Asta este una dintre cele mai mișto inițiative despre care am auzit în ultima vreme. Sper să crească proiectul și să se dezvolte pentru că, în domeniul ăsta, România este încă în foarte-foarte la început.
Hai că vă explic imediat despre ce e vorba.
Proiectul FRAGILE este un serial documentar despre vulnerabilitatea femeilor. Vor fi 10 episoade despre poveștile reale a 10 femei de vârste diferite și provenind din medii diverse, aflate în luptă cu abuzurile, cu tensiunile create de prejudecățile celorlalți și de așteptările societății. Scopul fiind, desigur, unul singur: încurajarea femeilor să caute ajutor specializat.
Pentru a le încuraja să facă asta, cele 10 povești le vor arăta că există și alte femei care au trecut prin situații grele, nasoale, deosebite, dar cu ajutor și cu încredere, au reușit să treacă peste. Pentru că, după mine, asta este problema principală a celor care ar avea nevoie de ajutor: lipsa încrederii că-l vor găsi. Și mai ales, lipsa încrederii că se poate să fie ajutate, fără să fie judecate, arătate cu degetul sau chiar învinovățite.
Ați putea să vă întrebați de ce proiectul FRAGILE este dedicat doar femeilor, și pe bună dreptate. Răspunsul, din păcate, este acesta: conform unui studiu al revistei NATURE, femeile sunt cele mai afectate de pandemie pentru că adesea nu au acces la comunități de sprijin, la sisteme de sănătate funcționale sau la job-uri stabile. Mai mult de atât, în perioada pandemiei, cazurile de violență domestică și abuz au escaladat, iar inegalitățile s-au adâncit.
În condițiile izolării la domiciliu, închiderii școlilor și insecurității financiare, femeile din România s-au confruntat cu situații complicate. De exemplu, două treimi dintre persoanele care au rămas fără loc de muncă în România de la începutul pandemiei sunt femei, arată datele sistematizate de Institutul Național de Statistică. Trist, dar adevărat, prin urmare cam acestea ar fi motivele pentru care, cel puțin deocamdată, proiectul li se adresează celor mai FRAGILE dintre noi.
Cum va funcționa? Poveștile femeilor, spuse sub forma unor monologuri-mărturisire, sunt interpretate de actrița Ioana Flora care acționează ca o interfață, astfel încât protagonistele să-și poată păstra anonimatul. Astfel, Ioana Flora doar le personifică, pe rând, pe fiecare din femeile care au avut curajul să-și spună povestea, conservând autenticitatea, specificul și emoțiile fiecărei relatări.
Scopul fiind, după cum ziceam și mai sus, construirea unui nivel de încredere pentru alte femei aflate în situații dificile, determinându-le astfel să aibă forța psihică de a cere ajutor.
Ce-aș putea să mai spun? Pălăria mea se află în colbul de le picioarele inițiatorilor proiectului.
Ah, să nu uit, cele 10 episoade se pot urmări pe platforma dedicată: https://fragile.live. Iar primul episod vi l-am lăsat și eu mai jos. Vă rog doar să vă pregătiți psihic, înainte să dați play, pentru că povestea este extrem de puternică și emoțională.
Atât pentru azi.
Foarte tare. Jos cuşma pentru inițiativa. Totuși eu aș fi preferat ca una dintre femeile care se confrunta cu mizeriile astea, să își strige durerea. Acum câțiva ani, am făcut logopedie cu cel mic, că nu îl pronunța pe „r”. Acolo am cunoscut femei cu copii care aveau probleme grave ,pentru că tipa asta nu era doar logoped,facea socializare, chestii specifice și extrem de complicate. Acum si’a deschis un centru într-un fost punct termic. Cum cel mic doar cu mine vroia să meargă, am avut ocazia să ascult cu ce se confrunta mamele alea zilnic. Și crede-mă lacrimile și durerea lor băteau orice joc actoricesc. Aveau debit, coerenta, durere, furie, lacrimi care tăiau, era autentice.
Foarte mișto inițiativa.
Comentariu beton!47
Păi, da, exact ce zici tu se și urmărește: să le facă pe toate femeile aflate în situații nasoale să aibă curajul să caute ajutor, să vorbească.
Dacă îmi permiți, cunosc persoana și este deosebită, are empatie dar și profesionalism de înaltă ținută. În caz ca cineva are nevoie, un proiect deosebit, cu oameni deosebiți :
https://www.buzoienii.ro/in-ce-s-a-transformat-o-jumatate-de-centrala-termica-ajutor-pentru-zeci-de-copii/
Merci mult, Mihai.
Comentariu beton!31
Pe acest blog se poate lăsa oricând orice link către ceva util. Cu atât mai mult un link către cineva care ajută copii.
Ştiu holul acela cu monitor, am pierdut numărul orelor petrecute acolo, cunosc şi poveştile mamelor şi suntem de fapt parte din ele. Avem, eu şi copilul cel mic, amintiri foarte frumoase de acolo după 5 ani de terapie şi socializare. La socializare i-am serbat chiar şi două zile de naştere. În funcţie de specificul terapiei probabil vom reveni la un moment dat, momentan colaborăm cu alt psiholog.
Am ascultat pe sărite povestea din video, ştiam oarecum ce urmează să se întâmple. Exact aceleaşi etape, inclusiv câteva luni de homeopatie până să realizez că nu au niciun efect. Dar reversul erau medicamentele psihiatrice cu daune asupra altor organe. Nu puteam să nu încerc.
Pentru mine, cel mai mare coşmar a fost integrarea în şcoală. În primul an am fost nevoită să o retrag şi să încercăm la anul. În clasa pregătitoare am dat peste o învăţătoare îngrozitoare. A făcut la fel, şedinţă cu părinţii în care să se hotărască excluderea copilului meu din clasă. Din fericire, erau doar 2 mămici instigatoare acolo, restul părinţilor erau miraţi de ceea ce li se cerea. Era o şcoală de arte, fetiţa mea are ureche muzicală şi cântă perfect orice melodie aude, dar nu imită, interpretează în alt stil. La aceste şcoli se dau probe după fiecare an. Era vorba de o probă simplă, noi făcusem şi ore de pregătire cu o profesoară de muzică. Evident au picat-o la acea probă, fără drept de apel şi fără să se poată face contestaţie. Greşeala mea a fost că nu i-am comunicat din timp că oricum aveam de gând să o mut de acolo, nu e nevoie de alte mişelii. De ce spun asta, pentru că după acea probă acel suflet hain de învăţătoare aproape de pensionare i-a comunicat răstit copilului că n-a luat proba, că va trebui să plece şi că o scape de ea. Mult timp după mă întreba copilul despre acea întâmplare:,, Eu am cântat frumos când mi-a venit rândul, am bătut şi ritmul corect după doamna de la catedră… de ce nu am luat…?” Am mers apoi la o şcoală cu puţini elevi. O şcoală pe care mulţi o ocolesc. Acolo am avut parte de cea mai sufletistă şi implicată învăţătoare care mi-a fost dat să văd. Citea despre afecţiunile elevilor ei (pentru că erau mai mulţi acolo) şi uneori plângea odată cu noi. cei câţiva părinţi care eram nelipsiți de pe holurile școlii, când nu reuşea să gestioneze anumite situaţii. Acum suntem în clasa a V-a. Dar învăţătoarea a rămas în sufletului copilului; de Crăciun și 1 martie i-a scris mesaje de felicitare şi a primit înapoi cuvinte calde şi emoţionante.
Habar nu am ce va fi în viitor. Groaza cea mai mare care îmi dă insomnii este aceea că după ce nu voi mai fi cine va avea grijă de ea. Dar într-un coltişor stă pitit şi gândul că poate mă va uimi, creierul şi psihicul uman au resurse nebănuite şi sunt capabile de lucruri surprinzătoare.
P.S. Aş avea o remarcă în legătură cu materialul din video: se induce la început o legătură cu vaccinul ror, ceea ce nu mi se pare foarte profesionist. În realitate acea vârstă este perioada în care se observă dacă ceva este în neregulă, fără să existe vreo relație de cauzalitate.
Comentariu beton!67
@Solandi,vroiam să scriu ceva kilometric dar mă limitez la trei cuvânte : RESPECT! MĂ ÎNCLIN!
Comentariu beton!29
Cata vreme Romania va functiona pe principiul „ce-o sa zica lumea?”, aceste femei vor tacea si vor indura, din pacate.
Initiativa mi se pare exceptionala, dar, atata timp cat episoadele pot fi vazute NUMAI pe platforma dedicata, nu cred ca vor avea impactul dorit.
Imi pare rau dar sunt cinica si sceptica atunci cand e vorba de a schimba, IN ROMANIA, atitudini medievale.
Cum adică vor putea fi văzute NUMAI pe platforma dedicată? Eu am lăsat un banal link de YouTube cu primul episod.
Asemenea filmulete ar trebui sa apara pe toate televiziunile, de cateva ori pe zi, in locul nesfarsitelor reclame la medicamente!
Comentariu beton!14
Greșit, televiziunile sunt niște entități private a căror treabă este să producă profit pentru acționari. În niciun caz nu e treaba lor asta.
În schimb, asta este treaba statului român, stat care nu face absolut nimic, după cum vezi și acest proiect este pus la punct de niște ong-uri.
@Mihai,
@Ruxandra are dreptate, filmele ar trebui difuzate la tv – impact maxim în toate casele.
Da, televiziunile sunt entități private, dar așa cum ele difuzează spoturi în scop social și/sau umanitar, la fel pot fi difuzate și acestea (gratuit sau plătite de stat ori de ong-uri).
Nu cred că televiziunile fac profit din difuzarea spoturilor gen nu consuma alcool/zahăr/sare, spală-te pe mâini, mergi la vot și alte asemenea care intră în spectrul educațional.
@Laura, păi, da, „plătite de stat sau ong-uri” e altceva.
Spoturile alea educaționale despre alcool, zahăr, mers la vot sunt impuse și ele. În plus, sunt extrem de scurte, au câteva secunde, deci ies complet din cadrul discuției.
Nu poți să învinovățești o entitate privată că nu face asta. În schimb, da, poți să învinovățești tvr-ul care nu entitate privată, care funcționează pe banii noștri, și prin intermediul căreia s-ar putea face ceva. Well…
Foarte bună inițiativă. Din păcate sunt multe femei și copii abuzați, problema e că există și frica de a spune, pentru că tot la agresor se întorc. Va mai trece mult timp până să conștientieze lumea ce este agresiune și apoi ce se poate face împotriva ei. Unora încă li se pare normal.
Da, exact. Dar dacă în urma acestui proiect măcar câteva femei vor avea curajul să caute ajutor, atunci este un mare pas înainte.
Un proiect deosebit de fain! Și sper să ajute, vorba ta Mihai, măcar câțiva oameni. Eu sunt una dintre femeile ajutate de unul din partenerii ai acestui proiect și da, sunt oameni faini, cu proiecte faine, cu webinare și grupuri de sprijin extraordinare!
Mișto! Mișto că există și mișto că, în sfârșit, se face ceva în direcția asta. Nervi să mă uit la filme de genul ăsta nu mai am, dar nici n-am nevoie, am simțit pe propria-mi piele „beneficiile”, „sprijinul” și ideile „progresiste” pe care le oferă societatea.
„Acest proiect este finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al S.U.A.” Am râs amar. Dar, na, e normal, pe statul român pare să-l doară-n banană, de ce s-ar implica în așa ceva? Dă-i încolo pe cetățeni, să-și construiască spitale, să-și facă asociații și să se mai descurce și singuri.
Comentariu beton!20
Adevărul e că și pe mine m-a luat capul când am văzut asta cu Departamentul de Stat al SUA. Dar și că minunatul stat român nu este implicat în niciun fel. Bănene… 🙁
@didina, pe statul român nu-l doare nicăieri, că dacă l-ar durea, ar lua măsuri să nu-l mai doară!
@Ana G., din păcate știu asta. 🙁 Când am plecat din țară, am simțit ușurare. Nu ură, nu dispreț, nu furie, doar o senzație că am scăpat de o greutate mare de pe umeri.
Stiu de proiect si am vazut primele 5 episoade – sunt zguduitoare. Am avut un singur comentariu la primul episod care incepe intr-un mod care poate naste controverse si care contine o afirmatie nedovedita stiintifica … poate decat de doamna Dr. Steer.
Proiectul merita oricum sa fie vazut, analizat si luat acasa.
Multumim
Trist!
Proiectul este excelent, inițiativele lăudabile. M-aș bucura să se schimbe în bine bucata asta de rușine a nației.
Trist mi se pare că azi, până la ora 12.35, sunt doar 20 de păstări, și numai 2 de la bărbați (inclusiv autorul).
Hei, masculilor! Unde sunteți? Că la comentarii despre fotbal nu vă mai tac tastele 🙂
Mda, m-am gândit și eu la asta. La cât de repede apar heitării pe subiecte banale, dar când vorbim despre așa ceva, subit, nu mai au nimic de zis.
Nu ma intereseaza sa ascult nimic zguduitor, e plin de drame in lumea asta, nu pot sa ma incarc zilnic cu toate mai ales daca nu pot face nimic.
Si cam ce reactii ati astepta mai exact si cu ce ar ajuta ? Ca eu nu sunt in target, nici nu stiu ce sa zic si nu ma pot pune in locul lor.
Ei, @Laura, și tu acum… a greșit @Vasilescu. Ar fi trebuit să pună ceva cu silicoane, operații estetice, d-astea de can-can, să se râdă de ele și să fie „gratulate” în fel și chip. Nu treburi serioase.
Se pune că am fost al 3 lea cititor ? 🤔
Tac. Tic tac …
Mamaie, as putea sa scriu ca e o initiativa misto dar s a spus, nu prea vad ce as putea sa comentez la asta. De batut nevasta nu ma complic sa o fac iar sa vin cu vreo gluma proasta nu prea merge, unele subiecte nu se preteaza la asa ceva, dau destul cu batul in balta. Bine, pe tine te as pocni oricand dar nu s ar considera abuz, cred ca as putea spune ca te bat ca sa te fragezesc.
Tataie, tu cu cine te cerți aci? :))))))))))
Ce mi-ai facut Mihai, tu stii ca nu e bine sa plangi la serviciu? Mda, acum ceva timp in anturajul meu a apartu o persoana, prietena, prietenei, matusii bunicului Gigi, ceva de genul asta, dar mie mi-a fost draga desi nu ne mai intalnim. Asa ca ne-am imprietenit pe retele intr-un impuls de simpatie. Genul ala de prietenie, cu discutii despre flori si gradina. Acum ceva timp am aflat cu stupoare ca copilul lor are autism. O frumusete de copil. Probabil dupa ce au trecut de disperarea stabilirii acestui diagnostic au ajuns in alta prapastie, banii de terapie, terapie atat de importanta daca vrei sa recuperezi ceva. se stie ca cei tineri nu au salarii imense si in general au o rata cat SUA pt casa achizitionata.Deoarece am o verisoara care lucreaza pe ABA in alt judet , stiu ca unuii dintre acesti copii au sanse mari de recuperare dar daca nu ai bani de terapie, ramai doar cu inca o durere sfasietoare, unii in schimb nu pot fi ajutati chiar daca au parintii bani.
Nu am putut sa o ajut foarte mult, in afara de cateva formulare de 3.5 % pt asociatia care o ajuta in recuperarea copilului (3 formulare care nu rezolva nimic).Dar de multe ori ma gandesc cum mama naibii as putea face ceva mai mult pt acel copil. Ora de terapie este (cred), ceva de genul 150 lei/sedinta, si e cumplit sa nu poti sa ii asiguri aceste sedinte.Dar da, ei parintii care stau in dreapta acestor copii sunt eroi intr-un razboi fara sfarsit si necerut.
Da, să știi, chiar sunt eroi. 🙁
Absolut impresionant, am ascultat cu lacrimi in ochi, avand in situatie similara o prietena foarte apropiata, pe care o consider o sfanta (iar eu sunt atee). Dar ea, este o sfanta daca sfintii ar exista. In orice caz, cand ma gandesc la ea si mai ales la fetita ei, nu-mi vine sa ma plang de absolut nimic. Absolut revoltatoare lipsa de interes si de implicare a statului, ma face sa ma intreb in fiecare luna pe ce mama naibii se duc banii mei platiti din salariu ca asigurare de sanatate pentru ca eu utilizez numai servicii private de sanatate, platite separat. Prin urmare, fac o protectie sociala la nivel maxim, dar pentru CINE???! A, mai am si o prietena tintuita in scaun la 45 de ani cu SLA si cu un baiat de 16 ani acum, cu un tata care e disparut dar nu vrea sa contribuie cu nimic pentru copil si nici nu a contribuit de cand a plecat din casa, cam de vreo 7 ani, eu m-am luptat in instanta cu el, ca sa ii pot obtine o amarata de pensie alimentara de 200 de lei copilului… in rest…fara cuvinte.
😞
Extraordinară și emoționantă inițiativă!
@Solandi- 🤗
O poveste sfâșietoare ar fi a Marinei Neciu din Gilau, jud. Cluj, care are TREI copii autisti, din care cel mare destul de bine recuperat, un singur salariu in casa (al ei), rate la bancă pentru o casa cu o singură cameră, iar soțul este cel care are grijă de copii, ii duce si aduce zilnic de la terapie, ii duce la doctor, ii ingrijeste, face totul pentru ei.
Asta sunt probleme reale, nu ca altii care n-au putut in pandemie sa-si faca concediile in strainatate si s-au simțit ostracizati de atata „nedreptate” din partea sorții.
Comentariu beton!20
Na, plm, cel mai pertinent si adevarat comentariu din ultimul an citit pe aici.
,,Asta sunt probleme reale, nu ca altii care n-au putut in pandemie sa-si faca concediile in strainatate si s-au simțit ostracizati de atata “nedreptate” din partea sorții.”
Bravo.
m-a pierdut la faza cu „dupa vaccinul x si-a pierdut achizitiile”. sorry dar nu pot sa vad asa ceva, nu cand ma uit cine sustine teoria vaccin=autism.
Am o fetiță neurotipică de 7 ani și jumătate și un băiețel de aproape 6 ani, atipic. Inițial, diagnosticul lui a fost de întârziere în dezvoltare (nu arăta cu degetul, nu vorbea, nu înțelegea ce îi spuneam) ca după doi ani să fie diagnosticat cu autism. Avea foarte multe accese de furie din cauză că nu se putea face înțeles (acum are din ce în ce mai rar), dar este totodată cel mai tandru băiețel pe care îl cunosc. Mă simte imediat când sunt supărată sau tristă, mă mângâie și mă îmbrățișează. ❤️ Ni s-a spus că avem mare noroc cu sora cea mare de la care a deprins multe achiziții. A început să vorbească de la 3 ani, de vreun an vorbește și în fraze, de două luni face terapie ABA (care da, e costisitoare, având în vedere că trăim dintr-un singur salariu), suntem optimiști în privința lui. Deși de-a lungul timpului am trecut prin multe stări de disperare în care credeam că nu o să aibă niciodată un prieten, că nu o să spună niciodată ce-l doare… Soțul meu l-a plimbat atât de mult în cârcă prin orășelul nostru încât știe străzile pe de rost. Știe că dacă o luăm pe o anumită stradă mergem la Synevo unde face analize la fiecare trei luni pentru ajustarea dozei de euthyrox (are hipotiroidie, moștenită de la mine). A mers la grădiniță la grupa mică și grupa mijlocie, dar la grupa mare nu a mai vrut decât o săptămână. Și nu e genul de copil pe care să îl duci cu forța, că mi s-a replicat că e prea răsfățat (well, nu îmi permit să îl duc și să se dea cu capul de gresie). Am și eu emoții, @Solandi, cu integrarea lui la școală, dar m-am decis să îi fac dosarul pentru CES și să îl însoțesc. Iar dacă nu se descurcă, îl voi reînscrie în 2022. Și el are ureche muzicală, ne uimește cât de repede reține linia melodică a unui cântec, e atras de tobe. Cât despre tații copiilor cu autism care dau bir cu fugiții… poate nu ar fi fost niște tați grozavi nici dacă aveau copii tipici!
Comentariu beton!20
Un proiect lăudabil și un extraordinar de delicat mod de a aduce în atenția publică teme foarte dificile, precum ”sindromul wonderwoman, familia monoparentală, violența fizică sau traficul de ființe umane.” Citatul din ghilimele este luat de aici https://www.facebook.com/fragiletheseries/posts/115470657226731
Desigur că dacă te uiți la toate clipurile, femeie sau bărbat fiind, s-ar putea să trebuiască să te confrunți și cu o parte din propriile sensibilități sau chiar vulnerabilități. M-am uitat la primul clip și mi-a tresărit și mie o sprânceană la faza cu legătura dintre vaccin și autism, dar nu am lăsat fragilitatea-mi pe subiect să-mi (între)rupă filmul. Am mai ascultat și 5. Urmează și celelalte trei.
Comentariu beton!12
bai, cine mm da frate minusuri la un articol de genul asta?
Niște oameni care ori nu pot, ori nu vor să verbalizeze ce au de spus, așa că aleg să se folosească de ce mai au la îndemână. Butonul x sau mânuţa roșie. E ca la orice alt articol.