Cum îi spui omului adevărul?

Celui cu halena i- as fi pus pe birou clasicul ‘ set’ pasta de dinți, periuță și pasta de dinți. Și un bilețel ‘ Nu facem mișto de tine ci doar vrem să îți spunem că ai o problema. Și mergi la medic .Sigur te ajuta!’

La fel colegei care nu se spala. Săpun, deodorant și o punga mica de detergent.
‘ Ne esti tare dragă, dar spala-te. Daca tu nu simți, noi da.’

Asta cu mirosul de transpirație s- a întâmplat unui coleg in liceu. Diriga i- a luat deodorant și săpun și i le- a pus în banca, iar la dirigenția din ziua aia am avut o discuție despre importanța igienei și respectul față de de-i din jur.
P.s.
Știu că fost Diriga pt că am venit mai devreme cu câteva minute, eram ‘de servici’ pe clasa.

Io le-am spus direct:
1.băh, fă ceva că-ți pute gura. Du-te la dentist, fă ceva, că ești adult.
2. transpiri excesiv și nu-i OK. Du-te la doctor.
3. băh, tu nu poți fără alcool? Mai dă-o dracului.
Că nu le-o convenit, nu m-o interesat. Dup-aia m-or evitat ei.

Destul de dificil sa-i spui omului ca tu nu poti sa respiri din cauza lui. Daca e de transpiratie si halena, de multe ori incep colegii sa zica ceva si sa bata apropouri. Cu alte cuvinte, bate saua sa priceapa calul.
Cat despre betivi, aici s-a inventat testul de alcool si droguri. Se face din cand in cand neanuntat la noi la serviciu. La prima abatere e sanctionare. La mai multe teste pozitive te da afara.

Oamenii cu dependente de alcool si narcotice nu trebuie dati afara. Normal si legal, seful trebuie sa-i ajute sa ajunga la tratament prin dezintoxicare si terapie. Daca omul nu reuseste sa se vindece dupa cateva incercari, zic vindece pentru ca cele doua dependente, alaturi de dependenta de jocuri de noroc sunt clasificate ca boli de cativa ani buni, atunci e posibil sa fie dat afara dar posibil sa primeasca alt loc de munca.

Tot referitor la dependenta, este interzis sa fii beat sau drogat la orice loc de munca din motive de siguranta. Totusi, dupa cum ziceam, oamenii nu trebuie dati afara inainte de a li se oferi ajutor dar in Romania oamenii nu-si cunosc drepturile si ajung ca vai de capul lor pentru ca noi, ceilalti, ignoram ca dependenta are multe cauze si de cele mai multe ori omul care are o adictie este o victima a mostenirii genetice sau a mediului din care face parte sau sufera de adhd, autism etc.

Acum mulți ani am avut un coleg, omul fiind de origine dintr-o țară africană, plecat prin străinătăți din ceva motive de persecuție politică, foarte inteligent, săritor și competent. La birou, dimineața, ziceai că e scos de la spălătorie: cămașă apretată(!), duș evident făcut, dat cu deodorant și parfum, tot ce trebuie. La prânz… nu mai puteai sta lângă el. Problema nu era igiena, pur și simplu așa mirosea el.
La cererea publicului (mai erau și câțiva colegi care voiau să vină cu bicicleta) s-a agitat un pic HR-ul și au obținut aprobare să se amenajeze un duș la birou, chestie un pic mai complicată deoarece clădirea respectivă nu fusese proiectată cu acest detaliu în minte.
Nu se terminase amenajarea dușului, că niște probleme de familie l-au forțat pe om să se întoarcă în țara lui. De atunci nu a mai știut nimeni nimic de el 🙁

Eu am mai avut o problema olfactiva, chiar cu sefa mea de-atunci.
Intru dimineata la HR sa semnam condica – asa era procedura. Vanzoleala mare, lume multa, simt un miros de usturoi coclit, asa, la prima ora, reminescente din ziua precedenta.
Intru in birou, il boscoredesc in gura mare pe titularul biroului, ca pe el il banuiam. Dar nu am avut tupeul sa-i spun direct. In schimb, l-am facut cu ou si cu otet de fata cu sefa mea… pana cand a deschis asta gura si mi-am dat seama ca, de fapt, ea era cauza. Intrase inaintea mea la condica si lasase un iz imputit in urma de-mi venea sa-mi vars sufletul acolo.
Sefa, cu musca pe caciula, facea fete-feta, eu am deschis larg fereastra si stateam cu nasul la aer. Mi-am facut icnind o cafea, am plecat la o tigara, iar cand am revenit i-am zis ca eu nu pot ramane la birou in conditiile date – aveam si biroul fata-n fata cu ea.
Mi-a dat liber in ziua aia si nu s-a mai intamplat ulterior.
Dar nici eu nu mai aveam nicio jena, cum simteam o aroma din ziua precedenta, cum ii ziceam direct – efectiv era ceva peste care nu puteam trece, mi se facea rau instantaneu.
Recunosc ca aveam un miros extrem de fin, eu chiar cred ca era ceva anormal si la mine, de adulmecam absolut orice, la intensitate maxima.
La putin timp dupa, a venit covidul care m-a lecuit total, cred ca nu mai am nici un sfert din normalul capacitatii olfactive, nicicum performantele anterioare.
Per total imi dau seama ca nu-i bine pentru mine, dar eu sunt multumita ca nu mai simt toate aromele, e o mare eliberare. De exemplu, parfum imi cumpar dupa cum stiu eu ca mirosea, ca acum nu-mi mai place niciunul.

Se pun atat de usor etichete 😦 Se trag concluzii atat de ferme…
Sunt o persoana care sufera de ani de zile din cauza transpiratiei, la pachet cu extrem de multa frustrare si mult stres.
Nimic, absolut nimic din ce am incercat nu a dat rezultate, decat temporare. Zeci de deodorante, haine de schimb purtate dupa mine, fel de fel de tratamente, evenimente onorate doar prin timp limitat (cu frica ca „daca miros”) etc
Sunt o femeie extrem de curata, atat la imbracaminte cat si in casa, cumpar foarte des haine noi, tot din cauza asta, iar probleme de sanatate majore nu am, decat cu tiroida, insa nici tinerea sub control cu medicamentatie nu a ajutat.
Nu aveti idee cat stres cauzeaza problema asta unor persoane pentru care mirosul de transpiratie nu se traduce nici prin neglijenta, nici prin nesimtire.