Dintotdeauna am visat să stau la casă, însă nu orice casă, trebuie îndeplinite două condiții.
Prima. Să stau doar eu în casa respectivă, adică să fiu singur în curte.
A doua. Casa să fie în oraș. Și când zic „în oraș” este exclus să fie „la porumb”. Pur și simplu nu m-aș muta într-o zonă care m-ar transforma în șofer de nevoie, nu de plăcere. Cât despre sate și comune limitrofe, nici pomeneală. Da, știu, dar stai la casă și e foarte mișto. Este, nu contest, dar în capul meu altfel arată lucrurile.
Desigur, aș putea începe să visez cai verzi pe pereți și să vă explic cum îmi văd eu casa ideală într-un sătuc din sudul Spaniei, unde să fac plajă toată ziua și să mănânc la prânz tortilla con patats la cârciuma lui José.
Dar oricât de bine ar suna, adevărul este că între un sătuc idilic din sudul Spaniei și o casă pe pământ în Sectorul 1 al capitalei, aș alege cu ochii închiși a doua variantă.
Ca să înțelegeți și mai exact ce zic, vizavi de locul în care stăm acum este casa unui cetățean pensionar pe care îl invidiez din tot sufletul meu.
Exact aia e casa pe care mi-aș dori-o eu. Trei sau patru camere, fără etaj, în mijlocul cartierului, la câteva minute de metrou, cu tot ce trebuie în apropiere și singur în curte. Nimic fancy, nimic luxos, dar nu mi-aș dori nimic mai mult pe lumea asta.
Și-acum vin să vă întreb și pe voi: fraților, cum arată casa voastră ideală? Și unde ar trebui să fie.
Desigur, puteți visa la case în Maldive sau sus pe insula Capri, că nu vă ține nimeni, dacă așa credeți voi c-ar trebui să arate casa ideală în care sa-ți crești copiii și să stai cu familia.
Deci?
depinde daca castig la loto sau nu. Daca castig la loto casa ideala ar fi prin ceva satuc la malul marii in partea de sud a Italiei. sau spania sau whatever, unde e cald, insorit majoritatea anului, liniste, vin si mancare buna.
daca nu, tot ce zici tu corespunde cu ce doresc si eu cu mentiunea ca trebuie exact atata teren cat sa zici ca stai la casa , dar nu cat sa te transforme in gradinar de nevoie. daca ar trebui sa aleg intre apartament decent in oras si casa prin comune limitrofe, apartamentul iese castigator de fiecare data. singura problema este ca stau in Cluj si chiar trebuie sa castigi la loto sa iti permiti o casa cat de cat intr-o zona centrala. 🙂 vorbesc de report din ala gras, minim 1 milion in euro.
Comentariu beton!40
Te inteleg! Si eu stau in Cluj si pe o strada vecina cu noi casele sunt catre un milion de euro.Exagerate preturi, oricum! Dar si eu, daca mi-as permite o casa in Cluj, doar pentru oras as opta. Intre un apartament in Cluj si o casa in comunele vecine, apartamentul va iesi mereu invingator! Pot merge pe jos, pana in centru, am autobuz la dispozitie si nu depind de masina. Mi se pare esential acest aspect, mai ales cand ai copii!
Și eu de la Cluj, iar de curând am cumpărat o casă lângă oraș. Am vrut apartament cu 4 camere, dar cum un apartament bombardat din anii ’80 era spre 200k € am zis că mai bine îmi iau casă. Zona foarte ok, curte in limita bunului simț, spatiu mai mult decât suficient în casă. Și cu bani simțitor mai puțini decât ar fi fost apartamentul in oraș distrus aici am finisat, mobilat sj utilat casa.
Aș fi vrut clar în oraș dar prețurile sunt o bătaie de joc.
Avantaje sunt la bloc în ceea ce privește proximitate față de cam tot, dar depinde și de stilul fiecăruia.
Eu stau la casă, în mijlocul orașului (nu Bucuresti). M-a spart cu întreținerea😑. Abia aștept sa o vând și sa ma mut la bloc. E muult prea costisitoare pentru mine.
Comentariu beton!22
Și noi stam la casa, in centrul orașului.
Ne-am dat în chirie apartamentul și stam aici în chirie. Nu suntem singuri în curte, dar in rest e ok din pdv zona, vecini etc.
Problema cu casele astea din oraș „e” doo – asta daca ai vrea sa cumperi.
Una: suprafața. Casele „singur in curte” depășesc 100mp, ceea ce e prea mult pentru noi (2 adulți și 1 pisica). E o chestie personală de-a mea, nu vreau sa fiu sclava casei. Și da, și dacă vine o doamna să facă curat tot sclava casei mă simt – trebuie să îmi programez când vine, sa o plătesc etc. Acțiuni în plus – eu vreau o viață mai simpla, nu una mai complicata. Consider că e bine sa ocupi atât spatiu cat poți să menții relativ curat tot timpul fără că efortul ăla sa fie o povara.
Doi: problemele cu care vin la pachet casele vechi din zona centrala: infiltrații, mucegai, igrasie. Pur și simplu nu merita să plătești o grămadă de bani la cumpărare, după care sa ai parte de un șantier plus alta grămadă de bani data sa rezolvi problemele. Extra challenge cu autorizațiile dacă vrei să faci o renovare într-o zonă istorică.
Dar da, liniștea relativă din zona merita, și am preferat și noi varianta asta.
Comentariu beton!14
casa perfecta ar fi fără etaj, ca de pe acum urc destul de greu scările pana la dormitor, iar dacă mi-am uitat ochelarii în dormitor și am coborât la cafea, e Jale 🙁
Comentariu beton!41
@Țuck, io și la bloc locuiesc la parter. Așa am căutat când mi-am cumpărat, blocul să fie cu 4 etaje și eu să-mi iau la parter.
Comentariu beton!17
@tzuk Hai sa-ti vand un pont: eu am cate o pereche de ochelari in fiecare incapere, inclusiv baia…
Io aș fi dat drumul și la mânuțele roșii. Nu de alta, da’ sigur nu vă invidiază nimeni…:)))
Cred că la fel ar fi și pentru mine, fără etaj că e greu de întreținut.
Comentariu beton!20
Eu nu mi-as dori o casa, nici omul meu.
Noi am fi fericiti cu un apartament cu 3-4 camere si balcon spatios, cu vedere spre mare.
De preferat in Italia 🙂
Am inchis ochii si am visat o clipa.
Cred ca am auzit si valurile cand am deschis usa de la balcon 💔
Ma-ntorc la munca…
Comentariu beton!102
@Greta
Fix marea😜. Apoi să stai cu dezumidificatoare peste tot și să fie ibclusiv hainele din dulapuri umede.
Ca să nu mai vorbim de ziduri etc.
Eu cu exceptia anilor cand am locuit in Bucuresti (vreo 14 ani), am locuit doar la casa. Destul de aproape de „your dream house”. Atat la mama (casa cu 6 camere si la margine de oras) si casa sotului casa cu 3 camere, pe colt (pacat ca nu are pod) si intr-o strada linistita aproape de centrul orasului incat poti sa te duci pe jos sau cu bicicleta oriunde vrei. Deci oarecum multumita. Vecinii au un rol important. Sunt ok in ambele cazuri.
Comentariu beton!42
Exista opțiunea Florești,doar jumătate de report. 😁🤣
Comentariu beton!11
La casa aia din Spania visez si eu. Sau Portugalia, pe malul oceanului.
Vino în Arad, aici găsești case exact așa cum îți dorești și la prețuri rezonabile!!!!!!!!
Comentariu beton!11
Visam și eu la o căsuță așa cum spui tu, dar în zonele unde aș fi vrut, au început să apară blocuri! Și mi-e groază să mă gândesc că mi-aș lua casă și apoi să vină unii să îmi ia soarele și intimitatea!
Comentariu beton!21
Continuă să visezi, se va îndeplini. 29 de ani am stat la casă în Băneasa, casă înconjurată de blocuri, chiar pe bulevardul Aerogării. În ultimii ani am visat la o casă la țară, lângă București. Iaca, s-a îndeplinit.🙂 Mă simt minunat, o iubesc, mă bucur de ea. Dar dacă ai lansat provocarea, casa mea ideală este undeva pe malul uni lac, în zonă cu dealuri, cu barcă și ponton, cu pești pe care să-i pun pe grătarul din foișorul cu bucătăria de vară, cu o livadă cu pomi fructiferi și tufe cu zmeură și mure. Să am o curte imensă unde să am câinii pe care mi-i doresc, cu mâțe obraznice care stau tolănite pe prispă, pentru că este musai să am prispă cu balansoar.🥰
Comentariu beton!51
Crevedia, cumva? 😁
Io n-am banii dumneavoastră, doamna viitor primar. 🤭
Sanda, da, Crevedia. Tu ești Sanda pe care o știu?😍
Mare șef de blog, să te audă Dumnezeu… sau votanții.😁
Dacă vrei bani, lasă contabilitatea aia.😁
@Sanda, da, acolo unde sunt mulți pui, fiecare se duce după ciolan😄😄
Anel, competiția este acerbă. Peneleii au plecat la pesedei, fostul viceprimar de la pesedeu candidează pentru peneleu.😁
Vedem cine câștigă, a cui sută e mai mare.😁 Ambele partide au același bazin de votanți, se bat care pe care. Eu sper în cei nou mutați, ei ar putea înclina balanța. Pe ei nu-i poate cumpăra nimeni și asta le cam dă frezoane ăstora de la pesedeupeneleu.
Comentariu beton!17
Succes, doamnă! Să sperăm că pe-acolo sunt oameni cu mai multă minte, nu ca pe-aici prin capitala unde Piedone este favorit.
Eu stau deja in ea. Nu a contat ca e la 15km de Bucuresti, intr-un sat, cita vreme am asfalt de cea mai buna calitate pina in poarta, curent, gaz, internet si vecini misto. Ca mai scapa unii cite o muzica mai tare sau mai in afara ariei mele de preferinte, asta se intimpla si in ditai Bucurestiul. Am pornit-o de la un desen pe un servetel, intr-o circiuma, intr-o noapte, cu mai multe beri pe masa aia si cred ca a fost cel mai reusit proiect posibil. E drept ca a fost gindita sa adaposteasca 3 generatii, fara sa se calce pe bataturi si acum mi-a ramas doar mie in spinare sa o duc mai departe, dar am inceput usor de tot sa-mi setez creierasul ca va trebui sa o vind. Dar familia aia care o va cumpara va trebui sa dovedeasca, inainte de orice, ca o merita, ca va avea grija de ea si ca nu-si va baga picioarele in munca si-n sufletul nostru. Si dup-aia discutam de bani. Iti doresc sa-ti gasesti casuta multdorita , care sa-ti indeplineasca integral criteriile si, mai ales, sa fii fericit acolo, stind ore in sir pigulind trandafirii. Chiar daca acum asta nici nu-ti trece prin cap.
Comentariu beton!47
Aceeași situație. Casă visată, construită de și pentru noi, unde ar vrea și MV, iubită dar copiii nu vor România.
Deocamdată spinarea mea mai duce dar…
Ce machidoneala!
In ce zona e casa?
Sunt cateva cartiere in Lisabona care sunt fix asa, cand ajungi zici ca esti in sat, cu bisericuta in centru si tot tacamul. Iar tu de fapt esti la 5 min de Belem, de ex. Am visat la ele ani de zile. Acum totusi imi dau seama ca nu mai vreau in Lisabona. A devenit insuportabil de aglomerat, iar eu nu prea mai am rabdare pt multimi, trafic etc Sunt multe zone de case la max 20 km de Lisabona, aproape de plaja unde m-as muta oricand. Cat despre casa, la fel si eu. Nimic fancy, fara etaj, cu o gradina draguta
Comentariu beton!14
Acolo undeva la nord vest de Lisabona ochisem eu o fosta moara de vant, destul de marisoara,cu etaj ,cu anexa, cu o curticica faina, cu cativa pineiros in preajma. Nu era de vanzare. Iar acum a cumparat-o si o renoveaza unul care a priceput valoarea…
Al meu consort are una, la nord de Porto, i s-a oferit o caciula de bani pe ea. Are doar 14 mp locuibili, 800 linie dreapta pana la Atlantic ,o priveliste senzationala. Acusi vine vacanta….
Singura modificare pe care as face-o, o scara helicoidala exterioara, dintr-o structura usoara si eventual un parapet din sticla , pe zidul existent .Da ,bate vintul bine de tot, ca de-aia au pus-o acolo. Si sa nu uit ,un spatiu unde pot picta.
De jur imprejur sunt mandarini, lamai, smochini, cactusi…Zic ca se apropie de ideal.
Comentariu beton!31
#Ligia, zona de nord a Lisabonei are unul din cele mai speciale locuri, Sintra. Si ma refer nu doar la orasel, ci la toata zona Colares, cu plajele, cu Azenhas do Mar doar ca mie imi place sa ma si balacesc, deci mai complicat pe partea nordica. Sunt „vanduta” sudului, care are si prima si marea mea iubire pe teritoriu lusitan, Serra da Arrabida. Dar pentru o casuta de vacanta cum spui tu, mi-as face deja bagajele 🫢
Cum e cu umiditatea in zonă?
Pretty much cam la fel ca a ta🙂
Casa ideală pentru noi e aia în care stăm acum, am construit-o de la zero. E în sat, lângă București, 10 minute pe autostradă până la metrou. Doar parter, curte, grădină. Pădure și lac în capătul străzii. Noi nu avem porumb pe câmp, că ăștia din sat preferă rapița ;). Dar nu, nu ne deranjează absolut deloc. Când căutam teren/casă, am evaluat care sunt valorile noastre, ce alegem și la ce suntem dispuși să renunțăm. Casă în buricul târgului sună bine, teoretic, dar nu se alinia la ce căutam noi: liniște, aer curat, să aud greierii în noapte, să răsară luna din pădure și să stăm până la miezul nopții în grădină sau pe terasă să ne holbăm la stele, iar copiii să se dea cu bicicletele pe stradă și prin pădure fără să îi supraveghez eu (chiar tot timpul). Ar mai fi și problema banilor: o casă în sectorul 1 la care stai singur în curte cu siguranță nu e prea accesibilă. Nici casa noastră în sat nu a fost prea ieftină, dar am bifat ce aveam trecut pe listă la valori și asta e mulțumitor. Avem 2 ani de când stăm în ea, în fiecare zi ne mulțumim pentru că am ales așa. Și asta e bine. Fiecare cu idealul lui.
Comentariu beton!37
Casă, cu etaj, dar cu puține camere. Etajul ara fi împărțit între gaming are si home cinema, și terasa aferentă de cărat alcoale în clar de lună. Living, dormitor adulți, dormitor copil, cameră-bibliotecă (și acum am erecție când Belle intră în biblioteca Bestiei. Desenul animat nu ”reinterpretarea” recentă), cameră-birou (ca soția e profă și are mai multe hârțoage decât o sucursală anaf), baie cu duș cu presiune. O grădină cât să încapă 2-3 copaci, un rând de flori, o masă și ceva scaune și un grătar.Iar ca zonă..Victoria, British Columbia ar fi prima opțiune. Dacă nu se poate, undeva cu o climă semi-temperată, cu o mare/ocean la mai puțin de 100 km. Aaa, plus reportul ăla gras de la Loto.
Un singur nivel, 3 dormitoare, o biblioteca, o veranda, o terasa. Un singur nivel (plus beci, ca na, acu sincer…). Nu chiar in centru dar nici la Cuca Macaii. Intre alte case, nu intre (alte) blocuri. Ah. Nu stiu daca am mentionat bucataria mare, mascuzatz, locul de luat masa nu in living. Separat. Cam mare amprenta la sol pt ce vreau eu, este? :)) Aberez. As sta foarte bine si in doua dormitoare. Cu bucatarie mare. Si cu biblioteca, aia e musai. Si beci.
Comentariu beton!16
Eu zic sa te duci sa te împrietenești cu vecinul. Cu puțin noroc e bolnav și fără moștenitori. Iar tu, suflet mare, il ajuti cu un blid de mancare si asistența la cumparaturi 😉. Acum, serios, e unul din putinii norocoși care și au putut păstra casa în epoca demolărilor. Am și eu la câțiva metri de bloc câteva căsuțe din astea și când trec pe lângă ele ma uit cu invidie, gandindu ma cât de bine mi ar sta și mie acolo. Fun fact: de la una din ele ma trimitea maică mea în copilărie sa cumpar borș, leustean si frunze de vita de vie.
Comentariu beton!23
Are moștenitori. 😁
deocamdată…
Comentariu beton!13
Eu stau la casa, adevarat, la margine de Bucuresti, dar am curte de 1100 m2 si in max 30 min sunt in centru. E pe colt, am doar 1 vecin, cu al doilea e calcanul casei. Liniste.
Io stau în București și tot fac mai mult de 30 de minute până în centru. 😁
Mihai, stai la margine de Bucuresti, in Bucurestii Noi.
Am doua autobuze cu care pot circula.
Stau la fel de în București ca orice alt cetățean care stă în Berceni sau Militari sau alt cartier. Eu sunt mai aproape de centru decât cineva care stă la Gorjului, de exemplu. 🤷♂️
Ce-ai măh cu Gorjului, răutate mică? 😂😂😂 Io și mai Batman, am calculat din Apusului și am luat ca reper parc Bazilescu: ești mai departe cu 800m, na 😂😂😂
30 min pana in centru cu masina la 4 dimineata 😂
Sectorul 5, 5 camere, 4 bai, etaj, curte doar de 100 m2, credit închis, mândru proprietar. Nici nu simt că Piedone e primar, și ăsta nu e tocmai un lucru rău.
Comentariu beton!14
Te invidiez profund.
Închiriez 5 camere prin airbnb camere cu baie inclusă cu parcare auto 🙂
A, și ne arăți o casă în Utrecht sau ceva.🙄
Eu nu stau în porumb, dar stau la marginea frumoasei urbe bucureștene și îți zic ca e mai misto ca la mama, in sectorul 1. E mai liniște și mai puțin praf, nu trec ambulanțe și nici cocalari pe 2 sau 4 roti în mijlocul nopții. Am și autobuze în apropiere, deci nu sunt legată de mașină.
Sunt un om destul de agitat și n-aș putea să stau în creierii munților, aș sta aici unde sunt sau la mare la Constanța (desi mi-a plăcut tare la Alicante 🤔)
În rest, singura în curtea de măcar 1000mp, 4/5 camere și niște dependințe să nu mai văd lucruri înghesuite prin dulapuri si colțuri, să iasă mâțele afară pe o ușiță mică, să am o salcie, un platan și niște pătrunjel 🥰
Giethorn, nu Utrecht. 😁
Io stau la 1km de centru „oraselului” si de gara. Fac cam 40-50min pana la munca (door to door). Si am si vreo 200mp de curte, sa pun salata
La fel ca a ta, dar în sectorul 4.
Eu am casa la oras. Nu e nici foarte departe de centru si nici aproape. Pot sa ma duc si pe jos dar si cu masina. Evident aleg masina pentru distante mai mari deci tot sofer sunt :)). Confirm faptul ca e absolut inutil sa ai casa cu etaj daca suprafata permite. Pentru ca vine batranetea si vad cat de lene mi-e sa urc sus sa iau ceva etc. Mai bine era casa la acelasi nivel.
Daca nu intervine ceva catastrofal pe parcurs, anul viitor ne mutam la casa. Bine, una e idealul la care visam, alta e ce ne permitem pina la urma, dar am început sa căutam de pe acum, asa ca las doua, trei linkuri cu ce am găsit si ce se apropie cel mai mult de ceea ce vrem.
https://www.leboncoin.fr/offre/ventes_immobilieres/2592834439
https://www.leboncoin.fr/offre/ventes_immobilieres/2497265121
https://www.leboncoin.fr/offre/ventes_immobilieres/2445135546
PS. Sper ca apar linkurile…
Comentariu beton!16
Casa ideala ar fi cu 1 nivel, camere putine, locuri multe de depozitat, gradina mare pentru gazon, flori si copaci si musai pentru caine/caini si pisici. In oras ar fi perfect.
Când oi mai face a doua casă, deși pe prima am cumpărat-o aproape gata făcută, va fi făcută doar pe parter, va avea bucătărie mare și cămară, garaj dublu cu loc de scule și unelte, cameră tehnică suficient de mare pentru pompă de căldură și baterii pentru sistemul fotovoltaic, și teren generos, cu gard viu, în spatele căruia să am loc de o piscină micuță, de bălăceală. Urăsc ștrandurile și bălaceala la comun, dar îmi place apa.
Pune-i textul asta in cutia postala respectivului, cu rugamintea ca daca vreodata vinde casa sa te anunte pe tine primul
Come back to Valcea !
Sa vezi ce aer curat si liniste si pace (re)gasesti aici 🙂 Locuiesc la casa ( teren 4000 m2, sa fim departe de vecini, sa nu ne simtim ca la bloc ), la distanta de 10 min cu masina de centrul orasului Rm Valcea ( in Vladesti – poate cunosti) si la 20 min de Baile Olanesti ( important de retinut pt vremurile de batranete cand am nevoie la bai si alte proceduri ).
Mi-ar placea o casa la Baile Olanesti, la vreme de pensie. Asta daca nu cumpar inainte 😅 casele din Anglia si/sau Spania. Frumoasa zona!
@MG, duamne apară și păzește! Ce naiba să faci la Olănești?
M-as plimba in fiecare zi pe aleea cu izvoare. Momentan stau in Roman. Olanestiul e muult mai bun pentru vremea de pensie.
Vladești?
Muahahahahahahahaha!!!!!
Din Olanesti o iei la pas spre Tisa. De acolo poti merge mai departe. Cu un MTB ar fi si mai interesant.
La mine lucrurile chiar s-au întâmplat, în sensul că m-am mutat la casă în urmă cu 3 ani.
Prima condiție la mine era ca amplasarea să fie începând de la zona periferică a orașului, până în comunele din zona metropolitană (nu în mijlocul orașului, pentru că nu sunt prieten bun cu aglomerația, agitația și gălăgia, în sensul că le tolerez, dar nu-mi place să trăiesc în sânul lor). A ieșit a doua variantă, adică sunt la 25 de minute cu mașina de centrul orașului. Pentru orice am nevoie și nu se găsește în zonă (deși descopăr tot mai multe lucruri care se găsesc și la sat, dacă te-apuci să cauți), dau o fugă în urbe, iar cei care livrează materiale de construcții și alte cele vin rapid, fără să facă nazuri, pentru că zona metropolitană e tratată de către ei la fel ca orașul (inclusiv la tarifele de transport).
A doua condiție: să am curent, apă, gaz, canalizare, internet, televiziune, stradă asfaltată. Bifate toate (mă rog, la momentul cumpărării casa nu era racordată la canalizare, dar rețeaua trecea prin fața curții și am rezolvat problema imediat ce am devenit proprietar). Pentru mine, a avea apă, curent și căldură oricând îmi doresc intră la capitolul civilizație și nivel minim necesar. Căldura provenind de la ceva ce nu necesită efort, pentru că nu sunt genul care, venind de la serviciu, să mă apuc să sparg lemne.
A treia: să am grădină unde să-mi pun ce-mi cășună mie. De hobby, nu pentru a scoate producții la hectar. Adică dacă iese în grădină / livadă / vie ce am pus – bine; dacă nu – nu-i niciun bai, există magazine și, la ora asta, pot cumpăra ce și în orice cantități doresc. Dar îmi place lucrul în grădină, are un efect terapeutic asupra mea (chiar dacă mă rupe fizic – sau poate tocmai de aceea, că mă ajută să-mi trimit pe pustii dracii, să reduc stresul și să mă feresc de anxietăți, depresii și altele nasoale de genul acesta). Și să am curte unde să mă pot bucura de compania câinilor și pisicilor (nu sunt prieten cu ideea de a împărți interiorul locuinței cu ele – adică le iubesc, dar eu cu căsuța mea, ele cu căsuțele lor; ceea ce la apartament nu puteam realiza, dar la casă da).
A patra: copiii să fi terminat cu mersul pe la școli, ca să nu devin taxi-ul lor. Ceea ce am avut grijă să se-ndeplinească.
Bine, acum am de muncă de-mi iese pe nas, dar, na, am vrut casă? Am casă. 🙂
Comentariu beton!36
Sper ca in maxim 2 ani sa am casa de vis in Goranu, Rm. Valcea ☺️ Voi deveni sofer de nevoie, dar asta e, nu le poti avea pe toate. Exista si autobuz pe acolo, dar nu cred ca imi convin orele. De Bucuresti abia astept sa scap, lua-l-ar dracii! 😆
Mai fumega Oltchimul sau e inchis complet?
E aproape inchis Oltchimul, din cate stiu, cred ca mai fumega putin CET-ul. Dar nu prea aproape de mine. Aparent problema cu poluarea mai este acum de la sobele pe lemn, iarna.
Casa ideala? In mijlocul unui hectar de teren cu padure si parau, fantana, zona submontana. Beci, parter, pod, 3 dormitoare si-o camera de zi generoasa (plus baie, bucatarie, camera tehnica), pompa de caldura, fotovoltaice, semineu, ”acareturi” (magazie, atelier, ceva aplecatoare pentru masina), net. Caini, pisici, eventual gaini.
Stat la casă, lemne, cenușă, apoi pe gaz, apa în curte, la pompă, voiam la bloc, acum stau la bloc, vreau la casă cu sobe pe gaz, cu orătănii, câine, pisici, grădină, pomi. Cu un atelier dotat cu scule, mașină de găurit, etc.
Să fim 2, copiii și nepoții sau alte neamuri, în vizită doar!
Omul nu e mulțumit niciodată!
Dacă este parter in vilă cu doua nivele, se pune? Că în rest cam asa stau eu, iar de cand s-a vandut etajul sunt ca si singura in curte pentru ca actuala proprietara (tot o femeie singura, dar tanara) mai mult nu e pe acasa.
In rest, toate-s cum le-ai descris…. Insa eu mi-as dori sa stau intr-un apartament la etajul n-șpe sa vad de sus orasul apusurile sau rasariturile si ……să raman deasupra în caz de cutremur 🙂 🙂 🙂
M-am nascut la casa, am stat pana la 18 ani, apoi camin la facultate si bloc, dupa casatorie. Dar cand am cautat apartament la bloc, n-am gasit decat parter si et.4/4. Am ales 3 camere la 4/4 (ca nu suport sa-mi trancaneasca nimeni in cap ) , cu sarpanta inalta, din constructie, Are vedere dubla ( pe ambele parti ale blocului ), ceea ce m-a incantat din prima, ca il reperam pe copil foarte usor, de sus . De 24 de ani vad niste apusuri minunate, curate, fara pic de blocuri – pe partea dinspre vest. Sunt doar case si bulevardul la 100 m de bloc, suficient cat sa-i simt murmurul dar sa nu fie deranjant. De pomi infloriti si verdeata, nu mai zic ! Iar teii din bulevard, imi inunda toata casa, cu parfumul lor, an de an !!!
E mai greu acum cu urcatul, si ma gandesc ( cu tristete ) ca trebuie sa ma orientez spre un bloc cu lift, ca eu tot la ultimul etaj vreau sa stau ( dar nu mai mult de 5-6, ca si mie mi-e frica de cutremur) . Sigur o sa mi se franga inima dupa apartamentul asta minunat !!!
Eu locuiesc in casa parinteasca a tatalui, adica e o casa veche din anii 40, in Timisoara. Comunistii au pus-o pe lista pentru a fi demolata si inlocuita cu blocuri, noroc ca a venit revolutia. 🙂
De 20 de ani tot reparam la ea, dar acum ne place cum arata si casa si gradina. Avem un caine si 3 pisici, adolescent (care ajunge repede la mall) si carport pentru Meganel.
Partea buna e ca ma bucur foarte mult cand ies in gradina, partea proasta e ca nu-mi vine sa mai plec niciunde.
0
Comentariu beton!16
Casa mea ideala este casa mea (https://dojoblog.ro/wp-content/uploads/2021/06/73e9b6392959c25ea2df2ea2034814f0l-m2035531965xd-w1020_h770_q80.jpg). Nu este ideala ca si constructie, ca nu e din caramida, asa cum mi-ar fi placut. E destul de mare pentru 3 oameni si un caine, plus ca au loc si prietenii, cand vin sa ne vizitez.
Am stat 40 de ani in oras in Romania, inca 3 ani in NY, zona de case, super curata si aerisita. Nu m-as intoarce in oras nici pe bani.
Nu doar ca sunt „la porumb” (ca nu exista pe munte asa ceva), locuiesc literalmente in padure. Zona protejata ecologic, vad de la geam vulpi, opossumi, cartite si, cu putin noroc ursi negri. Mai avem toamna o trupa de curcani salbatici de vin prin zona, plus pasari cat cuprinde, de la bald eagle (vultur cu cap alb), la gaste de Canada sau cardinal rosu (de credeam io acum 14 ani ca-s papagali rosii pierduti :)).
Ne plimbam in jurul lacului sau pe dealuri, cerul este de un albastru incredibil si in noptile senine vad atatea stele, cat n-am vazut in viata mea.
Nu e atat de rau sa traiesti departe de „civilizatie”, e drept ca ai ceva de condus, dar nu e nici asta capat de lume. Pentru copil mutarea a fost salutara, adora sa umble prin padure (avem si noi bucatia noastra in spatele casei), sa alerge linistita in fata casei, ca trece o masina la o ora, poate, sa respire aerul curat si noaptea sa auda vantul prin copacii nostri si pasarile.
Este ca la pensiune, doar ca asta este viata de zi cu zi.
Dezavantaje? Nu ies la carciuma de la parterul blocului, desi am si Starbucks sau alte balarii in „sat”, la 5 minute de condus in jos pe munte. Am generator, il mai folosim cand mai cade cate un copac peste firele de curent. cam o data la an. Si asta 1-2 ore, ca se lucreaza impecabil. Desi am avut si un metru zapada, se curata drumurile constant, asa ca nu am ramas inzapeziti. Inca mi-e frica de ursi, desi sunt pe treaba lor si se sperie, daca strigi la ei.
Amazon-ul livreaza la usa (la fel si alte magazine), daca iti este rau vine salvarea si aici. In cazuri extreme Medivac-ul aterizeaza pe terenul de baseball de langa plaja.
Comentariu beton!40
Eu nu as rezista sa stau la sat, niciodata nu am suportat ideea. Eu stau la casa (stateam la ai mei), pana sa ma mut. Imi ia 30 minute de mers pe jos lana la opera. Sunt din Timisoara. Ma bucur ca locuiesc intr-unul din orasele pilon ale Romaniei.
M-am tot gandit si am ajuns la aceeasi concluzie. La casa in oras.
La tara nu pot sa stau mai mult de doua saptamani si naveta nu vreau.
Tocmai ce ne am cumparat o casa in sectorul 1, o sa fim vecini. Acum renovam, consolidam si separam etajul de parter. Munca multa, dar ne am dorit mult sa trecem de la apartamen( tot sectorul 1) la casa. Exclus “ provincia”, niciodata nu mi am dorit sa locuiesc in afara Bucurestiului, dar niciodata!
Giethoorn, satucul din Olanda, da, asta doar la pensie, si neaparat barca. Stiu ca ati vizitat acest loc.
Mică. Două dormitoare și-un living.
Poate să fie doar pe parter (nu obligatoriu).
În mijlocul câmpului sau al pădurii. Fără niciun vecin pe o rază de măcar 300 de metri.
Dream house – o casa la o statie de autobuz de fiica mea. Oriunde ar sta ea. Acum locuieste in Oxford.
A doua casa ar fi una mica de 3 camere ( sa primesc nepoti in vizita) in Spania – insula Formentera. Acolo as imbatrani cu placere.
Da’ cu ce ți-a greșit copilul? 🤭
eu m-am născut și am copilărit în aceste două case:
https://www.youtube.com/watch?v=500hc1B5nX8
prima e ceea ce noi numim bordei, locuință sezonieră, de vară.
în comparație cu ele ai zice că orice altceva, pentru un om obișnuit, nu poate fi mai bun. din păcate, acolo ești prea departe de orice. din păcate și o casă prea aproape de orice e o problemă. când ești aproape de orice ai gălăgie, aglomerație și, oricum ai lua-o, disconfort.
în acest moment, casa pe care am ridicat-o cu mâinile mele, de la zero, se apropie cel mai mult de cum ar trebui să fie o casă pentru oamenii obișnuiți, liniște, 13 km de centrul unui mare oraș, curte, casă practică și caldă, din toate punctele de vedere. singura problemă e că e tot în românia…
Visul meu cel mare este un apartament boieresc in Paris. Nimic altceva nu ma face sa visez.
P.S. acu caut o casa mititica in Franta la tara ca in Paris nu ma pot atinge …o debara e aproape 200k.
P.s. fiecare cu visele lui.
Cei care ziceti casa la marginea Bucurestiului, liniste, gradina, fara poluare, nu-i asa ca nu aveti copii la scoala ? Daca e la gradinita sau scoala generala mai treca-mearga merge langa casa dar cand ajunge bietul de copil la liceu ce face? Cunosc caz cu casa mare si frumoasa la Snagov care a inchiriat apartament in Bucuresti cand copila a ajuns la liceu. Saraca fata a cedat nervos cu naveta la si de la scoala.
Eu am stat la 30 min de Constanta si am facut liceul in oras. Pe langa timpul pierdut cu naveta, nu puteam nici sa merg cu colegii la diverse activitati extrascolare pentru ca depindeam de autobuze. Chiar si mersul la plaja dura mult mai mult ca la altii. . Din punctul asta de vedere am urat statul la tara. Asa ca @MV cu doua fete preadolescente e normal sa vrea casa in Bucuresti.
Ai mei copii tot insista sa vindem apartamentul si sa luam o casa, cu 3 dormitoare (fara etaj ca nu mai merge usor cu scarile) si ceva curticica, ca daca ei vin toti deodata in tara nu au unde sta! Noi nu si nu. Noua ne ajunge ce avem acum, 2 persoane in apt cu 3 camere la etajul 1, cat de cat amenajat, cu piata, magazine, bancomate si medic de familie in imprejurimi. Si cum vin ei in tara maxim o data pe an si pentru cateva zile, sa stea la hotel sau Airbnb ca isi permit! Si daca vin pe rand este loc si aici la bloc. Deci, casa, nu, merci 😀
Comentariu beton!25
Adevărat. 😁
Sau or avea soferi angajați. 🤷♂️
(+) Am reusit sa-mi fac casa in Timisoara mai la periferie dar nu porumb. Am liniste, poluare mai redusa, intimitate ca e zona de case.
(-) Am facut-o putin prea mare pt 3 persoane(180 mp utili pe 2 nivele) si as reface-o dar nu mai este posibil acum. Tot depind de masina, pana la primul mijloc de transport fac cam 15-20 de minute. La un moment dat a fost o linie de transport langa mine dar s-a desfiintat din lipsa de calatori. Intretinerea unei case costa in timp. Cu cat e mai mare cu atat vei plati mai mult reparatiile. Nu sunt genul ce sa-i placa sa stea mult afara asa ca nu pot zice ca ma incanta. Curtea imi arata oribil. 🙂
–
Casa aia din oras de obicei e o casa veche cu teren minuscul, prost impartita si o sa bagi o galagie de bani in ea. Sa fie si intre blocuri si sa iti scuipe in curte seminte de la geam sau sa te vada in curte nu mi-ar trebui.Parca mai bine un bloc cinstit.
Locuim de mai bine de 11 ani in casa noastra, proiectata de mine si in oarecare masura construita de mine, avem toate utilitatile (gaze naturale, apa, canalizare) cu drum asfaltat pana la 200 de metri dist. fata de casa, ultimi 200m fiind pietruiti – si da, suntem la ,,porumb” – (desi sunt doar 5 minute de mers pana la prima statie de autobus) la marginea orasului, dar noi am preferat sa fie asa.
Avem construiti cca 230mp din care beci, magazie, bucatarie de vara, 3 bai, 3 dormitoare, o camera de lucru si o camera pentru distractii (40mp, xbox, playstation , wii u), terasa de 30mp, mini teren de baschet, masa de tenis si 1800 mp de livada.
In maximum 3-5 ani ar trebui sa ma retrag din activitate si am de gand sa o vand, sa o inchiriez sau sa le-o las copiilor, dupa care ramane de vazut daca o sa construiesc alta in zona de nord a tarii (mai mica si neparat pe malul unui parau sau lac) sau o sa cumparam ceva in Spania, Grecia sau Costa Rica.
Comentariu beton!11
Muuult prea mare. Ce sa mai faci cu un beci ?
@Ciocanul, beciul se impune a fi facut macar pentru torturi. Ii mai gasim si alte intrebuintari, dar viata fara beci, e pustiu.
Florineeee, n-ai frigider, man? De ce ții torturile in beci? 😂😂😂
@Papi, organizam toruri in beci de regula de vineri pana duminica, in timpul saptamanii le mai tinem si in alte parti 🙂
Eu astept sa castig la loto sa imi iau o casuta pe o insula acolo unde nisipul este mai alb ca marmura de Ruschita, si sa zac ca un trantor, apa , fructe de mare si fripturi de vita medium rare, fructe de care nu a auzit nimeni dulci ca mierea, si ce bauturi au ei pe acolo!
Stiu, este ca in povestea aia, crestea Fat Frumos intr o zi cati alti in 10 ani, si dupa 7 zile a murit, dar na! In rest statul la casa implica multa munca si eu de asta vreau sa scap, vreau sa devin mai lenes ca acel animal numit lenes, fac pariu ca l bat de departe! 😂
Stam la casa in Sectorul 1, singuri in curte, cu vecini misto in toate partile si vreo 90m2 de curte, daaar…..casa este din ’39, are 4 camere stil vagon la care omul meu tot renoveaza si repara de cand m-a cunoscut, adica de vreo 3.5 ani :)) A zis ca ar fi preferat sa faca o casa de la 0 decat sa o tot repare pe asta: totul e stramb, compartimentarea e super aiurea si repari pe o parte, se strica pe alta.
Luam in considerare putin mutarea in porumb, dar si plecatul din tara mai ales ca nu prea ne dorim ca rodul sa inceapa scoala in Bucuresti.
Pentru traiul zilnic, fix ca tine. În buric de tîrg, sînt citadină.
Dar n-aș zice nu unei case de vacanță în Capri sau alt loc idilic. 🙂
Pentru mine criteriile sunt destul de simple. Lucrăm în oraș, copiii merg la școală în oraș, deci casa trebuie să fie în oraș, într-o zonă relativ liniștită. De ce în oraș? Pentru că ziua este mult prea scurtă pentru a sta în ambuteiaje și copiii trebuie să se poată descurca singuri, fără să fie dependenți de mașina părinților. Suprafața desfășurată a casei trebuie să fie decentă, 100 de metri pătrați ar fi suficient. Copiii nu vor sta o veșnicie cu noi, deci nu îmi trebuie căsoi cu băi și camere fără număr, fără număr. Plus că pentru un căsoi costă mult încălzirea. Aș avea nevoie și de puțină curte, măcar 300 m2, că degeaba m-aș muta la casă, dacă aș ieși din casă și aș da cu nasul de gardul vecinului. Dar pentru că prețul unei case la noi în oraș, în condițiile enunțate, este mult prea mare pentru veniturile noastre, nu visăm cai verzi pe pereți și suntem mulțumiți să locuim într-un apartament decent, într-o zonă liniștită, lângă pădure. Mai scapă o bormașină când ți-e lumea mai dragă, ne mai lovim de vecini nesimțiți, dar, dacă tragem linie, suntem bine unde suntem.
Sunt norocoasă și îi mulțumesc Universului pentru asta. Trăiesc în casa visurilor mele, în Voluntari/Pipera. Este o P+1, 4 camere + 2 bai, cu bucătărie și living spațioase, cu un petec de grădină și foișor. Și dacă pare că mă laud, de fapt, incerc să il laud pe omul meu. Este casă construită de el, muncită și ridicată de el, după 20 de ani de sacrificii si timp petrecut in afara țării, departe de familie. Avem vecini mișto. Cartierul(strada noastră) s-a ridicat deodată și toată lumea cunoaște pe toată lumea. Avem ieșire spre București pe mai multe artere și da, facem fix 30 de minute până în centrul capitalei.
Suna superb, mai puțin aia cu fix 30 de minute pana in centru :))) Posibil, dar doar pe la 2 noaptea, intr-o zi de sărbătoare 😂
@Papi: te invit la probă.
Bine, nu in intervalele 07:00-09:00 dimineața si nu 16:30-18:30. 😁
In rest, e așa cum iți spun. 20 de minute până la aeroportul Otopeni, 32 minute până la magazinul Unirea, 25 minute până in Băneasa Mall, 25-30 minute până in Piața Victoriei.
Sper să nu-mi iau „hate” acum. 🤷🏻♀️
Trotuare aveti?
@Dan: este că n-ai pus piciorul in Voluntari-Pipera nici măcar de curiozitate? Nu zic ca umblă câinii cu covrigi in coadă dar nici nu ne bate păpușoiul in geam. Nu că asta ar fi vreo problemă la o adică. 😉
Așadar de la Aeroportul Otopeni până la Magazinul Unirea faceți 12 minute.
Voluntari – Otopeni = 20 de minute
Voluntari – Unirea = 32 de minute
Si de la Victoriei la Unirii între 2 și 7 minute.
Voluntari – Victoriei = 25 – 30 de minute
Voluntari – Unirii = 32 de minute
M-am uitat acum pe hartă. Ca să ajungi la Unirii sau Victoriei nu trebuie să treci pe la Otopeni. 🙂
Mea culpa, trebuie să revăd Geografia.
@Aritmetica: îți scrisesem mai devreme un comentariu care s-a pierdut.
Spun atât, dacă faci aritmetica precum ai priceput comentariul meu, înteleg perfect de ce nu îți dau cifrele…🤷🏻♀️
1. Punctul de plecare către destinațiile precizate este de fiecare Voluntari-Pipera. Ciudat, nu? Nici eu nu înțeleg cum tu ai calculat din Otopeni.
2. De Bruce Lee de tastatură e plin netul. Aceștia care se pricep mai bine la absolut orice decât cei care chiar experimenteaza situațiile in discuție. #csfncsf
3. Mai e nevoie să-ți repet că locuiesc in Voluntari și parcurg zilnic rutele in discuție prin natura activităților mele?
Sper să mai citesti o dată comentariul meu, să deschizi harta aia despre care vorbeai și să găsești claritate.
Visez la o casa ca in zonele alea turistice ale Greciei. Sufar de frig, deci caldura ma incanta, chiar daca nu prea am voie sa stau la soare. O casa cu etaj in stil clasic, fara vecini in apropiere, si cu un supermarket/ zona de promenada/ mall/ spital in zona, nu neaparat foarte aproape. Vise…
Nici nu s-ar spune că visezi rău… Totuși, în București, prețurile mi se par exorbitante, cu banii respectivi, zău că te muți în Spania, fără probleme, dar la apartament, e adevărat. Dacă aș avea banii respectivi, în secunda următoare m-aș muta, culmea, chiar în Madrid! Dar nu la curte, ăsta e un vis. S-ar putea ca banii pe care i-ai da în București pentru o casă cu curte în sectorul 1 să-ți ajungă pentru un apartament frumușel de vreo trei camere, în centrul Madridului. Nu glumesc!
Curte max 500 mp.
Pe un singur nivel, pod depozitare, bucatarie deschisa, doua dormitoare, fiecare cu baie si dresing, plus un wc serviciu. Terasa acoperita la living cu beci dedesubt. Garaj pentru o masina. In curte ceva pomi fructiferi, gazon, flori pe langa casa, iar la intrare o magnolie. Alba.
Casa pentru doi bunici.
Nu ma derajeaza sa fie in proximitatea Bucurestiului.
Locuiesc in Ilfov de vreo 15 ani si din cauza vecinilor idioti (erau copii vecinii idioti cand m-am mutat eu acolo) si a distantei fata de scoli sunt hotarat sa ma mut in Bucuresti, viata nu e asa idilica in Ilfov mai ales daca ai si copii de varsta scolara asa ca ca ii sfatuiesc pe cei care isi doresc casa in Ilfov sa locuiasca in zona respectiva inainte sa cumpere, in alta ordine de idei, v-as fi foarte recunoscator daca aveti recomandari pentru zone/strazi decente de case pentru locuit in Bucuresti
De când m-am născut, am locuit la casă, în oraș. În orașul Ploiești, aproximativ în centru. Descrierea ar fi aia pe care ai făcut-o și tu. Am locuit pe o stradă mică, într-un cartier în care încă sunt doar case fără etaj, am fost singuri în curte, o curte nu prea mare.
M-am mutat în București, într-o casă asemănătoare. În Tineretului, curte mică, dar suficientă. Aveam și etaj la casă.
Am construit apoi, o casă cum mi-am dorit, tot aproape de centru (pe la Hala Traian), într-o zonă cu case, dar care între timp a devenit aglomerată cu blocuri și imobile mari de birouri.
Acum e prima dată când experimentez locuitul la bloc, chiar dacă e un bloc mic. Dar sunt relativ în centru (Parcul Carol) și am curtea mea.
Casa mea ideală este fără etaj, cu curte în care să încapă 2 mașini, loc de luat masa și loc de stat la plajă.
Am prieten care stă in Chiajna, într-o casă superbă, stradă retrasă, vecini mișto, doar ca e „la 20 de minute de centru, cu mașina”. Și am vazut multe comentarii de genul asta, cu 20-30min până în centru – lucru valabil poate doar pe la 2-3 dimineața, într-un weekend prelungit de sărbătoare, când pleacă toți bucureștenii acasă 😂
PS: Sau în dimineața de 1 Ianuarie.
@Papi: nu toate zonele din mărginimea Bucureștiului sunt la fel. Nu comparăm Chiajna, Comuna Roșu, Popești Leordeni sau Bragadiru cu Voluntariul. Am și precizat intr-un alt comentariu că Voluntariul beneficiază de mult mai multe variante de conexiune cu Bucureștiul. Nu comparăm mere cu pere. 🤗
Pentru mine, între cele două extreme:
Casă la oraș | Casă într-un sat
Mai e una, deloc de neglijat – casă într-un orășel.
Stau acum în Năvodari, care are beneficiul aerului curat, o distanță nu foarte mare de Constanța și facilitățile unui oraș.
Un sătuc pe malul mării în Andalusia ar fi beton. Cu condiția să aibă un Canāda in proximitate și o stație de autobuz pentru un oraș mare din apropiere ( Malaga de exemplu). Cam pretențios ….
Eu stau la casa – a patra de când ne-am mutat in Elvetia și prima care e a noastră. Nu mi se pare casa ideală deși e foarte aproape de oras- fac 25 minute cu transportul public, autobuze care merg la fiecare 15 minute, are grădina, vecini Ok, camere mai multe decât ne trebuie etc.
Casa ideală ar fi pentru mine undeva lângă o mare (anul trecut m-am îndrăgostit de niște orășele pe lângă Alicante dar mi-ar plăcea și sudul Franței), cu o curte, piscină și cel puțin un caine și o pisica. Important este sa fie intr-o zona in care funcționează transportul in comun și la asta Spania a punctat mult fata de Franța.
Am gasit casa ideala acum 2 ani aproape. Mai avem citeva luni pina sa ne mutam. Aranjat serviciile, aranjat cupilu.
E mai frumoasa decit visam, si sper sa nu ne luam de par cu sotul din cauza ei. El vrea sa schimbe tot (sau aproape) eu o vreau asa cum e.
E clar mult mai complicat decit stat la bloc. Fugi si ocupa-te de gradina, fugi si vezi de lemnele pt gratar, fugi sa iei okelarii lasati la etaj, fugi la bucatarie ca se arde ce e pe foc. Avem doar un dublu de m2 fata de apartament si sint cind prea multi (cu dute-vino) si cind prea putini, cind vb de ce vrea fiecare ca spatiu personal 😁
Asta incercare de viata, nu sex pe peretii vecinului 😄
Băi, mașină nouă ai, concedii ai… acuma vrei și casă în București pe spatele nostru?!? Da nu mai bine îți luăm un un castel prin Spania că e mai ieftin?
Io n-am treabă cu oamenii care ajung la 50-60+de ani și care, na, după trăitul în centru și făcut bani în orașele mari vor să se retragă undeva unde să fie liniștiți. Eu am o problemă cu cei care vor casă, foarte centrală, dar unde să să poată să facă grătare și muzica blană și sar cu săbiile dacă le faci reclamație.
P.S. Am observat că pe la noi cum ești mai aproape de ”civilizație” este foarte probabil să găsești pe unu să-ți fută fengshuiu.
Am pățit azi.
Am fost prin munți să montăm o lampă de iluminat public undeva unde era capăt de rețea și propietara ne-a rugat să o punem să lumineze cumva mai mult spre casa ei foarte puțin. Totul bine, am luat șpagă o cafea și a venit zmeul care avea proprietatea la vreo 50 de metri:
– Da, că io sunt prost, ați pus lampa să lumineze doar la ei, da la mine de ce nu face primăria. Eu am crezut că e la mișto, că erau neamuri, doar că nu. Ăla s-a aprins și ne vântura prin față niște mâini ca niște lopeți și avea vreo 2 metri.
Cumva l-au lămurit ai lui că nu mai plecam de acolo nebătuți.
Ce vroiam să zic. Cine este amator de casă+teren idilic de munte pe la noi pe aicișa, trebuie să știe că nu este prea ușor.
Comentariu beton!11
Io vreau casă-n Malaga, cu curte. 800mp mi-ar ajunge. 2 dormitoare, o baie mare, o sufragerie mare ș-o bucătărie pe măsură, fără etaj. 😎
800 de metri pentru casă și parc tematic cu alei și floricele pentru că așa vrea ea. Parcare pentru bmw&opel în fața curții pe drumul public pentru că se poate și este gratis. Și mai este loc și pentru un lambo. 🙂
@Shoric: neah, Opelu’ și BMWu’ le țin-n garaj.
Parc tematic? Nu-i trebuie.
@JT, ei nu-i trebuie.. Tot subestimezi nevoile femeilor. Poate nu acum dar pe viitor când vei fi neinteresant dpvdr a lor un parc tematic este ce ce trebuie. Un castel cu o grădină impresionantă ar fi ideal plus un grădinar meșter 🙂
Eu sunt mai modest. O casa mobilă intre maslinii din Thassos. Fundu’ grădinii se termina in mare.
Am fost într-o chestie din asta si senzatia este ca în cartea aia americană (Acolo unde cântă racii).
Am găsit si preturile pentru așa ceva.
M-as trezi dimineata, as baga o pipa cu un coniac mic la prima oră, apoi m-as apuca de munca: leneveala pe plaja si baie.
Cineva mi-a zis că m-as plictisi repede. N-aș prea zice…
@L Popescu. Habarnai ce dreptate are acel ”Cineva”…
Mereu am vrut o casa cu curte si un etaj.. ideea de scari interioare din lemn pe care sa le decorez frumos de Craciun (am vazut prea multe filme) si un camin in fata caruia sa ne asezam iarna cu o cana de vin fiert, era visul meu din tinerete. Am crescut la bloc si am stat mereu la bloc si dupa ce am plecat de acasa, si de aceea dorinta de a avea o casa nu m-a parasit niciodata ba dimpotriva. Acum stau la casa 😀 E casa mult dorita? Pe jumatate. Are doua si nu doar un etaj, scara interioara si gradina. De ce nu e chiar ce vroiam? Gradina e micuta si e pavata deci putin verde, doar ce creste in oluri, in schimb am un copac inalt ceea ce nu e rau. Scarile nu le decorez pentru ca nu sunt chiar la vedere si nu are rost, al doilea etaj nu il folosim, doar cand avem musafiri de departe dar am caminul mult dorit. Un alt avantaj e ca sunt la doi pasi de locul de munca, supermercat, scoala, parc de joaca si statia de tramvai. Am vecini linistiti si copilul se joaca in cartier fara probleme pentru ca zona are limita de viteza iar prin fata casei nu trec masini… E in Olanda dar noi speram ca la pensie sa vindem casa (urcatul scarilor o sa fie o problema) si sa ne cumparam una mai mica undeva intr-un satuc dinToscana..
Cum se cumpara o casa in Olanda?
E un loc unde as trai. Sau in Italia.
Casa cu 3dormitoare + living spatios bucătărie luminoasă, neapărat baie cu cada mare și o camera- biblioteca, cu un perete din geamuri, și ceilalți trei îmbrăcați în rafturi cu cărți. In biblioteca un fotoliu balansoar și altul mare, pufos cu suport pt picioare
Unul dintre dormitoare să aibă fereastra in acoperiș.
Și gradina…Oh, gradina o sa fie mare, cu multe straturi de legume și neapărat cu plante aromatice. Lângă casa multe multe flori și ferestrele îmbrăcate cu muscate. Și perdelele din bucătărie și față de masa vor fi cu floarea soarelui.
Nu o sa fie în oraș, dar va fi aproape de oraș. Pe o uliță îndepărtată, cu liniște și umbrită de copaci.
Intr- o zi o sa fie fix așa
Abia astept
Ai mai avut anterior vreo experiență prelungită cu pusul de diverse in grădină?
Născută și crescută în sectorul 1 😁 la casă cu curte mare 500m2, ultimii 40 de ani la bloc tot sector 1, visez o casă din containere, știu că n-am toate țiglele pe casă, p+etaj compartimentate așa:
parter: garaj, cameră tehnică, dormitorul meu, bucătărie închisă, living
etaj: două dormitoare cu băile aferente și două birouri care pot fi transformate în dormitoare pentru eventualii nepoți
Curte cât cuprinde ca să pot avea flori și legume si câțiva pomi fructiferi. Bine, visam o căsuță în Portugalia pe malul oceanului dar cine știe poate reușesc.
Iti trebuie 10 containere 6×2.4m. Cel puțin 60.000 Euro. Plus structura pe care vor sta.
Apoi iti vei da seama ca vara te coci în ele si iarna ingheti. Si vei baga bani in continuare…
@LPopescu, visaaaam, dar am văzut o casă din asta tare meseriașă și probabil ai dreptate că nu am întrebat de costuri, avea tot felul de chestii și sisteme.
Am crescut intr-o casa la curte. Oras , Ardeal. M-am mutat la Bucuresti candva si mi-am luat un apartament. La un moment dat mi-am inchiriat un mic atelier in super centru si dupa un timp m-am mutat in el, ca fiul meu sa nu mai stea cu mama. Putea sa se mute el dar cum e mai mult plecat nu era rentabil. Imi place am vecini faini si Cismigiul e la 5 min, dar mai visez la o casuta in Andalusia 🙂 cu vedere la mare si cald tot anu’ intr-un oras obligatoriu…
Stau la casa ideală, în buricul Bucureștiului pe o străduță plina de case. Singurul inconvenient, după cum spui tu, este că avem o curte comună cu o altă casă, dar în care nu locuiește decât o singură persoană. Curtea este destul de mare și cu zone de intimitate pentru fiecare. Pot spune că te simți ca și cum ai fi singur în curte. O astfel de casă vine cu niște costuri destul de mari. Utilitățile sunt o povară, iar întreținerea este aproape continuă. Acum, că vine primăvara, încep pregătirile cu săpatul, săditul și pregătirea pentru vară. Da, este frumos pentru moment, dar la pensionare nu aș vrea să mă prindă aici. Vreau să locuiesc la etajul ultimul etaj într-un bloc înalt cu o panoramă, fără să mai am griji.
Prețul plătit pentru a savura un pahar de vin seara în curte este destul de piperat. Vara, sunt mulți invitați la grătar, din nou, frumos, dar ei pleacă și rămânem să facem curat. Singurul dezavantaj la etajul 3 în Dristor ar fi că nu aș mai putea să am câini și pisici, fără de care nu pot să trăiesc, pentru că mi se pare o cruzime să ții un câine în apartament, indiferent de talia lui.
Ai grijă ce îți dorești, s-ar putea să se întâmple 😀
P.S. Să nu se înțeleagă că nu îmi place să stau la casă; iubesc această aspect în viața mea de acum, dar sunt conștient că atunci când nu o să mă mai țină articulațiile ar putea să devină o mare povară.
Uau, Bucuresti cred ca e ultimul „oras” in care mi-as dori vreodata sa am o casa. Oricat de faina ar fi casa, tot trebuie sa mai ies din ea din cand in cand.
Perfect de acord la o oarecare tinerete insa fara copii de dus la scoala. Cand mai cresti in ani, parca nu mai visezi la o casa si la munca pe care o presupune, atat ea, cat si terenul.
0
M-am nascut intr-o casa falnica de pe strada Nerva Traian, din Bucuresti. Desi nu am amintiri din copilarie (din cauze pe care nu le dezvolt acum), totusi, am franturi de amintiri legate de casa. Pe ea mi-o amintesc bine. Si curtea, cu dud in care ma cataram. Cu trandafir catarator care inflorea in preajma zilei mele de nastere. Cu bolta de vita de vie. Cu beci, in care nu intram, nu ca mi-era interzis, dar nu ma atragea. Cu pod in care gaseam tot felul de comori: sculpturi si picturi ale unui artist care locuise-n casa inaintea noastra.
Langa casa noastra, in aceeasi curte, era casa unei matusi. Tanti Aglaia. Sotie de preot, tanti Aglaia picta. Casa ei era plina de tablouri, terminate sau pe cale de a fi desavarsite, picturi….
Pe acoperisul casei lui Tanti Aglaia, mai joasa decat casa noastra, ma urcam in zilele de vara sa fac plaja….
In curte trona un Volkswagen, model vechi, care in anii 70 avea deja vreo 15-20 de ani, si in care am tras reprize extraordinare de joc cu varul meu, Marcel.
Mi-o amintesc pe doamna Voiculescu, vecina noastra. Celibatara, locuia singura, si avea vreo 70 de ani. Se tragea dintr-o familie care avusese o fabrica in cartier. Fabrica le fusese luata de comunisti. Ea traise ambele razboaie. Era fascinanta ca femeie, povestile ei erau extraordinare, cu razboaiele, nemtii, fabrica, venirea comunistilor. Ma fascinau si bibliotecile ei. Doamna Voiculescu citea in romana, franceza si germana. Vederea ii scazuse foarte tare, insa continua sa citeasca cu ajutorul unei lupe. Isi gatea in niste craticioare foarte mici, ca de papusa, portii mici. Era singura, si era in varsta. Dar gatea ca pentru papusi…
Si-mi mai amintesc de domnul si doamna Gusti, o familie de evrei dintr-o curte alaturata. Si ei erau plini de povesti….
Apoi imi amintesc de catelul care ma iubea atat de mult incat se furisa pe sub poarta ca sa vina sa ma insoteasca la statia de tramvai, unde mergeam catre scoala (tramvaiul 19). Pana cand, intr-o zi, s-a suit in tramvai cu mine… tragedie.
Scoala mea era pe cheiul Dambovitei, vizavi de Institutul Medico-Legal Mina Minovici. Scoala mare, frumoasa, in care am prins drag de invatatura din prima.
Si peste toate aceste momente de fericire, a venit vara lui 1985. Este momentul in care mi-au dinamitat copilaria. In aceeasi vara a disparut scoala generala in care invatam, si casa parinteasca, in care locuiam de la nastere.
Astazi, viata mea se desfasoara in cea mai mare parte in aceeasi zona. Trec zilnic de cel putin cateva ori pe langa locul pe care a fost construita casa mea. Ades, ma apuca o tristete profunda…. Ieri am gasit niste imagini ale zonei, si m-am bucurat extrem, desi m-am si intristat, caci erau imagini din momentul demolarii.
Geografia copilariei mele a fost stearsa de pe fata pamantului, fara drept de apel. Ca si cand…. ca si cand nici nu existase vreodata. Ma simt ca un supravietuitor al unui razboi, ca si cand o bomba a sters de pe fata pamantului tot ce aveam, tot trecutul meu. Si daca as vrea sa trec pe acolo si sa privesc lucrurile… ele nu mai sunt, ca si cand nici n-ar fi fost. Poate doar cu ochii mintii.
In cazul meu a fost nevoie sa vin in Suedia pentru a-mi permite sa cumpar o casa. In Bucuresti am stat doar in apartament, dar nici nu mi-as dori o casa acolo. Orasul e prea poluat si prea aglomerat. Iar casele sunt pestrite, cu spatiu minim pentru curte. Inainte de a pleca din tara cred ca mi-ar fi placut sa stau intr-o casa in cartierul Cotroceni/ zona Eroilor. Acum doar imi place sa ma plimb pe acolo, nu si sa locuiesc.
Casa in care locuim acum e mica si cu etaj, asa cum am visat. Si cu o camera de studiu si o alta in care am biblioteca. Intotdeauna mi-am dormit sa am o camera in care sa pot fi doar eu cu cartile. Bine, am si sauna, asta e bonus😊. Curtea e mica, cu gazon, loc de facut gratar si stat la soare vara. Pacat doar ca vara e scurta, tine doar vreo doua luni. Dar e intensa, cu lumina pana tarziu, caldura suportabila si multa vegetatie. Fac 30 de minute pe jos pana in centru si am si padurea aproape. Cartierul e numai cu case si e f linistit. Seara si noaptea mai vin caprioarele. Pisica iese afara cand vrea ea si vine cu diverse trofee de la vanatoare.
Imi place sa stau in Suedia vara. In lunile de iarna mi-ar placea sa stau intr-un apartament cu vedere la mare intr-o statiune langa Barcelona, la Calafell mai exact. Am stat acolo 5 luni acum cativa ani si mi-a placut. Plaja, marea, faleza si Barcelona aproape. Ce iti poti dori mai mult? Bine, nu as refuza sa stau nici la nord de Barcelona daca s-ar ivi posibilitatea. Sau in Sitges, desi plaja din Calafell imi place mai mult.
Casa mea de vis e pe malul mării musai și are câți mai puțini metri pătrați, dar are priveliște. Marea trebuie să fie una caldă, dar nu am preferințe. De la Bulgaria până în Insula Paștelui (Cailor) fie primit oriunde temperatura medie anuală trece de 12 grade … Curte – numai strictul necesar. Nu vreau etaj, visez plat …
casa mea de vis e unde stau acum, in casa parintilor la tara unde am crescut si copilarit la cativa km de Focsani. am liniste, curte, gradina, caine si pisoi.. totul e perfect, lucrez in oras si seara ma relaxez la tara