînd m-aș fi întors și aș fi deschis, obosit, ușa frigiderului; e drept că grătarul a fost executat duminică, da’ sunt două lucruri pe lumea asta de care nu-mi bat joc: mîncarea și cărțile! bine, nici hainele uzate nu le arunc, da’ acolo se ocupă jumătatea mea mai fashionistă și oricum n-am nici măcar jumătate de vot, darămite veto…
acum însă, după ce am citit aventura matale (btw, nu vreau să fiu nesimțit, da’ sper să nu aibă dreptate Iorga; că el susținea că „la cur suntem toți la fel, la cap e diferența!”), mă întreb dacă nu cumva grătarul ăsta-i cam vechi!? c-aș mai avea vreo 550 de kilometri de făcut azi! și am, de săptămîna trecută, în rucsac, o jumătate de pungă de semințe de dovleac; oare or merge cu ayranu’ abia cumpărat? am și un ardei iute..
Comentariu beton!26
Deci a sunat alarma pusa la 23:45…Hmm, 2 centimetri de carnat cu busuioc, te incadrezi in media gustarilor la all-inclusive bulgaresc.
Tu te incadrezi la emisiunea: Insarcinat(a), dar n-am stiut😁. Deci sa recapitulam. L-ai nascut intai pe Oscior si dupa pe Viermisor? Sau a fost invers😀?
Comentariu beton!19
Intai a fost Dancing Bone, apoi Warmy Worm. Apoi m-am odihnit.
Comentariu beton!21
Babaeti, dati si voi cu disclaimer sa stie omu’ sa nu se puna pe citit while eating breakfast. Acu’ serios :)))))))))))))))
Altfel da, dom Kronwurst merita un loc in galeria titanilor, alaturi de Iulia si Claudiu.
Comentariu beton!24
Aceste cuvinte ma flatuleaza nespus! Spre rusinea mea, aveam obiceiul prost de a manca while pooping, pe principiul vaselor comunicante ale lui Torricelli.
Comentariu beton!19
Frumos scris!
De mâine, seminţe! De bostan!
Stii ca eu, de cate ori sughit, zic pe nerasuflate: „ananas, ananas, ananas…” pana imi trece sughitul sau pana nu imi mai pot tine respiratia? 🙂 Incercati, daca nu e nimeni prin preajma sau nu aveti o factura la gaz la indemana, ca sa va sperie.
Comentariu beton!15
@Kronwurst, dacă nici eu nu sunt panaceu…
Comentariu beton!15
Copil fiind am avut și eu limbrici. Părintii m-au dus la doctor, cu un borcănel cu kk în poșeta mamei. M-am rugat să se desfacă accidental borcănelul, dar n-am avut succes. Partea bună a fost că am avut voie să mănânc semințe (doctor’s order). Până atunci era interzis „obicei urât. face mizerie”.
Comentariu beton!13
Asta cu semințe și mizerie…tot din cauza de ,,limbrici”,d’ asa de mulți ( de la pita udata și bine garnisita cu zahar)dulciurile pe care le cumpărăm cu tona și mâini foarte,, curate”, bunica a avut leac mai bun ca doctorul.Seminte de dovleac uscate și măcinate pe care punea fix 3 picături de petrol lampant la o lingura de pulbere.Facea 4 km dus 4 km întors pe jos de vreo 3/ 4 ori pe zi pt asta cam o săptămâna.Nu as fi luat io tratamentul da’ mi era frica de ea,o femeie mare cât un bărbat bine făcut și autoritara.Dar am scăpat de ,,musafirii din burtica”.Am făcut la fel cu copii mei fără partea de petrol lampant. O linguriță de pulbere de semințe de dovleac pe care le usc
eu în fiecare toamna.
Petrolul ala lampant arde ca naiba pe piele, daramite mucoasa intestinala. O stiu pe „pielea mea rea si rapanoasa, ori o bate, ori o lasa”. Ma freca bunicul cu patima, cica sa scap de coji (nu de seminte) in cap. PLM, nici cu napalm nu scapi de asa ceva…
Am rămas fără cuvinte… cred că le-ai folosit pe toate.
Colegu’ autor nu are nici o mila de creierele noastre asa de dimineata.
Iti dai seama ce AI Slop o sa iasa din ciorba asta de idei amestecate in mod amuzant?
Nu stiu ce sa zic despre AI Slop, @boieri mari, ca eu folosesc AI-ul doar pentru poze.
Asta va iesi dupa ce va indexa si folosi AIul textul tau pt ca nu va pricepe nuantele. Stiu, nu se gandeste nimeni la asta. Dar ce le lasam generatiilor viitoare :D. O sa citeazsca texte si vor pricepe cat pricep eu din hieroglife 😀
@Elvira Obiceiul este urat doar daca scuipi cojile sau le arunci pe jos. Eu „Punga mea mecum porto”, adica punga pentru diverse gunoaie, in caz ca nu am cosuri pe fata sau la indemana.
La nevoie mai găsești coșuri (ideal și țigle) pe casă.
Ai talent la scris – îmi doresc “sa naști” mai des 🙂
Mi-au dat lacrimile de râs! Așa am pățit și eu dar în copilărie. Am strigat-o pe bunica : îmi iese un vierme din fund ! Dar am auzit la tv un medic care spunea că un tip vegetarian mânca foarte multe alune și semințe și a făcut diverticulita,așa că au grijă cu semințele!
Sunt omnivor, creatinina ridicata este martorul meu :). Si eu care imi faceam griji pentru apendicita, multumesc ca mi-ai adaugat un stres pe lista.
Analchin Skywalker? vezi să nu te-audă George Lucas și ai săi fani… :)))
@Kronwurst: Man, esti mega talentat (sau talentos, inca nu m-am decis 🙂 ). Subscriu la opinia confratilor intru comentarii: mai vrem guest post-uri de la tine! Daca sefu’ la blog se milostiveste, mi-ar placea sa avem o oaresce regularitate in a te citi.
Bună dimineaţa!
Am râs copios ( ca o pușlama) de necazul tău. Nu e frumos deloc ce am facut. Aici ii zice „Schadenfreude”-te bucuri/distrezi de necazul omului. Bietul om…să imi dea cafeaua pe nas, nu alta, a trebuit sa fac o pauza și sa reiau cititul. Si ar fi tebuit să simt empatie și compasiune, că și eu tot din Kronstadt , și eu crampe cand am vrut sa „nasc ” niște pietre de colecţie adunate la fiere. Măcar ai avut norocul sa afli rapid și să elimini pe cale naturală sursa problemelor, că a ieșit mititelul solo, sub impulsul dat de seminţe.
Ce invăţam din asta? Spălaţi ingredientele proaspete și puneţi seminţe de dovleac in tot ce se poate ! Yummi pentru noi, câh pentru invadatori.
p.s 1 Mihai, sa il incurajam pe colegul Kronwurst sa se alature pe meterezele blogului, alături de Iulia si Claudiu, că are material serios de impărtasit si talent cu carul!
p.s 2 .oameni buni, am mancat niste dulceaţă de dovleac cu seminţe de dovleac …criiiiimă! Nu fac reclamă, e de la topoloveni.
@L-L S E foarte frumos si sanatos, ca o viata avem in care sa ne distram de necazul altuia. „Arschloch ist mein Zweitname”, ghici care e unul dintre hobby-urile mele?
Ah du sch****, hahaha, si eu care gandeam bietul om, in nici un caz arsch**** sau altele. Cine nu a patit probleme digestive serioase habar nu are despre ce discutam noi aici, cu sau fara detalii care mai de care mai faine. Pe aici nu sunt la moda viermisorii, in schimb am auzit de o febra digestiva sau viroza, care a pus la pat cativa colegi destul de vanjosi.:)))
@L-L S Daca tot sunt colegi, sper ca i-a pus la pat impreuna. Ach, wie gut, dass niemand weiß, dass ich echt nicht Kronwurst heiß.
@Fedal Multumesc! Ramane valabil ce i-am scris Ralucai mai sus. In plus, expulzez idei si pe Facebookul de gunoi al platformelor sociale. Daca nu merge treaba cu blogul personal, voi contribui cu placere ori de cate ori mi se solicita imaginatia. Cum altfel sa imi sustin cafeaua zilnica fara zahar, daca n-o sa am bani de cafea? 🙂
Gata, am identificat si blogul personal si fb. Am trecut la favorite! Spor la scris!
Mulțam! Pe undeva prin articole e strecurată și o invitație/premiu la cafea de buget, cine o gaseste primul, o savuram in doi!
Asta cu semințe și mizerie…tot din cauza de ,,limbrici”,d’ asa de mulți ( de la pita udata și bine garnisita cu zahar)dulciurile pe care le cumpărăm cu tona și mâini foarte,, curate”, bunica a avut leac mai bun ca doctorul.Seminte de dovleac uscate și măcinate pe care punea fix 3 picături de petrol lampant la o lingura de pulbere.Facea 4 km dus 4 km întors pe jos de vreo 3/ 4 ori pe zi pt asta cam o săptămâna.Nu as fi luat io tratamentul da’ mi era frica de ea,o femeie mare cât un bărbat bine făcut și autoritara.Dar am scăpat de ,,musafirii din burtica”.Am făcut la fel cu copii mei fără partea de petrol lampant. O linguriță de pulbere de semințe de dovleac pe care le usc
eu în fiecare toamna.
Dar să știi că dacă ai limbrici nu ai crize de astm ! Pentru cei interesați !
Dar așteptăm să vedem , poate a treia oară o să fie băiat!
@MV Am vrut sa raspund talharului44 asta, dar n-am mai apucat: „Am vrut sa fiu un gentleman si sa nu-ti raspund, dar o fac. Rezumat: cititul, ca umorul, nu este pentru oricine.”
Deci limbricul a murit ca un erou anonim, în intimitatea unor chiloți, departe de casă. Odihnească-se în pace. Sau în borcan, la medici.
Aveam multe în plan pentru ziua de azi, dar un limbric nu era chiar pe lista priorităților. 🙂
Pouvre, pouvre limbrique!
Kronwurst, omule, mancam 😀
Extrem de amuzant, daca nu esti de partea chilotilor pe care erai tu. Probabil ca am avut din astea (deh, cand mananci oua crude dupa buda din curte la 4 ani ca mori de foame, cuget ca iei diverse), dar nu mi le mai amintesc. Dupa ce m-au luat ai mei in custodie, nu a mai mancat cacaturi, ca nu si-au batut joc de mine.
Nu stiu daca e adevarata faza cu usturoiul crud si cu semintele neaparat, dar fie-mea nu a avut niciodata umblatori din astia. Baga in ea cele 2 ingrediente destul de mult 😀
Mâncăm, dar mai și defecăm. Semințele crude chiar sunt antihelmintice naturale, conțin cucurbitină. Usturoiul crud ține alți limbrici la distanță 😜
@Kronwurst, mbine, l-ai născut pe parazitul ăla de limbric și l-ai predat persoanelor competente dar ți-au dat ceva garanție că nu-l lasă liber pe net sau, mai rău, să se facă politician?
Acum, dacă stau să mă gândesc bine, județeanul nostru spital a avut un director de la PSD cu abilități de vierme politic…
Încep să observ un pattern îngrijorător la colegul Kronwurst. 😀
Doctore, e grav? 😁
0