Salutare lume și bine că v-am găsit! Încep prin a invita pe canalul de Discord, acolo unde pun un album în fiecare zi, unul dintre cele care nu au loc aici sau de care am uitat la un moment dat. Am început timid să ofer și niște informații despre trupele ale căror albume le pun pe canal.  Pentru alt gen de info, aveți [email protected].

Dacă vreți să citiți alte chestii, despre muzică și nu numai, puteți răsfoi blogul lui BogDan. Nu împărtășim noi aceleași păreri despre subiectul articolului din link, dar na, nici nu trebuie. Tot la om puteți citi despre concertul unui The Moș celebru, scris apăsat cu condei de fan. Eu nu țin minte să fi dat play voluntar la ceva cântec al omului ăsta sau să îmi zic, băh, ce ar merge un Stones. Nu ai să vezi, muzica de genul ăsta, pe mine unul, mă seacă de viață. M-ai câștigat definitiv dacă ai dat play la așa ceva, oricând și oriunde.  Mă simt mult mai apropiat de asta decât de așa ceva.

➡️ Thrashul nu moare și nici nu se predă.  Trupa din Long Island, New York, Executioner demonstrează din plin că încă se face thrash de calitate, old school, new school, nu contează, genul ăsta are încă foart e multe de spus. Băieții și-au promovat albumul de debut prin două single-uri, lansate aproape simultan, Collector’s Debt și Seven Lamps of Fire, ambele piese sunt extrem de bune. Fiind vorba de promovarea unui album de debut, am făcut tot posibil să nu treacă pe sub radar și albumul ăsta. False Idols este un produs extrem de bun, surprinzător de bun pentru un disc de debut. Trupa nu bâjbâie, totul este aranjat cum trebuie, cu mențiunea că nu prea am înțeles rostul pieselor instrumentale. Ritmul impus de celelalte piese nu avea nevoie de pauzele alea de chill. În rest beton, nu este de ratat.

➡️ Cirith Ungol vin de departe, din anii 1981 atunci când au scos primul lor album. Și-au luat rămas bun unii de la alții în 1992 iar în 2015 au hotărât că trebuie să reînvie bandul. Velocity (S.E.P.) este single-ul care promovează ultimul lor disc dar și piesa care deschide Dark Parade. Nu am reușit să aacult tot albumul, din lipsă de timp, mi-am făcut o idee despre el, o să revin cu o ascultare completă. Este genul ăla de heavy/doom metal care vine din altă eră.

➡️ Sulphur Aeon este replica europeană la asaltul trupelor de metal extrem americane. Și este una a dracului de bună. Absolut toate albumele germanilor sunt bombe nucleare.  Oamenii au ieșit în față chiar cu piesa care dă numele discului, Seven Crowns and Seven Seals.  Multe trupe bagă genul ăsta de piese în prima jumătate, dacă nu chiar prima, a albumului. Pe germani îi doare în cur pentru că toate piesele lor sunt ale dracului de bune. Din punctul meu de vedere nu piesa asta este cea mai bună de pe unul dintre cele mai bune albume ale anului, Seven Crowns And Seven Seals. Absolut covârșitor album.

➡️ Clusterfuck sau The Cambrian Explosion de la Alkaloid sunt principalele motive pentru care, împingând în playlist anumite melodii, să fac și o scurtă prezentare a albumelor din care fac parte. Trupa germană a fost înființată de Hannes Grossmann, bateristul de la Obscura. Dacă Obscura a fost și este bună, Alkaloid cu și al lor album Numen au sunet mai rafinat și o viteză în plus la capitolul inventivitate.  Este ceva neapărat de ascultat, un fusion de death, jazz, killer riffs, totul așezat natural.

➡️ De nicăieri apar cântece ca Ein al unei trupe de metal extrem din State, care pe mine ca și consumator de metal extrem mă lasă cu gura căscată. Nu sunt aproape deloc date despre oamenii ăștia, OWDWYR, doar că și-au produs singuri albumul de debut, Receptor, în rest muzica lor vorbește pentru ei. Că pe album apar invitați de calibrul lui Koperweis, care a trecut pe la Animal as Leaders, Grohowski de la Ne Obliviscaris, ar trebui să fie un avertisment destul de clar că nu este de joacă. Oamenii te lovesc încă de la a doua melodie, The Liminal Carapace și nu se mai opresc timp de 44 de minute. Fuck me, încă nu îmi revin după ce am fost obligat, da obligat, de muzica lor , să ascult de două ori consecutiv discul ăsta.

➡️ Veniți din Calgary, Alberta, Hyperia sunt și ei o trupă destul de nouă. Este genul de band care cântă un thrash cu coaie, chiar dacă la voce este Marlee Ryley, o doamnă, adică. Sunt influențe de death metal în ce cântă ei care aduce un plus de ferocitate, chestie bună zic eu. The Serpent’s Cycle sunt dovada că femeile au ce căuta, și-au câștigat, binemeritat, locul în metalul extrem.  Informații despre Hyepria găsiți aici. O să încep să fac chestia la fiecare listă ca reminder pentru mine.

➡️ Din Suedia te aștepți să vină ori ceva muzica care poate câștiga Eurovisionul ori ceva death metal din ăla bunu. Ei bine nu, vin și formații ca Thrown și este foarte bine că vin. On the verge este exact cu ce trebuie să vină genul ăsta, ură, revoltă, muzică de folosit barosul.

➡️ Kanonenfieber sunt genul de trupă de black de la  care ai fi surprins să vină ceva low. Nu este cazul cu Kampf und Sturm, germanii țin periscopul sus de tot. Piesa face parte din EP-ul pe care bandul îl lansează pe 25 noiembrie.

➡️ NecroticGoreBeast aruncă genul ăla de slam/brutal death care ar putea fi coloana sonoră perfectă pentru o bătaie aplicată rusofilului de Simion sau chintalelor de grăsime care formează conglomeratul de șunci, Șoșoacă. Unsedated Face Removal este practic un ghid de instrucțiuni, începând cu titlul, ca să poți face o treabă bună pe ăia doi.

➡️ Am părere extrem de bună despre primele albume FFDP, ca să fie clar și să nu avem vorbe. Nu o mai bag și pe aia cu rolul în istoria metalului modern. The End este în media a ce au oferit ultimele două albume. Mai nimic, adică. Xerox. Îmi este dor de era The Way Of The Fist sau  American Capitalist.  Știu că pot mai mult, nu știu dacă mai energia să o mai facă.

➡️ Bine de tot au sunat și sună americanii de la Inferi iar ultimul lor single, Tainted Pact nu face excepție. Blackened death-ul lor împins în zona tehnic death este unul de nivel foarte înalt.

➡️ Schimbăm puțin registrul, mai bem o bere rece, un tedi la temperatura camerei, fiecare după putință și ne delectăm cu Shame On Me a celor de la Catch Your Breath. Americanii au și album proaspăt, Shame On Me, care nu trebuie ratat. Spre surpriza mea, eu fiind mare iubitor de drujbe, muzica americanilor a intrat al naibii de bine.

➡️ Unul dintre oamenii care îmi trimit chestii mișto, Flavius, mi-a atras atenția asupra unui album scos de niște englezi, Gévaudan. Se numește “Umbra” și apărut acum aproape două săptămâni. Muzical nu am ce să îi reproșez, este un doom din ăla mai depresiv care te lovește la melancolie. Compoziția este excelentă, iarăși nimic de reproșat. Bă nene, să fii grup muzical de oameni în 2023 și să alegi să te promovezi pe youtube, așa, este durere în cur crasă. Merită ce au scos oamenii? Din plin.

➡️ Angelus Apatrida sunt genul de trupă care devine din ce în ce mai bună de la album la album. Scavenger este cântecul cu care spaniolii au ales să o pună în deschiderea noului lor album, Aftermath . Muzica este alertă, nu trece de frontierele clasice ale genului, de multe ori nici nu trebuie, producția este una de top. Un album de ascultat neapărat, este legat, are ritm și viață.

➡️ Dacă vă întrebați cum ar fi să amesteci goth cu calypso/raggae, Daniel Graves și Aesthetic Perfection vă arate cum ar trebui să sune chestia asta. Băi, a fost, sincer acum, surprinzător de plăcut, știți că am destule momente în care sunt atras de chestii din astea ciudate, nu ar trebui să fie o supriză pentru nimeni. Omul poate suna așa dar și așa.

➡️ Singura mea întrebare ar fi dacă gagica pe care au lăsat-o legată în ploaie, cu ditamai lanțul, este tot tipa de la voce a celor de la Walk In Darkness, că daca este, sunt full in. După forma sânilor și șoldurilor, ar fi una și aceeași. Ce poate face, băi nene, ploaia și un lanț, pus la mișto, dintr-o femeie. Psiho alert.

❗ Înainte să închei fac o scurtă trecere în revistă a albumelor pe care le-am recomandat astăzi,  Electrocutioner – False Idols, Cirith Ungol – Dark Parade,  Owdwyr – Receptor, Catch Your Breath – Shame On Me, Angelus Apatrida – Aftermath și bijuteria Alkaloid – Numen.

Din categoria, #edelteamâncatînkur, punem un link la LISTA LUI EDELWEISS – COLȚU CU METALE – LXXXII, cu convingerea fermă că mai devreme sau mai târziu o să le dublez sau, hei, de ce nu, să le triplez. Stați pe aproape.

Atât pentru duminica asta, sper că o să vă alegeți cu ceva care să vă placă. Al vostru Edel vă salută și vă urează zile și nopți cu multă pace. Aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri.

sursa foto: freepik.com