La mine în casă, copil fiind și ulterior adolescent, subiectul ѕех era unul tabu. Cum era, de altfel, în majoritatea caselor și familiilor din România acelor ani.
Nu vorbeai despre ѕех, că era rușinos, la fel cum nu se vorbea despre homosexuali, despre prostituție și în general despre orice subiect care ar fi inclus în dezbatere și vreun organ sexual.
Cât despre sex anal sau oral, să fi vrut și n-aveai cu cine să vorbești, pentru că astea nu existau. Pe scurt, eram o nație de asexuați moral și nu numai.
Deschidem o mică paranteză. Cam acesta ar fi momentul în care pudibonzii ar trebui să renunțe la lecturarea acestui text. Am închis paranteza.
Eu, personal, am aflat că femeile au ciclu de la un vecin mai mare decât mine cu vreo 4-5 ani. Stăteam de vorbă într-o zi pe casa scării și omu’ mi-a explicat că femeilor le curge sânge din pixdă. Scurt pe doi.
Mă scuzați de exprimare, dar fix așa mi-a fost explicat, frust și brutal, exact cu aceste cuvinte. Țin minte că nici măcar nu l-am crezut, în mintea mea a fost clar că aberează, cum adică să le curgă sânge de acolo? Că doar n-au vreo rană.
Când mi-a văzut uimirea pe față, a ținut să adauge, superior și atotcunoscător: „dacă vrei să iasă copilul, atunci trebuie să le f*ți”. Din nou m-am gândit că aberează, iar de data asta chiar aveam dreptate, doar că aveam s-o aflu niște mulți ani mai târziu.
Ce-ar mai fi important de spus ar fi că omul, care-mi dădea atunci și acolo una dintre primele lecții de educație sexuală din această viață, era deja în clasa a XII-a. Acum pare și mai tristă situația, nu?
Și nu, povestea asta nu e inventată de mine, este sută la sută reală. Pentru că da, cam ăsta era nivelul nostru de informare pe un subiect atât de important cum era sexul.
Stați că mai am. Ai mei mergeau la niște prieteni, care aveau video, să se mai uite la filme. De cele mai multe ori mă luau și pe mine, că se strângeau mai multe familii cu copii acolo. Așa am văzut „Rambo” sau „Terminator”, că altfel n-aveai unde.
Faza e că mă puneau să mă uit în altă parte (sau să-mi acopăr ochii) de fiecare dată când în vreun film avea loc vreo scenă de sex. Care scenă de sex nu era în niciun caz explicită, iar eu nu mai aveam 9 ani, eram totuși prin clasa a șaptea sau a opta. Cu toate astea, n-aveam voie să mă uit, că nu era conform moralei în care fuseseră crescuți.
Iar ai mei erau printre ăia deschiși la minte și permisivi, ceilalți părinți de-acolo își scoteau copiii din cameră la fiecare astfel de scenă. Îi mai chemau înapoi după ce se termina cu sexul simulat de pe ecran. De mă simțeam naibii și prost că eram singurul copil care nu era trimis pe hol.
Pe scurt, astea erau vremurile, părinții noștri nu erau în stare să gestioneze astfel de subiecte, prin urmare am intrat aproape toți în adolescență cu educația sexuală a unor pui de maimuță care-și descoperă uimiți organele sexuale și încep să tragă de ele, ca să vadă ce se întâmplă.
Iar eu eram băiat, dar la fete situația era și mai tragică. Pentru că de multe ori se lăsa cu bătaie, doar așa preventiv, ca să le „scoată plua din cap”. Nu, n-am inventat eu nici expresia asta, cine a copilărit pe vremea aia, și avea părinți obtuzi, știe exact ce zic.
Cert e că părinții de fete trăiau adolescența propriilor copii ca pe un coșmar, fiind în permanență îngroziți de faptul că fetele lor ar putea face sex. De ce erau îngroziți? Păi în primul rând pentru că, după cum vă ziceam mai sus, sexul era ceva rușinos. Dacă afla lumea că fie-ta a făcut sex, erai aproape ostracizat.
Iar în orașele mici, gura lumii era mai importantă decât presa. Ultimul lucrul pe care-l voiai era să începi să auzi prin oraș că fie-ta e curvă. Da, da, așa erau catalogate fetele care-și începeau viața sexuală din adolescență și aveau ghinionul să se afle asta.
Alt motiv pentru care trăiau cu acest coșmar era că știau exact că nu le-au explicat absolut nimic despre sex propriilor lor fete. Și știau la fel de bine că nici părinții băieților n-au făcut nimic în acest sens. Prin urmare, ce-ar fi putut să rezulte bun din sexul între doi adolescenți complet neavizați? Doar norocul pur putea sa nu ducă la o sarcină, dar cât noroc să și ai?
Cine a trăit vremurile alea știe exact că sarcina fiicei tale adolescente era ultimul lucru pe care ți-l doreai. Avorturile se pedepseau cu pușcărie, prin urmare, nu-ți mai rămânea decât să asiști cum fiică-ta, care nici n-a terminat liceul, devine tânără mamă eroină.
Iar deschid paranteză. Cine n-a văzut „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” să facă bine să-l vadă. Este unul dintre cele mai realiste și bine făcute filme românești din toate timpurile. Iar subiectul este fix cel despre care vorbim azi. Am închis paranteza.
Acestea fiind zise, ce voiam să vă întreb: voi cum ați făcut sau cum faceți cu ai voștri? În condițiile în care, după cum bine știm, la școală nici gând să se pomenească despre educație sexuală sau despre vreun astfel de subiect.
De-aia vă întreb cum ați procedat. Le-ați vorbit deschis despre sex și sexualitate sau i-ați lăsat să descopere singuri ce-i așteaptă?
P.S. Sunteți foarte mulți care aveți copii și trăiți în țări cu apă caldă, țări unde sexul nu e ceva despre care n-avem voie să vorbim. Pe voi voiam să vă întreb cum e cu educația sexuală în școli? Există? Se face pe bune? Copiii voștri cum au reacționat la acest subiect?
Subiect interesant azi, sper să fie și comentariile pe măsură.
Un pic pe lângă întrebare, am învățat destule chestii de la ora de biologie, bine, după revoluție, dar totuși. Acasă, mai greu și destul de târziu.
Eu aștept să ajungă fiică-mea la o vârstă cu foarte puțin mai mare decât e acum, să povestim la nivelul ei despre. Să nu o pățească la fel ca mine, care m-am trezit cu ” mătușa” (eufemism pentru menstruație, pentru cei născuți după 2000) la ușă. În plus, am de gând să îi pregătesc (am văzut și eu, nu am l-am inventat) un kit de purtat în geantă pentru apariții neașteptate, mai ales la școală… Doamne ferește, și acum îmi aduc aminte ce vuia blocul nostru că X de la etajul Y s-a pupat cu Z și acum o să rămână gravidă! Și eram trecuți de 10-12 ani. Tobă de educație sexuală!
Comentariu beton!35
Noi ii ziceam moș sângerilă
Nacut în ’84, nici ai mei nu au fost prea deschiși la subiect… Mama, abia târziu m-a întrebat ceva fix ca în bancul asta: „Mama către fiică: draga mea cred că a venit momentul să discutăm despre sex
Fiica: bine mamă, ce vrei să știi? „.
La noi, fiică-mea are 12 ani, cam de un an știe cum stă treaba cu sexul și menstruația, explicat pe înțelesul ei de către soție, că na, îi era rușine de mine.
Și nu, nu e prea devreme, copiii de astăzi sunt foarte curioși și au și acces peste tot la informație, deci cel mai bine e să o primească și să îi fie explicată în familie.
La băieți încă nu e necesar la 5 ani…
Comentariu beton!18
La cel mare, am început discuții lejere de pe 12-13 ani. A culminat totul cu o sesiune de pus prezervativul pe un castravete curățat, în semi întuneric, ca să simulăm condițiile de lucru.
Comentariu beton!79
La ideea asta nu m-am gandit
Eu nu am avut niciodată o discuție cu ai mei. Cu fiică-mea am vorbit despre menstruație pe la 9 ani, deapre sex, pe la 10-11. Cu fiu-meu, cu 2 ani mai devreme, că participa și el la discuții, copiii mei fiind foarte apropiați. Am explicat bazele și am zis că, orice nelămurire ar avea, să vină să mă întrebe. Nu vreți să știți ce întrebări dubioase și mituri cretine am demontat, dar fără să fac caz de asta. Rezultatul a fost că, de fiecare dată când auzeau la prieteni o informație nouă, veneau să verifice cu mine dacă e adevărat sau nu. După o vreme, transmiteau și prietenii întrebări la care voiau răspuns, pentru că părinții lor nu discutau nimoc de genul acesta cu ei. Când am mirosit că se apropie ziua Z, am cumpărat o cutie mare de prezervative, am pus-o într-un loc accesibil din casă și le-am spus că singura pretenție este să anunțe când mai sunt doar 2-3, ca să pot face refill.
Copiii mei au acum 18, respectiv 20 de ani, în continuare păstrăm sistemul și discutăm despre orice, deși trebuie să recunosc că fluxul de informații și-a cam schimbat sensul 😅. Dar mna, așa mai aflu și eu lucruri noi😂
Comentariu beton!17
Din pacate am aflat dspre sex de la alti copii sau adolescenti si asta a avut consecinte nu tocmai placute, in sensul in care mi-a complicat viata inutil.
In prezent, fata, 15 ani, afla de la mine, inainte sa faca vreo tampenie. Este un pic jenant, dar asta este situatia. Am mai trimis-o si la prezentari despre abuz sexual si alte asemenea,
Comentariu beton!33
Cu fiica mea am vorbit despre menstruație de pe la nouă ani, să fiu sigură că nu o ia pe nepregătite. Despre sex ceva mai târziu, dar nu cu foarte multe amănunte. Doar cât să știu că e în siguranță. Și reluam textul deseori. În schimb cu nepotul am discutat și eu, și fiica mea, absolut tot. Și am lăsat și poarta deschisă pentru orice curiozități ar mai avea. Nu a avut până acum, sigur s-a mai documentat și singur sau cu gașca. Are aproape cinsprezece ani.
Eu nu am avut parte de niciun fel de educație sexuală.
Comentariu beton!13
Si eu tot pe la 9 ani am avut discutia cu mama. Tot vedeam in filme la tv scene in care un barbat era cu o femeie ambii goi in pat sub plapuma, si intr-o zi am intrebat-o ce-i cu ei. Inainte imi zicea ca le era cald si de aia erau goi. Nu, nu se futeau, era dupa cand doar vorbeau. A fost o discutie normala si explicativa. Am avut noroc cu astfel de parinti nouazecisti, fata de altii. Mama zicea ca eram obsedat de Pamela. Cam tot pe la 8 ani o intrebam pe mama ca daca vad femei goale si mi se scoala e bine si spunea ca e foarte bine si normal
Doi prunci aici, 12 și 17 ani, cu amândoi am început discuțiile despre sex de când au fost ei curioși, totul explicat pe înțelesul lor (în funcție de vârstă). Eu una am luat bătaie atunci când, copil naiv de 16 ani, m-am dus și i-am spus mamei că m-am pupat (atenție, doar m-am pupat, Doamne ferește să fi făcut altceva) prima dată cu un băiat, așa că mi-am promis, atunci când voi fi mamă, că voi fi așa cum mi-ar fi plăcut să fie mama: deschisă, înțelegătoare și gata să-mi susțin copilul, nu să-l învinovățesc pentru o chestie normală. Cu amândoi am vorbit și despre sarcină, boli cu transmitere sexuală, menstruație și toată gama, despre cum să te comporți cu o fată, cum să NU discuți în gașcă despre relația ta și ei știu că pot veni cu orice fel de întrebări ar avea – vor primi răspunsuri, nu jigniri.
Comentariu beton!47
Este un subiect tare delicat. Noi nu am primit o astfel de educatie si era greu sa afli, ne mai pica in mana cate o revista care avea cate un mic articol legat de asta, leciteam de cate 10-20 ori, dacaaveai prieteni mai mari, mai apropiati de tine, mai aflai si de la ei cate ceva. Ne este greu, doar ca acum sunt atatea cai de a afla tot ce vrei. Nu mai stiu cati ani aveau ai mei, nu cred ca mai mult de 10 cand se uitau la o reclama cu prezervative si am incercat sa le spun ce sunt. Mi-au zis clar ca stiu si am considerat ca a venit momentul sa vorbim despre asta. Nu foarte multe, mai cu greu, pentru ca ni se trage de cand era subiect tabu, dar eu zic ca am facut bine. Avea fiimiu 14 ani cand a venit din tabara de la mare cu o bratara pe mana (bratara era de fapt o bretea de sutien), amintire de la o iubire de vara, si, in portofel un prezervativ. (prezervativul asta mi-a dat de inteles ca am procedat bine). Acum, pentru Vladut care are doar 6 spre 7 ani, am descoperit Adevarul gol golut, o carte care explica pe intelesul lor tot ce tine de intimitate. Eu zic ca e un inceput pentru toate
Comentariu beton!17
Nascuti amandoi in saptezecisiceva, e evident ce educatie am primit. Era fix cum zice Mihai in articol, vuia orasul din orice „abatere”, ma si mir cum am reusit majoritatea sa crestem mari si normali.
Copiilor le-am explicat eu tot, treptat, adaptat varstei. Fara simularea conditiilor de lucru cum zice colegu’ mai sus dar cu toate informatiile necesare, astfel incat sa nu iasa in lume batuti in cap.
Dealtfel motto-ul educatiei pe care le-o dam este „pe mine ma poti intreba orice si promit ca-ti raspund” si am accentuat asta in primul rand legat de educatia sexuala. Fiindca sigura rusine pe lume e sa fii prost si neinformat.
Trist este, insa, ca inca mai dau de cate o mama aproximativ de varsta mea care are conceptii si prejudecati de „punga-n-cap”. Cum a fost cand ma-sa unui prieten de-ai lui fii-miu m-a intrebat pe mine (astia aveau vreo 16 ani) daca i-am explicat baiatului cum e cu sarcinile nedorite, ca ea nu stie cum sa-l abordeze p-al ei. I-am zis sa-i ceara baiatului sa-i explice, ca s-ar putea sa afle lucruri noi.
Comentariu beton!36
“ma si mir cum am reusit majoritatea sa crestem mari si normali.” Cu scuzele de rigoare, dar asta cu “majoritatea” și “normali” e bună rău! 😁😁😁
Comentariu beton!19
anukoi, nu garantez pt nimeni, asa ca ma feresc de afirmatii radicale.
”Fiindcă sigura rușine pe lume e sa fii prost si neinformat.”
Felicitări, jos pălăria pentru acesta zicere valabila indiferent de situație si subiect! O voi prelua ori de cate ori se va ivi ocazia.
Nu se discuta acasa subiectul. Prin clasa a 8-a am primit o scurta lectie la ora de dirigentie, bineinteles baietii fiind trimisti afara la fotbal. La un moment dat am gasit prin casa o carte scrisa de un medic francez, destul de tehnica sa zic asa, dar m-a lamurit cu niste lucruri. Cat despre ce discut cu baiatul meu (9 ani)… inca nu am abordat subiectul direct, dar stie cum apar copiii (nu-i aduce barza), de altfel i-am si aratat imaginile de la ecografiile din sarcina. Cand apar scene de sex la televizor las totul natural, daca pune intrebari ii raspund. O faza amuzanta: a vrut zilele trecute sa ne uitam la Titanic…stia deja de unele scene din film, dar de cea din masina din cala vaporului nu…apare scena si ramane brusc nemiscat si ma intreaba: „Oare fac ce cred eu?”, ii raspund: „da”…sta putin, proceseaza si zice: „cred ca au mers putin cam mult” :)))
La mine a fost relativ simplu, am fost norocos că ai mei aveau în casă o cărticică de educație sexuală, ceva cu „tinerele mame” în titlu. Avea și desene cu organele de reproducere, și chiar metode contraceptive. Era publicată prin 1965, cred, când încă cenzura nu era așa aspră. Dar și scrisă în stilul ăla caracteristic vremii. Îmi aduc aminte că se spunea ceva despre combinația dintre alcool și sex, o portiță care nici măcar nu trebuie întredeschisă (cam așa era exprimarea). Că plm, dacă fwți beat, nu iese utecist de calitate, cre’că asta era ideea. La o cină romantică și un pahar de vin/șampanie la preludiu nu cred că se referea, era mai greu cu prepararea unei cine romantice din chipsuri de creveți vietnamezi În rest am mai aflat din discuții cu băieții mai mari și din niște reviste nemțești, care nu știu de ce draq aveau paginile așa lipicioase.
40 de ani mai târziu am trimis-o pe fie-mea cu mă-sa la gineco inainte de a-și începe viața sexuală. Plus explicații și discuții pe subiect (mai mult între ele două).
Io cred că generațiile astea ale noastre d’aia au fost așa obsedate de pixdă, că a fost fructul interzis ( a se observa că intenționat nu am pus fructul în ghilimele😀). Sunt convins că nici tinerele doamne de atunci nu clocoteau de informație ( chiar aș fi curios să știu procentul de femei care în anii ’70 știau ce-i ăla orgasm)
Doamne, în ce întundric am trăit!
Comentariu beton!28
Dețin 2 copii, 1 băiat de 12 ani cu care am vorbit de pe la 10 ani mai direct despre sex, protecție, limite. De pe la 7 puțin despre menstruație, acum ceva mai mult pentru că mna, au crescut și colegele și el e în gașca de gagici, să știe că e ceva normal, natural și să le și înțeleagă când nu se simt bine.
Fata are 5 ani, a văzut că am absorbante, știe cum se pun și că folosesc domnișoarelor mai mari decât ea și doamnelor pentru ca la un moment dat apar niste schimbări în organism și avem nevoie de ele.
Ce să zic, ai mei au fost printre cei mai deschiși părinți, am știu de menstruație, de prezervativ cu amendamentul ca nu e bine sa incep viața sexuală devreme și să nu o fac forțat. Sunt născută în 86. Am avut colege terifiate efectiv de menstra, au crezut că vor sângera pana mor…un plus a mai fost profesoara de biologie care ne-a mai zis una alta și începuseră cei de la always sa vina prin scoli cu mostre.
Sunt deschisă cu ai mei copii, fi-miu știe că poate veni să îmi spună orice, am vorbit chiar despre pornografie, pentru că ei deja văzuseră ceva prin clasa a IV-a….soc și groaza pe mămici…
Comentariu beton!13
Problema cea mai mare a părinților cu fete nu era sexul în sine ci sarcina. Știm cu toții (cei de leatul ăsta) ce însemna sarcina în anii aceia și cât de greu (imposibil) era să găsești mijloace contraceptive.
N-am avut parte de niciun fel de educație sexuală acasă. Am avut niște albume cu picturi și niște cărți (parcă se chemau Cartea băieților și Cartea fetelor, dar nu bag mâna în foc), în care se explicau mai multe chestii într-un stil oarecum comunist, dar citibil.
Prin clasa a VIII-a, am dat de cărțile de medicină ale unei mătuși care stătuse la bunica mea în gazdă și l-am cercetat cu atenție pe cel de obstetrică-ginecologie.
Cu băiatul meu am avut câteva discuții, nu foarte aplicate și nici foarte structurate, din păcate. Se pare că reținerea e adânc înfiptă în neuron. Nu pun la socoteală discuția de pe la 5 ani ai lui, când ne-a întrebat cum apar copiii. De fapt, a întrebat „de unde apar copiii”.
Comentariu beton!11
Doamne, ce terorizata am fost de posibilitatea unei sarcini când mi-am început viata sexuala, la 18 ani și un pic. Despre sex știam doar ce citeam din reviste-incepusera sa apară revistele Bravo, Popcorn și încă vreo două. De la mama n-am auzit nimic, decât ca o sa-mi vina ciclul și o sa rămân gravida. Sincer, acum ma apropii de menopauza și tot ma sperie ideea asta
Comentariile voastre mă fac să mi apreciez cu întârziere părinții (sunt născută în 1964).Nu am avut discuții tabu în casă.Am aflat de menstruație înainte de a o avea și despre sex cam în același timp cu menstruația dar treptat; în acord cu vârsta probabil.Sexul nu mi s a spus niciodată că ar fi ceva rușinos ci mai degrabă sănătos,igiena corpului, minții și sufletului.Am procedat la fel cu fie mea.
Comentariu beton!16
Am mai spus pe aici cu altă ocazie că piciul e la o școală patronata și condusă de Opus Dei. Din fericire, chiar dacă au ore de religie, educația e laica. Au doar câteva materii: matematică, limba spaniolă, muzică ( unde învață să cate și la un instrument), science (in limba engleza), engleza și sociale. Plus sport de câteva ori pe săptămână cu piscina inclusă.
Anul trecut am avut surpriza să învețe la science despre organele sexuale. Avea 9 ani. Așa am inceput sa discutam cu el pe tema asta. Încă nu e interesat de subiect, dar, ca anecdota, aseară am ras împreună cu șefa pe tema asta. Era să-mi iau și una după ceafă, cat sunt eu de mare.
Voiam să-i iau piciului o amandină de la un magazin romanesc. Din păcate nu aveau. Așa că i-am luat o savarină. Ajung acasă, piciul ușor dezamăgit. Ii explic doct că savarină este cea mai buna pentru un bărbat. Șefa râde și sare să mă ia la bătaie. Piciul se uită nedumerit.
Vine seara, cinează, și pe urmă îi dau savarina. Piciul o privește curios.
Mă mănâncă limba și-i spun că prima savarină niciodată nu se uită. Șefa se sparge de râs și dă să-mi tragă una. Piciul iar ne privește nedumerit.
Probează maimuța prăjitură, dar nu-i place prea tare. Iar mă mănâncă limba… Zic: asta de mic știe ce-i bun. Mănâncă numai frișca!
Iar râsete, iar mă feresc de una după ceafă. Piciul iar ne privește nedumerit.
Am zis că mai aștept vreo 2 ani până îi explic gluma de autobază.
Dar e adevărat. Prima savarină nu se uită! O să priceapă el mai târziu!
Comentariu beton!33
Am râs cu lacrimi😂😂. Asta cu savarina nu am auzit-o de foarte mult timp.
Cu fiica mea am fost mereu deschisă. Nu de la mine a aflat ce este sexul, n-a vrut să aibe această discuție cu mama ei, însă am discutat cu ea despre protecție și despre cât de important e sa o faci cu discernământ. Am subliniat că sănătatea e mai importantă decât placerea partenerului și că avortul e o traumă prin care nicio femeie nu ar trebui să treacă. Am căzut amândouă de acord că sexul e ceva foarte intim, nu e un sport și îl faci când simți tu, nu când îl cere el. Acum ea e un adult responsabil, cu o viață echilibrată.
Îmi aduc aminte despre unica oră de educație sexuală avută de mine în școala generală. Era prin 81-82 (nu mai știu exact). Era careul de început de an şcolar, şi ne-au reținut la careu pe fetele de clasele a șasea și a șaptea să ne vorbească despre ciclul menstrual. Era mai mult despre păstrarea igienei personale și a toaletelor, să nu aruncăm tampoanele în wc și chestii din astea. N -am s-o uit niciodată pe colega mea de clasă care râdea ca proasta și ne zicea că hă hă hă, ea nu are așa ceva, de parcă ciclul menstrual era ceva rușinos care trebuie ironizat și noi fraierele care aveam “stop” meritam să fim ironizate. Atât putea, săraca.
Născut în ‘72 am trăit din plin vremurile descrise. Tata nu era genul care să-mi explice cum stă treaba, era timid din cale-afară – la majorat mi-a spus : “tăticule, ești mare, ești major, de acum să zbori din floare-n floare ca un fluture”; mama care știa mai multe i-a replicat ca ofilisem câteva flori până atunci. Mama – ceva mai înfiptă în realitate mi-a spus câte ceva dar mai mult m-a băgat în ceață. Doar ca…pe la 10-11 ani, nu știu cum, nu știu de unde am pus mâna pe o carte. “Adolescenta”. Acum îmi dau seama ca era o carte foarte bine scrisă pentru vremurile respective cu anatomie, fiziologie și psihologie. O parte am înțeles, o parte am intuit, restul am experimentat ca nu aveai pe cine să întrebi. Știam de prezervativ (protex), de ovulație, știam să calculez înainte și după menstruatie etc. Ani mai târziu am profesat asistent medical, am absolvit psihologie (dar nu am profesat) deci pregătit să explic copiilor. Soția mă condamna ca sunt prea explicit, prea direct (să ne înțelegem: nu vulgar, nu porcos sau altele asemenea). Fiica-mea abia a împlinit 15 ani, nu știu dacă o să-mi spună mie (poate lui mami sau poate nimănui) când va face sex prima dată dar vorbim aproape orice legat de sex, sexualitate, erotism, absorbante, furtuni hormonale etc. Cu mami sunt sigur ca discuta alta fațetă a sexualității, eu acum îi “predau” strategii masculine de agățat și prosteală. Dar…vine puternic din urmă băiatul! Are 9 ani și e asaltat la propriu de fete. E și frumușel foc. Aici va fi marea provocare.
Comentariu beton!23
La fete mai era expresia: Ce vrei sa vii acasa cu burta la gura?
Eu am aflat de la un vecin prieten cu frate-miu pe la vreo 7 ani care stia si el de la frate-su care era cu vreo 8 ani mai mare.
Juniorului am incercat pici pe colo sa ii explic cate ceva, dar a aflat si el de la vecini. Noroc ca imi spune destul de multe asa ca am profitat de ocazie sa ii explic si eu cate ceva mai pe intelesul unui copil sub 10 ani.
In Belgia se fac lectii despre SO (educatie sexuala) din clasa a 5-a.
Anul trecut am aflat cu stupoare de la junior ca una din fetele din clasa de religie musulmana ca nu are voie la lectiile SO (parintii au facut cerere speciala la directia scolii). Asa ca fata trebuia sa iasa din clasa cand se preda pe acest subiect. Mi se pare de neinteles, avand in vedere ca tatal respectivei fete are un doctorat pe tema de inginerie medicala si ai zice ca e mai deschis la minte.
Comentariu beton!11
M-ai nimerit bine, azi are pișpirache curs de conștientizare HIV. E clasa a 9-a acum. De la grădiniță, in fiecare an au avut cel puțin o lecție legată de educație sexuală. Termenii sunt cei medicali fără terminologie adaptată vârstei. Totul extrem de natural. Aici și băieții se vaccinează pentru HPV. Știu toate riscurile, toată anatomia perfect, li se explică totul legat de hormoni, influențe psihologice, ba mai știu și că anticoncepționalele influențează tipul de atracție pentru sexul opus la fete. Nenorocirea e ca sunt doxă, dar nu prea fac sex. München este orașul cu cei mai mulți oameni singuri in Germania. Avem cele mai multe locuințe deținute de o singură persoană. Majoritatea își încep viata sexuală după 18 ani și sunt extrem de selectivi în alegerea unui partener. Fică-mea are aproape 20 și a avut un singur prieten. Băiatul are deja prietena la 15, dar inca nu se pune problema de sex. Aici ca părinte de fată, in momentul in care își face prieten, mergi cu ea la ginecolog și medicul discută cu ea absolut tot, dacă ea dorește se prescriu anticoncepționalele, le ia 3 luni ca să aibă efectul deplin, apoi își încep viața sexuală. Drăguț este că atunci când întra intr-o relație sărbătoresc, băiatul îi oferă flori și cadou și îi cere oficial prietenia. Apoi sărbătoresc fiecare lună împreună până împlinesc un an de relație. Totul este mult mai oficial și părinții sunt mult mai conștienți de etapele prin care trec copiii lor.
Comentariu beton!16
Am 2 baieti, de 8 si 12 ani. La fiecare, in jurul varstei de 8 ani, le-am explicat ce inseamna sa faci sex si cum fetele au menstruatie in fiecare luna. Am ales sa vorbesc eu cu ei despre asta, partea masculina adulta a familiei are o retinere in a face asta (reminiscentele perioadei comuniste). Chiar daca aveau o varsta relativ mica pentru discutia asta, am ales sa vorbesc cu ei deoarece nu as fi dorit sa primeasca informatia din alta parte, trunchiata sau cu anumite lipsuri. Si adolescenta mea a inceput in comunism, nu am avut niciun fel de informatie mult timp, chiar imi amintesc ca atunci cand mi-a venit menstruatia prima data, vreo 2 sau 3 luni nici nu i-am spus mamei, pentru ca nu stiam ce mi se intampla, daca e bine sau am vreo problema de sanatate!
As alege oricand discutiile deschise cu copiii pe intelesul lor, plus completarea „tabloului” cu noi informatii mai amanuntite pe masura ce cresc!
Fetele mele ( acum au 17 și, respectiv 20 de ani) au început să își facă o idee de unde vin copiii dintr-o enciclopedie pentru copii. Era foarte bine explicat de unde vin copiii, ca să nu avem povești cu berze și albinuțe.
La școală (eram atunci în Singapore) aveau ore de educație civică. În manualul de educație civică de clasa a treia țin minte că era un text cu întrebări de genul: te-a atins cineva și nu te-ai simțit comfortabil?
Iar de pe la 12 ani am avut mai multe conversații despre menstruație, ovulație, despre consimțământ, că nu înseamnă nu, dar dacă totuși zic da, cum să se protejeze. Noi am folosit o banană ca material didactic pentru aplicarea prezervativului.
Noi locuim in Germania și deși așteptam ca fiul meu sa fiu un picuț mai mare că să începem cu explicații pe tema asta, deja din clasa întâi au început cu educație sexuală în școală. In așa fel încât băiatul meu la 7 ani incepe să pună întrebări …și nu e ușor să ii explici pt vârsta lui …că varianta cu barza nu funcționează. Aici toți copiii de grădiniță știu deja că nu au tangență cu barza. Pe de o parte e ok să știe , pe de altă parte la 6-7 ani e un pic cam devreme. Dar ce sa zic …aici mulți adulți nu au decât sex, alcool, droguri și Rock’n’Roll in Cap și stau frumos acasă pe banii statului ..dar asta e partea a doua. Și deși au educație sexuală în școală de vârste fragede, tot se mai găsesc gagicuțe care la vârsta de 25-30 ani ..au cate 4 copii cu 5 tați :). Asta de obicei se întâmplă la carnaval …când „fetițele” sunt super alcoolizate și nu mai știu de ele …ce se întâmplă la carnaval in februarie se vede la carnaval in noiembrie. Sa nu vorbești deloc despre sex cu copiii nu e chiar ok. Dar sa dai in cealaltă extremă nici așa. Un copil mic sub vârsta de adolescent nu trebuie sa stie nici foarte detaliat ce din cum.
Cat de bine ații descris cum se petreceau lucrurile in acest sens înainte de anii 90! Exact așa era si fiecare din cei care au fost adolescenți pe atunci are povestea lui privind propria educație sexuala. Despre a mea, nu mai vorbesc!! 🙂
Copiii mei aveau cam 8-10 ani la revoluție când ”s-a deschis” lumea spre occident si viața fără tabu-uri, dar noi, părinții, eram încă marcați de educația primita de noi în care sexul era ceva rușinos despre care nu discuți. Îmi aduc aminte ca TV-ul a făcut la început așa zisa educație sexuală prin filmele care se difuzau pentru că la început, privind împreună filmele, știu ca mai in glumă mai în serios mă așezam in fata televizorului când începeau scenele ”cu iubire”, desfăcându-mi fusta sa acopăr bine ecranul ceea ce pe copii îi cam rușina la început dar apoi se amuzau si începeau cu ”haai, mamaaa!”.
Eu am fost destul de dezghețată la minte astfel ca prin anii 92-93 când fiica mea era in gimnaziu sa merg, cu aprobarea dirigintei, sa să le vorbesc la o ora de dirigenție copiilor despre aceasta problema față de care toți copiii erau foarte curioși si nelămuriți dar nu aveau curaj sa își întrebe părinții. Să precizez ca eu, inginer de profesie, nu aveam nicio îndreptățire sa le vorbesc copiilor despre asta, dar ideea si curajul meu au făcut ca toata lumea sa fie de acord si sa fiu considerată mama cea mai cool de către copii. Acum chiar mă întreb si mă mir ca s-a putut asta si nu au fost reclamații sau probleme cu părinții sau școala, nici nu îmi vine sa cred ca am făcut așa ceva, dar fiica mea si colegii ei pot sta mărturie. Știu că totuși am vorbit pe rând întâi cu fetele si apoi cu băieții folosind termeni medicali (cred ca nu făcuseră încă la biologie despre actul de reproducere decât la zoologie, deci nu erau mai mari de clasa a șasea, cred).
Asta nu a însemnat că nu am avut emoții ”părintești” cu fata mea (mai ales soțul!) cât a fost adolescentă, emoții care s-au liniștit când s-a măritat 🙂 , destul de devreme, de altfel!
🫣 născută în glorioșii ani „60, am avut norocul să am veri cu minim 10/12 ani mai mari decât mine și am aflat de la prietenele lor 90% din ce trebuia să știu, în schimb acasă nimic sau doar că nu trebuie să îi fac de rușine, atât, menstruația era ascunsă cu o grijă demnă de un secret de stat și era complicat să motivez stările de rău și restul simptomelor, în clasa a 8 a am luat o bătaie soră cu moartea doar așa preventiv pentru că intrasem la liceu și cine știe ce idei îmi veneau. Salvarea mea au fost verii și prietenii lor, o singură verișoară am și s-a căsătorit după ce a terminat facultatea, a fost oripilată de” noaptea nunții” ea și soțul ei au învățat să facă dragoste după ce au pus mâna pe cărțile Sandrei Brown, bine e de plâns. Pe copiii mei i-am educat de mici, în perioada lor de grădiniță au fost câteva cazuri răsunătoare de pedofilie urmate de crimă nerezolvate nici în prezent așa că le-am explicat despre abuz și prevenție încă de la 4/6 ani, apoi fiumeu a avut primul crush serios la 9 ani 🫣 i-am explicat delicat că nu este încă pregătit biologic pentru tot procesul, fiică mea a avut ghinionul să aivă prima menstră la 9 ani și am exersat felul în care se aplică padurile/tampoanele, am găsit împreună modelul care se potrivea, este vaccinată hpv, fiu meu în perioada liceului avea rezerva de prezervative în sertarul biroului într-o cutie specială ca să nu se deterioreze, nu am fost intruzivă sau lipsită de diplomație în discuțiile atât de sensibile pentru ei. Tatăl lor a fost absent, eu a trebuit să îi explic cum să se bărbierească sau să folosească prezervativul, a avut și prieteni sau colegi apropiați și deschiși, au avut parte și de ceva diriginți în școală care mai atingeau subiectul sau invitau medici ca să discute cu persoane avizate. Sora tatălui lor i-a făcut cadou fiului meu o carte despre sex când a împlinit 16 ani 🤦 și doamna este profesoară, deja tânărul putea să îi lămurească multe dileme vis a vis de sex. Nu înțeleg împotrivirea actualilor decidenți din guvern sau ministerul educației în introducerea educației sexuale în școli, bine, motivele sunt multe și tenebroase pentru că pedofilia la noi este echivalată cu dragostea pentru copii, atât. Ah, pe vremea adolescenței și tinereții mele se spunea că cel mai eficient contraceptiv este o aspirină ținută strâns între genunchi 🤦 nici nu le trecea prin cap că din altă perspectivă era o variantă excelentă de a stimula creativitatea, dar când doar „clasica romană” era admisă nici imaginație n-aveau.
Am 2 baieti de 10 respectiv 12 ani si locuim in Germania. In clasa a IV-a am primit o informare scrisa ca elevii urmeaza sa invete „Educatie sexuala“ (de la anatomia organelor genitale pana la actul sexual si nastere, despre contraceptie, BTS si menstruatie). Ne-am dat acordul bineînțeles si ne-am bucurat, ca parinti, ca este un mediu sigur din care sa invete despre lucrurile naturale si normale in ceea ce priveste corpul omenesc. Inca din clasa a III-a stiau ca exista iubire intre un baiat si un baiat sau fata si fata. Generatia noastra nu a avut „luxul“ acesta, din pacate…. Am discutat si acasa cu baietii, dar momentan nu ii intereseaza prea mult acest subiect dar cand va fi momentul, vor fi mai pregatiti si noi dorim sa fim cat mai deschisi si sinceri cu ei pe acest subiect… Apropo, lectiile de Educatie sexuala continua si in clasele superioare, desigur.
Născută în ’83, subiect aproape tabu, nu pot sa spun ca ma dadeau afara din camera la scenele cu sex, insa nici nu erau discutii relaxate pe subiect. Mama mi-a explicat destul de devreme, dar nu erau discuții dese, nu vorbeam cu ea despre experientele mele.
Nu am voie sa procedez la fel cu băiatul meu, nu în vremurile astea. Are 5 ani momentan, dar m-a întrebat cum a apărut și nu i-am spus ca l-a adus barza. Pe măsură ce va creste ii voi da mai multe detalii, dar deja am început cu adevărul, adaptat vârstei lui.
P.s: pe măsură ce scriam mi-am amintit ca primul care mi-a spus adevărul verde în fata a fost bunicul, nu cred ca aveam mai mult de 6-7 ani, l-am întrebat ceva despre asta, nu mai stiu exact ce, si mi-a spus direct ca penisul intra în vagin. Si am început sa plâng :)) bunica si-a pus mâinile în cap, l-a certat, el sustinea ca trebuie sa știu 🙂
Ma bag si eu ca musca in lapte, dar am tot vazut comentarii de „subiect delicat” sau „jenant”.
Într-o zi senină am primit să citesc o carte pentru educație sexuală la copiii și adolescenți și mi-a deschis ochii efectiv. Autoarea preda lecțiile din carte la grupurile de tineri din biserici și era extrem de relaxată legat de subiectul ăsta. Pentru ea corpul uman nu era jenant, nu era scârbos, sexul nu era tabu, era un fenomen normal ce există în natură și în societate. Cred că toți părinții ar trebui sa citească astfel de cărți ca să-și rezolve în primul rând rușinea lor care le-a fost băgata în cap de mici.
Nascuta fiind in anii ’70, este evident ca nu a existat vreo discutie anticipativa referitoare la menstruatie, sex, sarcina. In schimb, mama a fost toata viata ei asistent pediatru asa ca in bibilioteca noastra erau multe carti de medicina, psihologia copilului samd.
Stiindu-ma cititoare pasionata, facea mama in asa fel incat sa am la indemana carti explicative si eram „toba de carte” pentru ca devoram tot ce gaseam pe subiectul acesta. Mai mult, am facut educatie sexuala tuturor prietenelor mele, circulau cartile acestea mai ceva ca Winnetou sau Aventurile lui Tom Sawyer. Si asta de la vreo 10 ani in sus.
In schimb, de pe la 16 ani in sus povesteam cu mama despre baietii pe care-i placeam sau despre cei care ma curtau. (ca uneori se intampla sa nu fie aceiasi 😂).
Eu sunt un pic dinozaur p-aci. Copiii nu erau aduși de barză, erau obținuți la spital pe baza unei operații, cam a la Adam și Eva, doar că nu o coastă se intrducea ci se făcea o transfuzie cu sîngele soțului. Au apărut nedumeriri când am aflat expresia „copil din flori”. Hm. Mai ales că băiatul cu pricina era foarte urât (mai târziu nu a mai fost urât, acu-i moș). Și a mai fost Ibolya care a transmis prin clasă un bilețel „care-i șpilul bagi ventilul scoți copilul” ceea ce a dus la multe întrebări, o revoluție de mame indignate, convocarea mamei lui Ibolya la școală și o bătaie zdravănă aplicată fetei de către sus-numita mamă. In clasa a treia Ștefaniei i-a venit ciclul. Din fericire duminică, in curte, iar panica s-a consumat în familie. Mama ei a sunat toate mamele de fete (pe cele care aveau telefon) și le-a spus să fie atente, fetele cresc. Atunci am fost informată și eu, cu multe eufemisme. Dar tot nu mi-a spus nimeni cum se formează bebelușul. Restul a fost ora de biologie și o broșură adusă de medicul școlii unde se vorbea despre OSM și OSF. Așa că am început să înjurăm cult „du-te-n OSF-ul mă-tii”.
M-am lungit. Copiii mei au fost informați de către mine pe la 8 ani. La școală nimic, până în liceu.
În țara cu apă caldă (a se citi: Belgia), copiii au la școală, din doi în doi ani, faimoasa oră EVRAS – Educație pentru viața relațională, afectivă și sexuală.
Practic, la fiecare doi ani mai află câte ceva despre cum funcționează viața — cu tot cu detalii anatomice, emoționale și existențiale.
De prin clasa a V-a au aflat despre menstruație, cum se formează copilul și cum se naște. Au ore despre hărțuire sexuală și non-sexuală și, foarte util, despre cum să se apere: „vorbește cu un adult în care ai încredere, nu ține secret, pe asta se bazează hărțuitorii.”
Știu deja denumirile corecte ale organelor intime (dar și varianta de cartier 😅), încă din clasa a II-a. Eu am completat cum am putut, cu explicații și cu multe momente de „ok, respiră adânc și răspunde calm.”
Băiatul (14 ani) e mai retras, vorbește doar când e vizibil neliniștit – gen „mamă, de ce se ridică dimineața… știi tu ce?” 😅 Așa că încercăm să fim deschiși și să-i explicăm că e perfect normal, ba chiar ar fi mai îngrijorător dacă nu s-ar întâmpla.
Cu fata (10 ani) am avut discuții mai ilustrate – poze, scheme, explicații detaliate. Și ce m-a șocat complet: n-are nicio problemă să vorbească despre ciclu cu taică-su! 🤯
Adică serios, pe vremea mea… Doamne ferește! Așa ceva era interzis, tabu total, te înghițea rușinea dacă doar ziceai „menstruație” în aceeași cameră cu un bărbat.
Ea, în schimb, stă relaxată la masă și zice: „Tati, știi, o colegă a început ciclul.”
Și el, zen: „Aha, și tu ce crezi despre asta?”
Unde nu mai sunt chiar în acord cu sistemul si educatia obligatorie EVRAS e partea în care li se spune că e ok să se întrebe dacă sunt LGBTQA+, mai ales QA+. În Franța s-a mers departe – copii sensibili care ajung deprimați pentru că nu sunt „din diversitate”, dar cred că ar trebui să fie, ca să fie acceptați. Acum, să fie clar: n-am absolut nicio problemă cu diversitatea. Mi se pare normal ca fiecare copil să afle că există oameni diferiți, orientări diferite, identități diferite. Dar am o problemă când această informație ajunge să creeze presiune.
Când nepoata mea din Franța îmi spune că se gândește la sinucidere pentru că 5 din 6 prietene sunt lesbiene sau queer, iar ea e „sigură că nu e” și se simte exclusă… mă ia cu fiori.
Serios acum, 5 din 6?!
Ce să zic… aici e rolul familiei. Să aibă curajul, calmul și un pic de umor ca să vorbească despre toate astea acasă, cât incă se poate. Altfel, le explică internetul şi grupul de prieteni. Și ăia nu respiră adânc înainte să răspundă. 😄
Comentariu beton!16
faza ce ai spus-o tu despre Franta si lgbt e deja delir bolnav, nu mai tine de educatie sexuala
O experiență deosebită să afli despre sex din reviste ungurești, in condițiile in care nu știam o boabă de maghiară. Bine că pozele erau la o calitate destul de bună, totuși trebuia să ai mare grijă să nu riști ca la o vizionare ulterioară să găsești paginile lipite.
:)))))))))))))
Adevărat
În Austria nu sunt ore dedicate pentru educație sexuală, dar copiii de clasa a 5a+ sunt educați treptat despre foarte multe aspecte. Nu doar anatomic, fiziologic, dar și mulți pași mai departe și asta nu doar la orele de biologie-anatomie.
Noi i-am retras pe copii de la religia școlarizați, preferând să le spunem noi despre Dumnezeu acasă. La liceu, însă, dacă nu ai religie, ai ore de etică, așa că au avut si au încă ocazia să abordeze și altfel viața și dilemele ei. Începând de la morală, adevăr, dreptate etc, până la debates despre tot felul de teme si aspecte sugerate de profesor sau la alegere. De exemplu, despre avort a ales fiica-mea printr-a 9a- a 10a. Ea prezenta tema, cu informații și cât mai obiectiv, apoi gândea argumente pro si argumente contra, cu alte cuvinte se punea si în papucii unora, și în ai celor din tabăra adversă, apoi colegii polarizau intr-una din tabere si dezbăteau liber, uneori chiar cu aspecte noi, care nu au fost captate inițial în prezentare. Tot așa, au discutat in clasă despre schimbarea de sex, despre război, despre a fi extrem de bogat etc. Ce mai e fain e că profesorii sunt foarte tineri de obicei și iau parte si ei la dezbatere, cu drepturi egale cu elevii, adică în niciun caz „ce spune profesorul e corect” sau „mă tem să zic ceva, că cine știe ce crede rolul de mine apoi”. Câștigul, dincolo de temele în sine, e formarea gândirii critice, empatizarea cu tabăra adversă, pusul ăsta în papucii celuilalt. Pe termen lung, crește exponențial efectul gândirii critice în viața de zi cu zi, la un moment dat influențează și societatea.
În plus, sunt educați și relațional, psihologic. La un moment dat, vorbeam cu copiii în casă, că noi eram așa imaturi emoțional când ne-am căsătorit ( am mai crescut între timp cu cărțile lui Daniel Goleman despre celelalte inteligențe, apoi cu Labirintul codependentei și altele), că mă sperii eu de noi, când privesc înapoi la oamenii care eram atunci. La care fiica-mea începe sa povestească despre red flags si cum să reacționezi într-o situație sau alta, despre deficiențe de caracter peste care ea nu ar trece, dacă ar fi în prag de căsătorie, despre discuții online și catfishing, pericolele din relații șamd. Înțelegeți voi la câți ani lumină sunt copiii ăștia de noi și de întunericul in care am crescut??…
Asta nu îi face perfecți sau generația ideală, că e o provocare să iubești, să fii moral si răbdător, să fii altruist și corect, chiar dacă ești mai mult sau mai puțin informat. Dar, cel puțin, au o armură de informații și ore de instruire, nu pleacă la război în kurul gol.
Bună! Suntem născută în 1984 și am avut noroc de părinți mai direcți. Pe măsură ce înaintam în vârstă au apărut și explicațiile necesare fiecărei etape. Și cu frații mei, la fel. Acum, am doi copii, băiat de 15 ani și fată de 9 ani. Pe la 9 ani a început băiatul să pună întrebări la care am răspuns sincer și conform vârstei. Am stabilit că în familia noastră aceste discuții sunt firești, nu este nimic tabu. Fata nu este foarte curioasă, dar știe deja despre menstruație, despre anumite schimbări. Încă de mici, de la grădiniță, au știut amândoi despre treaba cu ” corpul meu” și despre faptul că nu ne lăsăm atinși de nimeni în zonele intime și nici nu atingem pe nimeni în acele zone, chiar dacă ni se cere asta. Opinia mea de părinte este că prefer să fiu sinceră, directă, să nu îi mint, așa vor avea încredere să-mi împărtășească orice nelămuriri. Cel mare știe deja ce e pornografia, că în realitate nu așa stau lucrurile și că ce vede pe telefoanele colegilor nu este educație de niciun fel (are încă aplicația de control parental și nu poate vedea nimic pornografic, dar…colegii…). Cam atât până acum. Vom trata orice subiect cu atenție, sinceritate și comunicare.
Al meu e încă mic, n-aere decât 5 ani jumate, n-am ce să-i explic despre sex, daaaar, întrebările sunt acolo: de unde vin copii, „Maman a une putza diferente” etc. Deja, încercăm ca tot ce tine de copt sa fie privit natural. Încă facem dus cu el, încerc sa – i spun doar despre partea intimă, adică sunt părți ale corpului care nu au voie sa fie atinse dacă nu ne place și mai ales de străini. Avem mute cărți despre corpul uman, in se explica de unde vine caca, de ce ne bășim, etc. Wekendu asta am fost la Muzeul Omului, un pic cam complex pentru el, dar a văzut mulaje de penis și vulva. Ma rog, nu l-a impresionat, dar poate asta e secretul, normalul nu trebuie sa impresioneze nici sa para un secret sau o rușine. Mai departe… om vedea. La școală au avut, pana acum o intervenție a unei infirmiere care le-a explicat despre părțile corpului și mai ales despre respectul corpului. A venit acasă și mi-a zis ca dacă ii pun prea mult mana pe fund, ma da la poliție 😅
Fetele mele, au peste 35 de ani. Atunci când, erau la vârsta potrivită pentru explicații (10-12 ani), nu erau cărți pentru îndrumarea părinților. Le-am explicat cât de bine m-am priceput. Le-am spus și ca, nu este rușine/problema, să aibe la ele un prezervativ, în primul rând, ele trebuie să se păzească de boli sau sarcini. Nu doar le-am spus dar, pe la 14 ani, le-am cumpărat prezervativ, să îl aibe la ele. Le-am explicat ca, nu e cazul să își înceapă viața sexuală prea devreme dar, în caz ca…, trebuie să fie pregătite. Când le-am spus prietenilor, care aveau copii, au zis ca nu sunt normală, cum să le iau prezervative. Nepoțelul, are 18 ani acum😂, a crescut cu 4 femei, în casă. Știa de la câțiva ani despre ciclu menstrual, tampoane, stări nervoase🤣. Mama mea, nu mi-a spus nimic despre viața intimă, norocul meu a fost ca, am crescut cu străbunica, o femeie fără școală dar, foarte deschisă și foarte deșteaptă, care mi-a spus despre ciclul menstrual, despre viața intimă, cum a știut ea.
Apropos de primit informații de la femei mai in vârsta. Maica-mea a fost o persoana foarte pudica si orice discuție despre corpul meu, ciclu, nu mai spun viață sexuală, era rușinoasă si de neimaginat. Tot ce am mai aflat in copilărie a fost de la prietenele de joaca, trunchiat si neclar. Ei bine, si fac eu o boala infecțioasă, cred ca dizenterie, si sunt internata la spital la ”izolare” fără mama bineînțeles, cu doua femei in rezervă, ”bătrâne” pentru mine atunci. Cred ca aveam vreo opt ani. Si vine doctoriță de secție si începe sa facă fișa fiecărui pacient si aud ca le întreabă pe doamne la ce vârsta le-a venit ciclul. Eu, copil cuminte si învățat sa răspundă când este întrebat, mai ales de doctor, încep să mă îngrijorez că nu știu ce e aia ciclu ca să pot răspunde, si când doctorița face o pauza si iese din salon o întreb pe cea mai bătrână ce este ala ciclu justificând ca vreau să știu ce sa răspund doctoriței. Vă dați seama ce s-au amuzat cele doua femei! Dar nici nu i-au explicat, zicându-mi doar ”lasă că nu o să te întrebe” 🙂
Apropos de primit informații de la femei mai in vârsta. Maica-mea a fost o persoana foarte pudica si orice discuție despre corpul meu, ciclu, nu mai spun viață sexuală, era rușinoasă si de neimaginat. Tot ce am mai aflat in copilărie a fost de la prietenele de joaca, trunchiat si neclar. Ei bine, si fac eu o boala infecțioasă, cred ca dizenterie, si sunt internata la spital la ”izolare” fără mama bineînțeles, cu doua femei in rezervă, ”bătrâne” pentru mine atunci. Cred ca aveam vreo opt ani. Si vine doctoriță de secție si începe sa facă fișa fiecărui pacient si aud ca le întreabă pe doamne la ce vârsta le-a venit ciclul. Eu, copil cuminte si învățat sa răspundă când este întrebat, mai ales de doctor, încep să mă îngrijorez că nu știu ce e aia ciclu ca să pot răspunde, si când doctorița face o pauza si iese din salon o întreb pe cea mai bătrână ce este ala ciclu justificând ca vreau să știu ce sa răspund doctoriței. Vă dați seama ce s-au amuzat cele doua femei! Dar nici nu mi-au explicat, zicându-mi doar ”lasă că nu o să te întrebe” 🙂
Ştiu cǎ nu asta ai întrebat, de multe ori prefer sǎ scriu ce-mi trece prin cap. Aşa cǎ acum scriu despre traumele mele pe aceastǎ temǎ.
Dat fiind cǎ mǎ masturbam de prin clasa întâi şi niciuna din prietenele chestionate n-o mai fǎceau, am ținut „secretul ruşinii” pânǎ am vǎzut Emmanuelle alǎturi de soțul meu, care m-a întrebat deschis dacǎ m-am masturbat vreodatǎ. Adicǎ aveam cam 25 de ani când am scǎpat de vinǎ, recunoscând.
Când mi-a venit prima datǎ ciclul am crezut cǎ sunt bolnavǎ şi o sǎ mor, i-am spus totuşi mamei, care abia atunci mi-a explicat ce şi cum. Cu cea mai bunǎ prietenǎ n-am vorbit ani de zile despre ciclu, despre masturbare sau sex nici vorbǎ. Abia pe la 18 ani am aflat cǎ ea nu mai e virginǎ. Eu încǎ nu mersesem cu niciunul din iubiți mai departe de sǎruturi şi mângâieri.
Am rǎmas prima datǎ însǎrcinatǎ chiar înainte de Revoluție, eram amândoi studenți şi necǎsǎtoriți, am fost printre primele femei care au beneficiat de întrerupere de sarcinǎ în legalitate, ianuarie 1990. Am mai pǎțit-o de încǎ douǎ ori pânǎ sǎ ne cǎsǎtorim, apoi eu am decis cǎ dacǎ se mai întâmplǎ o datǎ îl nasc. Foloseam metoda „calendarul”, ce sǎ mai zic cǎ am pǎțit şi sǎ se rupǎ prezervativul. Ne era şi ruşine sǎ cerem la farmacie. În anul 5 de facultate şi primul de cǎsnicie am rǎmas din nou însǎrcinatǎ, am decis sǎ pǎstrez copilul, dar decizia nu m-a ajutat pe plan profesional. Am în schimb un fiu de nota 10 la n, unde n tinde la infinit, desigur.
O altǎ traumǎ, prin empatie, a fost cǎ una dintre prietenele mele din adolescențǎ a rǎmas însǎrcinatǎ la 17-18 ani cu un tip care avea 16 ani. Asta înainte de ’89. Cu siguranțǎ nici unul din ei nu aveau nici cele mai vagi noțiuni despre sex. Rodica avea un tatǎ obtuz, care n-o lǎsa sǎ meargǎ pe nicǎieri pe unde eu mergeam (la film, în parc, la concerte, la dans – ziua, în curtea unui amic etc.). Bineînțeles cǎ a trebuit sǎ nascǎ, evident cǎ nu se putea cǎsǎtori cu imberbul devenit peste noapte tatǎ, desigur cǎ n-a mai mers la facultate. N-am mai continuat nici eu cu ea prietenia, aveam alte interese şi preocupǎri…
Ca sǎ rǎspund totuşi şi la întrebare, cu fiul nostru am încercat sǎ vorbim, dar era deja târziu, le ştia pe toate (nǎscut în ’92). Îmi amintesc cu plǎcere când a venit într-o zi la noi şi ne-a povestit cǎ fuseserǎ întrebați la o orǎ de educație sexualǎ dacǎ şi-au surprins vreodatǎ pǎrinții fǎcând sex şi el a fost printre puținii care nu pǎțise. Am fost mândrǎ de mine, cǎ dacǎ era dupǎ al meu soț… 😀
Cred că am întrat la moderare, cred că știu și de ce… 😇
Eu locuiesc în Olanda și aici începe devreme la școală, adaptat vârstei. La 4 ani au învățat despre limite, ce nu e ok, să spună stop, să ceară ajutor de la un adult, mai târziu au învățat despre relații, igienă, etc.
Eu văd foarte mari diferențe între copiii cunoștințelor mele din România și copiii de aici, în Ro mi se pare că sunt sexualizați foarte devreme (nu știu dacă există cuvântul :)). La 15 ani aud in Ro de iubiți, sex, probabil că sunt și aici, dar în jurul copilului meu sunt încă copii la vârsta asta, nu au iubiți/iubite, nu umblă cu prezervative în buzunar, se ocupă de școală, jocuri, sală, sporturi, ies în oraș cu colegii și prietenii, fetele prietenelor mele olandeze fac brățări și își decorează hainele și încălțările cu mărgele, sunt încă fetițe, nu ies cu băieții la întâlniri și nu au preocupări din astea…
Tot eu, mi-am mai amintit ceva. Cred că partea asta cu lipsa de educație sexuală în generațiile noastre (am 47 de ani) nu a fost doar în România. Am avut un iubit francez și pe partea sexuală l-au educat destul și bine femeile dinaintea mea, nimic de zis 😁, dar mi-a zis la un moment dat că el nu știe prea multe despre menstruație, doar că nu trebuie să-mi stea în cale… că nici ei nu au învățat la școală, mai mult ce vorbeau între ei și ce îi spuneau surorile lui
Eu cred ca asa ar trebui sa si fie! La noi este o exagerare privind varsta la care copii incep sa se preocupe de sex aau chiar sa il practice si ma intreb cum s-a intamplat asta. Poate prea marea afluenta de informatii si nu toate de calitate privind ceea ce sr trebui sa fie educatia sexula, poate accesul facil la filme si site-uri legate de sex pe mediile informatice si de socializare, nu stiu, dar mie mu se pare in neregula ca se pierd anii de naivitate, puritate si inocenta ai copilariei
Eu am discutat cu fiul cel mare, destul de putin atunci pentru ca ii era jena, pe la vreo 13-14 ani. La scoala au cursuri de igiena si educatie sexuala incepand cu cls a 4-a. Nu-s prea evoluati nici polonezii cu educatia sexuala in scoli ca din cate inteleg de la copii cursurile de igiena si educatie sexuala se fac separat fetele cu o doamna baietii cu un domn. Una peste alta se fac si li se explica despre menstruatie, consimțǎmant si reproducere. Orele sunt pe baza de consimtamantul parintelui deci il poti retrage daca nu vrei sa participe. Fac aceste cursuri inclusiv la liceu insa acolo cred ca adolescentii sunt la modulul avansat pentru ca majoritatea au viata sexuala. Eu cu fiul cel mare am putut vorbi mai deschis cand abea intre 15-16 ani i-am explicat f clar despre consimtamant si cum sa nu manipuleze sa obtina sex, protectie mandatory mai ales ca traim intr-o tara unde avortul este interzis.
Copiii vad diferentele de cand sunt extrem de mici. Un exemplu ar fi baiatul meu care la un an si jumatate statea pe olita si isi admira penisul. In acelasi timp spune: putza mea e mica; putza lui tati e mare; mami…putza lui mami s-a stricat. De atunci i-am explicat ca suntem diferiti.
Eu am aflat despre menstruatie de la prietena mea cea mai buna care imi era si colega de clasa la cules de struguri pe la 14 ani. Eu inca nu devenisem „femeie” si eram total pe dinafara subiectului. Si cum stateam noi si culegeam roadele patriei nu stiu cum venise discutia despre ciclu intre noi fetele (cred ca lipsea o colega in ziua aceea din acel motiv). Imi aduc aminte ca eram atat de nestiitoare ca colegele radeau de mine. E clar ce discutii aveam acasa despre sex sau altele – zero. Nici macar sora mea mai mare nu mi-a vorbit despre menstruatie, chiar daca ea era deja acolo. Cat despre sex am aflat mult mai devreme, pe la 11 ani. Printre copii de la bloc circulau bucati din reviste porno, foarte explicite, care ne-au luminat instantaneu cum se face sexul. Atat. Consecinte, preventie sau altele le-am aflat mult mai tarziu din filme, discutii cu prietenele, reviste.
Fata mea de 11 ani deja stie de menstruatie. Spre rusinea mea a fost ea care a intrebat prima, eu crezand ca la aceasta varsta e prea devreme sa incep discutia. Internetul i-a deschis ochii dar nu era prea sigura ce se intampla defapt si a intrebat. Si nu pe mine ci pe tatal ei. Am avut doua trairi neasteptate in acelasi timp: usurare si dezamagire. Usurare ca nu a trebuit sa-i explic eu si in acelasi timp dezamagire pentru ca nu a venit sa ma intrebe pe mine. Eu in schimb sunt mai deschisa in ce priveste diversitatea, ce inseamana discriminarea sexuala si de ce trebuie sa fim toleranti unii cu altii. Aici in Olanda de pe la varsta de 7 ani au la inceputul primaverii la scoala „saptamana deschiderii” ( a trezirii in traducere exacta) in care discuta cu totii sau separat despre diferente, diversitate, crestere, hormoni. Pana anul trecut a fost la o scoala Opus Dei si sexul nu prea a fost explicat, poate si varsta. Inca nu am avut aceasta discutie cu ea dar deja stie ce e. In schimb vorbim despre pericolele internetului (nu poze, nu discutii cu necunoscuti) si in curand o sa discutam si despre sex. E inevitabil dar parca e prea devreme. Inca e o copila (sau asa o vad eu).
Copii nu am, dar eu am aflat la 11 ani, mai precis, în mai 2012 de la mama cum se fac copiii, cum poți să previi să-i faci, consimțământ și schimbări hormonale.
La 12 ani, când eram în clasa a V-a, am avut un curs de educație pentru sănătate în școală unde am învățat atât despre igienă, cât și despre importanța de a merge la medic când te simți rău, dezvoltarea corpului pe parcursul adolescenței, cum să ne îngrijim pe timpul menstruației, sex, consimțământ, metode de contracepție și boli cu transmitere sexuală. Am mai vorbit despre acest subiect apoi la biologie în clasa a VII-a și a XI-a și la dirigenție în gimnaziu.
Cu fiica mea am fost mereu deschisă. Nu de la mine a aflat ce este sexul, n-a vrut să aibe această discuție cu mama ei, însă am discutat cu ea despre protecție și despre cât de important e sa o faci cu discernământ. Am subliniat că sănătatea e mai importantă decât placerea partenerului și că avortul e o traumă prin care nicio femeie nu ar trebui să treacă. Am căzut amândouă de acord că sexul e ceva foarte intim, nu e un sport și îl faci când simți tu, nu când îl cere el. Acum ea e un adult responsabil, cu o viață echilibrată.
Îmi aduc aminte despre unica oră de educație sexuală avută de mine în școala generală. Era prin 81-82 (nu mai știu exact). Era careul de început de an şcolar, şi ne-au reținut la careu pe fetele de clasele a șasea și a șaptea să ne vorbească despre ciclul menstrual. Era mai mult despre păstrarea igienei personale și a toaletelor, să nu aruncăm tampoanele în wc și chestii din astea. N -am s-o uit niciodată pe colega mea de clasă care râdea ca proasta și ne zicea că hă hă hă, ea nu are așa ceva, de parcă ciclul menstrual era ceva rușinos care trebuie ironizat și noi fraierele care aveam “stop” meritam să fim ironizate. Atât putea, săraca.
La mine era și mai bine. Ma puneau sa închid ochii când se sărutau în filme. 😂 deci nu numai ca sexul era rusinos, inclusiv sa te pupi era.
Singurul noroc a fost ca prin 90 veneau cei de la always prin clase și ne explicau care era faza cu menstruația și absorbantele. Dar tot am avut un soc cu menstruația și frica „ca se vede”.
Verisoara mea de vreo 17 ani și-a luat o bătaie sora cu moartea (n-a putut ieși din casa câteva zile) când a aflat tatăl ei din jurnalul ei ca a făcut sex.
Nu stiu daca macar prin anii 90 erau părinți care explicau copiilor ceva despre menstruație, sex, etc. Stiu doar ca era rușinos. Inclusiv sărutatul. Noroc cu revistele de pe vremea aia (bravo, cred) în care mai găseai cate o informație.
Copil mare aici. A refuzat orice discutie legata despre sex pe care incercam s o initiez. Punea mainile la urechi si canta “lalalalalla”. Probabil vorbea cu prietenele, nu cred ca am sa aflu vreodata ☺️
Mi-a venit ciclul cu câteva zile înainte de Crăciun, abia împlinise 10 ani,eram lunga și slaba de- mi numarai fiecare cista-n parte de ma mir ca nu ieșeau prin piele😀.
Și cum mama era intenata în spital tat era cel responsabil cu gaspodaria.Asa mi- a găsit pijamaua murdara ascunsa bine sub cadă .A priceput el ce și cum,nu mi-a ținut morala,nu m-a bătut ca mvai am făcut,,ccinestieceprostie” doar mi-a explicat ca e ceva normal și de ce sa ma feresc,ce se întâmplă ,,după un sărut „,ce urmări are o sarcina la o vârstă la care corpul nu e pregătit.
Mama doar mi-a zis ca a ei e cel mult rușinea dar greul e al meu și drept exemplu mi-a dat-o pe mătușa mea-sora ei mai mica- cu un copil și fără soț.
A fost cea mai eficienta metoda de contracepție.Fara lacrimi,fără false putori.
Fetita mea a aflat de pe la 4 ani, cand a inceput sa puna primele intrebari despre cum se fac copiii. I-am povestit initial ceva mai “cosmetizat” povestea despre samanta de la tati care intalneste ousorul de la mami, ca mai apoi sa se uneasca si sa formeze primele celule ale bebelusului. Cum in scurt timp au venit intrebari despre cum ajunge samanta aia la ousor, acum la 8 ani, stie mai expicit cum se intalnesc cele 2, ca este ceva normal intre doi adulti care se iubesc, si ca este si placut. Ne-a ajutat si un atlas al corpului uman, de la Lidl, unde actul sexual este descris destul de detaliat. La scoala nu face religie (scoala privata), exista optionale de educatie sexuala, insa nu am inscris-o pentru ca ii raspund eu la orice intrebare. Si eu imi amintesc acoperitul ochilor la filme, in copilarie, si trebuie sa recunosc ca asta a fost un blocaj peste care am luptat sa trec la primele intrebari ale fetitei mele.
Pfuuu, am atâtea de zis pe tema asta, încât ar ieși ditamai textul. Cred ca mai bine răspund la apelul “cine mai dorește, cine mai poftește” 🙈
În gimnaziu (1991 – 1995) am avut diriginte pe profu’ de biologie. Omul ne-a explicat la dirigenție din clasa a cincea cum se fac copiii, cum să ne ferim de boli, că pupatul e inofensiv, nu rămâi gravidă de la el, că fetele au menstruație și ce înseamnă asta, i-a dădăcit pe băieți să fie discreți dacă colegele lor au vreun accident și se pătează („Băi, fiți antenă la mine, fetele, colegele voastre, sunt mai rușinoase, nu urlați în gura mare că s-a pătat, te duci la ea încetunel, îi zici la ureche, îi dai o geacă, un pulovăr, fața de masă de pe catedră, ceva să se acopere, să nu râdă lumea de ea! Să nu fiți, mă, măgari!”). Era mortal tipul, un nene de 2 metri cu noi ciorchine în jurul lui. Când au venit cei de la Always cu materiale promo prin școli, cereau băieților să iasă din clase. Ăsta nu, ce, băieții nu trebuie să știe, că acuși ajung tați, dacă eu fete, să știe să le explice. Dar dirigu’ era un om deschis la minte, ne-a explicat și partea de anatomie, ce e mentruația, ce e sexul, de ce se scoală, ce e aia excitat, ce e „slobozul” – combina explicațiile reci, științifice, cu limbajul de mahala, știa că ăia mai mari „explică” porcos, așa că ne-a pregătit bine.
Acum 2 ani m-a întrebat o elevă de clasa a șasea (între 4 ochi) „Doamna, dacă i-o sug unuia, rămân gravidă?” Na, joac-o pe asta, doamna! La clasa a șasea, copiii au cam 12 ani. I-am explicat că nu, am dădăcit-o să mai aibă răbdare, că e prea devreme… A naibii presiune a anturajelor, cum să se dea fiecare mai mare, mai breaz. Ca fapt divers, domnișoara e a noua acum, e ok, a amânat sexul 🙂
Copii n-am, dar iata perspectiva unui copil din anii 90.
Am si amintiri frumoase cu parintii mei, dar educatia sexuala a fost de Kafka.
Nascut in 85. Ai mei se credeau destupati la minte, intelectuali.
Pe la 5 ani am intrebat cum au fetele puța. Maica-mea s-a scandalizat si a schimbat vorba, ca apoi s-o aud cum se plangea la bunica-mea ca „uite ce a intrebat”. Culmea, bunica mea, femeie fara carte, i-a sugerat sa discute cu mine, pe intelesul meu. Eram un copil curios si inteligent (si modest), sigur as fi inteles.
Nu a fost insa cazul de nicio discutie, nici cu bunica. Ar fi putut ea prelua initiativa, dar n-a facut-o.
Deruland, parca il aud pe tata in seara de dinaintea aniversarii mele, in fiecare an. ”Acum îs x ani de când…. ăăăăăă… te-a adus barza”. E dragut la 5 ani. Ridici insa o spranceana la 7-8. La 12-13 e penibil. Mai ales cand practici arte martiale italiene – gioco del mano con freca din puzza – la nivel semiprofesionist. Pe ascuns, evident, ca intratul in camera mea sau peste mine in baie erau subintelese. Si sfaturi practice – sa nu te joci cu puța, ca am impresia ca tu te cam joci cu puța, crecă!
Era greu sa nu ma joc cu puța. Ca orice prepuber/puber/adolescent, sexualitatea era o curiozitate mare. Era epoca pre-internet asa ca ma informam de unde puteam. Dar si asa erau surse, oho:
– canalele erotice/porno care apareau din cand in cand in grila si pe care tata le scotea si pe care le vizionam fericit singur acasa, fara sa uit sa le scot inapoi.
– revistele porno pe hartie de ziar si poze cu rezolutia 5:5 cred, pe care le gaseam frecvent ascunse in cele mai lipsite de imaginatie locuri din casa.
– sinistru daca stau sa ma gandesc, cand eram nevoit sa dorm in aceeasi camera cu parintii mei, iarna, pentru ca nu puteau incalzi decat o singura camera, cu tata crezand ca dorm, urmaream si eu filmele erotice de la Prima, Antena 1 si Pro TV de vineri si sambata. Devenise un obicei sa ma informez din programul tv ce „vizionam” cu cateva zile inainte.
– revista Bravo (o, tempora). Pe la mijloc avea o sectiune respectabila de educatie sexuala. O devoram, evident. Tata chipurile citea si el Bravo. Il priveam amuzat cum rasfoia fara niciun interes pana la sectiunea dorita (unica ce-l interesa), o citea, crezand ca eu nu vad ce citeste, apoi rasfoia iar pana la sfarsit si concluziona – slab!
Faza simpatica cu Bravo, la un moment dat aparuse un numar sigilat in folie, cu un prezervativ. Soc si groaza. Tata ma intreaba – tu stii ce e asta? II raspund ca e un dispozitiv pentru prevenirea bolilor venerice. Aproba mandru. Ce-o fi fost oare in capul lui „iote, are 15 ani, nu l-am invatat decat despre barza si stie”.
Mai gasisem in biblioteca o carte despre educatia sexuala. Se numea „Adolescența” si eu crezusem ca e vreun roman ceva. Comunista, dar buna pentru a intelege ce se intampla.
Aveam 15-16 ani si aparuse in Romania Playboy. Editie romaneasca. Greu de inteles ce impact avea asta asupra unui adolescent, repet, inainte de internetul de masa. Pictoriale de bun gust, hartie de mare calitate, articole interesante – multe fara legatura cu sexul. Numai ca erau doua probleme – era scumpa si era greu de ascuns. Partea cu pretul de altfel nu o rezolvasem niciodata, desi facusem un „fond de Playboy”. In schimb aveam un coleg bogat care isi cumpara luna de luna si mi-o imprumuta si mie 2-3 zile.
Acum, dupa multi, multi ani, nu vad chiar nimic murdar in Playboy. Mai ales comparand cu jegurile de reviste la care aveam acces „clandestin”, pe care le gaseam in buzunarul fotoliului, intre randurile de carti in biblioteca sau in lada patului.
Ascundeam, desigur, si eu Playboyul. Si chiar bine – aveam un dulap cu carti si caiete de scoala. Printre ele si atlasul geografic, format mare, la care aveam o coperta groasa, maro, de plastic. In maneca acelei coperte incapuse perfect Playboyul. Peste atlas, multe alte carti si caiete de scoala. Verificasem atent, nu se vedea nimic, ca sa-l gasesti trebuia perchezitie serioasa, nu avea cum sa fie gasit intamplator sau observat.
Ma duc afara la fotbal (singura mea activitate de recreere pe langa invatatul zi-lumina, ma rog, asta, cititul si artele martiale italiene) si cand ma intorc, tata fuge in camera mea. Foarte finut si respectuos, chipurile a asteptat sa vin eu ca sa intre in camera mea, nu a intrat singur, vai de mine, niciodata. „A, bine c-ai venit, ca aveam nevoie de ….” si literalmente o ia la fuga spre dulapul cu carti, imediat scoate atlasul, mimeaza (slab) surprinderea, pauza de soc, maini in solduri. „Ce cauta pleiboooiu asta aicea? da’ asta-i revista pentru copii?”
Ma asteptam sa fiu batut (nu ar fi fost o noutate) si/sau sau rupa revista, atunci as fi avut de dat explicatii colegului. Si platita revista, ceea ce ar fi fost destul de trist, la fondurile mele goale.
In acelasi pas alergator, cu obiectul delict la subrat, tata a fugit la mama. „Ui’ ce-am gasit la baiat”.
Mama avea, rar, momente in care se purta normal. A fost unul din acele putine momente. A fost hazard. Daca era in toanele ei normale (adica rele) ar fi urmat tocat la cap, bataie, confiscat, pedepse etc. Numai ca atunci a spus, calm: „E Playboy, mă, ce ti se pare asa ciudat? tu nu vezi cati ani are”?
Eh, lovitura de teatru. Tata se pleosteste si incepe sa imi tina o cuvantare: „pai da nu, pai io n-am zis nimic, pfai, pai cand eram io tanar nu erau din astea, gaseam si noi reviste, da’ straine si ne adunam mai multi, nu-i nimic rau. Uite, poti sa vorbesti, va adunati 2-3 colegi, luna asta iau io, luna viitoare ala, pai asa se face”.
Atunci stiu ca am avut impresia ca tata se comporta normal. Uitasem de „asta-i revista pentru copii” si de faptul ca imi cotrobaise prin lucruri.
Numai ca dimineata, cand sa merg la scoala, iar se infiintase in camera mea, cu mainile in solduri: „sa-i duci pleiboiu’ la copchilu’ ala si sa-i zâci sa zâcă mersi ca nu i-am rupt-o”.
Cam asa a fost educatia mea sexuala.
v-ai s-amar ce parinti. Ne mai miram ca avem asa cetateni in tara.
Nu am copii, deci se pare că sunt scutită de a povesti chestiuni delicate 😀 La nepoate nu cred ca e cazul, se ocupă mama lor. În schimb, ce am simțit eu să-i spun la cea mare e ca nimeni nu are voie să o atingă în anumite locuri de pe corp, să îi vadă anumite părți din corp și nici ea la alții, evident. Iar dacă cineva încearcă sau îi propune, musai trebuie să le spună părinților, bunicilor sau mie. A dat din cap hotărât și a zis: bine Dora, îți promit.
Cât privește informațiile pe care eu le-am primit de la ai mei, acestea au fost sublime, dar au lipsit cu desăvârșire. De menstruație mi-a spus verișoara mea cu patru ani mai mare, la rugămintea mamei, căreia îi era rușine să îmi spună… noaptea mintii, ce să mai…
Când am crescut și i-am reproșat că nici atât nu a putut să îmi spună în față, răspunsul ei a fost: nici mie nu mi-a spus mama.
Am replicat: și așa te-ai gândit tu că e bine, dacă mama ta nu ți-a spus ție, să nu îmi spui nici tu mie…
Țin minte că la liceu veneau unii, cred ca erau de la ceva asociații sau habar n-am de unde erau, să ne mai explice anumite chestii și ne dădeau inclusiv să completăm chestionare. Și mai țin minte că nu știam să răspund la toate întrebările…
Ce sa zic, probabil așa au fost vremurile.
Cred ca era prin ‘78-‘80, aveam 8-10 ani, când am găsit cu soră-mea prin casă nişte prezervative. L-am întrebat pe tata, care era farmacist, ce-s alea: “se pun pe deget, tati, dacă te tai, să acoperi pansamentul ca să nu se ude”. Acuma când îmi aduc aminte, mi se pare o explicație care părea logică pentru un copil, ce era să-ne spună?
Le-am luat și le-am umflat ca pe baloane, am fost invidia străzii, cine mai avea atunci baloane lunguiețe?
Cultura sexuală se făcea atunci cu reviste nemțești, dar ai dracu’, nu explicau prea bine partea teoretică, puneau accent pe practică. Era o dramă să rămână vreo fată gravidă, ne îngrozeau poveștile cu ce pățeau, și cu toate astea, nu mi-o amintesc pe mama explicându-ne ceva.
Pe fetele mele le-am luat devreme cu noțiunile, am cumpărat o carte frumoasă cu poze și explicații pentru copii. A luat-o aia mare la grădiniță și a venit bucuroasă: mami, să știi că mai iau și mâine cartea cu mermatozoizii, ca le-a plăcut copiilor.
Când explici unui copil despre una și alta? De câte ori ai ocazia. Ai mei, deși oameni simpli, au vorbit deschis cu mine în așa fel încât eu nu am avut aceea teama față de ei pe care o aveau mulți din generația mea. Sunt decrețel. Asta e. Cum procedezi cu copii? Păi … când fata mea era mică cam doi ani să fi avut, era prietenă cu un băiețel de aceiași vârstă. Erau înebuniți unul după altul (între timp le-a trecut) și, la un moment dat, mă trezesc că mă întreabă de ce atunci când face pipi ea trebuie să se aseze și Alexandru stă în picioare. După mine o observație logică. Simplu el e băiețel și are cuc tu ești fetiță și ai …. na, păsărică. Repet, avea 2 ani și nu știam ce termeni să folosesc. Știu că vorbit despre băieței și fetițe și ce îi deosebește. Prima oară după întrebarea asta, când băiețelul a avut oarșce nevoi, s-a tot învârtit în jurul lui să vadă cucul. Imi amintesc doar de bunica puștiului cum se învârtea cu el spunând că … vai, e rușine, până am intervenit rugând-o să stea potolită și să o lase să se uite. Vai dar cum să faci așa ceva, de parcă era cine știe ce ciudățenie, doamnă e doar un băiețel și ea e curioasă. Nu se întâmplă nimic. Oricum m-a privit ca pe o ciudată și nu știu ce o fi gândit doar presupun. Mă gândesc că trebuie să te porți firesc când ei au curiozități, cu explicații în funcție de vârstă, și să nu servești minciuni de-alea cu barza. La mine lucrurile au decurs lin poate pentru că a știut că orice ar fi sunt lângă ea. Și nu pot să înțeleg, sub nici o formă, de ce în ziua de azi sunt atâția părinți împotriva educației sexuale în școli. Și sunt mulți și vocali.
@Liliana tot așa degajată ați fii rămas dacă se agita băiețelul să vadă ce și cum la fetiță? 🤣
Fac parte din generația decrețeilor din epoca ceaușistă când nu se discuta nicăieri, nici în casă, nici în școală sau în societate despre educație sexuală. Eram niste încuiați din punctul asta de vedere și fiecare prindea câte o informație de unde apuca, ba chiar băieții făceau mișto de fete prin curtea școlii și strigau :,,fata ți-a căzut vata( nu existau tampoane),,.Am avut noroc cu mătușa prietenei mele cele mai bune, care era tinerică și ea ne explica cum e cu menstruația și cu băieții. Mama niciodată nu a discutat cu mine, eu trebuia să mă autoeduc. Când am avut prima menstruație am consumat multă vată ( era criză , nu se găsea mereu la farmacie) și în loc să-mi explice cum și cât să folosesc, a făcut criză de nervi și cât pe ce să mă i-a la bătaie că i-am consumat vata. Mi-aduc aminte că în liceu ne-au dus la o tentativă de lecție de educație sexuală,undeva la un cinema unde am urmărit un film despre igienă și relațiile dintre fete și băieți ,dar ne hlizeam ca proștii, iar profesorii erau rușinați maxim. Am un fiu și de mic i-am vorbit, în funcție de vârstă, despre tot și i-am răspuns la întrebări de fiecare dată, deschis.
Copiii nu reacționează neapărat prost. Prost reacționează părinții. Exemplu din septembrie 2025: o mamă cere explicit dirigintei să nu vorbească la ore despre sex. (Părinții cred că echivalentul educației sexuale este de a-i învăța cum se face sex sau de a le vorbi despre LGBT). De ce a cerut asta? Că ea „nu a crescut doi băieți ca să devină homosexuali”. Și asta in oraș mare, colegiu național.
Eu i-am spus clar baiatului meu de 12 ani inca de cand avea vreo 8 ani ce inseamna si ca e ceva absolut firesc intre 2 persoane care se plac. La fel, i-am raspuns la orice intrebare in legatura cu aceste aspecte firesc si fara sa fac mare tam-tam. Insa cred ca acum lui i se par firesti aceste lucruri si discutiile depre ele, iar la scoala nu se poate doamne-fereste sa aduci vorba, ca e plin de pudibonzi care se duc repede cu para ca au auzit cuvantul „penis” sau „ciclu” sau „sex”…
Dar cel mai frumos a fost cand m-a intrebat in gura mare la cinema „ce inseamna sa dai limbi?” (evident la o faza in care personajului masculin i se solicita asta de catre personajul feminin). Prima data nu am raspuns, asa ca trebuit copilul sa repete intrebarea…mai tare ca prima data…
Născuta la mijlocul anilor ‘70 in Romania comunista, am aflat despre ciclu cu lux de amănunte de la prietena și vecina mea unguroaică, când aveam vreo 8 ani. Ea era cu vreo doi ani mai mare și mult mai informată în domeniu.
Ai mei erau pudici și nu vorbeam despre asta cu maică-mea.
Am avut noroc în ciclul gimnazial de o dirigintă senzațională, foarte destupată, care la orele de Dirigenție ne vorbea despre schimbările din perioada adolescenței, a avut discuții separate cu fetele și băieții despre mentruatie, pubertate, cat de important e să ne spălăm o dată pe zi, inclusiv în zonele intime etc
Era o perioadă în care majoritatea oamenilor făceau baie o dată pe săptămână pentru ca nu era apă caldă și pentru ca “răceai” dacă te spălai prea des. 😂
În perioada adolescenței mătușa mea îmi aducea uneori tampoane Always din Germania și țin minte ca eram absolut traumatizată să nu mă pătez atunci când foloseam vata. Aveam niște dureri groaznice și uneori nici nu reușeam să merg la școală în prima zi de ciclu dar, din nou, spre norocul meu, venise Revoluția și intrasem la cel mai bun liceu din oraș și profesorii nu făceau crize dacă lipseai o zi cu motivare de la părinți și ai mei mă susțineau 100%.
Copiii mei au avut parte de educație sexuală și în familie și la școală ( privată).
Surpriza a fost în clasa a 6 când la clasa fiului meu s-a discutat printre altele despre “cum apar copiii “ și apoi am primit o scrisoare în care școala își cerea scuze dacă “ a atins niște subiecte sensibile “.
Am aflat ulterior ca mama unei fetițe din clasa lui fi-miu a mers la școală, indignată ca fiica ei a aflat ca “ poți face copii și dacă nu esti căsătorită “. Asta în condițiile în care mai avea o fată de 17 ani acasă.
Mă rog, erau din Texas și subiectele astea încă sunt tabu pentru ei.
Noi suntem o familie destul de “liberală“, am discutat despre sex, i-am cunoscut pe iubiții copiilor dar nu am forțat niciodată o discuție. Am fost disponibili atunci când ni se cerea părerea.
Locuim într-o țară în care nuditatea și discuțiile despre sex sunt absolut firești așa că nu suntem diferiți de alte familii din anturajul nostru.
Doresc pe această cale să mulțumesc redacției revistei Bravo din Germania și România pentru educația sexuală pe care mi-au dat-o, ai mei gândindu-se să aibă „discuția” cu mine abia când am făcut 18 ani.
Sunt bunică și îmi cresc nepoată de la opt luni. Acum are zece ani și știe tot ce ar trebui să știe o adolescentă. Cum sunt concepuți copiii, metodele de contracepție, semnele abuzului sexual, ale hărțuirii sexuale, știe cât este necesar despre comunitatea lgbtq, pe care o acceptam și o respectăm. Tot ce știe, știe de la noi, bunicii, pentru că școala, mai ales până la vârsta asta, nu ii învață nimic! Cu atât mai puțin în mediul rural, unde numărul de mame minore este foarte mare, rural unde trăim și noi.
Respectul meu, doamna. Cu atat mai mult daca dumneavoastra nu ati avut parte de la parinti/bunici de aceste discutii cand erati copila/adolescenta.
Cineva trebuie sa rupa cercul asta, unde parintii si bunicii fac exact ce se facea la vremea lor, pe motiv ca „eu asa am crescut si n-am murit”.