Eram la o terasă în centrul vechi și la un moment dat, de nicăieri, a apărut un cetățean cerșetor care m-a abordat direct:

– Șefu’, dă-mi și mie niște bani să-mi iau o bere.

Punct.

Și cum mie-mi plac oamenii asumați care sunt în stare să-ți spună în față ce vor de la tine, am scos 5 lei și i-am dat fără să mai pun întrebări inutile. Pentru că de ce să mai pierd timpul cu detalii nesemnificative, când era clar pentru ce vrea banii, omul și-a exprimat o nevoie clară, nu m-a luat cu ”îmi mor copilașii de foame acasă” și alte labe de același gen. A vrut bani de-o bere, dacă tot aveam cash la mine, i-am dat. Atât de simplu.

Ei, ce voiam de fapt să spun, cred că asta e de fapt marea problemă pesede-ului. Că în loc să vină să ne spună în față: ”Fraților, avem și noi nevoie de bani să ne căpătuim. Uite, Olguța vrea casă cu piscină în Craiova, la ieșirea dinspre Balș, Liviu vrea să-i ia lu’ aia mică un hotel în Dubai, Veorica își dorește o coafură nouă și-un compleu de fâș din Dragonul Roșu” etc etc. Well, în loc sa ne spună în fața, asumat, de câți bani au nevoie fiecare, preferă să fure ca proștii și să ne mintă că ei se apucă de treabă. Și nici macar asta nu fac bine. Despre furat și mințit, zic, nu despre apucatul de treabă.

Ce, credeți că nu le-ar da lumea? Ba bine că nu. Nu uitați ca trăim în țara în care doi cetățeni au fost realeși în funcția de primar, deși la data alegerilor se aflau în pușcărie. Și nu intraseră acolo pentru că fluieraseră în biserică, ci pentru că, tot primari fiind, furaseră din banii pe care trebuiau să-l gestioneze.. Vorbim despre două orașe măricele, da? Respectiv, Baia Mare și Râmnicu Vâlcea.

Mno, de-aia zic, ăștia-s de-a dreptul fraieri că nu ne zic de la bun început de cât cașcaval are nevoie fiecare, cu siguranță i-ar primi până la ultimul euro.