Text scris de Ana R.
Așa cum am promis acum șapte ani, când a fost scris, câtă vreme voi avea blogul, acest articol va fi republicat an de an, pe data de 22 Decembrie. M-am ținut de cuvânt și anul ăsta. Dacă încă nu l-ați citit, v-ar prinde bine s-o faceți. Dacă îl știți deja, recitiți-l, măcar atât putem face ca să nu uităm de tot.
…
Sunt fiica unui terorist! Cel puțin așa a crezut multă lume. Restul, cei care îl cunoșteau pe tata, știau că e doar un angajat în trupele USLA, cu o inimă mai mare decât toți mușchii lui de luptător. Apoi a venit decembrie ’89.
Prietenii lui, împreună cu colonelul Trosca, au murit. Iar oamenii i-au scuipat şi și-au stins țigările în găvanele ochilor scoși. Le-au întins mațele pe gard și le-au dat foc. I-au arătat cu degetul și au scris pe ei “terorişti”. Absolut nimeni nu se mai gândea că erau și ei soți și tați care juraseră, exact la fel cu cei care acum îi împuşcau, să-și apere țara. Și, până în ultimul moment, chiar asta au crezut că fac. Soțiilor celor morţi li s-a permis după multe zile să îi adune de pe caldarâm, în saci de iută, și să-i înmormânteze. Una dintre ele, rămasă văduvă cu cinci copii, s-a dus cu fiul cel mare să își ridice bărbatul mort de pe un trotuar. Copilul ăla nu va uita niciodată chipul torturat, până dincolo de moarte, al tatălui său.
Aveam nouă ani în decembrie ’89. Am ieșit pe-afară și am auzit copiii care chirăiau pe holul blocului şi strigau că e program la televizor. M-am uitat și eu, dar nu am înțeles mare lucru, lumea vorbea despre o revoluţie. Cu doar o săptămâna mai înainte îl întrebasem pe tata, de față cu un coleg de-ai lui, care e diferența dintre comunism și capitalism. Amândoi au zâmbit amar și au schimbat subiectul. Habar nu aveam că acolo, în piață, se întâmplă exact asta.
Apoi a venit mama acasă, s-a uitat la televizor și a început să plângă în hohote. Ultima oară o văzusem așa la înmormantarea bunicului, tatăl ei. Abia atunci am înțeles că e ceva grav și, în mintea mea de copil, m-am întrebat ce oare e atât de rău de plânge mama așa tare? Doar libertatea e bună, că citisem despre ea la istorie, unde mai auzisem despre alte revoluții sau răscoale. Mama mi-a spus că libertatea e întotdeauna bună, numai că serviciul tatălui meu este să lupte fix cu ei, cu cei ce își doreau libertatea.
Nu am plâns, îmi era prea frică să plâng, îmi era frică de faptul că atunci când plângi sigur moare cineva. Că doar așa văzusem că se întâmplase la bunicul. Nu voiam să moară nimeni și, mai ales, știam că tata e prea curajos ca să pățească ceva.
Sursa foto
😔
Îmi dezvelesc capul și îl plec, ca în fața unei troici. Nu mai pot spune altceva, mă sufocă indignarea, neputința de a înțelege batjocura memoriei la care ne supun de 33 de ani „aleșii ” noștri, batjocura față de viețile noastre, cei rămași.
Se dezbate încă. Ce zici?19
salut, Ana R! sper să apucăm cu toții 22-iul cînd textul tău va fi înlocuit cu „sunt fiul unui nomenclaturist și declar că…”; preferabil din niște dosare de anchetă!
și, că tot îs cuprins de spiritul sărbătorilor, tuturor javrelor care-și bat joc de țara asta, de 33 de ani: FMMV!
Comentariu beton!28
Așteptăm amândoi degeaba! 33 și nimic.
L-am citit și recitit și, de fiecare dată, plâng în mine pentru toți cei care s-au dus și pentru cei care-au rămas să-i plângă. Cu atât mai revoltătoare și cinică îmi pare acum urarea de ieri a Preşedintelui Senatului României, Alina Gorghiu – „(..) şi le urez un lucru pe care li-l urez tuturor românilor: să uite traumele de la Revoluţie (..)”. Oare ar avea tupeul nesimțit și cretin s-o privească-n ochi și pe Ana R. și să-i ureze să uite?
Mulțumesc că nu lași să se aștearnă praful peste memoria oamenilor, poate așa înțeleg și imbecilii care ne conduc că vinovații pentru uciderea și rănirea oamenilor din Timișoara, București, Brașov, Sibiu și alte orașe ale țării trebuie aflați!
Comentariu beton!53
Elenita, chiar nu am auzit gogomănia asta și eram mai fericită dacă nu aflam de ea. Ignoranța specifică aleșilor țării.
@Ana_R, sunt o persoană calmă, cu un limbaj decent. Când am auzit-o pe individa asta scoțând asemenea enormitate, am înjurat de toți sfinții știuți și neștiuți! Adică al doilea om în stat, de profesie jurist, face asemenea declarații iresponsabile cu ocazia comemorării evenimentelor din decembrie 1989?!? Și, nu, nu este ignoranță, este prostie crasă, cinism, inconștiență, nebunie!!
Comentariu beton!24
Văd că SRI a desecretizat acum niște dosare ale Revoluției, pe care le mai avea în păstrare. Poate unii dintre noi vor apuca și momentul desecretizării restului de documente, cele cu adevărat „fierbinți”.
https://www.sri.ro/categorii/dosare-desecretizate/index.html
După 33 de ani de lașitate generația noastră și-a câștigat dreptul de a fi uitată.
Comentariu beton!30
Ai atâta dreptate! Astăzi lumea nici nu mai realizează timpurile de atunci. Toți au văzut prea multe filme de Hollywood și cred că erai angajat în USLA pentru că visul tău era să omori oameni. Nici nu poți argumenta cu oamenii ăștia. Oricum pare totul pierdut.
Iar mă podidesc lacrimile 🥺
Eveam 6ani atunci și nu mă afectau direct evenimentele. Știu doar că bunica plângea și fierbea apă de băut (nu știu unde auzise că poate fi otrăvită).
Cât de ușor poate fi manipulat omul…
Și când aud și citesc „ce bine era înainte!” îmi vine să le dau doar pumni în dinți.
Atâția morți… Atâtea drame…
Comentariu beton!17
Toți fierbeam apa. Îmi aduc aminte de ziua petrecută pe treptele de la metroul Unirii, pentru că angajații instituției unde lucra mama s-au oferit voluntari să controleze oamenii ce intrau la metrou. Se suspecta un eventual atac terorist la metrou. Am stat 9 ore pe trepte cu un maldăr de geci ale voluntarilor în brațe.
In acea perioada eram la scoala, in clasa a VIII – a, iar fosta invatatoare era sotia unui colonel in securitate care devenise prieten de familie, chiar daca tata nu lucra in cadrul vreunei structuri militare ci era contabil la o intreprindere de constructii.
Sarbatorile de Craciun le-am facut undeva la Dragasani fara parinti, unde am fost dus de tata, el intorcandu-se acasa.
Cu ceva vreme in urma colonelul fusese desemnat in Craiova ca sef peste fortele armate si de ordine in acea regiune. Nu am stiut nimic din ce se intampla, doar ce vedeam la televizor. Am fost adus in Bucuresti pe data de 4 ianuarie cand este si ziua mea, sa vad si eu tanchetele si taburile din Bucuresti care erau inca pozitionate pe o strada din centrul Bucurestiului unde era un sediu USLA.
Dupa multi ani am aflat o parte din poveste, cum ca acel colonel era parte din rezistenta impotriva regimului comunist. El a fost desemnat in acea regiune pentru a da ordin ca fortele de ordine si armata sa nu intervina. Asa ca el a dat ordin ca toti militarii sa predea munitia in cazarme si chiar daca vor fi desfasurati in teren sa nu aiba munitie. In mod clar el le-a spus parintilor ca se intampla ceva si m-au exilat la Dragasani tocmai ca ma stiau spirit liber si nu voi sta in casa, voi merge gura casca sa vad ce se intampla cu toti prietenii din zona. Pentru mine acel colonel ramane un om bun, chiar daca era parte dintr-un regim totalitar.
Comentariu beton!28
Mulți sunt cei ce s-au dovedit Oameni. Din păcate ne aducem aminte și de restul.
Ovidiu, acelui colonel cine ii comanda? Era parte dintre cei multi care au participat la lovitura de stat care se pregatea si pe care au numit-o revolutie. Securitatea implicata, mililtieni cu diferite grade. Toti au fost rsplatiti cu functii inalte, inaintari in grad, case in cartiere selecte si Dumnezeu mai stie cu ce. Eu cunosc unul personal. Cunosteam, e mort acu,, el si siferul lui au facut cancer de plamani in acelasi timp, schimbase tabara in ’96. Unde sunt teroristii? Era nevoie de ei sa se traga in oameni ca sa il elimine pe Ceausescu repede, el saracul spunea ca e asa in batjocura aia de proces. De ce? Sa nu spuna mai mult intr-un proces just. Probabil tot pedeapsa cu moartea ar fi primit, dar vorbea si afla lumea. Totul a fost regizat, multi insa au participat crezand ca e revolutie, civili sau in uniforma.
Asa-i ca i-a mers bine dupa evenimente? Nu zic ca a fost rau, probabil era unul din cei care credeau ca fac bine. Oricum ar fi cazut, Ceausescu, nu era sa ramana Romania precum Cuba, comunista, ca nu-i insula; cine a pus mana pe putere, cine a avut de castigat e in spatele mortilor si tragediei familiilor acestora.
Si stati toti linistiti, chiar daca ghiceste majoritatea voastra, nu se va confirma niciodata oficial, nu veti vedea nici dosare, nici alte dovezi. Ca doar nu sunt prosti!
Știam care va fi articolul de azi, il recitesc an de an.
Având in vedere că se apropie sărbătorile de iarna, vreau să le urez tuturor guvernanților de după revoluție tradiționalul „Mwie!”.
Comentariu beton!27
Eu eram militar în termen la Buziaș în ’89, aveam 4 luni de armată. Pe 16 decembrie ni s-a transmis că din cauza faptului că n-am fost cuminți o să ni se pregătească o alarmă cu ieșire, cu armament…Ei, de fapt, știau ce se-ntâmplă la Timișoara, așa că ne pregăteau psihic în caz de alarmă. A doua zi s-a întâmplat, au fost trimiși militari la Timișoara (cei mai vechi, eu eram biban). Pe 19 a fost iar alarmă și ni s-a transmis că niște golani…niște unguri… au devastat magazine în Timișoara și ca măsuri de protecție trebuie să ne apărăm unitatea și orașul Buziaș să nu se-ntâmple la fel. Pe 21 când au arătat imagini n-au mai avut ce face, deși noi aflaserăm câte ceva. Dezinformările au început întotdeauna de la cei care conduceau.
Comentariu beton!25
Mulțumesc că în fiecare an lași asta aici.
cred ca l-am citit de vreo 3 ori 🙂
Și în contrapartidă cu „teroriștii”, îi mai avem și p-ăia care spun că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, deși n-au prins o secundă din regimul ăla.
Muie, bă!
Comentariu beton!26
Ei n-au prins o secundă, așa e, da’ au moștenit de la tăticul lor. Eu știu unul care s-a născut după ’89, însă tot ce a dobândit a fost „creat” de tăticul lui înainte. Și dacă între timp lucrurile nu mai sunt la fel de bune, el a rămas cu impresia a ceea ce i-a lăsat comunistul de taică-su. Așa or fi și ceilalți!
Legat de ăia eu am altă teorie, dacă ne raportăm istoric la evoluția României. Să nu uităm că părinții lor umblau în ițari și munceau câmpul, din punctul lor de vedere comunismul a adus un uriaș progres în evoluția vieții lor. Au ajuns la oraș au avut acces la lucruri ce păreau intangibile. Ei nu realizează că progresul nu se datora comunismului propriu zis, ci evoluției omenirii în ansamblu. Pentru ei comunismul a însemnat evoluția de la ițari la TV color și mașină, școală și serviciu stabil, de unde mai furau un pic. Azi nu mai merge asta, așa că mi-e îmi e milă de frustrarea lor.
Comentariu beton!28
Eu nu la oamenii în ițari mă refer, ci la cei care erau la conducere: președinți de CAP, secretari de partid, președinții de sindicate din întreprinderi, securiștii din întreprinderi etc.
In perioada asta, cel mai tare ma enerveaza aia care plescaie superior „nu stiu, dom’le, noi nu am simtit lipsuri in comunism, noi nu am avut probleme”. Si-mi vine mereu sa-ntreb „serios, cherie? Numai 2 categorii pot spune asta: nomenclaturistii si turnatorii. Familia ta din ce categorie facea parte?”.
Comentariu beton!29
Mai există o categorie, cei foarte săraci înainte de comunism. Ei vad strict progresul de la glod și WC în fundul curții, la slujbă stabilă, apartament la bloc și concediu la mare.
Comentariu beton!22
De prisos să mai spun ceva. 😪
N-are sens să mai spun ,dar o fac:sunt zilele în care abia ce mă angajasem,era serviciul în partea cealaltă a orașului,toată lumea fugea acasă și rămăseseră doar câțiva responsabili cu aprovizionarea cu benzină a stațiilor de vânzare. Nenea care ținea loc de șef zice:abia ai venit în serviciu și vrei să pleci înainte de ora 3?jegos până în ultima clipă a partidului,s-a pensionat imediat în 1990.Atunci a fost prima și singura dată când m-a întrebat cineva pe stradă ce e de mine,elev ,student sau salariat și i-am închis gura cu legitimația de serviciu (18 ani și 3 luni)
Citesc în fiecare an, am văzut titlul numai și mi-am și amintit că am mai citit și anul trecut.
Evit sa îmi dau cu părerea despre perioada respectiva, pt că aveam doar un an pe atunci.
Simt durerea tuturor, povesti am auzit multe și am citit multe despre.
Doare oricum, iar aloe nostri simt și eu nevoia să le urez „de bine”. Și nu doar acum, ci tot timpul anului.
Eu mi-am petrecut revoluția in același oraș cu tine, destul de liniștit până pe 25 când a început gerul și misiunea de a apăra L. Vidra de teroriști. Erau doar -25°C acolo. Un coleg a avut curiozitatea să pună limba pe metalul armei și așa a rămas încă o oră până am intrat la căldură.
Oricum e nevoie de toți colegii pentru a ne punem in ordine amintirile.
Am trăit aceeași confuzie și degringoladă ca cea descrisă in articol.
Apoi am inceput să sper…într-o idee despre care nu auzisem până atunci: MERITOCRAȚIE. Suna atât de frumos!
Acum, sunt aici.
Pentru ca Maria și Stefan să nu astepte in van alți 30 de ani.
Mă adresam lui @MV în comentariul de mai sus.
@Ana incerc sa îți inteleg durerea și o citesc in fiecare an ca să nu uit cât de haotic a fost totul in zilele acelea. Prima misiune pe care am primit-o a fost să dezarmăm pe cei din sediul miliției si securității din urbea Vasilescului, și să le apărăm de teroriști. E un nonsens privit acum, dar imi aduc aminte, incă cu groază cum am rămas ultimul dintr-un sir indian care trecea printre manifestanții ce aruncau cu pietre in cele doua sedii. Aveam o mitralieră de gât și in maini doua lazi cu benzi de muniție, cam ca un Rambo în mizerie. Spre fericirea mea si a lor nu m-a agresat nimeni.
Nu voi putea uita!
Cred că nu ți-a fost foarte cald cu muniția și mitraliera în mână. Bine ca nu s-a întâmplat nimic.
Un tradițional mwie bă tuturor guvernanților care s-au culcat securiști în decembrie ’89 și s-au trezit capitaliști după revoluție. Atât sânge nevinovat, atâta dezinformare și nici măcar unul n-a dat socoteală. Și ai mei proveneau din familii cu wc in curte aduși la oraș, așa cum bine spui, de evoluția omenirii nu de comunism sau realizările și planul cincinal. N-au înghițit gargara comunistă și nu regretă timpurile. Se bucură că noi avem libertatea de a alege. Păcat de toți cei care au murit pentru ca noi sa avem drepturi.
Dragă Ana, e tare trist sa citesc ce ai scris tu, simt drama ta și nevoia de a povesti despre trauma. Dar simt și un pic de indignare pe care vreau sa o împart aici. Cred că nu prea e in asentimentul multora.
E foarte frumos că tatăl tău e un om bun, dar și oamenii buni pot face greșeli și urma ordine greșite. Tatăl tău a lucrat in structurile care au susținut un regim comunist dur, așa cum îl știm cu toții. Eu cred că atunci cînd tu zici de vecinul ăla care i-au strigat ‘teroristule’, ăla și-a strigat frustrarea împotriva tatălui tău care prin slujba lui a ajutat la perpetuarea unui regim. Pentru că, sa fim sinceri, trebuia să își declare apartenența, că să ajungă în asemenea structuri. Norocul tatălui tău a fost că nu a fost nevoit să folosească arma în acele zice ale revoluției. Care zile, par să fie o debandadă și debusolare totală, nimeni cu prea știe și înțelege ce s-a întâmplat. Dar dacă un comandant i-ar fi comandat sa o facă? Că arme erau la ei in unitate…
Mie mi se pare că societatea românească trăiește cu un fel de neasumare a rolului fiecăruia. Cumva suna că și: ‘Tatăl meu e un om bun, deci el nu poate fi vinovat de nimic’. Dar regimul ăsta a fost ajutat și implementat de oameni, că doar n-a fost Ceaușescu peste tot.
Îmi vine in minte o comparație: soacră-mea ( bărbatul meu e german) mi-a arătat poza și povestit despre tatăl ei, ofițer în armata germană pe vremea războiului – a și decedat undeva pe front. Cînd povestește, socra-mea zice ceva de genul: ‘uite e foarte trist în poză, cred că înțelege ce înseamnă ceea ce face, că trebuie să respecte ordinele, dar știe că distruge vieți ‘. Și da, și el a fost un om bun, ea își amintește cu drag de el, dar acceptă că niște alegeri pe care le-a făcut, l-au pus în situația de a perpetua teroarea care a fost războiul.
Cred că parte din înțelegere a trecutului e și asumarea noastră, a rolului fiecăruia în societate.
Îți doresc numai bine, și mă bucur că ai curajul de a vorbi despre trecut, aș vrea să aud mai multe povești de acest gen, că să putem înțelege mai mult
Se dezbate încă. Ce zici?24
Alizon, ai mare dreptate, nimeni nu știe ce se putea întâmpla dacă Armata sau USLA ar fi luptat împotriva populației. Bine că nu am aflat! Astăzi ne întrebăm toți de ce nu îl împușcă nimeni pe Putin la cât e de nebun? Cred că are legătură și cu forța pe care o impune conducătorul țării. Plus influența geo-politică exercitată in zonă. Ceaușescu avea o vârstă înaintată la momentul respectiv, cred ca de aia toate structurile au fost rapid convinse că alegerea e ușor de făcut. Să nu uităm că pe vremea aia spionajul și contraspionajul lucrau serios. În structurile alea se știa deja ca Rusia întinde o mână spre vest.
Perspectiva omului născut sub un regim totalitar este că acel regim este veșnic și de nezdruncinat. Istoria arată că orice schimbare de regim sau de opinie politică majoră se face prin sacrificiul multor oameni pe o perioadă îndelungată de timp. Mai ales atunci când vezi în jurul tău un progres, am mai explicat mai sus diferența de la WC în fundul curții, la apartament la bloc și serviciu stabil. Atunci când înfiereazi regimul reprezentat de oameni trebuie să te gândești la toate aspectele sociale ale acelor vremuri.
Parerea mea este ca tatal tau, Ana, trebuie sa povesteasca ce s-a intamplat in acele zile. Timpul trece si cei care au fost in miezul evenimentelor incep usor-usor sa dispara. Si asta nu este bine, pentru ca istoria care se uita, se repeta. Plus ca sunt multe lucruri petrecute in acel decembrie invaluite in ceata.
Și istoria povestită și para povestită tot se uită! Indiferent ce fac ei nu pot influența oamenii tot mai avizi de putere, bani și influență. E prea târziu!
Despre cum sa ne băgăm în seama fără sa știm despre ce vorbim. După cum scrii tu aici, toti cei care au lucrat în orice domeniu pe vremea comuniștilor au susținut comunismul. Practic asta s-a întâmplat. Deci toți sunt vinovați.
Este evident ca nu cunoști ce atribuții avea USLA și cu ce se ocupa. Ia spune-ne tu ce lucruri rele făcea tatăl ANEI R. Eu chiar sunt curios.
M-a pus dracu să citesc comentariile la articolul inițial! Vai de viața mea! Câtă boală psihică e în țara asta!
….netratată sau, mai bine zis, netratabilă…
Crede-mă că uneori consider că nu am de ce sa răspund. Unii au părerile formate fără sa trăiască 5 minute în Comunism. Alții îi arunca pe toți de atunci în coșul de gunoi al istoriei. Există și oameni ce comentează fără să înțeleagă perspectiva copilului de atunci. Din păcate nu pot schimba nimic și nici nu mai lupt. Îi sunt recunoscătoare lui Mihai pentru că republică articolul în fiecare an, dar istoria se schimbă, suferința se estompează, și rămânem din ce în ce mai puțini, cei ce își mai aduc aminte de trauma acelor zile.
Nota deținătorului blogului:
șerif, nu pot să las un comentariu cât o nuvelă. Pune link către articolul respectiv, că n-am nicio problemă. Dar un comentariu de genul ăla nu se poate lăsa pe un blog.
Cronologic, de pe FB.
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid024ddJ43WUKZ2HNX47LefHu17GBy47cGKahuV7yexwystdo8QZZxz2ZpNbGTYeDyuTl
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid02Ri1sDjtyQFVrF8ZRN9isP8zAVsNZaPpZYWdefvQBLsnUQ9WWPfeXC8cx7LMwVDs4l
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid08PcR32Vtcn9C5zRpYxPEsRxNwWchcvFEAAjDmKKXbimouzHSLATbe5nGDsyupNPcl
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid0sKPAnDJjkXRsX3Xj5uyCW23e2r1bKCaUxi9ekSZf5nhxYLKffV9tBzi8vcY38cBzl
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid02UDNeJFouDzWWPWshcRHxG95372R4m7pDniRr58RE5HPW7gJJCaZrjUAMZ1t9ao9Wl
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid0223a9Wp9Ean4gKHoqsA5XswAVah2yS9LKWBNSffYKuKHC9djAeXXHKYTvsiDX3qwFl
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid0TASFbdCvTuLdWFDXj92UJxcqsqDihKtfoPEG5XAGRaxVxzz4G4S7pj1TpBsQdzAal
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid02MQgtqpCQ6aYwanupau9G8pj5UVkUXEa91QFnjRDrcAkJ5dije7NGDuQXLav5Wurul
https://www.facebook.com/madalin.hodor.1/posts/pfbid02kXnhgaLpUUnBBZFJwKpcn8wGwuaQNFfgCU4zjwspmpaPArmZp8SmxRnKfSHPBWjHl
E a treia oara (al treilea an; deja?) cand citesc articolul. Si mi se pare la fel de cutremurator ca prima data. Trist.
Noroc că ne-a rămas Andrei Ursu, că Mădălin Hodor (la fel ca oricine altcineva care a aprofundat subiectul din interiorul țării) încet-încet a început „să uite” unele detalii pe care el însuși le găsise prin arhive legate de teroriști.
Conform declarației olografe, dată Procuraturii, a lui Iulian Vlad (ultimul șef al DSS), din ian 1990, teroriștii erau de la USLA (azi Jandarmeria), de la Directia V (azi SPP) și de la SMB (Securitatea Mun. București, rebotezați Doi și un Sfert, UM 0215).
Dacă tatăl tău era uslaș, e destul de probabil să fi fost unul dintre cei chemați să pună în aplicare planul de Rezistență pe teritoriul ocupat vremelnic de inamic (scenariul: Filip Teodorescu, regizor: Gheorghe Ardeleanu, actori – cei numiți și teroriști).
Că a fost unul care a tras sau care n-a tras, asta numai el știe.
Dar nouă, ca popor, ne va face bine să învățăm la ora de istorie, din filme, emisiuni etc, că a fost un atare plan, scris de X, coordonat de Y și implementat de Z. Altfel vom ajunge să ne facem idoli ciopliți (cam cum sunt cei ce-l proslăvesc pe Ion Antonescu).