Nu mai țin minte când am făcut o comandă și să-mi fi venit mașina din prima, fără anulări de cursă. Iar când zic că nu mai țin minte, n-o zic așa ca figură de stil, chiar am încercat să-mi amintesc când s-a întâmplat, dar tot ce-mi vine în minte este aeroportul din Malaga. Acolo mi s-a întâmplat ultima dată să chem un bolt și să vină direct la comandă.

Dar aici, pe fostele plaiuri ale lui Bucur, efectiv nu mai există această opțiune. Dacă am nevoie să plec de acasă folosind unul dintre cele două servicii, trebuie să-mi iau o marjă de minimum 20 de minute, interval de timp necesar să-mi accepte vreun șofer cursa.

Iar cel mai neplăcut este că inițial ți-o acceptă, vezi mașina respectivă cum vine spre tine, după care, aproape de fiecare dată, se întâmplă unul dintre următoarele scenarii:

Primul. Șoferul se oprește undeva și stă acolo, pe loc, până te saturi tu să-l aștepți și dai anulare cursei. Degeaba îi scrii sau îl suni, nu-ți va răspunde niciodată.

Al doilea. Anulează el cursa, la câteva minute după ce plecase spre tine.

Cel puțin din aeroport, de la Otopeni, către casă, este o adevărată loterie să comand uber sau bolt. Pentru că locuiesc în Bucureștii Noi, șoferii consideră că e cursa prea scurtă și ori n-o iau, ori o anulează după ce-au luat-o. Pe sistemul „bosule, păi de-aia am așteptat io la benzinărie doo ore, ca să iau cursă dă treișcinci dă lei din aeroport?”. Pentru că da, dacă nu știați, uberiștii și boltiștii care „fac” aeroportul stau parcați la benzinăria aia Mol de pe DN1. Acolo așteaptă comenzile.

Au existat două situații în care am vrut să le scriu email-uri ălora de la Uber și Bolt, atât de tare m-am enervat. Prima a fost când am predat mașina de la Mercedes. A trebuit dusă înapoi la dealer, și cum sediul lor era destul de aproape de casa mea, am zis c-o duc eu, că ce mare lucru. Fraților, am stat acolo, în curtea dealerului, o oră și patruzeci de minute până mi-a acceptat un șofer de la Uber cursa. O oră și patruzeci de minute în care tot ce-am putut sa fac a fost să asist neputincios, vedeam în aplicație, cum mașinile plecau spre mine, dar după câteva minute anulau.

Altădată, eram în fața casei, făceam comandă după comandă și, pe același sistem, mi se anulau toate. După vreo jumătate de oră, cu nervii întinși la maximum, acolo, pe trotuarul din fața casei, mi-am instalat Freenow, am făcut comandă, a venit mașina. A fost singura dată când i-am folosit în țară pe cei de la Freenow. Lasă, că de acum n-o să-i mai folosesc, se pare că s-au retras din România.

Există o singură situație, una singură, în care ți se acceptă cursa din prima și șoferul sosește ceas la comandă:  atunci când aplicația are tarif dinamic, vestitul „surge”. Pe înțelesul celor care nu au aceste servicii de ride-sharing în orașele lor, tariful dinamic se aplică în orele de vârf, adică atunci crește foarte mult cererea utilizatorilor.

Pe perioada de tarif dinamic, o cursă care în mod normal te-ar costa până în 20 de lei, se poate duce în 40, sau 60, sau 80, după cum îți e norocul. Totul culminând cu vestitele tarife din noaptea de revelion, când au dat oamenii și câteva sute de lei pe câte o cursă care în mod normal costa 25. De-aia șoferii vin ceas când e „surge”.

Pot să înțeleg tariful dinamic, până la urmă el este generat de algoritmii aplicației în baza unui principiu simplu: cel al cererii și ofertei. Ce nu pot să înțeleg este cum de-am ajuns ca în București să fie „surge” aproape tot timpul, iar când nu e surge, oricum nu-ți acceptă aproape niciun șofer cursa. Practic, dacă nu ești un individ extrem de norocos, în capitală mai ai doar două opțiuni: ori nu poți să faci comandă, ori poți, dar la tarife nesimțite. Dacă asta au urmărit cei de la Uber și Bolt, atunci când au intrat pe această piață, se pare că le-a reușit de minune. Dar am serioase îndoieli c-ar fi urmărit asta.

Pe scurt, că și-așa m-am lungit. Uber și Bolt au apărut ca niște alternative mai ieftine și mai civilizate la taxi, dar au ajuns să fie cele mai scumpe și mai mizerabile soluții de pe piață. Mitul cu șoferii mișto și mașinile noi și curate a apus de multă vreme. Pentru că noi, aici, pe tărâmurile locuite cândva de vajnicii daci liberi, suntem vestiți pentru abilitatea de a face să se aleagă praful de orice, fix ca-n bancul cu cele două bile din metal.

sursa foto: pixabay.com