De fiecare dată când citesc știri despre oameni care găsesc genți sau alte obiecte asemănătoare pline cu bani, mă gândesc la unul și același lucru: ce-aș face eu în situația lor?

Bine, personal nu înțeleg de ce în zilele noastre ar mai umbla cineva cu genți sau sacoșe pline cu cash (dacă nu e Jiji Becali alergând după jucătorii vreunei echipe adverse), dar uite că periodic cineva găsește câte o geantă plină cu bani.

Nu știu cum se desfășoară scenariul. Presupun că e seară, e târziu, ești obosit și mergi spre casă. Pe jos, cu metroul, cu ratb-ul, nu contează. Cert e că ești singur-singurel și la un moment dat găsești o geantă, un rucsac, o sacoșă, sau orice alt obiect de genul ăsta.

Te uiți în dreapta, te uiți în stânga, te uiți în spate și-n față, nimeni pe stradă, sunteți doar tu și obiectul, așa că te prinzi repede că e uitat sau pierdut. Ei, în momentul ăla, presupunând că nu ești ca mine, te apropii de el să-l deschizi, să vezi ce e cu el.

Zic „presupunând că nu ești ca mine” pentru că eu n-aș avea în veci inițiative din astea chiar dacă obiectul ăla ar fi un geamantan de mii de euro de la Louis Vuitton sau o geantă de valoare similară de la Michael Kors.

Eu aș trece liniștit pe lângă obiectul respectiv, fără să pun vreodată mâna pe el, darămite să-l deschid, pentru că mi-e oleacă silă să ating lucruri despre care nu știu cui au aparținut.

Apropo, mi-am adus aminte de o fază de genul, deși n-aș putea să zic că intră la categoria „găsit”, dar merge, e pe subiect. Eram în facultate și mersesem cu un prieten în unul dintre cluburile din Regie în care ne făceam veacul noapte de noapte. Nu mai țin minte dacă în R2 sau R3, dar sigur era unul dintre ele.

La un moment dat, tovarășul ăsta al meu se apropie și-mi spune „hai să mergem”. Mă uit la el ca la extratereștri, ești nebun, de-abia ce-am venit, unde să mergem? HAI SĂ MERGEM, mi-a repetat. Și-am mers, că m-am prins că ceva e în neregulă.

Omul meu văzuse cum îi cade portofelul lui Tolea Ciumac. Ce, nu știți cine e Tolea Ciumac? Ei bine, e personajul ăla care niște ani mai târziu l-a vârât pe Dan Diaconescu într-un tomberon de gunoi, în timp ce Domnu’ Dan era în direct la propria-i emisiune. Personaj care și la ora aia făcea parte din viața interlopă a Bucureștiului.

Pe el îl observase prietenul meu cum dă să-și bage portofelul în buzunar, dar îl bagă pe lângă și se duce pe jos. Moment în care, în loc să-l bată pe umăr pe Tolea și să-i zică „vezi că ți-a căzut portofelul”, l-a ridicat el și s-a îndepărtat cât a putut de repede de zonă. De-aia voia să plecăm cât mai repede de-acolo.

Am plecat. Afară omul meu a descoperit că erau 400 de dolari în portofelul ăla plus actele lui Tolea. Mulți bani, erau o grămadă de bani pentru anii ’92-’93, să știți. Bani pe care tovarășul ăsta al meu i-a spart pe toți, în câteva zile, cu gagică-sa. Dar măcar s-a dus a doua zi și-a lăsat la intrarea în club portofelul cu actele. Când zic „lăsat” exact asta a făcut, l-a lăsat pe undeva pe-acolo și-a tulit-o, n-a vorbit cu niciun om sau ceva, că-i era frică să nu apară Tolea de pe undeva și să-l bată de toți ăia 400 de dolari.

Așa, revenind, ai găsit o geantă sau un ceva, pe care un al ainșpelea simț te face să-l deschizi. Moment în care, surpriză, constați că ți-a pus bărbosul suprem mâna în cap: obiectul e plin cu bani. Mulți bani, cam pe la una sută mii de euro așa. Plus niște acte ce aparțin persoanei care i-a pierdut sau i-a uitat.

Întrebarea mea este: ce faci în momentul ăla? Repet, ești singur-singurel, nu te vede absolut nimeni, poți să iei banii liniștit, să-ți vezi de drum și să-i cheltuiești cum vrea mușchiulețul tău. Ce faci, ți-i însușești? Sau te duci cu ei la prima secție de poliție? Ori îl cauți tu, direct, pe păgubaș?

Să știți c-aș aprecia niște răspunsuri sincere.