Ca să terminăm și cu subiectul „prima zi de școală”, că și-așa am fost greu încercat azi, mi-a gemut wall-ul de emoție, lacrimi și urări.

Prima zi de școală a avut două părți distincte, una bună și una… hmm… mai puțin bună.

Partea bună

Fetele noastre nici n-au vrut să audă de varianta în care să meargă vreunul dintre adulți cu ele la școală. Eu eram pregătit sufletește pentru ce trebuia să urmeze, dar dacă mi s-a spus clar să stau acasă, m-am conformat cu cea mai mare plăcere.

Așa ca la ora la care alți părinți se chinuiau să treacă printre mașinile lăsate pe avarii în fața școlilor, eu îmi turnam liniștit în cană a doua cafea a zilei. Din punctul ăsta de vedere a fost, de departe, cel mai mișto început de școală din ultimii ani.

Acum să trecem la partea rea mai puțin bună

Mara, azi dimineață:

– Când veniți de la școală, vă rog să vă faceți ordine în cameră.

Copiii, după ce s-au întors de la școală: