Azi avem liber, că ieri am avut puțină treabă. Am dat o fugă la Brașov să mă joc pe drum cu un BMW iX3 și pe urmă pe circuit, la Prejmer, unde ne-am distrat cu un BMW i4 preparat pentru raliu, botezat Elsa.
Prin urmare, m-am întors târziu acasă și n-a mai fost timp de absolut nimic.
De fapt, știți ce? Dacă am eu liber, asta nu înseamnă că trebuie să aveți și voi liber. 😜
Așa că ia hai să facem o chestie pe care o tot amân de multă vreme: nu vreți să-i lăsați aici fratelui vostru idei despre care să scrie?
Habar n-am pe ce subiecte, efectiv ce vă trece vouă prin cap.
Dacă există ceva ce v-ați dori să citiți aici sau vreo temă pe care credeți că n-am atins-o niciodată și v-ar plăcea să vorbim despre. Orice, sky is the limit.
Tot ce vreau e să lăsați idei și, mai ales, să nu vă fie teamă să le lăsați. Sunt mulți oameni care gândesc pe genul: „n-are rost să las vreo idee, că poate e proastă și râde lumea de mine”.
Nici pomeneală. Să știți că în publicitate există o vorbă: nu există idei proaste, există doar idei.
Că unele se pot aplica și altele nu, asta e o altă discuție, dar idei proaste nu există.
Prin urmare, dacă aveți vreuna, băgați cu încredere.
Eu vreau să scrii despre legalizarea prostituției. Deștepții de parlamentari au propus să se legalizeze prostituția pentru că tot ei vor beneficia de pe urma legalizării. Ei își vor deschide primele bordeluri, la ei se vor duce toți banii. Eu am un mic business de familie în care tragem toți trei, eu, soția și maică-mea, muncim pe rupte, să nu credeți că e ușor să fii prostituată. Și vin ăștia și ne ia pâinea de la gură. O să fie exact ca atunci când au apărut supermarketurile care au băgat în faliment magazinele de proximitate.
Comentariu beton!18
Păi stai, bosule, cum așa? Nu sunt decât trei zile de când ne explicai ce munți de bani faci tu de pe cururile neveste-tii și mă-tii, și-acum vii să ne explici că rămâi sărac? Nțțț, nu se poate așa ceva.
Freigedank reloaded.
Comentariu beton!11
Pina una alta, cum a fost cu BMW-urile?
Nu sint cunoscator in ale masinilor, dar da, declar ca BMW e in continuare masina pe care mi-o doresc. Chit ca Mini e echipat fix cu de toate.
Poftim tema: se da un copil de 3 ani. Se cauta idei de concediu cu el in care sa se simta bine si adultii.
Prin Europa
Antalya e stiuta
BMW iX3 ăla pare navă spațială, nu mașină. Și mă refer în principlal la ce și câtă tehnologie are mașina asta pe ea.
@Nella, copil de 3 ani = vacanta CenterParcs sau ceva de genul.
Da, @Mihai, e altceva
@AdinaE: dezvoltam live 😉
„se duce lumea pe p.lă, maicăăă! nu mai e oamenii serioși!”
asta are dublu rol, atît de temă (da’ crecă i-o dai lu’ @Claudiu) cît și de comentariu; că nu e 10 zile de cîn’ te plînjeai „de ce nu scrii despre ce vreau eu?”
Comentariu beton!16
Păi una e să mă cerți pe motiv că nu scriu pe subiecte care-ți trec ție prin cap și cu totul alta e să întreb eu.
Dom’ Costica, pe principiul ca daca esti musafir, mananci ce ti se serveste! Sau nu…
Comentariu beton!12
ați făcut la gluma mea ca Neo la gloanțe…
Comentariu beton!16
@Nicoleta Musafir d-ăla pe principiul: ce păcat că în sfârșit pleci!
Ce părere aveți despre relațiile începute printr-un anunț la matrimoniale? Eu, în tinerețe, am dat câteva anunțuri la matrimoniale. Tu și toți ratații, îmi spunea sora mea. Pe soțul meu l-am cunoscut în alt context. Dar atunci nu a fost să fie. Peste câțiva ani ne-am regăsit, să spun așa, pe un site de matrimoniale. Deci pot să spun că pe mine m-a ajutat acest fel de a încerca o relație.
Comentariu beton!15
Între timp au apărut rețelele sociale și aplicațiile de dating. 😉
@Mihai Vasilescu, aveți dreptate. În Cretacic dădeam eu anunțuri la matrimoniale. 😀
Curaj nu alta👏👏
Am o prietena, bunaciune si in tinerețe, bunaciune a rămas si acum. Acu o mie de ani, il astepta pe barbata su de la serviciu in fata unei clădiri, parc, nu mai stiu ce era. Avea femeia in mană, ziar, floare, ceva asemănător. Se apropie de ea un tip cu ochii cat cepele sa intre in vorba. Saracu credea ca dăduse lovitura. Isi dăduse întâlnire cu o doamna, prin mica publicitate si corespundea ora, locația si ziarul din mana 😅
Comentariu beton!31
@Mojo, eu am luat o țeapă asemănătoare. Mi-am dat o întâlnire cu un tip. Mi-a spus unde mă așteaptă și cum îl cheamă. Ajung, văd un tip, îl întreb cum îl cheamă. Numele corespundea. Dar a zis că îl confund. Eu nu sunt o bunăciune, deci mai degrabă cred că a fost dezamăgit. Nici în ziua de azi nu cred că a fost o coincidență de nume.
Mai merge un concediu la turci in primǎvara asta? Sau sa-mi iau adio de la banii dati?
Eu zic sa mergi, ca au introdus o atractie noua: rocket guidance tour. E „once in a lifetime.”
Comentariu beton!42
Aceeași întrebare și de la mine: am luat deja biletele de avion ”pă Cipru” la inceptul lui mai, ce fac, le arunc? 🙁
Asta mi-a venit acum. Care ar fi momentul ideal, dimineața perfectă, în care să bei cafeaua și unde?
Ca io mi-s pe plantație și bate deloc cu fanteziile mele😂
La mine e un must în fiecare zi. La 6:45 se prezintă maistrul și punem țara la cale bând cafea până pe la 7:15. Mai avem 2 pauze, asta de cafea e neoficială. Că să vedeți cum e munca pe tarlaua lui Merz: comprimată și eficientā
Mi-ai adus aminte de o poveste spusa de cineva care lucra la Autocamioana BV, cam imediat dupa Revolutie (prin Cretacicul timpuriu…)
Cumparasera niste utilaje si astea au venit la pachet cu un inginer neamt care sa le regleze, etc.
Ai nostri ajungeau pe la 7h10, cand „suna uzina” (suna sirena care anunta inceputul schimbului de lucru. Se schimbau in halat, bagau resoul in priza, se faceau cafeaua, mai bagau o tigara si un live chat (ca n-aveau tiktok), se facea si 7h45-8h00.
Si la un moment dat zice unul:
„- Du-te, mah, si cheama-l si pe Hans la o cafea, ca de cand am venit era deja prin hala printre masini”
„- Herr Hans, bitte hai cu noi la un klein cafea? sau cum se zice la voi acolo”
Si asta de colo:
„- Sorry aber io nu partikip la greva la dumneavoastra!”
Eh, vremuri…
Comentariu beton!36
Bine c-am stat eu toata ziua ca un parazit la calculator pe blogul gazdei, in timp ce tu erai prin oras si pe la cetatea fortifikata forte din preajmă. 🙂
Deci tu ești prințesa topoarelor deghizată? 😀
Eu sunt prințesa Gumiță 🙂 Despre ceilalti, numai de bine!
As zice ca mai degraba este Alexandre Surin.
@ventidius, nu am prea inteles legatura …
Boss, bagă rețete culinare. Că tot tre’ să mănânce și gura noastră ceva. :p
Comentariu beton!22
@Claudiu: cel mai adevărat comentariu de pe acest blog. 😎
Vreau să-l văd pe Boss cu șorț și cu polonicul în mână explicând doct cum se face o ciorbă rădăuțeană. Sau măcar emulsie de ouă de prepeliță cu pate de ficat de melc olandez… 🙂
Nu știu dacă olandezii au melci, nici dacă melcii au ficat, dar ar fi amuzant.
Comentariu beton!16
am auzit serile trecute la Masterchef (?) despre „pătrunjel fript”.
da, da, rețete ca aia de carbonara, pentru mine a mers la fix, așa imi plac rețetele, cu multe detalii
și da, mai ales ăla cu scos cutia de paste de la gunoi să verifici cât trebuie lăsate să fiarba – mi se întâmplă de fiecare dată
Din cate imi amintesc eu, inca nu ai povestit cum ai cunoscut-o pe Mara. O convingi pe Mara sa iti dea voie sa scrii despre cum v-ati intalnit?
Comentariu beton!79
Mi-ai luat comentariul din gură 😛😀
Susțin 🙂 și eu vreau să aflu mai multe despre voi, ca pereche. Atât cât vreți și puteți voi să împărtășiți. Și dacă nu puteți mai mult decât știm deja, tot e in regula. Deja am înțeles cât de mișto sunteți fiecare și împreună.
Presupunand ca nu ai/nu poti avea copii, si iti doresti, ai adopta un copil? Intrebarea este simpla, dar cred ca presupune foarte multe discutii, probleme, hotarari in familie. Poate sunt oameni, pe aici, care ne pot impartasi experiente.
Comentariu beton!37
Am adoptat nu unul, ci doi copii. Acum 7-8 ani. Nu-mi pare rau niciun moment. Procesul mi s-a parut simplu daca ai mintea deschisa si vrei sa adopti, nu pleci la cumparaturi. Fetele se dezvolta frumos, acum au 15 si 13 ani, una talentata la desen, cealalta la ce vrea muschii ei si in principal ce nu vrei tu 😉
Comentariu beton!87
Pai sa vorbim si despre noutati in muzica romaneasca, despre scriitorii nou aparuti care promit (sa nu aud de Cartarescu, care e o gluma proasta dpmdv), pictori si arta romaneasca.
Vin eu cu un exemplu: regizor Nona Catusanu, nascuta la Valcea, emigrata la NY, parintii au cistigat la loteria vizelor
https://www.cined.com/es/in-the-spotlight-with-fujifilm-harlem-fragments-shot-on-fujifilm-x-h2s/
Credeam ca te referi la astia care au ramas in tara. Asta nu inseamna ca vâlceanca e mai prejos😋
Ma refer la toti romanii talentati.
In tara sau nu.
bravo Anca. mi’a placut tare mult ideea ta. de 10!!
totusi am o intreb. inocenta: ce parere ai tu de Cartarescu? stii a fost la bilbao acum vreo 2 ani si ma chemasera ca translator simultan – io vorbind la perfectie lb spaniola samd. insa nu m’am bagat. m’am temut fiindca vocab. lui e teribil de dificil si stiu 100% ca n’as fi fost in stare …
scriitori: Goran Mrakic, Cristian Fulaș
@oaoa_ole zisei mai sus ca parerea mea despre Cartarescu e ca face o proza proasta.
@IoanaS, caut imediat pe net sa vad ce gasesc despre ei, multumesc
@Anca, ambilor le-am cumpărat toate cărțile, plus cele traduse de ei. De ex Goran a tradus două cărți grozave, Fumul Mort și Vegeta Trip. Mai am și cinci cărți scrise de el, una mai delicioasă ca cealaltă. Prima carte a lui Fulaș, Fâșii de plâns, cred că e de început cu ea
Pardon, Fâșii de rușine, c-am amestecat cu cartea După Plâns și asta a ieșit 🙂
Teamă că AI ne va lua joburile. O tema ofertanta și de actualitate. Vezi poate îl scrii cu AI ;)))
Gen:
Ne e frică că AI ne ia joburile. Dar ne e frică din motive greșite
Nu știu cum sunteți voi, dar eu în ultima vreme am observat un fenomen interesant: oamenii nu mai întreabă „ce mai faci?”, întreabă „ai văzut ce mai face AI-ul?”.
Și, inevitabil, după două-trei replici ajungem la concluzia supremă: „gata, ne-a luat joburile”. Ton grav, sprânceană ridicată, ușor oftat. De parcă mâine dimineață ne trezim și găsim la ușa biroului o hârtie: „Nu mai e nevoie să veniți. A venit ChatGPT.”
Eu cred că ne e frică. Dar nu ne e frică de ce trebuie.
Frica clasică: „o să ne înlocuiască”
Prima reacție e instinctivă: dacă AI-ul poate scrie texte, face prezentări, cod, design, analize, atunci e clar — la revedere oameni.
Doar că problema cu teoria asta e că ignoră complet realitatea. Pentru că, dacă e să fim sinceri până la capăt, majoritatea joburilor nu dispar din cauza tehnologiei, ci din cauza oamenilor care nu se adaptează la ea.
Nu AI-ul îți ia jobul. Ți-l ia colegul care învață să-l folosească mai bine decât tine.
Dur? Da. Dar cam așa stă treaba.
Frica reală: „o să ne scoată din zona de confort”
Adevărata panică nu e că dispare munca. E că dispare munca aia comodă, repetitivă, pe care o făceai fără să mai gândești prea mult.
Știi genul:
Exceluri făcute mecanic
mailuri trase la indigo
rapoarte copy-paste
ședințe unde nimeni nu știe exact de ce e acolo
AI-ul nu ne ia joburile. AI-ul ne ia scuzele.
Și asta doare mai tare decât orice.
Ce ne sperie de fapt
Dacă e să o spunem pe șleau, sunt trei lucruri care ne sperie:
1. Ritmul schimbăriiTehnologia înainte evolua încet. Acum evoluează cât ai clipi. Azi înveți ceva, mâine apare ceva nou.
2. Faptul că trebuie să învățăm din nouȘi nimeni nu recunoaște public că asta e partea cea mai nasoală. Pentru că e obositor să o iei de la capăt.
3. Pierderea controluluiCând nu înțelegi ceva, îl percepi automat ca amenințare.
Adevărul incomod
AI-ul nu e apocalipsa profesională. E doar o unealtă foarte bună.
La fel cum:
Excel n-a distrus contabilitatea
Photoshop n-a distrus designul
Google n-a distrus profesiile bazate pe informație
Le-a schimbat. Și i-a eliminat doar pe cei care au refuzat să țină pasul.
Ce cred eu că se va întâmpla
Nu vor dispărea joburile. Vor dispărea oamenii care nu evoluează în ele.
Vor rămâne:
cei care știu să pună întrebări bune
cei care înțeleg contextul
cei care iau decizii
cei care își asumă responsabilitatea
Pentru că AI-ul poate face multe. Dar încă nu poate să-și asume vina când iese prost.
Concluzia (care nu e dramatică deloc)
Nu, AI-ul nu vine să ne ia joburile.
Vine să ne oblige să fim mai buni la ele.
Și dacă e ceva de care ar trebui să ne fie frică, nu e AI-ul.E varianta noastră comodă, care speră că poate să stea pe loc încă zece ani.
Spoiler: nu poate.
Comentariu beton!15
@Cucurigu, ai si nu ai dreptate.
Sint, totusi, chestii pe care AI-ul le face mai bine decit, ex: secretara de avocat. Dar secretara aia … are o virsta la care adaptarea la nou e dificila. Daca ar fi omenirea desteapta, ar pune AI la treaba si omul doar la supraveghere, ca se mai intimpla si aiureli cu AI. Face 80% treaba buna, 20% trebuie facut manual. Ce-ar fi sa lucram 15 ore/sapt pt acelasi salariu?
Ar fi excelent!
Dar nu va fi asa. Din pacate.
Iar AI-urile deocamdata sint gratis ca le mai antrenam. Cind vor fi bine facute or sa iasa pe piata cu alte preturi.
@Cucurigu, la fel a fost si cu revolutia industriala cand au aparut masinile cu abur. Uite ca nu au disparut locurile de munca, ba au aparut altele in loc. Asa si cu AI.
Deci tu ai scris un text cu AI ca să demonstrezi că AI-ul nu ne va fura joburile? 😳
Nu stiu ce sa spun. Fiecare om trebuie sa isi aiba locul, fie ca stie sa faca treaba foarte bine, fie ca nu. E vina lui ca nu a avut gene bune sau ca nu a crescut in mediul potrivit care sa ii stimuleze inteligenta etc.?
Eu vreau o lume in care toti oamenii, de la manager/ceo/cfo si alte acronime pana la omul care matura pe strada, sa fi civilizati si sa castige o paine pentru trai decent.
Daca trei oameni fac cat ar face o „unealta AI”, ce ar fi sa ii lasam sa isi faca treaba si sa nu mai alergam dupa atata profit…
(lucrezi la o multi nationala, testzi pana seara tarziu automatizari facute de IT, vii cu feedback, iti faci treaba. Dupa implementare: stii, multumim, nu mai avem nevoie de tine. –> nu imi place asta : ( )
Bre, daca nu tre sa mai faci o raportare ca o face AI mai repede decât tine, sa știi ca in secunda următoare cineva cu mintea odihnita va inventa o noua raportare mai nasoala, pe care nu o face nici mama lui AI si la care pierzi timp si neuroni de 2 ori mai mulți. Pățit!
Eu am scris prima frază din coment și încă o frază prompt in ChatGPT unde îl invit să scrie un articol pe tema in stilul Mihai Vasilescu!
Deci nu e opinia mea ci a ChatGPT!
A se nota că sunt alți agenți care scriu mult mai bine și armonios decât ChatGPT!
Și pentru cine a comentat mai sus, AI nu e gratis decât la nivel de noob! Majoritatea sunt pe bani. Și aia gratis trebuie ținuți pe ceva și costă hardwareul și curentul și conexiunea.
MihaiV, in loc să îți ofere răspuns ambiguu sau deloc vezi te rog asta. Eu am vrut sa propun un subiect care sa fie conversation starter nu sa demonstrez ceva pt că încă nu am o părere finala.
https://youtu.be/byQmJ9x0RWA?is=X-zY1Ww6uBMXSnLG
O zi din viața noastră! Cu bune, cu rele, cu ce gânduri ne trec prin cap. Dacă suntem speriați de vremurile astea, dacă și ce planuri de viitor ne facem, dacă mai avem speranțe de mai bine.
Întrebări de-astea ușoare, ce mai!!!🤭🤔
Comentariu beton!18
Nu de vremuri ci de oameni. Monștri cu față umană.
Sa ma gandesc… 🤔
1. Ce supraputere ai vrea sa ai? De ce?
2. Daca ai avea posibilitatea sa calatoresti in timp, unde, in ce epoca, perioada de timp, te-ai intoarce si ce ai vrea sa fii, om simplu, razboinic/a, rege/regina etc? Ce fel de viata ai vrea sa ai daca alegi unul din rolurile amintite?
3. Toti vrem o lume mai buna. Daca ai avea puterea sa schimbi trecutul, istoria omenirii, ce ai vrea sa schimbi? Ce personaje ai lasa sa traiasca, ce personaje ai „elimina”?
4. Tot legat de salturi in timp, cu ce personaj celebru din arta, politica, cultura, stiinta etc ai vrea sa fii prieten/a sau iubit/a si de ce?
5. Crezi in Dumnezeu? Daca da, de ce? Daca nu, de ce?
6. Ce inseamna pentru tine viata spirituala? Este importanta sau nu? Este legata de credinta in Dumnezeu (daca crezi) sau este legata de lucruri frumoase din lumea reala in care traim (carti, muzica, pictura, locuri) si de starile produse de aceasta, adica iubiri, calatorii, dans, dragostea de natura si animaluse etc?
@Tia, wow! Asta- i filosofie 😀
Imi plac intrebarile.
1. Sa ma teleportez
2. Antichitate, preoteasa la un templu, grecia
3. As elimina toate genocidele.
Mi-ar placea sa fi existat un imperiu roman mai putin violent, mai putin corupt, mai vrednic.
Pentru ca de la caderea imperiului roman am ajuns in bezna de 10 secole, pina la Renastere.
1000 de ani de razboaie si nestiinta. A trebuit sa reinvatam notiuni care in antichitate erau baza: filosofie, in primul rind. Matematica. Arta.
4. Eminescu. Pentru sensibilitatea lui. Pentru umorul pe care il avea. Pentru ca era frumos (tinar)
5 Nu
6. Spiritualitatea pt mine este sa am o legatura strinsa cu natura, sa fiu o persoana buna, sa traiesc respectind principiile filosofice: bine, bun frumos.
Anca ..si eu wow pentru tine si raspunsuri!🙂
Teleportare, preoteasa antica in Grecia ( femeia ce comunica cu barbatii dintr-o pozitie de putere 🙃), personal sunt o mare admiratoare a imperiului roman, o imparatie marcata de grandoare dar si de tragism si care ne-a lasat o mostenire fabuloasa.
La Eminescu suntem rivale. I-as fi o Veronica fidela. 🙃
Despre spiritualitate cineva a zis asta:
„Nu suntem ființe umane care trăiesc o experiență spirituală. Suntem ființe spirituale care trăiesc o experiență umană.”
@Tia: io nu cred în Dumnezeu, eu știu că Divinitatea există.
@John, suntem pe aceeasi frecventa, ca si eu sunt recunoscatoare ca Dumnezeu exista.. 🤩
Eu aș fi fericit să pot doar petrece puțin timp în preajma lui Eminescu: să-l văd în carne și oase, să-l aud, să-l ascult.
Zice-se că era o persoană fascinantă – ca prezență fizică, ca spirit, cu o voce deosebită, nu doar vorba, dar și cînta frumos. O prezență tonică, avea umor, bună dispoziție, tristețea nu și-o expunea.
Să fiu într-un colț de sală la Junimea, să-l ascult pe Eminescu citindu-și versurile, pe Creangă citindu-și poveștile…
Să fiu la Bolta rece cu Eminescu la o masă, să cer cîrciumarului să aducă Cotnar și să-l îmbiu pe Eminescu la vorbă, nu m-aș sătura să-l ascult…
Există pe lume fericiri imposibile.
@A.H. Eu mi-am jurat sa nu ascult muzica generata de AI pana cand am dat de interpretarea asta muzicala a versurilor Eminesciene:
https://youtu.be/9iDZzQxOdxQ?si=FvKnbwCtfPvZZAyL
Dacă tot ai zis că nu râzi de noi 😁: Eu sunt curioasă de ce naiba unii oameni strâng după câinele lor (deci se apleacă, riscă să bage mâna în 💩 etc.), dar apoi lasă săculețul pe stradă?? Adică la ăia care nu strâng e mai ușor de înțeles, dar cei care fac deja efortul cel mai mare?? La ce naiba se gândesc?
Uite, asta chiar n-am văzut niciodată. 🤷♂️
Nici eu nu am văzut. Și lucrez cumva în domeniu. Și Timișoara nu e un sat.
Sunt 2 categorii : unii care strâng și aruncă în coșurile de gunoi din parcuri sau de pe străzi sau în pubelele asociațiilor de locatari și o altă categorie care nu strâng deloc. Li se rupe. Ăștia funcționează majoritar dimineață devreme sau seara după lăsarea întunericului. Spun asta pentru că ziua nu prea îi văd.
Vazut de la geam, intrebat. „Nu-i treaba ta, a fost raspunsul. Daca nu-ti convine, du-l tu la gunoi.” Era o adevarata doamna, iar eu, ca un adevarat domn, am coborat si am dus apoi saculetul la gunoi. La 100 m. De prost ce sunt, n-am trimis filmarea de pe camera de supraveghere instalata in bloc.
Comentariu beton!16
Eu ies cu câinele la plimbare, strâng și plimb săculețul ăla cu mine muult și bine până găsesc un coș de gunoi (în anumite zone din sectorul păstorit de Piedone junior coșurile de gunoi sunt rare). Dar în același timp fac și slalom printre “suvenirurile” altora și, de surprinzător de multe ori, sunt deja în punguță 🤦🏻♀️ Cineva spunea că le-ar fi rușine să meargă cu punguța în mână până la primul coș. Oare e mai nasol decât să aduni rahatul? 🤔🤣🤣 Păi să facem niște săculeți de designer, poate atunci nu le mai e rușine 🤣
Comentariu beton!18
De ce, pe măsură ce trec anii, oamenii devin din ce in ce mai răi, mai acri, mai bătuţi în cap şi îngrozitor de egoişti…şi nu numai online, la adăpostul tastelor, ci şi în viaţa „de pe stradă”? De ce „îşi trag seva” din ştiri dezastroase, de ce văd numai negru şi gri în viaţă?
Frustrari prea multe?
@Vera: de proști grămadă ce-s.
Cateva idei si de la mine:
– Obiceiuri mici care ne scot din minti (ale noastre care ne scot chiar pe noi sau pe altii din sarite sau obiceiuri ale altora care ne enerveaza maxim)
– Diferentele dintre generatii in modul de a munci/ work-life balance (20+ vs 40+) tc.
– Cum ne-a afectat (sau nu) Work from home sau… pandemia
– Relatia cu tehnologia: dependenta de telefon, notificari, aplicatii
– Lucruri care pareau normale acum 15–20 de ani si astazi ni se par inacceptabile
– Felul in care social media schimba perceptia despre succes si viata personala
– Cum ne afecteaza graba permanenta si presiunea de a fi productivi
Comentariu beton!15
Eu aș vrea să discutăm despre cum adulții reușesc să păstreze încrederea copiilor lor, în special în adolescență.
Comentariu beton!12
@Ana-Maria: dacă-s educați de mici cum trebuie. atunci în adolescență copiii ăia vor fi persoane responsabile și de încredere.
Altfel vor ajunge niște lepre.
Nu au probleme de comportament și nici rezultate școlare scăzute, doar că nu merg la părinți când au o problemă, deoarece nu simt că i-ar înțelege.
Răspunsul simplu: ai răbdare. Exact așa am simțit si eu cand fetele mele erau adolescente. Dar s-au reapropiat ceva mai târziu, așa pe la mijlocul studenției.
1. Cum l-ați descoperit / cum ați început să-l citiți pe Vasilescu?
2. Care e cel mai amuzant articol citit pe acest blog?
Răspunsurile mele:
1. Eu l-am descoperit când am dat întâmplător peste articolul Mărirea și decăderea unui tată de fată (pe care îl trimit oricui am ocazia. L-am trimis inclusiv unei colege de facultate, care e măritată cu un olandez. După ce s-a născut fiica lor, l-a tradus în olandeză si i l-a dat domnului soț sa citească. A zis că s-a amuzat de numa”).
2. Evident că aici răspunsurile sunt subiective. Personal, am râs copios si rad de fiecare dată când citesc articolul despre cadourile de Crăciun. Cum soțul ii cumpăra soției tigai, iar ea lui șosete sau parcă pijamale. Râd și acum în timp ce scriu, imaginandu-mi-o pe ea cu tigaia in mâna, ridicată amenintator spre el, care e îmbrăcat in pijamale si sosete 😀
Evident, ea si el din imaginația mea sunt prietenii, niciodată eu si iubi 😀
despre fenomenul Divertis, umorul lor, cum au renascut de curand, influenta lor aspura natiei…
Subiect: minciuna în viața de zi cu zi. Experiment: spune o zi sau 2 zile doar adevărul, oricui, oricând. Îți va schimba percepția. Te face sa pui întrebări: o grămadă de „de ce – uri ” . Dormi mai bine
@Cătălin: io dacă nu pot spune adevărul, nu spun nimic. O minciună nu ajută pe nimeni.
Combinat cu (re)vizionarea filmului „Liar,Liar”cu Jim Carrey. 🙂
N-as vrea sa fiu pocnita sau concediata, asa ca ma abtin cat pot sa spun adevarul tuturor sau oricand :)))
Ce-ați face dacă ați fi președintele Statelor Unite pentru o zi? Sau… Marele Bărbos?
Dacă aș fi Marele Bărbos doar pentru o zi aș elimina răul și aș crea un paradis permanent. Omul ar fi fericit 24/7.
@John, I hate to break it to you, dar n-o sa mearga.
S-a incercat deja asta, in „Matrix Reloaded” e explicat totul 😉
Primii „Neo” au esuat si primele simulari de lumi perfecte de asemenea. Se pare ca e ceva legat de… natura umana.
@John Temple, pentru a fi rai permanent pe pamânt ar trebui ca Marele Bărbos sa schimbe omul (ceea ce a și încercat prin fiul său și tot nu a reușit….)
@ John: Mi se pare mie sau fericirea și paradisul apar numai prin posibilitatea comparării lor cu nefericirea și iadul? Eliminându-le pe acestea din urmă, nu mai poți defini pe primele.
Așa că pentru omul tău fericit 24/7 trebuie să ne găsim și niște nefericiți: ?neoameni?
@sebybv, @Dna C, @un om: îmi pare rău dar n-ați înțeles nimic din ce-am scris.
@sebybv: raiul cu Adam și Eva e exact ce trebuie. Bărbosul a făcut 2 greșeli majore: 1. a lasat ispita să colinde de nebună prin rai (aka șarpele) și 2. a pus pomu’ ăla imbecil taman acolo unde nu-și avea locul. Dacă și-l băga-n dos, toată omenirea ar fi fost mai câștigată, iar el scăpa de hemoroizi.
@Dna C: ăla nu-i Dumnezeu, ci o făcătură care nu merită băgată-n seamnă.
@un om: dacă tu nu poți aprecia binele decât-n comparație cu răul, te invit să probezi niște DMT. Atunci vei înțelege ceea ce am scris mai sus.
comparații înainte şi după transformări personale, renovări, diverse proiecte personale sau nu, altele
Tocmai am citit articolul Marei și m-a întristat puțin. Poate scrii despre cum și de ce se dizolvă prieteniile atunci când intervine distanța fizică sau alte motive.
Eu nu cred că distanța fizică dizolvă prieteniile. 🤷♂️
Mihai, poate că nu era cuvântul cel mai potrivit. Sper că nu este cazul meu o excepție de la regulă 😁
Una dintre ele încă îmi reproșează că am plecat din țară. Asta a fost acum 10 ani.
Reproșuri bazate pe ce? Trebuia să rămâi pentru ea?
@Andrea: aia nu-i prietenă, ci o „attention whore” în care urlă invidia. Aia nu merită nici macar o flegmă-ntre ochi.
Distanța fizică nu dizolvă prieteniile și spun asta din propria experiență. Sunt plecată din țară de 21 de ani și am aceeași prieteni cu care petrec timp când vin în țară, vorbim la telefon tot timpul, m-au vizitat și ei pe mine și relațiile sunt aceleași.
@Mihai: Cred că a fost foarte șocată și nu și-a mai revenit niciodată 😅.
@John: Am fost de multe ori în situația în care aveam nevoie de ea dar nu era de găsit. Totuși nu cred că este despre invidie.
@Victoria: Eu înțeleg ce spui tu dar și eu vorbesc despre experiență personală.
Andrea, am două prietene care sunt plecate din țară. Una în Canada. Vorbim lunar dar în țară ea nu a mai fost de când a plecat. Prietenia s-a păstrat. Cealaltă e în SUA. Ne vedem o dată pe an și de fiecare dată povestim de parcă ne-am văzut și înainte cu o zi. Amândouă au plecat în 2004.
Păi dacă tot avem mână liberă la idei, uite la ce mă gândesc eu și m-ar ajuta să scrie cineva despre asta, poate chiar completat cu impresii ale celor care s-au aflat sau se află în situația asta: cum e viața full time într-o rulotă? Nu vorbesc de autorulote de 500.000 USD, unde aș avea spațiu mai mult ca în apartamentul meu, ci de o rulotă sau autorulotă normală, decentă, poate chiar o dubiță mai mare, în care să poată trăi confortabil 2 adulți + 1 pisică. Cât de complicat ar fi, ce costuri (sau ce economii…) ar implica viața asta, etc. Mărturisesc că mă uit cu jind la toți oamenii ăștia din alte țări, care par aibă „the time of their lives” trăind astfel, și mă întreb dacă lucrurile stau chiar așa sau sunt aspecte pe care le-aș pierde din vedere: utilitățile zilnice, taxele de staționare în diverse zone, securitatea mașinii, costul asigurărilor și combustibilului, rezidență fiscală și declarare venituri, etc. Eu mi-aș dori să trăiesc așa, cam după vârsta de 60 de ani să zic, NU în România, ci să colind prin diverse locuri și să stau pe unde vreau/pot, cât vreau/pot. Inițial mi-am dorit să mă mut într-un sat din Spania/Portugalia, undeva lângă mare, dar apoi când citești câte se întâmplă în lume, îți dai seama că e mai bine să stai într-un loc de unde poți pleca rapid, la o adică, sau să faci cumva să nu prinzi iarnă pe nicăieri… Este doar o utopie și de fapt realitatea m-ar izbi în față? Sau este ceva ce se poate face, și dacă da, cum să mă pregătesc pentru asta? Mulțumesc, Mihai!
@Mihaela S: ceea ce vezi tu la TV e un căcat îmbrăcat frumos. Nu merită nici măcar un ban găurit.
P.S. E sinistru să n-ai o baie sau o mașină de spălat rufe în secolul 21 dpmdv.
@Mihaela S. – nu stiu daca Mihai o sa faca articol, dar la intrebarea asta pot sa-ti raspund eu. Cunosc 2 cupluri (o fosta colega si o matusa a sotului, fiecare cu barbatii din dotare) care au facut asta 10-15 ani dupa ce au iesit la pensie. Au cumparat câte o autorulota si…au plecat. Si-au pastrat casele unde veneau din când in când. Acuma, dupa 75 ani au renuntat, e prea obositor.
Rudele noastre plecau in marele tur cel târziu la mijlocul lui noiembrie si se intorceau in martie. Coborau incet pâna la frontiera cu Spania, de Revelion erau, in general, in sudul Frantei sau in nordul Spaniei, apoi se deplasau prin Portugalia. Astea erau destinatiile favorite. Nu vorbesc nici o limba straina, doar franceza. Am auzit de pensionari cu autorulota care petrec iarna in Maroc.
Exista ghiduri turistice pentru campingcaristi, unde sa te opresti, cât costa, ce utilitati gasesti. Ei stateau la marginea oraselor (in cele mari oricum nu puteau intra cu autorulota), in camping, unde umpleau rezervorul cu apa si isi spalau hainele. Cu securitatea n-au avut niciodata probleme pentru ca stationau in locuri safe.
@John Temple, cei pe care-i stiu eu aveau autorulote echipate: frigider, placa electrica de bucatarie, WC, dus. Tot confortul, pe bune.
Mihaela, am o propunere pentru voi.
Cel mai util pentru a vedea cum ar fi ce zici tu acolo este sa iti organizezi o vacanta de acest gen.
Adica inchiriezi o autorulota, faci un itinerariu si vezi daca iti place.
Am prieteni care au inchiriat pentru 2 saptamani si au plecat intr-un tur in Norvegia.
Altii merg regulat in Grecia si Bulgaria, langa plaje care nu sunt asa de populate.
Acuma, daca te uiti la comentariul lui John, o sa vezi ca nu e pentru toata lumea. Unii nu pot sa doarma decat pe saltea de 30 de cm, sa faca 3 dusuri pe zi, altii nu suporta camasile ne-apretate, altii nu suporta nisip in papuci, etc.
Dar daca ti-ai pus intrebarea, banuiesc ca ai o latura (poate e o cateta, poate e ipotenuza) de aventurier. Cel mai cool e sa incerci.
Daca mai scriu pe aici in August iti povestesc si experienta noastra, pentru ca am rezervat o autorulota pentru 2 saptamani in Iulie – 2 adulti si 2 copii mari.
Si noi vrem sa mergem la anul in Norvegia, si acum punem in balanta daca e mai bine cu autorulota sau rulota tractata dupa masina. In prima varianta e mai usor de condus, dar nu intri prin orase pe oriunde, a doua e mai complicat de condus (atelaj mai lung, manevre mai grele), insa dupa ce te-ai campat poti sa iei masina si sa mai faci ture pe unde vrei. Trebuie gandite.
(Dar in cazul nostru suntem obisnuiti pentru ca navigam decateva ori pe an si suntem obisnuiti cu stilul respectiv – spatiu mic si gestionarea resurselor – si conflictelor 🙂 )
@Mihaela S. trebuie să gândești la cele mai practice și pământene lucruri. Am vrut să închiriez o rulotă, părea o idee bună să văd ce și cum e. Rezultatele:
– să merg maxim 200 km pe zi. Nu a explicat de ce.
– realizarea că între pat și tronul WC e doar un panou de nici 1 cm.
– operația de golire a rezervorului de dejecții, presupunând că găsești așa loc, operația întotdeauna e cu peripeții. Văzut pe viu și la TV cum și experimentații dădeau chix în mare stil.
Deci, no merçi.
Vă mulțumesc mult pentru idei și sfaturi. Mi se pare excelentă ideea de a închiria întâi pentru o perioadă, ca să vezi dacă e sau nu pentru tine cu adevărat. Cred ca se găsesc variante și cu un duș inclus, și cu o mașină de spălat mai mică… dar e adevărat că e de testat întâi, ca să-ți vezi limitele și cât primești la pachet cu libertatea de a face ce vrei. Cum ziceam, inițial mă gândisem la un loc fix undeva într-o țară caldă, dar ideea cu viața în rulotă a venit apoi când am tot citit ba că sunt incendii, ba că vin războaie… și cumva am simțit că dacă ai un mijloc de deplasare, în care să poți să și trăiești, atunci poate ai tras un loz câștigător. Vă mulțumesc tuturor pentru idei și chiar o să încep să mă interesez de păreri pro/contra, mai ales din partea acelora care chiar au trecut prin experiența asta.
@Jual: cu o „motorhome” pot fi de acord, dar nu cu o dubă cu pretenții de rulotă.
Eu as fi curios de injectiile alea de slabit ce ai decis
Încă n-am decis. O să știți când o sa decid.
Despre cei care au facut reconversie profesionala la o varsta la care zici ca nu iti mai vine sa te apuci de ceva nou, mai ales daca este vorba de ceva cu care nu ai avut legatura deloc pana in momentul acela.
Comentariu beton!12
Eu „muncesc” din greu să am un copil, dar am o teamă foarte mare: să l aduc in lumea aceasta. Mă interesează orice părere, comentariu, de pe acest blog.
@A: de ce te chinui? Ca să ce?
Adoptă, e mult mai sănătos.
@A, decizia de a face sau nu copii este atat de profund personala ca nu-mi permit sa zic multe.
Important este ce vrei tu si partenerul, important este ca copilul sa se simta dorit si iubit, important este sa te asiguri ca si partenerul si-l doreste la fel de mult si ca esti in stare emotional si material sa-l cresti si singura daca relatia se rupe.
@Tia, multumesc pentru comentariu. Decizia am luat o, de aceea m am apucat de ” muncă”. Teama mea vine din ceea ce se întâmplă in jurul nostru, cu ce va fi nevoit să se confrunte. Poate nu m am exprimat bine. Decizia este luată cu cea mai mare responsabilitate, si cu multă dorința, poate de aici si atât de multe griji si gânduri. Iubire, protecție(în cadrul familial) și cele necesare le avem bifate; dar cum îl protejăm mai departe? Trece vreodată teama asta, sau este o stare permanentă a părintilor?
@A, nu, nu trece niciodată, trebuie doar să te obișnuiești să trăiești cu ea
@A Traim vremuri nesigure si temerile tale sunt justificate ca te intrebi daca e bine sa-l aduci pe copil intr-,o astfel de lume..
Totusi, noi, in zilele noastre avem mai multe posibilitati de a oferi lucruri bune copiilor decat au avut generatiile trecute. Noi am invatat cat de important e sa aratam copiilor ca-i iubim, avem acces la educatie, ingrijire medicala etc.
O sa vezi tu cum grijile si spaimele astea o sa se atenueze/dispara cand apare ala/aia mic/a sanatos/a si voinic/a. Locul fricilor o sa fie luat de tot felul de activitati, de planuri, de proiecte facute printre zambete si lacrimi, printre zile si nopti dormite sau nedormite pentru ca asa e viata, merge inainte. 🙂
Curaj si… spor la treaba! 🙃
@Tia, @IoanaS, multumesc! Este fix ceea ce îmi doresc să aflu, drumul parcurs de un părinte în creșterea, educarea si protejarea copilului.
@JT, pentru că simt că merită, și pentru că sunt ambele variante pe masă acum. Vedem dacă ramân fară una dintre ele, sau cu ambele.
@Mihai: E un algoritm care blocheaza comentarii? Pentru ca unele imi apar imediat, iar altele nu apar deloc. Daca se blocheaza aleatoriu e cam nasol, ca scriu paragrafe si apoi nu apar…ce rost mai are?
da, este, s-a tot scris pe aici. De ex la poPUL@ție, sug,,eranism, etc. Orice cuvânt care e, sau conține, ceva aiurea. Încearcă se le depistezi și să le modifici/înlocuiești ca să nu plece în spam, de unde doar boss le mai poate scoate
N-ar fi rău să vorbim un pic despre prieteni/prietenie. În ultima vreme, am aşa o perioadă urâtă – unii prieteni se duc pe plaiurile verzi ale vânătorii, alții se îndepărtează – la propriu şi la figurat – nu prea e un motiv de veselie. Cât de mult contează prietenia într-o viață? Cât e apropiere şi cât e pierdere? Ce impact are timpul? Mi-ar plăcea să ştiu ce crede lumea.
O să vorbim. Asta scriam.
Hai sa bag cuiul ruginit:
Scrie despre ce e mai bun (sau mai naspa): Coca sau Pepsi, vin sec sau sprit, rom/whisky cu gheata (si cata) sau fara, Adidas sau Puma, SUA sau Russia, de unde se taie trabucul (varf sau coada) si alte alegeri de-astea imposibile.
O serie de shorts despre aplicatii utile (telefon sau pc) pe diferite teme.
Fa o serie de articole despre tips&tricks de supravietuire (mentala in primul rand) in Romania in ziua de azi (de exemplu cum sa nu te enervezi la coada la primarie si sa faci un AVC).
Despre Educatie sau Sanatate sau lipsa lor si cum ne-a adus unde suntem.
Despre ce lume/tara le lasam copiilor nostri si cum sa ii ajutam sa treaca peste.
Atât Pepsi cât și Cola, vin sec, rom/whiskey cu un cub de metal înghețat, niciodată gheață, Adidas, nici una, io tai trabucul doar la vârf.
Altceva?
@JT: Infinity sau Lexus ? 🤣🤣🤣
Nu de alta dar stim toti ca germanele nu-ti plac !
1. Coca Cola
2. Vin sec roșu
3. Whisky fară gheață și rar
4. Adidas, dar eu cumpăr foarte rar articole sportive
5. –
6. Nu fumez.
@whitewolf taie de pe listă Puma. A fost cumpărată de chinezi. 1,5 miliarde euro pentru 29,3% din acțiuni. Cred că deja au agățat steagurile roșii cu secera și ciocanul la Herzogenaurach.
Nu-mi amintesc dacă tu ai mai scris sau nu, despre țări sau locuri în care te-ai duce și țări sau locuri în care nu te-ai duce. Cred că ar fi un subiect interesant.
Uite, spre exemplu mie mi-ar plăcea să vizitez și să descopăr lumea și civilizația arabă, sau să văd Ierusalim-ul, sau niște pietre/ruine pierdute prin junglă sau in deșert, sau zone nebătute de turiști (din orașe mai mult sau mai puțin populare dpv turistic) despre care am auzit din diverse surse (lectură, cunoștințe care au fost, documentare etc). Crede-mă că nu m-aș duce nici cu invitație. Si nu mă refer la contextul actual, ci dintotdeauna. Pentru că mi-a fost frică dintotdeauna. Mă tem de toate locurile astea ciudate în care conflictele mocnesc sau care sunt nesigure din diverse cauze cum ar fi tensiuni sociale, nivel de trai scăzut in zonă care alimentează tensiunile si conflictele, faună locală periculoasă (sensul propriu). Includ aici țări din America de Sud, din Africa, din Asia sau chiar și civilizata Australie. Asta vară un coleg de serviciu a avut surpriza ca în cot să i se dezvolte larva muștei botfly. Vizitase zona cascadei Iguazu cu ceva timp înainte. Spun sincer că este ceva ce mi-aș dori sa văd, dar știam de chestia asta, deci nu, mulțumesc 😁. Și mai am/avut niște cunoscuți care s-au pricopsit prin țări africane de diverse. 😟
E, despre așa ceva mi-ar plăcea să citesc, sa văd dacă mai sunt și alții defecți 🤪😅. Locurile pe care aș dori să le vizitez sunt multe și foarte frumoase (cel puțin în poze) dar reținerea mea este prea bine conturată, nu cred că pot schimba ceva! 😅 🤷
Ha, ce coincidență! Am citit articolul Marei după ce am scris aici de prietenie, ca să vezi! În altă ordine de idei, azi nu am primit e-mailul cu articolul tău, e prima dată când se întâmplă. Oare de ce?
N-am idee.
Nu-mi amintesc dacă tu ai mai scris sau nu, despre țări sau locuri în care te-ai duce și țări sau locuri în care nu te-ai duce. Cred că ar fi un subiect interesant.
Uite, spre exemplu mie mi-ar plăcea să vizitez și să descopăr lumea și civilizația arabă, sau să văd Ierusalim-ul, sau niște pietre/ruine pierdute prin junglă sau in deșert, sau zone nebătute de turiști (din orașe mai mult sau mai puțin popwlare dpv turistic) despre care am auzit din diverse surse (lectură, cunoștințe care au fost, documentare etc). Crede-mă că nu m-aș duce nici cu invitație. Si nu mă refer la contextul actual, ci dintotdeauna. Pentru că mi-a fost frică dintotdeauna. Mă tem de toate locurile astea ciudate în care conflictele mocnesc sau care sunt nesigure din diverse cauze cum ar fi tensiuni sociale, nivel de trai scăzut in zonă (care alimentează tensiunile si conflictele), faună locală periculoasă (sensul propriu). Includ aici țări din America de Sud, din Africa, din Asia sau chiar și civilizata Australie. Asta vară un coleg de serviciu a avut surpriza ca în cot să i se dezvolte larva muștei botfly. Vizitase zona cascadei Iguazu cu ceva timp înainte. Spun sincer că este ceva ce mi-aș dori sa văd, dar știam de chestia asta, deci nu, mulțumesc 😁. Și mai am/avut niște cunoscuți care s-au pricopsit prin țări africane de diverse. 😟
E, despre așa ceva mi-ar plăcea să citesc, sa văd dacă mai sunt și alții defecți 🤪😅. Locurile pe care aș dori să le vizitez sunt multe și foarte frumoase (cel puțin în poze) dar reținerea mea este prea bine conturată, nu cred că pot schimba ceva! 😅 🤷
Am scris același comentariu, dar nu-l verificasem și cred că a intrat la cuvinte urâte. Noroc că am fost inspirat și îl copiasem. Am găsit cuvântul și l-am modificat.
Te rog sa-l ștergi pe cel inițial de acolo unde s-a dus. Mulțumesc.
De exemplu eu aș vrea să știu, bineînțeles dacă știi și tu sau citesc din comentarii, pentru că sunt în situația asta, cum e mai bine? Vând casa, e mai bine să cumpăr ceva sau cu banii din vânzare, calculat, să închiriez ceva??
Eu zic sa te mai duci pe la Mega, si sa ne zici cum mai e pe acolo. 🙂
imi facusem o lista mintala cu mai multe teme despre care mi’ar fi placut sa scrii insa m’ai luat prin surprindere si acuma nu’mi vine in cap decat una – cea care ma obsedeaza cel mai mult … si anume:
ce lucruri ii socheaza cel mai tare pe romanii plecati de MULTI ani cand se intorc in tara? DAR:
nu stiu daca io as participa pt ca admit ca’i un subiect violent si nu m’as simti in largul meu. comunitatea creata aici de tine e de’a dreptul misto si io nu sunt nimeni ca sa stric atmosfera cu opiniile mele. in plus URASC sa’mi vb tara de rau. e simplu sa’ti pui palma’n fund si sa critici de la distanta fara sa faci nimic. totusi as fi curioasa sa aflu ce gandesc altii …
Am fost plecat 7 ani în Austria. Am revenit-n România și mi-am dat seama c-am părăsit o budă ș-am ajuns într-o țară civilizată. Austria e 1000 ani în urma României. Și va fi și mai mult-n urmă în următorii 10 ani.
@John Temple oh maestre – ce onoare. deci chiar eram curioasa de parerea dvs. totusi io propun sefului de blog sa te convinga sa scrii un articol separat despre asta. nu’i ca nu te cred … io sunt open-minded sa stii insa tre’ sa recunosti ca pe marea maj. ne mira ff mult acest fapt!! io de mult tot ma tin sa te intreb despre asta. hai te rog mult fii bun si scrie’ne intr’o zi. oare se poate mai „inapoiati” decat spaniolii mei?
La ce e Austria asa flagrant in urma noastra? La partii de ski nu pot confirma 🙂
Salutare, sper sa nu-mi iau mult hate… m-ar interesa o discutie onesta despre branduri… adica acelasi produs, (de regula automobile) in unele tari sunt vandute sub un brand iar in altele cu alt nume…
Multumesc anticipat!
Păi asta se întâmplă de obicei strict ca decizii de marketing. Sunt țări în care Duster se vinde sub sigla Renault pentru că în țările respective Dacia nu este un brand relevant. Dar masina este exact aceeași, diferă doar sigla.
Sau, uite, să-ți mai dau un exemplu foarte bun. În țările din fosta Iugoslavie Reault Arkane se vinde sub numele de Megane Conquest. Nu înțelgeam de ce și nici măcar cei de la Renault n-au știut să-mi explice. Am aflat de ce doar după ce-am întrebat un sârb. Pentru că Arkana făcea trimitere prea mult la Arkan. Sper că nu trebuie să explic cine a fost Arkan și de ce n-ai avea vreu interes să asociezi, chiar și în treacăt, numele unui model auto cu numele lui.
Despre distanta dintre profesie si ocupatie si cat de departe sunt cele 2 de qdevarata pasiune (activitatea aia pe care o poti desfasura fara sa obosesti, sa te plictisesti sau sa simti ca muncesti). In special la noi, astia din cohorta 70-80
Salut, uite o idee: voi mai tineti legatura cu nasii/finii, cum s-a schimbat relatia voastra cu ei de-a lungul timpului?
Ati mai vrea sa fiti nasi in vremurile de azi?
Despre cum o să ia Steaua campionatul? 🙂
Găsesc singur ieșirea.
Pe mine mă preocupă serios chestiunea angajaților 45+ pe piața muncii. Nu locuiesc în România, dar cred că e o problemă general răspândită. (Pe legislația actuală, mai am 21 de ani până la pensie).
Îmi fac griji, recunosc. Lucrez de 7 ani în aceeași companie, nu am nemulțumiri majore (loc de mai bine e oricând, dar rămânând realiști, stau foarte bine unde stau, din toate punctele de vedere), dar mă gândesc la viitor.
Unii recomandă să nu rămâi mai mult de 4-5 ani în același job, dar timpurile sunt cum sunt și ”seniority” e un atu deloc de neglijat. Asta cu atât mai mult cu cât domeniul meu este unul de nișă, foarte tehnic – iar în contextul actual pe care-l știm cu toții, o schimbare acum s-ar putea dovedi o vulnerabilitate în viitorul imediat.
@Greta la mine în fabrică seniority nu are nici o relevanță. Maistrul a fost foarte direct: de ce să plătească mai mult pe unul care lucrează de 25 ani (avem deja în secție unul ce a lucrat 44 ani neîntrerupt fix doar în aceeași secție) decât pe unul care după 3 ani a ajuns la aceeași productivitate și precizie? Doar performanța contează. Ieri am aflat că sunt în fabrică vreo 4 ingineri doctori și tot în secția mea e la dospit încă unul. Nu mi-a venit să cred că ăla își dă doctoratul în rulmenți cu ace (Freiläufe), mai precis în acele ălea (Klemmkörper).
Domnu’, domnu’, aveti un raion de educatie financiara si discutii despre? Cum vedeti investitiile ca sursa de extra-venituri, poate planuri de FIRE. Cum e vazuta asta in Romania, unde poporul inca gandeste ca „joci la bursa” si se urmareste imbogatirea rapida, datul de tunuri, etc.? Mai ales ca sunt multi falsi profetila noi (si nu numai)? Cum e vazut subiectul si ce fac cititorii tai pe aprtea asta? Idei, discutii, invataminte?
De exemplu, acum cu situatia din Ormuz, toti se agita ca va creste pretul petrolului, si multi se agita sa cumpere stocuri de petrol.
Dar oare cati au cumparat active legate de petrol? …
Eu cumpar la fiecare doua-trei zile active legate de petrol. Adica bag benzina in rezervor.
Funny, doar ca nu, tu cumperi pasive. 😀
Statul la coada pentru orice mai mult de 15 min. Ma refer la cozile la restaurant fancy/brutarie/incaltari/telefoane. Se exclud cazurile medicamente pentru copil, etc, intelegeti voi.
Să te pui în mintea lui Vasile și să scrii cum ar scrie el despre sectorul în care locuiește din perspectiva lui de pisică, mai ales că a și colindat un pic prin proximitate, am pătimit toți atunci când nu îl mai găseai.
@Mojo, eu am luat o țeapă asemănătoare. Mi-am dat o întâlnire cu un tip. Mi-a spus unde mă așteaptă și cum îl cheamă. Ajung, văd un tip, îl întreb cum îl cheamă. Numele corespundea. Dar a zis că îl confund. Eu nu sunt o bunăciune, deci mai degrabă cred că a fost dezamăgit. Nici în ziua de azi nu cred că a fost o coincidență de nume.
Asa am mers noi la o nunta la un var de-al doilea. Locatia destul de izolata, parcam masina pe unde am putut, verificam la intrare: Panou mare si fain decorat „Bine ati venit! Gabi si Raluca”
Intram ,ne iau in primire domnisoarele de onoare, bagam o sampanie, vine soacra mica, ne prezentam.
„Suntem din partea mirelui”
Pupaturi, hai sa vedem la ce masa suntem… mai inchinam cu unii altii….si dam de fericitul cuplu….care nu erau ai nostri(!!!)
„Aaa, pai mai e o nunta, pe intrarea opusa a cladirii”
A fost funny, ca ii chema la fel si pe ai lor. Am ajuns la noi gata inchinati cu 3 sampanii la bord. 🙂
Despre cărți care ne- au marcat copilăria și adolescența. Cărțile la care ne gândim uneori, pe care le recitim uneori și pe care le recomandăm copiilor. Cărțile care ne- au făcut viața mai ușoară în perioada aia gri. Care ne- au făcut să visăm și ne- au ajutat să fim adulții de azi. Poate ai scris deja despre asta. Dar nu- mi amintesc.
Și subscriu la ideea lui @Claudiu cu rețetele.
La mine a fost Harry Potter prima serie de cărți citită. Ulterior am citit Cronicile din Narnia și Percy Jackson și Olimpienii. Când am ajuns la liceu citeam cărți de crimă și mister. În facultate am început să citesc cărți romantice și biografii. Acum citesc de toate. Am tot timpul o carte la mine.
Aveau niste prieteni o biblioteca mare si de acolo am imprumutat o mare parte din colectia de Jules Verne. Coperti tari, miros de nou, inca le mai simt (si sunt peste 30 de ani de atunci).
Pe aripile vântului. Citită de multe ori în adolescență. Cărțile despre Holocaust. Ca să știu. Și despre ce s-a întâmplat la noi cu oamenii băgați în pușcarii după 1945, intelectuali, burghezi, chiaburi și cum îi mai categorizeau ei.
0
Nu aveam de gând să comentez astăzi, pentru că pur și simplu nu știu ce sugestie să dau.
De mâine plec la drum lung și de durată, așa că m-am dus să spăl mașina. Sunt cu una dintre fetele mele și până-i gata bestia auto, ne-am hotărât să ne răsfațăm cu ceva dulce. În timp ce mă benoclam prin food court, ma întreabă fata: „tati, eu nu înțeleg de ce toți oamenii de la glovo sunt negri?”
Chiar așa. De ce? 😂
Subiect despre sisteme cu panouri fotovoltaice dacă stai la casă și ai mașină electrică. Merită investiția sau nu?
După ce am discutat cu foarte puținele prietene apropiate pe care le am despre tema gestionării banilor în cuplu, mi-am dat seama că nu știu care e practica în general, că e un subiect sensibil și nu prea se discută, de aceea aș fi curioasă cum fac alții. Și într-o oarecare legătură cu asta – cum se gestionează treburile casnice. Și – șoc și groază (pentru că și pe mine m-au șocal unele mentalități) – există vreo corelație între cine și ce face în casă în funcție de câți bani aduce acasă? Ar fi interesant de văzut și dacă există diferențe de abordare între diverse generații.
(Scuze dacă s-a propus mai sus, nu am apucat să citesc tot ce s-a mai discutat azi).
Eu cred ca practica buna e aia care ti se potriveste tie, voua, in familie. Nu trebuie sa existe o regula despre asta. Practica ideala e sa fii independenta economic dar si pe alte planuri.
Viata noastra personala nu trebuie influentata de modelele altora.
Ceva articole de combatere a pseudoștiinței, teoriilor complotiste și a legendelor urbane. Un fel de Vasilescopedia.
Povestiri umoristice și bancuri. Merg de minune cu faimoasa bluză roz din memorabilul Ghid de supraviețuire scris de @Claudiu
Despre prejudecăți. Aș vrea să scrii un articol pe tema asta. Să atingi prejudecăți „ascunse”.
De pildă… cât și cum acceptă un heterosexual „deschis”, informat, care știe că homosexualitatea nu e nici boală, nici perversiune – homosexualitatea.
Mihai, eu am 56 de ani și încerc să fiu conectată la ce e esențial. Aș vrea să știu părerea ta despre cum să rămânem în viață pe planetă, noi cei care îmbătrânim și trăim în orașe. La un moment dat nu vom mai vedea, nu vom mai auzi, ne vom mișca tot mai greu…totul e deja super tehnologie în jur. Dacă nu vei avea un om mai tânăr, rudă sau nu, să te ajute, ești PA.
Mama mea are 82 ani. Nici nu îmi pun problema sa meargă la supermarket cu case self, eu fac asta pentru ea.
Are telefon cu butoane. Deși o școlesc, pur și simplu nu vrea să rețină. Eu nu vreau să ajung așa. Mi-aș dori un articol al tău…cum facem să nu ajungem neputincioși când nu mai vedem bine, nu mai auzim, nu mai înțelegem tehnologia și în general nu mai înțelegem nimic. Și depindem de alții…