Nu bag haine la spălat și nu calc.

Haine nu bag la spălat, în semn de protest, pentru că nu sunt lăsat să le bag de-a valma pe toate, indiferent de culoare sau de model. Pentru mine șervețelele alea (sau ce-or fi ele), pe care le bagi în mașină și nu mai lasă culoarea să iasă din hainele colorate pe cele albe, au fost a treia mare invenție a omenirii de la foc încoace. Din ziua în care le-am descoperit, n-a mai existat să separ hainele.

Ei, se află cineva în această casă care nu vrea să înțeleagă că spălatul nu mai e „pe culori” ca pe vremuri, iar acel cineva mă măcăne la cap să bag hainele în mașină doar pe culori. Mai bine zis mă măcănea la cap, pentru că, după cum ziceam, în semn de protest am renunțat la această activitate. Plus ca mă încurcă și programele alea multe. Bănene, mașina de spălat haine trebuie să aibă un singur buton: ăla de la care o pornești, restul e vrăjeală de marketing.

În ceea ce privește călcatul, recunosc, urăsc din rărunchi să calc, n-am suportat niciodată. Dar nici nu am nevoie vreodată să-mi calc ceva, nu mai merg la job îmbrăcat la costum ca să fiu nevoit să-mi calc cămășile în fiecare seară. Chestiile cu care mă îmbrac eu n-au nevoie să fie călcate niciodată, nu bagă nimeni fierul pe tricouri, hanorace sau blugi.

Dar, în afară de cele două de mai sus, nu există activitate casnică pe care să n-o execut. Gătesc, duc gunoiul, spăl vase, dau cu aspiratorul, iau copiii de la școală, merg la mega, fac pachețel pentru copii și tot ce-o mai fi nevoie, dar nu-mi vine acum în cap. Evident, nu le fac singur sau nu le fac DOAR eu pe toate astea, ni le-am împărțit pe sistemul „o zi unul, o zi celălalt”. Ce să vezi, deși fac toate astea, nu mă simt mai puțin bărbat, și nici nu cred despre mine c-aș fi vreun fraier.

Ce-i drept, ca să fiu cinstit până la capăt, mai există situații în care mă prefac c-am uitat să spăl vasele, de exemplu, sperând c-or să se spele singure sau o să apară vreo entitate misterioasă care o să le bage la spălat. Dar asta se întâmplă strict din cauza suferinței mele acute pe partea de procrastinare, nu pentru că aș avea momente în care simt că dacă mă apuc să spăl vasele o să-mi crească vagin, nici pentru că, după ce le spăl, o să mă uit rușinat, în oglindă, concluzionând: „are dreptate Ilinca Vandici, de-aia n-o să fii niciodată vreun șmecher”.

Acestea fiind spuse, dacă încă nu v-ați dat seama, aceasta este motivația pentru articolul de azi: facem recensământul șmecherilor și bărbaților adevărați. Prin urmare, ia să vă aud și pe voi, băieți, că sunt extrem de curios: cum stați cu implicarea în activitățile gospodărești? Sunteți tot așa fraieri ca mine sau la o adică ați fi eligibili pentru Ilinca?

Fetelor, desigur că întrebarea e și pentru voi, doar că pe invers: care e situația, se bagă omul de lângă voi la activități gospodărești? Sau e pe sistemul „io nu dau cu aspiratorul și nu spăl vase c-așa am fost învățat la mămica acasă”?

Hai să vă aud, că n-aveți idee ce curios sunt.