De fapt, chiar mai puțin de-atât, fix 12 zile mai trebuie să treacă (pe-asta de azi n-o punem la socoteală) și-o să pot declara iarna asta ca fiind cea mai șmecheră pe care am trăit-o vreodată. Nici n-aș avea cum altfel, în condițiile în care zăpadă nexam (nu poți să iei în calcul cele două ninsori amărâte care au produs mai puțin omăt decât îmi rămâne mie făină nefolosită când fac aluatul pentru pizza și încă una mai anemică decât mătreața produsă de un septuagenar trecut pe regim alimentar pentru ulcer perforat) și ger din ăla de crapă pietrele, ioc.

Iar temperaturile, o doamne, cui trebuie să mulțumesc pentru aceste aproape trei luni în care am ars-o aproape exclusiv în adidași și gecuță, în care pulovărele alea groase au rămas în fundul dulapului să hrănească niște molii pe care le cresc în scop experimental, în care n-am văzut cum mai arată căciula și în care mănușile sigur au putrezit pe undeva, că de văzut nu le-am mai văzut de pe când ne strângeam anu’ trecut pe vremea asta la proteste.

Da, da, râdem-glumim, dar voi vă imaginați cam cum ar fi arătat Bucureștiul, condus de destoinica duamnă Găbița Firea, după vreo câteva zile de ninsoare strașnică și viscolită, vreo 80-90 de centimetri de zăpadă și vreo trei nopți cu minus douăștrei de grade în termometre? Practic ar fi supraviețuit doar cei mai puternici, iar femeile și copiii ar fi trebuit să fie protejați prin lege.

De-aia zic, dacă trec și astea 12 zile fără vreun eveniment notabil din categoria “iarna-i grea, omătu-i mare”, înseamnă că acolo sus bărbosului suprem i s-a făcut milă de noi pe sistemul: “ce naiba să le-o mai dau și eu, îi las naibii în pace, că săracii și-așa fac tot ce pot ca să se distrugă singuri”.

Cam atât pentru această dimineață mirobolantă de vineri.

mihai_vasilescu_winter_coming