Dacă tot am ajuns să-mi ocup trei seri pe săptămână cu Survivor, această producție semi-îndoielnică a celor de la pro, mi-am zis că poate mai reușesc să păcălesc niște oameni să-mi fie tovarăși de suferință. Și cum aș putea realiza mai bine treaba asta, dacă nu cu ajutorul unui mini-ghid de prezentare a concurenților.

Ca să vă fie mai ușor, i-am împărțit pe triburi, adică exact cum o să-i vedeți și la televizor. Să purcedem, zic.

👉 Tribul FAIMOȘILOR

Scurtă paranteză. Denumirea este cel puțin neinspirată, daca avem în vedere că la început nu auzisem decât de maximum cinci dintre ei. Nu știu, în capul meu „faimos” înseamnă ceva de genul că daca participă De Niro, nu mai ești nevoit să scrii pe ecran la prezentarea concurentului: „Robert – actor”. Mă rog, dar ăsta-s eu, poate lumea îi știa pe toți, doar eu eram ăla care habar nu aveam că există și mai sunt și faimoși. Să trecem la concurenți.

Cătălin Zmărăndescu. Este exact ceea ce vrea să fie și să arate. Un ghiolban agresiv, cu vădite accente homofobe și rasiste, care se conduce în viață după principiul „mușchii mei creier nu are”. Dar sper că treaba asta nu miră pe nimeni, n-ai cum să te aștepți la altceva după ce a fost ani de zile bodyguardul unui cioban, la rândul lui agresiv, ghiolban, homofob și rasist. L-am numit aici pe baciul Jiji.

Altfel, Zmărăndescu este foarte mândru când îi învinge pe ăia de pe-acolo la probele care presupun multă forță sau contact fizic. Și pe bună dreptate, el fiind la bază jucător de șah, nu un mardeiaș ajuns luptător de MMA. Mno…

Emil Rengle. E posibil să fiu extrem de subiectiv în privința lui. Nu că la ceilalți aș fi fost vreun monument de obiectivitate, dar Rengle ăsta efectiv mă face cu capul. Pare exact genul ăla de om care îmbrățișează copacii ca să se redescopere. Are exact genul ăla de discurs pe care-l regăsești la toți speakerii motivaționali ratați (o fi pleonasm?). Ceea ce n-ar fi un lucru neapărat rău, dacă ar ține doar pentru el.

Și nici măcar nu e ăsta cel mai rău lucru în ceea ce-l privește, cel mai nasol e altceva: când începe să vorbească, din absolut tot ce spune, eu nu aud decât „me, me, me, eu sunt cel mai bun, cel mai frumos și cel mai deștept. Și aveți grijă cum vorbiți cu mine, că imediat vă scot vorbe de homofobi”. Nfine, ce voiam să zic este că o fi el talentat la ce face, dar ca om așa, n-aș ieși în viața mea cu el la o bere. Sau, dacă aș ieși, după a doua i-aș spune „da’ mai taci naibii odată, că nu reușesc să-mi aud gândurile de la câte prostii scoți pe minut”.

Laura Giurcanu. Efectiv nu înțeleg cum fata asta e mare influencer. N-o urmăresc, nu știu cu ce se ocupă, habar nu am cum a ajuns la statutul ăsta, dar om mai plat și mai lipsit de carismă rar am văzut. De fapt, cred că greșesc, ar trebui să spun un mare BRAVO dacă în condițiile astea reușește să fie influencer. Nu mai am nimic în plus de spus despre ea, mi se pare ternă, plată, total nespectaculoasă.

Și, exact când terminam de scris asta, am zis să arunc un ochi pe profilul ei de Instagram, că poate vorbesc prostii, poate e introvertită acolo, la concurs, dar de fapt e plină de farmec si carismă. Bănene, nu știu cum să vă explic, dar când, din 20 de postări, 19 sunt poze cu tine, lucrurile stau exact cum am scris mai sus: nu ai nimic de spus. Sau, și mai rău, nu ești în stare să spui nimic inteligent. Io pot să înțeleg asta cu „sunt frumoasă și trebuie să știe toți asta”, dar chiar să nu mai poți să produci nimic în afară de „eu” în cinșpe mii de ipostaze? Brrr.

Dar este o concurentă bună spre foarte bună. Și nu doar pentru că e cu minimum un cap mai înaltă decât toate celelalte concurente, ci pentru că i se potrivește jocul ăsta. E calmă, nu se pierde, știe foarte bine ce are de făcut, așa că le ia la mână pe celelalte fete și le toacă mărunt până câștigă.

TJ Miles. Când mă uit la el, îmi dau seama că omul reprezintă tot ce nu vreau să devină copiii mei. Adică niște oameni complet deconectați de realitate și de lumea în care trăim, avizi doar de validare, incapabili sa se bucure de ce le oferă viața dacă n-au o cameră de filmat prin preajmă. Altfel, mi se pare foarte hazliu cum înțelege perfect limba română doar când are el chef. Mai precis, când i se urează de bine. Când nu, o dă imediat pe romgleză.

E destul de slab și în postura de concurent. Probabil ar fi adus foarte multe puncte dacă-l lăsau să concureze împotriva femeilor, dar nesimțiții ăia de organizatori îl forțează să se bată doar cu bărbații din celălalt trib. Inadmisibil, dacă eram în locul lui, mă ceream acasă.

CRBL. Dacă aș fi acum copil sau adolescent și cineva m-ar întreba ce vreau să mă fac când o să fiu mare, aș răspunde fără să ezit: CRBL. Să fii faimos, fără sa faci nimic ca să fii faimos, abia asta este realizarea supremă. Da, știu, a cântat, a făcut chestii, dar ia ziceți-mi repede, fără să vă uitați pe google sau youtube, o piesă scoasă de CRBL în ultimii zece ani. Exact.

În schimb, ce-i al lui e al lui: mi se pare concurentul cel mai setat pe tot ce înseamnă Survivor și pe ce are de făcut ca să ajungă cât mai departe in concurs. Pare singurul, sau printre puținii, care înțelege că e un joc și-l abordează ca atare, mai mult decât ca pe o competiție. De foarte multe ori, pe traseu are cele mai creative variante de a trece hopurile. Sunt absolut convins că va fi unul dintre cei care vor sta cel mai mult în Dominicană.

Otilia Bilionera. În ceea că mă privește, participarea acestei concurente a avut un singur efect: am căutat pe youtube să văd ce cântă fata asta de e așa de faimoasă. Am găsit, am ascultat două acorduri, am închis youtube-ul. Dar din momentul ăla am înțeles că nu trebuie s-o mai judec aspru. Când îți câștigi existența trăind în negare, gen, cânți manele, dar tu nu recunoști că sunt manele, ai suficiente probleme ca să mai vin și eu să spun că fata asta nu avea ce căuta la un concurs gen Survivor. Zero abilități, zero prezență fizică, zero putere de concentrare. De fiecare dată când intră pe traseu, nu mă pot împiedica să nu gândesc că un stâlp de telegraf ar avea șanse mai mari.

Dar, da, e frumoasă. Sau, cum ar spune golanii de la mine de la bloc „lasă-ne frate cu arfele astea, au adus-o că e bună rău”. Și n-aș putea să-i contrazic prea tare.

Elena Chiriac. Este extrem de funny că fata asta, prezentată drept instructor de taekwondo, a pierdut aproape toate probele în care se presupunea că abilitățile, dobândite în urma practicării acestui sport, o vor face să câștige fluierând. Și chestia e că o învingeau tot niște fete, că doar nu concura împotriva bărbaților, fete care n-aveau nici în clin nici în mâncă cu vreo artă marțială.

Nimic, frate, echilibru zero, concentrare nada, abilități de ochire sub limita admisă de lege. Pe scurt, fail total. Dacă aveam copilul înscris la ea la dojo, sau cum s-o zice în limbaj de specialitate, îl retrăgeam în secunda doi. Că n-aveam chef să mi-l învețe cum să ia bătaie și să piardă pe linie.

Dar ce-i al ei e al ei: e foarte frumoasă.

Andrea Tonciu. Da, știu c-a părăsit competiția, dar din punctul meu de vedere plecarea ei e cea mai mare pierdere posibilă pentru Survivor. Eu mă uitam pentru Tonciu, dar nu că mă uitam, eram efectiv fascinat de modul în care un om poate să fie în același timp și prost, și enervant, și plin de el, și mândru de ce-a realizat în viață, fără să fi realizat de fapt NIMIC. Vă spun, plecarea lui Tonciu este, după mine, cea mai mare pierdere a show-ului. Am simțit ca pleacă o parte din mine odată cu plecarea ei.

👉 Tribul RĂZBOINICILOR

Alexandra Duli. Ce e amuzant la fata asta… Stați că reformulez, că nu este absolut nimic amuzant la fata asta. E amuzant doar cum o prezintă protv-ul drept „manager”. Aș vrea să văd și eu compania în care fata asta e manager. Serios, aș vrea sa-i felicit că nu sunt încă în faliment, pentru că, să mă iertați, dar fătuca asta nu pare capabilă să conducă nici măcar copii de patru ani pe trecerea de pietoni din fața grădiniței, d-apăi vreun departament din vreo corporație.

Pe scurt, nu cred că există ființă mai enervant de anostă, pe alocuri de o inteligență precară, dar avidă de celebritate. Trăiesc pentru momentul în care va pleca acasă.

Ramona Crăciunescu. Mă enervează de mor când văd în emisiunile astea oameni aduși special ca să le trezească telespectatorilor sentimente de milă, de compasiune. Da, înțeleg, rațiunea pentru care îi aduc la Românii au Talent, dar de ce să faci asta și la Survivor? Sunt extrem de empatic cu nenorocirea prin care a trecut, dar nu era nevoie de povestea asta la un astfel de show. Știți de ce nu era nevoie? Nu pentru mine ca spectator, că eu, dacă nu-mi place, pot să schimb canalul când o văd ca apare. Nu era nevoie s-o aducă pentru simplul motiv că-i pune pe ceilalți concurenți în situația de a o trata diferit. M-am gândit „oare cum aș reacționa eu, dacă concuram împotriva ei și-i știam povestea?”. Și mi-am dat seama că aș încerca pe cât posibil să mă port cu mânuși, pe sistemul „săraca, la câte a îndurat”. Iar asta nu e bine, stimabililor de la protv, nu e bine deloc.

Iar voi e posibil să nu înțelegeți exact ce-am vrut să zic și să mă înjurați pe motiv că „așa ceva nu se face”, dar asta nu mai ține de mine, ci de cât sunteți voi dispuși să acceptați că am dreptate.

Altfel, mi se pare și o concurentă destul de slăbuță. La ce fizic are, mă așteptam să-și spulbere adversarele, să măture cu ele pe jos la orice probă bazată pe forță. Nu e cazul.

Ionuț Popa, Alexandru Nedelcu și Alex Delea. Da, din păcate, am fost nevoit să-i iau la grămadă și vă explic imediat de ce. N-am nimic cu băieții, mi se par foarte ok, cu bun-simț și concurenți buni spre foarte buni. Singura mea problemă în ceea ce-i privește este alta. Mi se pare că seamănă atât de mult între ei, încât rareori reușesc să-i deosebesc. Să vă mai spun că mă uit la show încă de la început, și tot n-am reușit să învăț cum îi cheamă? Da, le-am reținut numele, dar nu-l asociez cu fețele. Cu chiu cu vai am învățat să-l deosebesc pe Delea, dar doar pentru că este mult mai înalt decât ceilalți doi. Dar multă vreme, toți trei au fost pentru mine una și aceeași persoană. Acum măcar știu care e Delea, la ceilalți doi aștept să le scrie numele pe ecran, ca să-mi dau seama la care dintre ei mă uit.

Nu că ce-am scris acum ar fi vreo mare problemă, băieții tot buni rămân, dar poate e un insight valoros pentru cei de la protv, dacă au de gând să mai facă o ediție următoare: alegeți, boss, concurenți care să fie cât mai diferiți și din punct e vedere fizic, dar și din punct de vedere caracter. Sunt curios, doar eu am pățit asta sau mai sunt pe aici oameni care nu-i deosebeau?

Blaze. Mă, fără să fiu rasist (că nici nu sunt, e departe de mine orice gând de genul), până la Blaze trăiam cu convingerea că cetățenii de culoare vin pe lume cu un fond extrem de bun, în ceea ce privește aptitudinile fizice. Că au scris în codul ADN toată treaba asta. Well, probabil că Blaze are ADN de caucazian și nu orice caucazian, ci unul care avea doar două viteze: lent și foarte lent. M-a exasperat cu câte probe a pierdut, probe pe care, dacă te uitai la fizicul lui impunător, credeai că le câștigă fluierând. Din păcate, n-a fost cazul.

Ștefania Ștefan. Este Laura Giurcanu a Războinicilor, doar că brunetă și fără faima ei în online. În rest, sunt identice, aceeași lipsă de carismă, același căscat te ia când o auzi vorbind, dar bună concurentă. Aștept cu nerăbdare momentul în care se va duela direct cu Giurcanu. Probabil o să beau o sticlă de vin, ca să pot să rezist psihic acestui moment.

Relu Pănescu. Hmmm, când ajungi la un concurs de genul ăsta si colegii de echipă te alintă „Relu Bătrânelu”, poate e un semn c-ar fi trebuit să stai la tine acasă și să-ți vezi de nepoți. Serios, de fiecare dată când mă uit la el, îmi aduc aminte cum eram io odată în metrou și mă uitam insistent la o tipă mișto. Știți voi, o fixam cu privirea, emanam sexualitate d-aia bună și aer de macho prin fiecare por. Deja eram pregătit pentru momentul când o să vină la mine și-o să-mi spună că nu mai rezistă, s-o iau de acolo sa fac ce vreau cu ea. Și așa a fost, a venit. Și mi-a spus: „Îmi pare rău, nu vă observasem, doriți sa stați jos?”. Acum poate înțelegeți mai exact care e faza cu Relu în concursul ăsta.

Elena Matei. Este, de departe, concurenta mea preferată. Să ai 1.50 înălțime, să cântărești un pic mai mult decât un pudel ud, dar să ai tupeul să te prezinți la Survivor? Well, toate astea pentru mine înseamnă ca femeia are cojones.

Da, evident, e un concurent destul de slab, pentru că, na, am explicat mai sus ce fizic impunător are, iar multe din probe se bazează pe fizic și pe forță. Cu toate astea sunt convins că este unul dintre concurenții care va pleca cel mai târziu de acolo. De la cojones o să i se tragă. O să vedeți.

Nu puteam să închei acest articol fără să spun câteva cuvinte și despre:

Domnu’ Dan. Nu știu cine a avut ideea absolut idioată ca toată lumea să i se adreseze folosind apelativul „Domnu’ Dan”, dar de la un punct încolo ți se cam ia când auzi „domnu’ Dan” în sus, „domnu’ Dan” în jos. Nu, serios, chiar nu se uită nimeni din protv la emisiune ca să poată veni cu o inițiativă de genul „băi, gata, e penibil, hai să le transmitem ălora de pe insulă să-i zică ori simplu „Dan”, ori „domnul Pavel”. Da, știu, ce idei mai am și eu, să-și recunoască românii greșelile, fie ei și producători de show-uri tv.

Uite, facem altfel, există cineva pe aici care urmărește show-ul și căruia nu i se pare penibilă adresarea „Domnu’ Dan”?

În rest, omul este un izvor nesecat de perle care îmbogățesc din plin limba română, nu există săptămână în care să nu vină cu ceva nou și cât se poate de extravagant. De la șprinclere la expresii consacrate de genul „egal avantaj”, domnu’ Dan este o mașinărie bine pusă la punct de inventat expresii nou-nouțe, nemaiauzite până la dumnealui, în preafrumoasă noastră limbă.

Nu i-aș face totuși mari reproșuri pe temă, pot să înțeleg că e dificil să-ți găsești rapid cuvintele în viteza cu care se desfășoară acțiunea, când tu ai citit ultima carte în clasa a cincea.

Ăia patru concurenți noi. Nu mă mai uitasem niciodată la Survivor, nu știam formatul show-ului, prin urmare habar nu aveam că la un moment dat vor fi introduși concurenți noi. Așa că m-am enervat de moarte când am văzut că se întâmplă asta, că de-abia îi învățasem p-ăia vechi și mă obișnuisem cu fețele lor. M-am simțit trădat în adâncul meu, exact ca românii în ’90 când îl vedeau la tv pe Rațiu sau pe alții întorși de prin străinătate: frustrați că nu rămăseseră aici, cu noi, să mănânce salam cu soia. Cum, bă, să aduci concurenți noi și să-i pui să concureze alături de ăia care fac foamea și dorm în frig de mai bine de o lună?

N-am ce să zic despre ăștia patru, încă nu m-am acomodat cu ei, speranța mea secretă este să-i retragă la un moment dat. Sau măcar să fie primii care ies. Până atunci, sper doar să nu se îndrăgostească Drăgulescu pe-acolo de vreo colegă de show (el e unul dintre cei patru), că se știe că e aprig la mânie când vine vorba despre femei. Da, știu, sunt nesimțit. Well, obișnuiți-vă, n-am cum să mă prefac că totul e în regulă când mă uit la un cetățean care-și snopea soția în bătaie, fie el și multiplu campion olimpic.

Gata. Este că v-am făcut lumină în viață?