21,222 cititori

M-am sacrificat pentru copil

Vă sună cunoscut, ați auzit pe undeva părinți folosind replici de genul ăsta?

“Am muncit ca să nu-i lipsească lui nimic.”

“Tot ce-am câștigat am investit în educația lui.”

“Nu mai am timp de nimic, mă ocup numai de copil.”

“Mi-am rupt de la gură ca să aibă el ce mânca.”

Și, desigur, vestita: “Am rămas împreună, ne-am sacrificat, doar ca să aibă el o familie.”

După capul meu, dacă ai luat decizia să aduci pe lume un copil (sau mai mulți), ai luat-o pentru tine, nu pentru el. Iar dacă tot ai binevoit să mai îmbogățești populația planetei cu încă un cetățean, atunci ai obligația morală (cred că și legală) să-l crești asigurându-i toate condițiile materiale, emoționale și de ce-o mai avea el nevoie. Toate astea sunt responsabilitatea ta de părinte, nicidecum un sacrificiu.

Motiv pentru care mă enervez bine de tot când aud părinți din ăștia care au impresia că se „sacrifică” pentru copiii lor.

Cu foarte rare excepții, dacă auzi replicile de mai sus, sau variațiuni pe aceeași temă, poți să fii sigur că ai de-a face cu un părinte nefericit care a ales să trăiască prin copiii lui fără să țină cont dacă ei își doresc sau nu asta.

Și cam care credeți că vor fi reacțiile atunci când „sacrificiile” nu-i vor fi recunoscute sau când copilul nu se conformează așteptărilor părintelui cu vocație de martir? Evident, la fel de cunoscutele reproșuri:

“Nu ți-e rușine, eu muncesc de mă spetesc ca să ai de toate, și tu?”

“Îmi rup de la gură ca să nu-ți lipsească nimic și ție nu-ți pasă, nesimțitule.”

“Am renunțat la tot ca să mă ocup numai de tine și recunoștința ta unde e?”

Mda, pentru că nu se înghesuie nimeni să-i valideze sacrificiile nesolicitate, părintele se transformă în victimă și aruncă pe spatele copilului vina pentru propria-i nefericire.

Iar ăsta, dragii mei, nu este niciun sacrificiu, este doar egoism în stare pură. Dacă-l întrebi pe copilul pentru care s-au făcut toate „sacrificiile”, o să constați că de fapt nu avea nevoie decât de multă atenție și foarte multă iubire. Pentru că, da, ăsta este singurul lucru pe care un copil îl așteaptă de la parinții lui: iubire necondiționată. În rest, i se fâlfâie voios de toate sacrificiile lor.

sursa foto

118 de păreri la “M-am sacrificat pentru copil

  1. De-aia există afterschool-ul, karate, fotbal, lecții de aia și ailantă: să-i dea altcineva atenție.

    Comentariu beton! Thumb up 63 Thumb down 9

    • Exaaaaaact.

      Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 7

    • Alea există fiindcă părintele trebuie să alerge și să muncească ca disperatul 10-12 ore pe zi ca să-i asigure copilului învățământ “gratuit”, asistență medicală “gratuită” și alte asemenea “gratuități” pentru care plătește de două ori. E o altă discuție, nu mă porniți pe tema asta, că iau foc! 🤣🤣

      Comentariu beton! Thumb up 89 Thumb down 10

    • Ionut, da, fiindca inainte oamenii nu munceau absolut deloc si le picau bani din cer, nu ? Mama a muncit, tata a muncit, dar cand veneau acasa jucam remi, stateam de vorba, faceam rebus, ne uitam toti la film samd.
      Daca aveau treaba in bucatarie, stateam frumos si ascultam povesti la pick-up sau citeam, ori cand am mai crescut ajutam si eu la ce faceau ei acolo.
      Nu exista weekend sa nu facem ceva impreuna, asta de cele mai multe ori inseamna plimbari foarte lungi, sambata era zi de cumparaturi si de abia asteptam sa spuna tata „Hai taica, mergi cu mine la piata ?”, mergeam cu ei in parc pur si simplu ca sa strang frunze colorante cand venea toamna, moment pe care il asteptam in fiecare an, chestii marunte aparent dar care faceau parte dintr-o legatura speciala copil-parinte. Crezi ca ei nu erau obositi? Mama a lucrat la Apaca si desi era contabila, crede-ma ca zgomotul de la toate masinariile alea ajungea perfect si in birou, vara erau 50 de grade, se trezea de la 5, pleca de acasa la 6 dimineata si venea la 4 jumate acasa. Taica-miu instalator batea tot Bucurestiul de obicei cu transportul in comun, fiindca pe atunci nu prea exista termenul de masina de firma. Cara cu carca sculele in geanta si da-i nene. Si cu toate astea uite ca au avut timp pentru mine, pentru ca au vrut. Stiu ca au fost si multi de care parintii nu aveau grija, dar ca si azi, aia depindea strict de cat de mult erau dispusi sa se ocupe de copil.

      Comentariu beton! Thumb up 129 Thumb down 18

    • @Io mi’s, iar comparăm mere cu pere și paleoliticul timpuriu cu zilele noastre?
      În primul rând, activitățile pe care le făceam noi cu părinții le făceam pentru că nu aveam altceva mai bun de făcut. Ce crezi, aș fi preferat să joc șah, remy și să adun frunze prin parc, sau să joc fotbal, karate, baschet, să merg la ore de robotică, origami, public speaking, pian, limbi străine, teatru etc. Părinții ce ar fi preferat? Dar nu prea aveau nici posibilități materiale, și nici nu prea aveau unde sau nu existau chestiile astea. Sau existau, dar nu peste tot. Lumea evoluează rapid, copiii se dezvoltă mult mai repede, nu mai merge cu activitățile recreative din anul 1900 toamna că îți râd în nas. Da, îi duci în parc, dar nu să culeagă frunze, ci să facă escaladă și tiroliană, să se dea cu hooverboard-ul și bicicleta și skate-ul, și nu poți face asta oriunde, și costă bani și timp. Și îi înveți cărți și remy și șah și table și ei îți râd în nas de la nivelul 999 druid pe nu știu ce joc de pe consolă la care tu te uiți cum se uita mamaia când a văzut prima dată mobil. Și ei vor la expoziția spațială și la lasertag și la VR și paintball, fiindcă asta e la modă și ăsta e viitorul, nu la prins fluturi și adunat floricele pe câmpii. Și nici nu e rău, fiindcă nu vrei să crească ca niște înapoiați preistorici, și vrei să cunoască chestiile astea. Dar iar timp și iar bani. Și alea se câștigă. Și le câștigi că n-ai încotro. Dar pentru asta apelezi la afterschool, și karate, și aia, și “ailantă”, și le dă și altcineva atenție ca să poți să le dai și tu. Aia e!
      Ce crezi, aș fi preferat să-mi fac temele cu mama, riscând oricând o palmă peste ceafă sau o foaie ruptă? Sau la un afterschool, alături de alți colegi, sub supravegherea unei persoane specializate și care știe cum să abordeze problemele? Ei ce crezi că ar fi preferat? Să-i întrebăm pe părinții de pe aici, cei care nu au posibilitatea financiară sau logistică să-și lase copiii la un afterschool, cam ce bucurie și fericire e pe capul lor când trebuie să facă munți de teme și proiecte cu copiii proprii, teme pe care nu le pricep fiindcă a trecut ceva timp de când au trecut prin școală?
      Zici de programul de muncă. Păi, majoritatea lucrează acum de la 7,8,9 la 16,17,18. D-aia sunt ore de vârf. Se compară cu munca în schimburi când părintele avea încă o jumătate de zi la dispoziție să stea alături de odrasle? Ore suplimentare, proiecte care “ard”, întâlniri care se prelungesc peste măsură…..ce erau astea pe vremea aia? Lumea rupea poarta la fix. Fă asta azi dacă poți.
      Zici de ratb și trafic? Da, în anii ’80 făceai 40 de minute dintr-un capăt în altul al Bucureștiului, iar acum într-o oră parcurgi 5 km. Ce faci cu copilul cât timp stai în trafic? Cheia de gât? Nu, mulțumesc, sunt mulți Dincă în libertate.
      Despre asta vorbeam când am zis de munca părinților din ziua de azi și de necesitatea existenței afterschool-ului, orelor opționale de diverse, “distracții obligatorii” pentru copii, nu despre timpul petrecut de părinți cu copiii. Să fim serioși, nici pe vremuri nu-și băteau capul prea mult cu noi. Aveam noi această senzație. Dimpotrivă, prin faptul că îi lăsăm la afterschool, le asigurăm fotbal și karate și pian și japoneză, consider căle dovedim că ne pasă de ei și de viitorul lor mai mult decât dacă i-am lăsa p-acasă sau pe străzi.

      Comentariu beton! Thumb up 95 Thumb down 19

    • Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

      Lumea zice că aberezi. Thumb up 15 Thumb down 35

    • @Elvira, nu știu de ce probleme “pisice” mă bănuiești tu pe mine, dar în ceea ce te privește, cred că e clar diagnosticul: analfabetism funcțional cronicizat. Atât.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 20 Thumb down 19

    • După prima frază am crezut că mă bănuiește pe mine. N-aș fi contrazis-o. 🤣🤣🤣

      Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 7

    • nU poti compara ce se intampla acuma cu ce a fost acum 30 ani. Daca nu as avea parintii sa ma ajute cu copilul ar trebui sa il las la after school pur si simplu pentru ca nu pot sa il iau la ora 13. Asta nu se cheama lipsa de atentie.

      Pe de alta parte daca il duci la toate activitatile alea numai ca sa te lauzi pe fb si ca sa ii dea altii atentie atunci trebuie sa regandesti problema.

      In esenta problema este relativ simpla , dupa mine si am avut o relatie tensionata cu ai mei pina pe am devenit parinte si am inteles unele lucruri. Tu ai obligatia morala sa il cresti dar el nu iti datoreaza nimic. Depinde numai in parte de tine cum va deveni copilul dar tine si de cum intelege el viata. II poti calauzi alegerile, il poti ghida dar nu poti face alegerile pentru el. In orice caz nu te astepta sa iti fie recunoscator cel putin pina nu va deveni si el parinte si va intelege ce inseamna sa cresti un copil.

      Totusi trebuie sa ma contrazic cu tine pe o tema, aceea cu stam impreuna din cauza copilului. Cred ca mai fost un articol pe aceasta tema. Sunt cazuri in care efectiv asa se intampla.

      Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 3

  2. Complicat este atunci cand ai crescut cu reprosurile acestea si devii parinte la randul tau, bineinteles incercand sa eviti sa faci aceleasi greseli. Si da, copii nu ii faci ca sa investesti bani in ei ci timp, afectiune si sa le protejezi aripile, nu sa le legi.

    Comentariu beton! Thumb up 42 Thumb down 4

    • nu investesti bani? alegerea ta, dar nu cred ca-i suficienta doar afectiunea.

      ‘geaba o dam pe de-astea motivationale cu dragoste si afectiune, neconditionate, bineinteles! aripi protejate&stuff.
      ca sa scoti om din el tre sa investesti mult mai multe.
      a’ meu are treij’ de ani, crede-ma ca stiu ce spun!

      Comentariu beton! Thumb up 51 Thumb down 9

    • Ei Eliza, unii atat inteleg ca inseamna sa fii parinte. Ce legatura afectiva, ce rahaturi sentimentale, cand e mai simplu sa scoata tati bani si sa ia copilului o bucata de plastic scumpa pe care sa butoneze odorul, in timp ce tati se da pe net. Iubirea se cumpara in ziua de azi, mai ales aia a progeniturilor.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 15

  3. Sa-i zici tu ca n-ai iphone pt el cand trece clasa a doua..sa vezi cum i se falfaie de dragostea ta necondiționată…

    Comentariu beton! Thumb up 60 Thumb down 8

    • Ohoo…. Clasa a doua e deja târziu. Al meu ăla mare a început din clasa întâi cu nebunii d-astea. Până într-a cincea parcă văd că trebuie să-i parchez Ferrari-ul la scară. 🤣🤣🤣

      Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 7

    • @Redoo, cea mica este cls a 2 a, nu are iphone si cu toate astea aprecieaza dragostea mea neconditionata.
      De ce i trebuie unui copil gadgeturi, daca are PARINTI??
      @Moata, fiecare cu principiile lui, ce investesti in copil, fix aia primesti….din experienta mea de cand eram copil, spun si eu. Si crede-ma ca banii nu s prioritari deloc.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 26 Thumb down 30

    • Devine dupe modele, cât e mic pruncul, părinţii sunt Dumnezeii, ei oferă modelele, dacă vor sau nu vor tot le oferă, ce vede aia vei avea.
      Dacă ţi-ai luat bonă sau alt tip de înlocuitor de părinte ai grijă ce alegi, pruncu-to aia va ieşi, ce are ca model.

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 3

  4. Mama:
    “Mă lupt să ai de toate şi tu… unde ţi-e recunoştinţa? Te ştergi cu ea la cur!”
    “Îţi dau de toate şi-ţi cer numai să înveţi!”
    “Mi-ai mâncat viaţa!”
    “Mi-am sacrificat tinereţile ca tu etc…!”
    Răspunsul meu invariabil:”Cine te-a pus? Te-am rugat eu?”
    Trosc, o palmă sănătoasă, tratament psihoeducaţional! “Să-ţi fie ruşine! Nu-ţi doresc decât să ai un copil exact ca tine!”
    Am doua fete, una leită mie! De câte ori o cert, primul lucru care îmi vine în minte este urarea maică-mii. Apoi, firea mea. Aşa că o cert rar, doar când chiar dau pe dinafară.

    Comentariu beton! Thumb up 73 Thumb down 5

    • Și eu am două fetițe
      Domnul Vasilescu se referă însă numai la băieți…

      Comentariu beton! Thumb up 31 Thumb down 4

    • @Alex, desigur. :)))))

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 4

    • #Alex, aia mică şi rea e mai mult băiat! Chiar dacă are şi ea o fetiţă!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 5

  5. Când aud chestia asta cu sacrificatul, îmi creşte tensiunea instantaneu. Şi îmi vine să întreb dacă nu aveau copilul, ce făceau, ajungeau scriitori de renume, sau muzicieni, sau preşedinţi sau ceva similar şi acesta i-a împiedicat?

    Comentariu beton! Thumb up 67 Thumb down 4

    • si repartitiile pentru apartamente le primea tot pt ca aveau copii… cei care nu aveau le primeau la Sfantu Asteapta…

      Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 4

    • scuze, LE PRIMEAU, am mancat o litera, dar subiectul asta chiar m-a atins profund si mi-a rascolit multe rani, foarte adanci, pe care le credeam/voiam inchise…

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 4

  6. ai uitat bătăile și datu afară din casă

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 7

  7. Parintii mi-au platit lectii de engleza cand o duceau foarte prost financiar stiind ca atunci era momentul potrivit pentru asta si le multumesc enorm. Acum, cand tatal meu (84 de ani) ma intreaba ce inseamna standby, off shore sau alte expresii pe care le aude la tv, ma induioseaza teribil si ma simt cumva datoare sa ii explic amanuntit de unde vin cuvintele. Dar niciodata n-am auzit din gura lui cuvantul “sacrificiu”. Si il iubesc enorm.

    Comentariu beton! Thumb up 101 Thumb down 3

  8. Perfect de acord, cine spune că se sacrifică pentru copii sau relație este laș/ă. Își maschează, de fapt, incapacitatea și/sau lipsa de voință de a se ridica de pe cur, de a face ceva pentru sine și așteaptă de la alții. Să se facă, adică, pentru că i se cuvine.

    Acu’, c-am stabilit deja că părerea mea coincide cu cea din articol, vreau să întreb ceva: nimic care să enerveze lumea, nicio-ntrebare de final, numa’ chestii cu care, dacă ești om cu toți neuronii la tine, n-ai cum să nu rezonezi? @Vasilescule, ce-i cu stilul ăsta cuminte, de mămăiță digitală, veni frigul și ai trecut la capoțele flaușate?

    Comentariu beton! Thumb up 45 Thumb down 4

    • Io cred că încă dorm mămicile alea dedicate. Sau încă n-au terminat cu sacrificiul de dimineață. Mai ai un pic de răbdare.

      Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 4

    • Ce voiam să zic, ia citește comentariile de pe pagina mea de facebook. De pe pagină, nu de pe profil.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 4

    • Adică armata standard de analfabeți funcționali care se dă liberă pe internet? Eu întrebasem altceva.

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 6

    • Vezi că @Didina vorbea despre altceva. Doar zic.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 12 Thumb down 6

    • Sunt io agitat că-s la webstock. 😛

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 4

  9. “Ne-am mutat la București ca să vă fie vouă bine, să aveți școli bune, să nu trebuiască să stați la cămin….”
    “D-aia mă chinui cu tine în fiecare zi? Ai de toate, nu-ți lipsește nimic, alții învață la lumânare, și tu n-ai putut mai mult de 7 la chimie?” Jap, o palmă după ceafă!
    “Dacă alții pot, tu de ce nu poți? Am dat o grămadă de bani pe cărți și meditații, m-am sacrificat ca să fii tu deștept, că aveam mașină până acum de banii ăia….” Jap, încă una!
    “Tu crezi că e cum vrei tu? Faci cum zicem noi că știm mai bine. Nu muncim până ne sar ochii ca să te ocupi de prostii.” etc.
    Mda….
    Bine că s-au deșteptat la al doilea copil și l-au lăsat să-și urmeze visul și pasiunile, altfel ar fi îmbătrânit singuri…..
    @Eliza are dreptate mai sus. Mă lupt zi de zi cu modul ăsta de a privi lucrurile care mi-a fost “imprimat” în creier în copilărie și adolescență. Și, da, mă surprind uneori gândind exact la fel. Dar am tăria (deocamdată) să nu le spun cu voce piticilor tare ceea ce gândesc. Sper nici să n-o fac vreodată.
    Iar copilului chiar i se fâlfâie de sacrificiile făcute de părinți. Așa și trebuie. Și o spun din postura de fost copil căruia i s-au reproșat chestii d-astea tot timpul.
    P. S. Tot n-au voie să-și vadă nepoții decât în prezența mea. Mi se pare nocivă apropierea de ei și dezaprob modul în care înțeleg ei “să facă educație”.

    Comentariu beton! Thumb up 62 Thumb down 8

  10. Eu am auzit asta toata copilaria mea: parinti despartiti de cand eu eram cat o lingura si o mama care mi-a spus mereu, dar mereu, cum s-a sacrificat ea sa ne creasca: mereu am incercat sa-mi aduc aminte cand am fost eu intrebata, si dc oi fi fost, daca vreau sa ma nasc… e cel mai sinstru lucru pe care il poate auzi un copil. Mi-am promis de atunci, si chiar am reusit, ca al meu copil sa nu auda asa atrocitate NICIODATA !!! Si azi, el stie ca este marea bucurie/realizare a vietii mele si cel mai important lucru pe care eu l-am facut pe aceasta lume… Si a primit si toate dovezile de afectiune pe care eu nu le-am primit niciodata…

    Comentariu beton! Thumb up 41 Thumb down 6

  11. Toate bune si frumoase pana cand vine acasa si-ti tranteste ca vrea telefon ca si a lui Matei de 1000 de euro, ca vrea adidasi de 100 de euro si tu vrei sa-l iei in brate si sa-i spui ca-l iubesti si il intelegi dar nu se poate ca … motive pot fi multe. Privirea care ti-o arunca in acel moment copil tau este, in traducere libera, nu mai pot eu de iubirea ta.😂

    Comentariu beton! Thumb up 33 Thumb down 6

  12. sincera sa fiu,eu nu am auzit asta de la parintii mei si le sunt recunoscatoare pt tot ce am in ziua de azi dar…sa nu credeti ca viata e asa usoara 🙂 Soacra-mea la 90 de ani nu uita nici macar o zi sa ne reaminteasca ce baieti buni a crescut ea si cum nu a mers in concedii decat prin sindicat(ca era mai ieftin) si cum manca si plangea cu gandul ca fi’su e’n armata si-s bat joc superiorii de el…da lasa ca le fac eu reclamatie…na…cred ca nimeni nu a scapat de ..eu te-am facut..eu te …
    Sper din tot sufletul ca nu cumva sa-mi fi scapat si mie vreo pasarica din asta de-a lungul vietii si sa-si aduca aminte si fii-miu la un moment dat.Si da…odata stiu sigur ca am renuntat la o pereche de pantofi szuuuper ca sa-i luam bicicleta

    Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 4

  13. O, da, sacrificiile nesolicitate cu care îți scot ochii, și care, prin primul an de facultate, căpătaseră o formă aparte: “Noi am făcut oricum prea multe pentru tine și am cheltuit prea mult, în comparație cu frate-tău!” (care frate e cu 5 ani mai mic)
    Și, desigur: “Noi ne-am sacrificat pentru tine, iar acum nu vrei să ne faci și nouă un nepot!”

    Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 5

  14. Da , exista parinti mai egoisti.. De exemplu,mama mea, imediat dupa ce m-am casatorit, (e drept atunci nu ramaneai cu bani de la nunta pentru un avans de imprumut bancar macar…) ne-a invitat sa locuim cu parintii ,la casa, la tara, aveam deja primul copil…Asa am ramas aici, a venit valul cu gradinite,scoli, navete la oras, al doilea copil…Tata bolnav, internari, ingrijire la domiciliu, pampers,carucior,etc..Inmormatare, flori, lacrimi..Mama e inca in picioare, copiii si-au luat zborul, nu aveam cum sa repet ceea ce au facut parintii mei cu mine,din dragoste dar si egoism..Sigur ca nu am voie sa-i judec, insa, macar am invatat ce nu e corect fata de copiii mei, nu i-am crescut pentru un pahar cu apa, la nevoie,cum au procedat ai mei..Si ei sunt singura noastra mare realizare, fara meditatii, fara rasfat, cu munca in vacante dar si distractie la Electric Castle, Untold, Neversea, ca si barmani, chelneri… Bine, incepand si ei cu Mario,FIFA..si nu Iphone, Huawei, Samsunguri…Ne vedem cam o data pe luna,vin din Cluj, de fiecare data facem o carte toti 5 (da, avem si o viitoare fiica,speram noi..), sau un ping-pong…Cel mare,amu ,la 25 de ani mi-a confiscat o chitara, l-a apucat abia acum,si de mici le tot cantam la ureche…Culmea, vrea si o paleta, va trebui sa rup una din colectie..Ne e dor de ei, dar nici o secunda nu i-am influentat(adica nu…direct..)in privinta viitorului lor, fiecare sa si-l asume pe masura posibilitatilor…Deocamdata,in Romania..Ma consider foarte norocos , ne sunam zilnic, fara insistente,cu invidie recunosc, tare as vrea sa fiu in locul lor…

    Comentariu beton! Thumb up 42 Thumb down 4

  15. Copil fiind, am trecut prin toată paleta de reproșuri. Este o provocare pentru mine să ofer adolescentului meu acum, ceea ce pot și nu mă refer doar la material, ci cea mai bună variantă a mea privind nevoile lui.
    Eu în schimb trebuie să fac echilibristică și nu uit sa-l intreb ce-si dorește, dat fiind faptul că îmi doresc pentru el să aibă libertatea pe care eu nu am avut-o și pe care el o are necondiționat. Asta e provocarea mea, să ofer doar când, cât și cum dorește și nu după cum consider eu că are nevoie.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 5

  16. Mi-am luat o valiză de reproşuri de felul arătat de tine, de la mama mea. Le-am meritat pentru că eram o pramatie şi jumătate dar nu am recunoscut asta niciodată.
    Dar, când am implinit 18 ani, mama m-a luat deoparte şi mi-a cerut să aleg, ori îmi cumpără un Alain Delon(eram mort după aşa ceva!) de la Orăştie, ori îmi ţine ziua şi pot să invit pe cine vreau eu. Am ales petrecerea. Au venit colegii, mama a pus pe masă un pachet de ţigări intreg şi ne-a spus că putem fuma dacă vrem-fuma şi ea!-, mi-a făcut cadou un vinyl cu Balada lui Ciprian Porumbescu după care alergam de mult timp, s-a dansat, s-a mâncat, s-a băut puţin, s-a fumat, etc. A fost o reuşita. Asta a fost în 15 Noiembrie.
    La Crăciun, sub brad, mă aştepta un pachet mare. L-am desfăcut şi mi-am adjudecat Alain Delon-ul! In acel moment cred că i-am iertat toate reproşurile făcute de-a lungul vremii, inclusiv pe altele viitoare! Mai târziu am aflat că făcuse un împrumut pentru a-l cumpăra, el costând 2.500 lei, la un salar de 800 lei, salar bun pe atunci.
    Deci, uneori părinţii chiar sacrifică câte ceva pentru noi şi doare puţin când nu ne spun dar aflăm.

    Comentariu beton! Thumb up 43 Thumb down 4

  17. Și maică-mea s-a sacrificat. Și acum îmi mai aduce aminte de sacrificiile ei. O cred că i-a fost greu, dar niciodată nu i-am cerut marea cu sarea, pentru că știam că nu se poate.

    Cea mai bună chestie pe care am auzit-o a fost: tu, părinte, să faci totul să fii fericit. Nu trebuie să trăiești PRIN copilul tău pentru că fiecare are fericiri diferite.

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 3

  18. Pe la vreo 19 ani (eram in facultate) tata a renuntat sa-mi mai zica pe nume. Imi zicea “trantor” pentru ca mergeam la facultate si nu lucram. Vorbea cu mama (de fata cu mine) si ii zicea “iau uite ce masina si-a luat Vasile, ca lucreaza si el si fetele lui si se duc si la facultate; al nostru de ce nu face asta?! De aia nu ne-am luat noi masina”.
    In liceu eram cel mai bun din clasa, nu am facut niciodata meditatii, la facultate intrasem al doilea si am fost bursier.

    Toata adolescenta mea a fost un “razboi” continuu cu mama. Toate frustrarile ei venea si le arunca pe mine, intr-un fel sau altul. Cand nu se certa cu tata, gasea un motiv sa ma certe pe mine (orice; chiar si cand treceam prin fata ei si se uita la televizor).
    Ajunsesem pe la vreo 16 ani sa nu mai vorbesc cu parintii mei. Veneam acasa de scoala, scriam, invatam si dormeam. Daca ma intreba ceva, raspundeam cu da sau nu si plecam. Lucrul asta a tinut ani buni 🙁

    Noi, ca familie, nu am aratat niciodata afectiune unul fata de celalalt.

    Comentariu beton! Thumb up 44 Thumb down 8

    • Sper ca acum esti bine!

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 5

    • Au ramas urme care s-au reflectat mult timp in comportamentul meu. Timiditatea, neincredere, teama, interiorizare, mereu in defensiva, imposibilitatea de a stabili conexiuni cu cei din jurul meu si poate multe altele.
      Plus multe oportunitati pe care le-am ratat din cauza comportamentului meu. O parte din ele am reusit sa le corecteze, altele inca sunt acolo discret.

      Nu discutam cu nimeni legat de problemele mele pentru ca imi era rusine.
      Ma simteam vinovat, desi nu stiu in ce masura era vina mea.
      La psiholog nu am fost niciodata. Cred ca tot de rusine.

      Cred ca ceea ce m-a salvat a fost faptul ca m-am tinut de scoala.

      Acum am si eu o familie cu doi copii mici si nu vreau sub nici o forma sa repet greselile parintilor mei.
      Cred ca in momentul asta le ofer lor ce n-am avut eu: afectiune si suport.

      Comentariu beton! Thumb up 26 Thumb down 3

    • Te inteleg perfect Valentin.La fel m-am straduit in scoala sa obtin rezultate si mai apoi sa urmez studii superioare chiar daca familia ma considera o cauza pierduta si oricum nu aveau multe ambitii legate de viitorul meu.
      Totul a capatat alt sens atunci cand am iesit din mediul familiei, cand lucrurile au depins de mine am evoluat fantastic de bine.
      Intr-adevar nu toti parintii stiu ce e mai bine pentru copii lor, unii sunt chiar toxici, dar restul adultilor refuza sa creada asta.
      Total deplasat este ca cei care n-au sadit dragostea la timpul potrivit astepta acum sa fie iubiti, apreciati etc doar pentru ca sunt parinti.
      Asadar parerea unui adult care in copilaria a avut lipsuri materiale si emotionale: lipsurile emotionale dor cel mai tare, pentru cele materiale m-am ambitionat si mai tare.
      Important e ca mi-am revenit si ca nu voi perpetua astfel de comportamente.Totusi ma gandesc la cei care s-au lasat doborati de anturaj si mai apoi au fost criticati de aceiasi parinti neiubitori.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

  19. Mie, toată viața, mama mi-a repetat povestea despre cum nu m-a dorit și n-a putut să facă avort. Nu cred că realiza cum mă afectează pe mine.
    E greu să-ți găsești echilibrul când ai copiii tăi. Să nu te duci în extreme.

    Comentariu beton! Thumb up 37 Thumb down 5

    • DUMNEZEULE…..groaznic….chiar sa fi fost asa trebuia sa o tina ptr ea

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 4

    • Anouk, sondajul meu ochiometric e că oamenii acelor vremuri nu prea voiau copii. Mai toată generația noastră e nedorită. Eu am înțeles asta și nu m-a afectat. Drept e că acest adevăr a fost ținut ascuns de ai mei. Dar se vedea cu ochiul liber că am fost o întâmplare. În 1964 totuși se putea avorta, decretul a venit un pic mai târziu.
      E greu cu echilibrul, tare greu! Ia partea bună a lucurilor: că ești pe lume, pe această minunată lume! 🙂
      Mama ta nu a înțeles că te afecta! Ia partea bună: că ți-a spus adevărul. Puțini oameni spun adevărul. Cei mai mulți mint. Mint și se mint.

      Comentariu beton! Thumb up 26 Thumb down 5

    • @GMT, N-am considerat că mama îmi spunea asta cu răutate. Am luat-o ca pe un fapt. Doar când a apărut fii-mea mi-am dat seama cât de multe aș vrea să fac altfel decât au făcut părinții mei. De-aia mi s-a părut greu să găsesc un echilibru.

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 3

    • Anouk, oribil…. aceste lucuri te marcheaza pe viata….iti fac deranj in soarta, oricat de puternic ai incerca sa fii…

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 5

    • Anouk, eu cam toată viața am vrut să fac altfel decât au făcut părinții mei dar, culmea culmilor și paradox curat, sunt judecabilă și criticabilă și eu.
      Aveam cam 19 ani când am întrebat-o pe mama cine a pus-o să mă aducă pe lume. Acesta este falimentul părinților: această întrebare supremă. Mie copiii nu mi-au pus-o. Dimpotrivă. I-am născut în 1985 respectiv în 1987. Eram foarte tânără și complet dusă cu pluta. Tatăl lor biologic, și el. Toată lumea care citește blogul ăsta cam știe cam cum rămâne o femeie însărcinată. Biologie pură. Sentimentele, visele, iluziile …sunt aiurea pe la 20 chiar 30 de ani.
      Anouk, în acei ani NU se putea avorta. Și totuși multe colege, studente, avortau. Foarte multe. Eu nu am avortat. Așa am simțit eu. Și eram o atee perfectă. 🙂 Viața omului, dacă o iei la bani mărunți, depinde de iluzii, de legi, de sentimente, de inconștiență, de educație, de jdemii de valori dar care se reduc fix la doi oameni , un el și o ea care într-o perioadă fertilă și-o pun și apoi soarta sau Dumnezeu decid ca tu ființă umană să ieși la lumină.
      A fi sau a nu fi? A fi, absolut! Indiferent că părinții ne vor ori ba.
      Aș fi curioasă așa…în teorie…ce ar fi făcut mama ta mai bun fără să te fi avut pe tine? Eu fără să fi avut copiii mei- cu toate milioanele de probleme- nu aș avea nimic bun. Ei sunt ochii și urechile mele. Plămânii, rinichii, inima.

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

  20. Copilul a venit neplanificat,cum s ar zice chiar din dragoste,nu pot zice ca ne am bucurat foarte tare pentru ca eram destul de tineri,24-25 si fiind inca in facultate ,speriati rau de cum vor reactiona parintii nostri si chiar nu au reactionat prea bine doar ca asta mai mult ne a incapatanat ca sa o crestem singuri fara ajutorul lor.Nu am vazut o nici o clipa ca pe un sacrificiu ci ca pe o bucurie care ne lumina casa cu rasul ei,cu prostioarele ei,cu mirosul ei de parfum si de tot felul de creme cand devenise domnisoara.Cand a plecat la facultate am stiut ca trebuie sa o lasam sa zboare desi multi ne spuneau aveti una singura si ati trimis o departe de casa.Mereu am incurajat o sa si urmeze visele si sa faca ce i doreste inima.Vorbim aproape zilnic la telefon ,daca nu sunam noi ,ne suna ea sa intrebe cum ne a fost ziua ,ne vedem destul de rar ,o data ,de doua ori pe an,ea are viata ei si trebuie lasata sa si o traiasca asa cum si noi avem viata noastra.Apropo,nu ne a cerut niciodata sa i cumparam nu stiu ce lucrurirextravagante ,chiar ma amuzam cu sotul odata gasindu i o scrisoare catre mos Craciun …era extrem de modesta ,cerea nu mai stiu ce dulciuri preferate care oricum le avea zilnic.Pe total,cred ca am facut o treaba buna ca si parinti fara sa pretindem ca ne sacrificam ,acum am facut un pas ,doi in spate dar ea stie ca suntem aici ptr ea atunci cand o cere si de cate ori ar cere ptr ca parinte nu incetezi a fi niciodata.Copilul nu l faci ptr tine ,ca sa ai un pahar de apa la batranete.copilul il faci ptr a l lasa sa se bucure de lumina,soare si tot ce face viata frumoasa.

    Comentariu beton! Thumb up 44 Thumb down 5

  21. Pfff, și mă pregătisem să dezbatem niște politică azi.

    Copii&părinți&relații?
    A trebuit să cumpăram dozator de apă pentru că am realizat că deși ne doream să-l facem săgeată pe copil (adică, adu-mi și mie un pahar cu apă, să se soldeze cu nor pe praf în urma lui), n-avem nicio șansă. E mai comod și mai leneș decât noi.
    Iar partea asta cu sacrificiul n-o înțeleg deloc.

    Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 6

  22. Nu-i deloc ușor să crești copii! Pe timpuri mai veneau și din întâmplare, nedoriți, neiubiți și era provocare pură să-i crești. Nu erai tu bine crescut și iubit, cum să iubești și să crești o ființă umană? Habar n-ai cum…Mai pui mâna pe o carte, te mai ajută câte cineva dar în mod sigur copiii te vor lăsa corigent la câte o materie.
    Sigur că faci sacrificii ca părinte! Mai multe mamele decât tații. Mai rupi de la gură dacă ești sărac, îți lași la o parte visele, mai suporți lângă tine pe câte cineva pe care nu l-ai suporta altfel…Uneori divorțezi tocmai pentru copii și iese, poate, și mai rău. Sacrificiile sunt cam de două feluri: din dragoste și din conștiință. Alea din dragoste le duci ușor. Alea din conștiință un pic mai greu. Te aștepți ca copilul, crescând, să ți le înțeleagă, să te respecte, să te iubească dar nu e mereu așa.
    Eu mai urmăresc conferințele Părintelui Constantin Necula pe youtube. Lui îi place mult să răspundă la întrebările oamenilor și o face tare bine! Odată a răspuns cam așa: mai lăsați-vă părinții în pace și nu-i mai judecați atât! Încercați să-i înțelegeți! Nu au fost perfecți. Să vă iasă din cap că părinții pot fi perfecți! Faceți voi mai mult pentru copiii voștri! Fiți voi mai buni, mai iubitori!
    Amin!

    Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 5

  23. Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 4 Thumb down 23

    • Zău, ți se pare așa o chestie tare să ai o problemă medicală, să te chinui să rămâi însărcinată?
      Pentru că într-o astfel de situație poate fi chinuitor să ți-o tragi, pentru că scopul e diferit.

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 6

    • @aradean Stii ce inseamna infertilitatea?
      Daca nu, iti pot spune eu: 30000 euro cheltuiti pentru 8 FIV in incercarea de a face un copil. Si nu e un moft, au apelat la solutia asta pentru ca exista niste cauze medicale. Intotdeauna cand sarcina, respectiv copilul, nu apare natural si usor, exista cauze medicale.
      Noi ne-am permis banii astia, altii nu. Inca nu am reusit. Unii nu reusesc niciodata si raman cu viata sacrificata.
      Asta nu inseamna ca trebuie reprosat copilului ceva. Sunt total de acord cu ce scrie in articol. Dar comentariul tau m-a deranjat enorm pentru ca de cativa ani eu si sotul meu suntem cei care ne CHINUIM la propriu sa facem un copil.

      Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 5

    • @Angela :
      Nu am facut si nu voi face misto de nimeni care e bolnav! Indiferent de boala de care sufera! E crud!

      …scuze daca te-am facut sa te simti aiurea! …nu ma refeream la cei ce intr-adevar au o problema medicala! Poate nu cunosti “dive” si “divi” care se “chinuie” zilnic, saptamanal si tot nimic! E zilnic postata pe Facebook stradania si lipsa de rezultate!

      In fine it was just a misunderstanding! Sorry again!

      Comentariu beton! Thumb up 29 Thumb down 3

  24. Dacă se intâmplă toate astea și aduni reproșuri, esti prea egoist pentru banul investit in copil. Ai și obligația morală și materială să i oferi necesarul. Dacă se intâmplă să ti dea in cap mai tărziu, tot tu esti vinovat, pentru educația primită.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 9 Thumb down 3

  25. “Pentru că, da, ăsta este singurul lucru pe care un copil îl așteaptă de la parinții lui: iubire necondiționată”. Fiică-mea este la facultate la Timişoara.
    Ai auzit fiică-mea ? luna asta o să-ţi trimit toată dragostea mea 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 37 Thumb down 6

    • În sacoșă de rafie sau pe card? 😜😜

      Comentariu beton! Thumb up 25 Thumb down 5

    • @Ionuţ, cashcavalul pe card, jniţelele şi chiftelele cu sacoşa de rafie 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 3

  26. Cazuri si cazuri, uneori e greu de gasit echilibrul, nu toti copii sunt la fel, la fel cum nici parinti nu sunt la fel, fiecare judeca asta prin prisma a ceea ce a trait/traieste
    Am fost ultima odrasla a familiei(ultimul insemnand nr 6), nu am apucat sa reprosez parintilor mei mai nimic(tata isi facea hartiile de pensionare din mina cand eram de cateva luni in leagan), dupa mina munca in CAP, la 6 cam trebuiau multe 😀, nu prea au avut timp de mine/noi, ajungea tarziu acasa, o tura prin gospodarie si apoi cadea la somn, nu am apucat sa le fac reprosuri
    Cu ala micu(are 26) mai avem uneori ceva discutii, il mai avertizez uneori despre greselile mele(ca tanar) de cele mai multe ori pt ca il vad ca le face si el(imi seamana in privinta asta) si parca nu ai vrea sa iti vezi odrasla facand aceleasi greseli ca tine, daca vrea sa asculte sfaturile e foarte bine, daca nu mai tarziu va reflecta la cele spuse de mine

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 4

  27. Stai sa vezi ce frumos este cand spui ca nu-ti doresti copii, tocmai pentru ca nu simti ca esti in stare sa faci aceste “sacrificii”. Cum iti explica lumea ca practic faci umbra pamantului degeaba si cum la batranete o sa te napadeasca regretele. Asta doar pentru ca vrei sa eviti sa ajungi sa-ti versi toate frustrarile si neimplinirile in capul unui copil facut de dragul presiunii sociale.
    E o experienta de neegalat!

    Comentariu beton! Thumb up 35 Thumb down 10

  28. Dacă în copilărie nu ți s-a spus mäcar o dată: “Eu te-am făcut, eu te omor!” e clar: ai fost adoptat!
    Vine week-end-ul și plouă iar Vasilescu dă cu existențiale în noi. Nu e corect.

    Comentariu beton! Thumb up 32 Thumb down 6

  29. “Nu te-am vrut, Ceauşescu, credinţa, părinţii, soţul m-au forţat să te păstrez şi a TREBUIT să mă sacrific!” ar avea ceva logică, dar pruncul n-o făcut cerere să se nască, i te poţi plânge, în măsura în care este normal să încarci un copil cu aşa ceva, dar nu-i poţi scoate ochii.
    Tu îi eşti dator, nu el, ţie.
    Aaaa, încă o chestie, râd cu sughiţuri când văd părinţi plângându-se de propria creaţie, fă-ţi nene loc de dat cu capul, ai parte de fix ce-ai creat.
    Părerea mea.

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 5

    • Aicea ai dreptate, asa e , tu ai facut copilul , ai obligatia sa il cresti, el nu are obligatia sa iti fie recunoascator. Daca intelegi asta ca si parinte atunci este ok pentru toata lumea.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 4

  30. Aoleu!
    Tocmai ce mi-am adus aminte de o fază tare. Vine fii-miu într-o zi și ne-o trântește fest:
    – Aștept să îmi spuneți că sunteți bogați și nu trebuie să muncesc!
    -Vise, flăcău, treci la muncă, bmw-ul ăla pe care ți l-am luat cu sacrificii, trebuie recompensat. Hamac în Bahamas, scrie pe mine! Și ia un pix să notezi ce vrea taică-tu 🤣

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 5

  31. Ionut, nu cred ca anii incepand cu 94′ sunt paleolitic, cand deja existau diverse pe piata, inclusiv oaaau, calculator, jocuri pe tv etc.
    Nu stiu ce ai fi preferat tu, insa eu cu siguranta as prefera ca un copil sa faca lucruri adecvate varstei lui, nu sa ii împui capul cu enspe mii de activitati facute cu strainii, prin asta eliminand formarea unor legaturi afective cu parintii, doar pentru ca e mai usor sa il trambalez acolo si sa scap de o grija!
    Karate am inceput sa fac de la 12 ani si l-am practicat ca sport de performanta timp de sase ani si am luat destule medalii, ce sa vezi, sporturile se practica de multi ani in Romania, probabil oi fi auzit de cati sportivi premiati aveam in “paleolitic” asa cum ii spui tu.
    Calculator am avut foarte tarziu si crede-ma ca ma descurc extrem de bine cu tot ce inseamna gadget-uri, chiar daca nu am avut DELOC in copilarie. Cator copii crezi tu ca le foloseste o tableta sau un telefon pus in mana de cand au trei, patru ani ? Ca eu tare multi am vazut care in afara de retele de socializare si YouTube nu stiu nici macar sa foloseasca Google asa cum trebuie si multi scriu atat de prost ca mira-m-as daca nu s-o inventa un nou dex. Asta e doar o scuza, din nou, folosita pe pretext ca vezi Doamne sunt alte vremuri si trebuie sa fie si copilul in pas cu ele, cand de fapt e mult mai simplu ca sa iti poti tu vedea de propriul tau telefon, meci, pc, samd.
    Faptul ca ei iti rad in nas de la nu stiu ce nivel de joc de rahat, din nou te priveste strict pe tine ca parinte ca l-ai lasat sa inteleaga ca aia e o activitate de preferat in locul alteia care chiar sa ii dezvolte mintea intr-un mod complex facuta impreuna cu tine.
    Pana una alta eu n-am probleme cu nici un fel de consola pentru ca oau, daca nu ma prind cum merge, presupunand ca e ceva tehnologie extraterestra, o iau putin pe logica si ii dau rapid de cap. Spre deosebire, repet, de multi dintre ei, care daca nu stiu sa foloseasca un gadget, o iau la nimereala si apasa haotic pe butoane pana se intampla ceva. Pentru ca lor li se pun in mana de catre parinti, dar extrem de putini isi bat capul sa le explice una alta, ce face aia, de ce, de ce nu invers samd, in asa fel incat sa ii starneasca o curiozitate mai presus de a apasa ca o maimuta niste butoane, pentru ca mai tarziu chiar sa ajunga, POATE, sa aiba o cariera in domeniu.
    Despre after-school, cred ca nu stii situatia si nu stii in cate se freaca menta la greu, elevii stau cu telefonu in mana, profesoara isi ia banul si toti merg acasa fericiti. Dar macar e parintele odihnit sa poata face bani sa poata plati after-school-ul.
    Daca tie ora 4 jumate ti se pare juma de zi libera in conditiile in care esti plecat de la ora 6 de acasa, felicitari, mie imi suna a 10 ore din 12. Dar fiind ore din paleolitic probabil ca erau mai usoare, mai ales cand vorbim de munca intr-un mediu cu sute de angajati, unde sa lucrezi cu tabele cu bani ale unei fabrici intregi, vreo 50 de persoane fiind intr-o sala imensa cu abur, fel de fel de masinarii ce produceau un zgomot continuu si alte conditii minunate care sigur nu se compara cu un birou cu maxim sase, sapte persoane, ac, sala de masa etc. Numarul de ore sunt tot alea, difera orarul in sine, da oboseala nu tine cont de asta.
    Traficul o fi fost mai lejer, dar asta nu ajuta cu nimic cand aveai de batut Bucurestiul cu treij de kile in spate si sa schimbi enspe mijloace de transport, dupa care sa lucrezi, dupa care sa te intorci cu aceleasi treij de kile in spate cu aceleasi enspe mijloace de transport. Dar fiind paleolitic oamenii erau mai altfel, deci nu se resimteau.
    Cat despre lasat copilul singur acasa, eu cat erau ei la munca citeam, ma uitam la desene, incredibil, dar aveam posturi cu desene si chiar tv color si mergeam la alti copii acasa si ne jucam. Cu alte cuvinte relaxare, nu un proces continuu de invatare a x activitate dupa activitate, dupa orele de scoala si teme. Dupa aia se mira toti ca vai ce stresati sunt copiii de azi, pai mai sunt lasati sa fie copii?
    Curios cum tu crezi ca viata din anii 80-90 era mai usoara pentru parinti in conditiile in care nu aveau masini de spalat, roboti de bucatarie, microunde, masini personale sa care cumparaturile si sa mearga sa rezolve diverse, mancare semi preparata, nu pizza comandata cand n-ai chef de gatit, salariile erau alea care erau, se lucra mult in ture, exigenta era mult mai mare la locul de munca, mai ales ca existau si multi sifonari, deci nici vorba de cafelute la birou si tigara cand vroiai si cu toate astea, generatiile noastre au ajuns in mare parte cu locuri de munca extrem de bune si apropo multi, multi it-sti crescuti in acel paleolitic, oare cum or fi reusit? Uitandu-ma in online si vazand noile generatii (in general) in ce hal scriu si ce subiecte de interes au, chiar ma bucur ca am cules frunze si am citit cand eram mica si ca ai mei au reusit sa treaca peste oboseala ca sa ma indrume in viata si nu au considerat necesar sa ma lase pe mana altora ca sa fie ei mai odihniti.
    Au facut copil au stiut ce inseamna, iar daca cei din ziua de azi sunt obsedati sa isi tina copilul intr-un hei rup continuu, ce necesita bani multi, asta e pentru ca asa aleg ei si e un cerc vicios ce are ca pret de fapt un singur lucru ce nu se cumpara cu bani: timpul petrecut cu copilul.
    Dar nu e nimic, peste ani, altii vor scrie ca “mama cu tata nu au avut timp de mine, credeau ca imi place sa merg la lectii de pian si japoneza, dar eu as fi preferat doar sa fi mers in parc impreuna, doar ca mi-a fost rusine sa le spun, ca ma simteam obligat sa le fac pe plac”.

    Comentariu beton! Thumb up 28 Thumb down 14

    • @Io mi’s, eu zic să te hotărăști la “a vrea” sau la “a voi”, verbul “a vroi” nu există. 😉

      Altfel, încearcă să scoți nasul din lumea ta și să te uiți cu atenție în jur. Există copii, deloc puțini, care la 12-13 ani construiesc și programează roboți, de pildă. Îți garantez că nu au ajuns la performanțe de genul ăsta culegând frunze în parc. E necesar un echilibru între joacă și activități extrașcolare fără îndoială, dar închistarea asta în trecut nu duce la nimic bun.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 12 Thumb down 18

    • Anii ’94 au fost acu’ 25 de ani. Sunt paleolitic, în plm! Suntem in 2019!!!
      Înțelegi diferența între “mă trezesc la 5 ca să ajung la muncă la 6” și “mă trezesc la 5 ca să ajung la muncă la 8”? Dacă ajungea acasă la 4 după-amiaza, se culca la 8 cu găinile? Nu tot la 10? Prinzi diferența între “ajung acasă la 4 și mai am 6 ore până la 10 ca să mă ocup de copii și treburi” și “ajung acasă la 7 (dacă am noroc) și mai am doar 3 ore ca să fac asta”?
      After? Ai auzit pe undeva de aia cu telefoanele și statul degeaba și ai convingerea că așa se întâmplă? După 3 ani de after, la 2 diferite, și cu o grămadă de prieteni care au copiii la after, pot zice eu că nu e deloc așa. Nu mai intru în detalii, probabil televiziunile și ziarele sunt mult mai convingătoare decât mine. Ciudat, dar al meu nu prea a avut voie cu telefon sau tableta la after, a avut întotdeauna temele făcute și a învățat o grămadă de chestii intersante pe care nu le-ar fi învățat dacă l-aș fi ținut cu mine acasă să facă treburi casnice și să numere castanele prin parcuri.
      Mersul în parc și alte activități cu părinții. Vezi ce zice @didina mai sus de echilibru. Cărui copil îi place, în plm, să își petreacă tot timpul cu adulții sau singur “citind și ascultând la pick-up”??? Nu înseamnă să nu te intereseze soarta lui, nu înseamnă să nu-ți petreci timpul cu el, dar….copilul se simte bine printre copii. Se joacă mai bine cu copiii decât cu părinții. Și nu, nu cred că există vreun copil care să reproșeze ce zici tu în ultimul paragraf. Decât dacă e deosebit de ciudat și cu probleme la mansardă. Cât, dracu’, să te tot plimbi cu părinții prin parcuri și să joci jocuri cu ei, niște adulți învechiți, când sunt atâtea lucruri mișto de făcut pe lumea asta cu cei de vârsta ta, într-un mediu potrivit pentru vârsta ta?
      Iar aia cu scrisul corect la noua generație de gadgetiști…. Cred că generațiile astea, așa analfabete cum par, știu ce vor și cum să obțină ce vor mult mai bine decât au știut ăștia care scriu corect în limba română.
      De aici și încremenirea asta în trecut pe care continuăm să o trăim: o generație care știe să vorbească și să scrie corect în limba română… Și doar atât, nimic altceva, zero, blank, nada, nothing… Lasă că “analfabeții” ăia cu gadgeturi s-ar putea să ne scoată din încremenire, că ăștia mai bătrânii au rămas cu culesul de frunze prin parcuri.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 22 Thumb down 17

    • Au mama, daaa, din sute de mii de copii ai 1000 care fac robotica si raman alte sute de mii care stiu sa dea cu des’tu pe tableta si sa asculte selly, lino, abi si alti ratati ai generatiei in timp ce baga “fmm ba flexato care estd” “de ce lai facut asa cui nu va place datimi mie subrscirbe” in comentarii. Atata va place sa va inflamati aiurea cand stiti prea bine ca aia care ies OK sunt EXCEPTII! Si mai bine didino scoate tu capul in lumea reala si uita-te cati analfabeti sunt si cati zombificati care se duc la interviuri in slapi si pantaloni scurti. Pe aia multi nu ii vezi nu? Alegi exceptiile ca sa te simti optimista. Bravo. Cat despre corectura, mersi, mare greseala am facut intr-adevar, am auzit ceva in cer crapandu-se si nu stiam de ce.
      Ionut, nu are rost sa mai discut atata timp cat tu o tii cu acel aer de superioritate de trei lei pe langa faptul ca practic imi jignesti atat parintii cat si pe mine indirect, a doua oara.
      Bazeaza-te tu pe gandirea ta moderna ca intr-adevar se vede in cum merge tara de bine cat multe fac noile generatii, alea care stiu ce vor, noroc ca am plecat de acolo ca nu mai faceam fata la atata inteligenta si bun simt din partea lor.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 17 Thumb down 12

    • @Io mi’s, mereu ești așa ăăă… realistă, cu mâinile-n șolduri? 🤣 Mare noroc ai c-ai plecat. Mare. Te-ar fi făcut ăia varză la cap.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 14

    • @Io mi’s
      Degeaba vrei ca parinte sa il scoti din trend-ul butonarii atata timp cat in foarte multe scoli ( din ce in ce mai multe ) temele nu se mai dau la sfarsitul orei ci se trimit ulterior pe grupul de whatsup al clasei!
      Deci….cine nu are mobil sa-si cumpere, altfel merge cu tema ne efectuata, pentru ca aceste teme sunt de genul poze cu fise de lucru, nu se pot da ca pe vremuri – pagina x exercitiul 1,2,3,7
      Sunt si profesori care isi tin orele cu ajutorul gadget-urilor si testeaza copiii online, conectandu-se la platforme create special, copiii raspunzand acolo întrebărilor din lectie puse de profesor si primind punctaj instant ( da! In scoli de stat! Si nu unele de fite ).
      Asa ca oricat am vrea sa fugim de tehnologie, nu prea avem cum!

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  32. Vasilescule, ‘ti-ar pixu al dracu’ ca mi-am rememorat toata copilaria azi!

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 2

  33. Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 14 Thumb down 24

    • Boss, felicitări. Nu mai văzusem de ceva vreme un comentariu atât de idiot și analfabet.

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 7

    • Nu prea ești bine crescut, foarte urât vorbești. Tot așa te porți și cu bătrânii acestei țări? Care au muncit să aveți voi de toate . Rușine.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 13 Thumb down 15

    • Așa e, nu sunt. 😀

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 3

    • Așa, @Anom, bine punctat. Datoria copilului este să-și crească părinții, nu invers, corect?
      Mânca-mi-ați pwla de boșorogi comuniști cu mentalitate de anii ’50!!
      Și am încercat să fiu delicat în exprimare.

      Băi, @Mihai, cum mai trece o zi, cum se mai activează câțiva nebuni. 🤣🤣

      Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 7

    • V-a doare adevarul cand este spus in fata . Si mai si jicniti oameni ca nu stiti sa va cresteti copii.Rau a mai ajuns neamul asta .

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 17

    • Io zic așa: fiecare să-și ia copiii si să se ducă la scara lui. Că încep să arunc cu borcanele de zacuscă pe geam.

      Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 3

    • Care mă? Boșorogi o să fiți și voi. Azilul o să vă mănânce, asta meritați. Că asta o să se întâmple. Cresteti copii numai cu pretenții aiuristice, marketing, manageri, fitze de baștani, pe bani voștrii. O să primiți un șut în c@r, la momentul potrivit, de nu o să aveți aer.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 12 Thumb down 13

    • @Eleno păi nu stă fratele tău, în ploaie, să prindă borcanele alea. #facoricepentruzacuscă 🥰🥰🥰
      PS. Dar cum mă fwte o lene cred că îți dau adresa să le trimiți printr-un porumbel călător la mine.
      #sepoateșimaileneșcabăiatulmamii 😁😁😁
      @Anom nu știu cum să zic dar uneori mai sună mai bine azilul decât un pahar cu apă. Și când spun asta am un exemplu văzut cu ochii mei în gând

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 4

    • Ionut sigur o mai ai? Ca dupa cum te exprimi mai sus, pare ca ti-ai cam pierdut-o… Probabil de acolo si inversunarea cu care raspunzi.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 11

    • @Io mi’s, ți-o arăt p-a mea dacă mi-o arăți p-a ta. 🤣
      Și ia mai du-te și tu în pwla mea, că nu ți-am jignit părinții și nici pe tine. Dar te pot jigni acum dacă îți zic că generația părinților tăi (și ai mei), și, de asemenea generația ta (și a mea, de asemenea) este de vină pentru halul în care se află țara. Cine, pwla mea, conduce țara și a condus-o în ultimii 30 de ani? Adolescenții și tinerii cu gadget-uri? Cine, pwla mea, votează comuniști, securiști și imbecili de 30 de ani? Ăia cu gadget-uri sau ăia care ascultau la pickup prin anii ’90? Ai habar că cineva născut în anul 2000 abia anul trecut a avut drept de vot? Ce, plm, suferi de retardare cronică, de ai probleme cu aprecierea timpului? Ba zici că anii’ 90 au fost ieri, ba ai impresia că au fost acu’ 100 de ani, și că de vină pentru tot sunt ăia care abia se nășteau atunci!
      Și, da, de obicei când cineva întrece măsura, am obiceiul să-mi bag pwla. Sau ce, ori te-ai recunoscut printre boșorogii comuniști pe care îi înjur mai sus? Înțeleg din ce scrii că nici măcar nu ești în țară. Și vii să-mi dai mie lecții? Ia hai sictir!

      Comentariu beton! Thumb up 18 Thumb down 11

    • Pă doamna sau pă domnu cu familia o/îl/îi (salut, anduțo!) să vie la mine supt balcon. Am ceva pentru el/ea/ei.

      @Aline, tu stai pă craca ta. Esti băeat salon.

      Comentariu beton! Thumb up 16 Thumb down 5

    • Doamna Elena santem familie si multumim pentru oferta dar nu putem s-a primim nimic .Noi avem tot ce ne trebuie , poate il ajutati pe domnul care asteapta in ploaie sa nu raceasca. O s-a ne rugam pentru sufletul frumos care il aveti , va citim demult. Fam Draghici

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 6

    • @Familia, îmi plac familiile care se iubesc foarte mult, deși a trecut ani peste dînși. Emanați asta din ce scrieți. Așea me-am dat seama. Și mai ales că vaț-i dat seama de sufletul meu. Asta e chiar așa, cum sa zic? Așa.
      P scriptum d-ăla: Nu vă supărați că întreb, mi-a scris doamna sau domnu?

      Alt p d-ăla (p de la pwlă): domnu să stea în ploaie cât vrea. Că io i-am zis deja să stea pe craca lui. Ce suflet frumos aveți că vă gândiți la alți oamenii.

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 5

    • Salut, Elena! *el/ea/ei/ele, că Teo nu e doar nume de domn. 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 3

    • Doamna Elena multumim . Suflet frumos la suflet frumos trage sa stiti.Si domnu Mihai are suflet frumos chiar daca uneori vorbeste urat , ca dumneavoastra. Noi nu folosim cuvinte urate ca nu e frumos.
      Doamna scrie si domnu se uita , ca noi ne impartim toate treburile in familie.
      Fam Draghici

      Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 4

    • @Anduța, 😂😂. Vrei să intri în grupul nostru de oameni frumoși cu suflet frumos, este?

      A răspuns doamna Anca că ea scrie și domnu se uită. Teo e domnu. Doamna e Anca. Draghici e familia.

      Comentariu beton! Thumb up 20 Thumb down 5

    • @doamna Puia, vă rog să-mi scuzați limbajul. Vreau să mai scrieți pe blog, pentru că simt că mă pot îndrepta dacă mă corectează oameni așa frumoși ca dvs. Mai ales că și ei îmi doresc macsim să mă îndrept.
      Salutați-l și pe dl Șișu din partea mea și vă doresc iubire maximă și sinceră.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 11 Thumb down 7

    • Elena, aș cam vrea eu, dar nu m-aș potrivi, așa că mai bine pas. Dar tot te voi ajuta de la distanță, la cerere/interpelare pe bază de salut, să ajungi să stăpânești perfect arta slash-uirii.
      😛

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 3

    • @Eleno în dicționarul meu băiat asociat cu salon înseamnă descurcăreț, dar am căutat pe net și cică ar însemna și persoană dispusă să dea mită pentru a-și atinge scopul.
      Am plecat pe scara mea poate găsesc o vecină dispusă să facă share la un borcan de zacuscă ca să bag ceva la abataj.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 2

    • Ionele, inchei discutiile, daca le pot spune asa, ca mi-e mie rusine de altii de pe aici. Ceva ce tu cu siguranta nu stii ce inseamna, deh, bunul simt e ceva paleolitic cu adevarat pe cale de disparitie. Da poate inveti si tu ca nu e ok sa injuri ca la usa cortului, ori daca atat te tine materia cenusie… Da-i inainte.
      Cat despre plecat, da am plecat si din cauza astora extrem, extrem de multi ca tine, cu idei fixe si care cred ca tot ce a fost inainte automat e prost si au impresia ca au inventat ei roata, dar asta nu inseamna ca nu am dreptul sa comentez si ce sa vezi o sa si votez, asta ca sa dormi linistit ca nenorocitilor plecati le pasa de tara si tot romani raman indiferent ca le convine unora sau nu, oricat si-ar baga-o in stanga si in dreapta.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 10 Thumb down 11

    • Hopa! Avem trolleri proaspeți 🙂 Anom și familia aia cu nume lung și mixt (mi-e lene să-l citesc, dar să-l mai și scriu).

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 3

    • @Io mi’s, mi se rupe de părerea ta despre ăștia ca mine, de motivele pentru care ai plecat și dacă o să votezi sau nu.
      Închei și eu discuția, nu înainte de a-ți spune că “Ionel” poți să-i zici lu’ mă-ta. Le-am mai zis și altora care au avut nesimțirea de a crede că îmi pot zice cum vor ei. Numele meu este Ionuț. Măcar eu îmi dau numele. Cei care îmi spun altfel aici, îmi spun fiindcă le permit eu și fiindcă au o anumită relație cu mine.
      Ceilalți, printre care și tu, care mi se adresează altfel decât cum apare în dreptul comentariilor mele, sunt doar niște neamuri proaste care au impresia că am păscut vacile împreună. Asta apropos de bunul simț pe care evident că l-ai învățat tot în anii ’90 pe care îi regreți.

      Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 4

    • Bah, chiar esti retard.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 2

  34. ”Mi-am sacrificat tinerețea și cariera ca să le cresc pe ele și, uite, nici măcar nu mă ascultă”. Doar pe-asta mi-o amintesc acum, enunțată de o mamă a două fete undeva anul trecut. Ea de vârsta mea, fetele de vârsta copiilor mei, nu m-am enervat sau ceva, doar mi s-a părut foarte dezarmant, descurajator, trist și secător de energie ca o femeie-mamă să gândească și să se simtă așa. Expresiile din articolul de azi eu o să le încadrez în același registru și, note to self, să fac bine să continui să nu le aud prea des.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 9 Thumb down 4

  35. Hidden due to lowcomment rating. Click here to see.

    Lumea zice că aberezi. Thumb up 3 Thumb down 16

  36. Am să-l parafrazez pe marele cântăreț național Ștefan Hrușcă care a compus o melodie cu versurile și mai marelui poet național Adrian Păunescu: ”Ce-s părinți? Niște oameni acolo și ei, care știu dureros ce e suta de lei…Că avem, că n-avem, ori că suntem părinți … Câteodată simțim cum ne scoate lumea din minți!” Ce-aveți bre cu părinții de copii? Iliescu e pe moarte (am auzit eu la Antena3; nu, n-am văzut, că eram ocupat să gătesc pentru ăia micii, dar am tras cu urechea din bucătărie!) și voi vă certați pe așa lucruri mărunte? Sunt dezamăgit.

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 8 Thumb down 5

  37. Mă uit la ştiri pe protveu şi printre altele a fost o ştire şi despre Webstock care a început aşa : zeci de vlogări, blogări participă anul acesta…bla, bla şi mă aşteptam să văd un blogăr celebru, ceva…pla, nimic, zero. Au fost doar Selly şi Mircea Bravo 🙂
    Dacă vreţi să urmăriţi live decernarea premiul puliţer pentru cel mai bun blogăr din 2019 :
    https://www.webstock.ro/live.php#top

    Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 4 Thumb down 3

    • @Shoric, ce webstock, ce vlogări, ce blogări? Niște pierde-vară neglijați de părinți, care, în lipsă de altceva, s-au apucat de butonat aiurea pe gadget-uri. Să se ducă să numere castane și să culeagă frunze prin parcuri.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 9 Thumb down 10

    • Ăăă, da. După o oră de : şiii, premiul pentru instagram content ideas merge către… m-am plictisit, am desfăcut o bere şi am dat pe digisport să văd Craiova-Iaşi.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 7 Thumb down 3

    • @Ionuț, tu zici să se ducă ei singuri la cules de fructe și castane? Așa fără părinți?
      Părinții ce fac în timpul ăsta?

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 5

    • @Ionuţ, nu răspunde la întrebarea lu’ @Elena P pentru că este o capcană.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 5 Thumb down 3

    • Și cu tine @Eleno…
      Varianta 1: fac frățiori sau surioare pentru ăia ce sunt plecați după fructe și castane.
      Varianta 2: fac conținut pentru youtube de unde vin banii cu galeata.

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 3

    • Moare Iliescu ? Facem pariurile ?

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 3

    • @HM,
      Pun pariu că moare. La un moment dat.

      P.S. Nu’ș dacă apucăm noi momentul ăla, dar de murit tot moare și câștig pariul 🙂

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 3

    • Iliescu, Iliescu…. hmm, este vlogăr ? Dacă nu are minim 200K de vizualizări pe youtube, nu prea mă interesează.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 3

    • @Shoric vezi că nu l-ai nimerit… nea Nelu e cu scrisul… are blog… Bine ultimul post este scris anul trecut, dar omul are destul de multe postări!

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 3

    • Baghera, jmechere ce eşti, ai citit şi tu din linkul ăla că :
      dacă introduci semne de punctuaţie în exces eşti o “persoană entuziastă, îi poți motiva pe ceilalți, trăiești intens fiecare emoție, îți place să spui povești, uneori nu reușești să termini ce începi” :))

      Se dezbate încă. Ce zici? Thumb up 6 Thumb down 3

    • @Shoric îți dai seama că nu numai am făcut asta cu semnele de punctuație… dar am și asteptat cu nerăbdare un articol despre sacrificiile părinților pentru a putea da link-ul respectiv doar ca să mă laud. E un fel de bate iapa să priceapă șaua 😋. 💪💪💪
      Ce pot să zic… mulțumesc @Misule că mi-ai dat ocazia să postez în sfârșit link-ul acela 😉.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 3

  38. N-am diacritice in momentul asta.
    Despre gadgeturi si zvarlit dispozitive de mii de euro in directia copilului, si eu mi-am dorit chestii mai speciale cand eram mica si nu le-am primit intotdeauna. Si nu m-am dat cu fundul de pamant. Asa ca dupa mine, trebuie sa fii inconstient sa-i dai pruncului asa ceva.
    Niciodata nu mi-au spus ai mei ca s-au sacrificat pentru mine.
    Si in dinozaurismul meu, imi permit sa nu ma intereseze nici cat negru sub unghie pretentiile unora care nu stiu sa scrie corect in limba materna. Ca dupa o varsta te mai educi si singur. Aia care se murdaresc pe la gura de romgleza, desi n-au auzit in viata lod de acuzativ cu infinitiv, dar ei vorbesc engleza perfect.
    Copiii au nevoie si de timp cu ei insisi. Sa stea. Plictiseala nu e inamicul nr. 1. Si dupa 5 ore la scoala, 2 la after, il mai cari la activitati si te miri ca e tafnos, cu digestia proasta, iritabil si scartait.
    N-am copii. Dar am pareri.
    Sa faci copil pentru paharul de apa de la batranete mi se pare dezgustator de egoist.

    Îţi place sau nu: Thumb up 5 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.