Scriam ieri dimineață (chiar foarte de dimineață, mult prea de dimineață) câte ceva despre cum mă scoate pe mine din minți ora asta de iarnă, pe care o consider complet inutilă, și m-am trezit cu niscaiva comentarii de genul „greșești, dacă rămânem doar cu ora de vară, iarna o sa fie întuneric când ne trezim să plecam la muncă”. Ori mie mi se fâlfâie la modul dramatic de treaba asta, nu de alta, dar văd să merg până la metrou, oricât ar fi de întuneric afară. Iar după ce ajung la muncă, apăs pe un întrerupător și, să vezi ce, ca prin farmec se face lumină.

Idem, mi se rupe și de motivația „dar ne trezim mai greu pe ora de vară”. Da, normal că ne trezim mai greu, că vii după rahatul ăsta de oră de iarnă și cale de vreo săptămână ești năuc când trebuie sa te trezești la șapte jumătate dimineața. Dar dacă n-ar mai exista ora de iarnă, ca prin farmec ar dispărea și trezitul dificil.

Mă lasă complet rece și argumentul conform căruia ora de iarnă este cea corectă, aia de vară e doar o găselniță ca să fie mai multe ore cu lumină de zi. Dăăă, păi si eu ce mama dracului îmi doresc, dacă nu mai multe ore de lumină? Mă ucide, mă termină psihic când plec de la munca la ora șase și afară e deja întuneric beznă.

Prin urmare, nu mă interesează nici cât negru sub unghie că ora de iarnă a fost prima, ci care dintre cele două mă avantajează mai tare. Că dacă am fi rămas doar la sistemul cu „ce-a fost prima oară”, am fi trăit și acum la lumina lumânărilor sau ne-am fi deplasat cu căruțele. Cam cât am fi făcut până la Mamaia cu căruța, ă?

Nfine, ca să n-o mai lungim, sunt fan declarat al orei de vară. Mi se rupe c-a fost inventată recent, dacă mâine or să inventeze ceva ca să fie lumină de zi până la miezul noptii, o să devin automat fanul noii invenții. Pentru că programul meu de muncă tot între 9 și 18.00 o să fie, deci tot ce-mi doresc e mai multă lumină DUPĂ ce ies de la muncă, nu ÎNAINTE. Cât despre cât de întuneric o să fie în diminețile de iarnă, dacă păstrăm ora de vară, credeți-mă, sunt mult mai speriat de cât de frig va fi, indiferent cât arată ceasul.

Totuși, nu exclud posibilitatea c-aș fi prea egoist, sau că exagerez, sau că poate nu am toate datele problemei. Poate că ora asta de iarnă are niște utilități ascunse pe care nu le intuiesc eu și-mi deschideți voi ochii. Chiar vă rog s-o faceți, că nu-mi place deloc să trăiesc așa în ignoranță. Și ca să fie lucrurile făcute ca la carte, aveți mai jos și un preafumos sondaj la care mi-aș dori să votați. Nu de alta, dar ca să vedem exact cum stă treaba cu cele două ore.

[poll id=”8″]