Ce mi-a plăcut (săptămâna 344)

1. Cred ca cei care au realizat filmul (documentar) nu afirma nicaieri ca s-au informat la punct si virgula despre toate detaliile acelor timpuri si evenimente istorice, lucru foarte normal dealtfel. Nu este singurul documentar de genul asta. Canalele History au o multime de filme documentare realizate astfel.
Tepes a existat ca domnitor al nostru si acum exista si ca Dracula, regele vampirilor. O superlegenda este Tepes, cu alte cuvinte.
Mie imi place Sergiu Nicolaescu, in filmele lui e mereu actiune. Il prefer regizorilor cu mofturi de maestri, regizori ce prezinta dramele intelectualilor introvertiti, alcoolizati si depravati, drame in care actritele au un rol aproape invizibil, ele fiind doar obiectele dorintelor inghinale ale respectivilor. In filmele astea nu se intampla mai nimic. Cateva oftaturi, cateva priviri urmate neaparat de o scena de sex jenanta, cativa pasi ce nu vin de nicaieri si nu duc nicaieri si.. cam atat.

2. A trebuit sa-l vad. Am ras copios chiar daca e destul de grosier prin injuraturi si exagerari. Bromania e chiar un barbat frumos. Ce ochi, ce buze… Da. Oare Lorena din film sa fie inspirata dupa Lupu? :)))))

5. E bine sa distingem intre adevarul adevarat si adevarul propriu, cel din urma nefiind neaparat adevarat si (sau) valabil pentru altii. 🙂

4. Interesant. De Revelion am luat minunata decizie sa las masina acasa si sa chem un taxi cu GoCab. Aplicatia a functionat, a venit un tinerel. Destinatia era destul de departe (in afara orasului, ma asteptam undeva spre 30 de lei, dinainte de a da comanda. Am urcat in masina si soferul a inceput sa se planga/sa faca apropouri. Ca este departe, sa vezi ca este noroi si el a spalat masina (nu plouase in ultimele trei zile). Nu m-am apucat sa raspund, spre sfarsit mi-a venit sa ma dau jos mai devreme, dar aveam trei bagaje cu bauturi si mancare si nu ma vedeam tarandu-ma pana la destinatie. Cursa a facut 26 de lei, i-am lasat 30, tot nu a parut multumit (du-te in gatul ma-tii, sper sa nimeresti un stalp – i-am urat in gand). La intoarcere am comandat un Bolt. A venit tot un tinerel care de la inceput si-a cerut scuze ca a intarziat cateva minute (nu era vina lui). Pana la destinatie a fost foarte politicos, cursa a facut 36, i-am lasat 40. Pentru un pahar de vin si cateva guri de sampanie, am ajuns la concluzia ca mai bine fac ca de obicei: iau masina si nu beau. Sunt satul de mitocani si incerc sa evit interactiunile cu tot soiul de indivizi nesimtiti

Mulțumesc de muncă, man. Ești dovada clară că oricine poate învinge lenea, chiar și pe aia legendară.

Problema nu este daca ti-a placut sau nu ti-a placut Teambuilding. Problema este una „meta” – faptul ca o amarata de comedie usurica si porcoasa a starnit atata polemica. S-au trezit toti filozofii din agora sa polemizeze in legatura cu o comedie din subgenul „raunchy”. Astept cu interes dezbaterea legata de opere si mai avansate, precum How High sau American Pie.

Cei mai penibili sunt cei care cred ca sinceritate ca acest film reflecta in vreun fel viata reala. Imi imaginez ca daca merg la cinema si vad pe ecran un tren venind spre ei or sa fuga din sala.