Duminică seară, târziu, îmi sună telefonul. Mă uit pe ecran, număr de Statele Unite. Hopa, gândesc rapid, de ce m-o suna vară-mea (pe altcineva nu cunosc prin zonă) la ora asta și de ce mă sună de pe alt număr? Răspund, cu inima cât un purice:

– Da?

– Hello, aud, sunt Quentin, iartă-mă ca te deranjez…

– Aia e, zic, apucasem să adorm, dar acu’, dacă tot ai sunat, niciun deranj.

– Sunt aici cu Martin, cu Scorsese, și voiam să te rugăm să fii blând cu oamenii ăia.

– Băi, Tarantino, nu știu ce să zic, că pe mine m-au băgat la scurt-metraje.

– Aaa, iartă-mă, n-am știut. Dacă ești la scurt-metraje, arde-i boss, că ăștia odată își iau nasul la purtare și vor să treacă la lung-metraje.

Înainte să închidă, am mai apucat să-l aud cum îi zice lu’ Scorsese: „Nu mai e nici Vasilescu ce era, l-au pus la scurt-metraje”. Și-au început amândoi să râdă. Da’ n-or scoate ei din nou vreun film, să vezi ce mi ți-i tăvălesc pe ambii.

Râdem-glumim, dar de azi până sâmbătă, pe 18, fratele vostru va fi la Buzău și va face parte din juriul festivalului de film din cadrul BIAF România. Ce-i drept, la secțiunea scurt-metraje, dar de undeva trebuia să încep și eu, nu? Dacă sunteți prin zonă, vă aștept în sala de cinema, programul complet îl aveți aici. Iar dacă n-aveți musai chef de filme, aruncați un ochi pe pagină, că au oamenii ăștia și concerte și tot felul de alte evenimente, e imposibil să nu găsiți ceva care să vă tenteze.

P.S. Cu ocazia asta sper să mă lămuresc o dată pentru totdeauna dacă Buzăul e în Moldova sau nu.