Dacă e sâmbătă, e Elena.
Cu vreo două-trei zile inainte de sfârșitul anului eram la prăvălie. Normal, unde altundeva?! Bănănăiam printre rafturi ca să iau pulsul clienților: ce își doresc, ce mai cumpără, câți bani au. La un moment dat mă abordează un client care avea o problemă cu tableta. Nervos tare, ce să zic. Reușesc să rezolv problema cu profesionalism, omul se calmase si dă să plece când brusc vede un laptop alb. Se uită la preț și mă întreabă: câte aveți pe stoc? Verific și îi raspund: 13.
– Ok, zice, vreau 13 bucăți.
Băejnebun?! Cum așa? Vii supărat că nu-ți merge tableta și de nervi iei 13 laptop-uri? Nu mai au xanax la farmacie sau cum?
Eh, cu întrebările astea în cap, dar și cu foșnetul banilor în urechi, toată tremurândă, mă apuc pe ritm turbo să-i fac actele de vânzare. Și în timp ce îi făceam actele îmi aruncă scurt:
– Mai vreau și 13 IphoneX, 13 Note 8 și 13 Mac-uri.
Deja aveam puls 200. Ca să nu mor de bucurie, povidența, mânca-i-aș gurita ei roșie, îmi trimite un coleg care-mi spune că un laptop alb e în service și că nu-i putem vinde omului decât 12. Pareză pe dreapta instantaneu. Stai să vezi că nu mai ia ăsta nimic. Ce-ai, mă?! Karma era de parte mea. Clientul meu, un tip extrem de prezentabil, îmbracat bine și cu gust, face doi pași în spate și trosnește scurt din degete:
– Bine, taie 13 și treci 12 la toate produsele.
Au zburat confetiile, au ars artificiile și au apărut băieții de la Flamingo Boys. Goi pușcă.
M-am apucat să-l tai pe ghinonistul ăla de 13 și să fac modificările. În timpul ăsta, domnul îmi explica că a lucrat în poliție, că s-a pensionat, că căsătorit și că are o fiică. Și că stă peste drum, deasupra la ING, adică exact în centrul capitalei. Iar toate produsele pe care tocmai le comandase voia să le doneze foștilor săi colegi de la Poliției Capitalei ca să-i ajute să prindă infractorii mai repede.
Când mă apropiam de finalizarea comenzii, mă întreabă:
– Credeți că mai pot adăuga ceva?
Ești nebun?! Bagă tot ce vrei și io-mi fac un tatuaj cu numărul de la factura ta fiscală. Ești de capu’ tău, cum s-ar spune.
– Mai treceți 2000 de tablete. 1000 le donez copiilor părăsiți de părinți și 1000 copiilor cu handicap locomotor.
Jur că mă uitam la el și fracțiune de secundă m-am văzut pe scenă în timp ce primesc diploma de merit de la CEO și cum colegilor mei prezenți în sala li s-a limitat vocabularul doar la un singur cuvânt (silabisit și urlat din toți rărunchii): E-LE-NA! Gata, venise soarele și pă strada mea, mânca-v-aș.
A doua zi, bănănăiam pe la raionul de IT, când aud din spate un trosnet scurt din degete:
– Domniță, am revenit.
În mod normal “domniță” mă umple de bube și reacțiile mele nu-s tocmai ale unui om sănătos la cap. Dar în cazul ăsta am zâmbit cu toți dinții pe care-i aveam la mine.
– Mai ai lista aia?
Păi n-aveam io lista? Cum să n-o am, că doar mă pregăteam s-o înrămez. Dădusem comandă pentru ramă, dar n-aveau lemn de abanos pe stoc.
– Adu-o! Că mai avem de completat. Mai bagă și 12 televizoare Sony, 12 home cinema și 12 console cu tot cu accesorii.
Apoi a plecat și-a rămas să-l anunț când am toate produsele pe stoc ca să plătească factura.
Pe 31 decembrie, la ora 19.00, fix cu o ora înaintea închiderii, mă sună colega mea de la casierie și-mi spune că mă caută o doamnă. Era soția clientului meu. Mi-a spus că i-a găsit un bon de comandă, emis de noi, cu cumpărături în valoare de 56.000 lei. Și să nu cumva să trimitem produsele la ei acasă, la adresa din buletin, că nu mai stau acolo. Stau la un centru social.
Apoi mi-a povestit ce se întâmplă cu ea și cu soțul ei. Femeia asta m-a tulburat atât de tare că pentru prima dată in viața mea am simțit dorința de a fugi departe de mizeria asta din țară.
Clientul meu a fost părasit de ambii părinți și crescut de bunici. Când au murit bătrânii, l-a preluat statul. La orfelinat a trăit traume greu de descris. Așa că atunci și acolo și-a jurat c-o să fie polițist ca să poată trăi într-o lume mai bună. După care a cunoscut-o pe ea, s-au îndrăgostit și s-au căsătorit, iar el în sfârșit a putut să se înscrie la Academia de Poliție ca să-și realizeze visul de a deveni polițist.
În timpul ăsta ea, soția, a rămas însărcinată, urmau să aibă o fetiță. Doar că într-o seară, când venea spre casă, un nenorocit a tâlhărit-o. A venit pe neașteptate din spate, i-a tras de lănțișorul pe care-l purta la gât și în același timp a împins-o cu putere. A căzut rău pe burtă.
Câtva luni mai târziu a născut. A fost momentul în care au aflat că fiica lor nu va putea merge niciodată pentru că nu-i vor mai crește picioarele. Iar el a fost nevoit să renunțe la școală pentru că, mai mult ca niciodată, aveau nevoie de un venit lunar constant. Și s-a angajat pe un șantier. Lăcătuș.
Dar n-a rezistat. După atâția pumni primiți de la viață, a hotărât să renunțe la a mai fi prezent în lumea asta nebună și s-a retras într-o lume a lui, o lume în care viața este exact așa cum și-a dorit-o. O lume în care el poate fi cine vrea să fie. O lume în care poate să-și trăiască toate visurile întrerupte atât de brutal.
Iar ea, ea este în continuare soția lui după atâta amar de vreme. Și, desi trăiesc în lumi paralele, ea găsește de fiecare dată puterea să intre și în lumea lui. Unde el este polițist, iar fetița lor merge. Și unde visează împreună cu el.
Iar eu voi continua să-i vând absolut tot ce își dorește. Chiar si visuri.
Off, am stat cu sufletul la gura pana la final, era prea frumos sa se termine bine. E trist.
Comentariu beton!
19 
0
@Dia, nu te lăsa influiențată de final. Omul ăsta vine aproape zilnic la mine și mă uit la el cât se bucură c-a găsit o “nebună” care-i dă tot ce vrea el.
Comentariu beton!
65 
0
Cand ti-am spus ca aia cu cea mai nenorocita femeie din lume e banc…,tu :Batman,Batman.Felicitari!
Comentariu beton!
19 
0
@Marius M, îți mulțumesc! Atât.
Comentariu beton!
13 
0
No comment! … Și nu-i pe ardelenește ?
Comentariu beton!
18 
0
@HabaRnaM, da’ pă ce e? Că eu limbi d-astea nu știu.?
Comentariu beton!
12 
0
Îi un fel de realitate augmentată. Ai mare grijă și nu-i da omului prea multă apă la moară ca să nu regreți mai târziu…
Comentariu beton!
15 
0
Cam ce-aș putea să regret? Că nu-mi dau seama. Vorbesc serios.
Comentariu beton!
9 
0
Unele vieți sunt cu adevărat foarte grele și unele visuri, multe, nu se realizează…
Comentariu beton!
9 
1
@GMT, cam asta e viața până la urmă.
Comentariu beton!
8 
0
Iar altii ca mine se tanguie ca viata e rea pentru ca n-am ajuns anu asta la mare, bag numai cate 10-12 ore de munca, si am facut egzeme pe antebrate, pe fond nervos…
Comentariu beton!
18 
0
@Cristian, eu am avut psoriazis în palme și tălpi. Ani de zile m-am chinui să-mi ascund mâinile pentru că munca mea era cu publicul. Am avut o clientă într-o zi care m-a văzut că-mi ascund mâinile și m-a întrebat ce am. I-am spus că o alergie la tratament. Mi-a zis: e ok să nu recunoști că oamenii sunt reticenți la bube pe mâini. Dar cumpără crema asta și în două săptămâni nu mai ai nimic. O să mă pomenești. Ghici ce?! Chiar o pomenesc.
Comentariu beton!
43 
0
Spune numele cremei, femeie, ca si eu am psoriazis palmar! Mai am si pe scalp, dar acolo-i par si nu se vede cine stie ce!
Comentariu beton!
10 
0
@Oana, DIPROSALIC. Există cremă pentru piele și soluție lichidă pentru cap. Le găsești la farmacie. Costă în jur de 10 lei.
Și fă cure cu grapefruit. Mănâncă cât poți de mult și freacă zonele afectate.
Comentariu beton!
15 
0
Cel mai impresionant e, din punctul meu de vedere, faptul că nenea respectiv, în visul lui, voia să facă daruri altora.
Comentariu beton!
62 
0
@diabolic, DA DA DA! Asta m-a făcut și pe mine să vreau să stau el de vorbă.
Comentariu beton!
17 
0
Aseara am revazut filmul Million Dollar Baby si nu pot sa ma abtin sa nu fac o corelatie intre tine si Morgan Freeman (ma rog, nu mai stiu ce nume avea in film). Daca iti aduci aminte, era un pusti la fel de “visator” la sala de sport ….
Iti trebuie multa blandete in suflet sa accepti astfel de persoane si sa intri in lumea lor incurajandu-i. Putini oameni pot face asta!
Nu pot decat sa te apreciez in continuare!
Dăcât, zic!
Comentariu beton!
24 
0
@Mihaela M, nu știu dacă blândețe, dar o doză de nebunie sigur am.?
Comentariu beton!
12 
0
Sora mea are patru copii. Eu aveam 14 ani când l-a născut pe primul. Ea 18. S-a declanșat ceva în mine atunci și i-am iubit și am avut grijă pe toți de parcă erau ai mei. Iar la vârsta aia soră-mii oricum nu-i stătea gândul la copii. Ea a și plecat să lucreze la o firmă bună. Și simțeam că cineva trebuie să-i țină locul cumva.
Am avut-o și eu pe fii-mea care a crescut între ei. Și mi-am cunoscut bărbatul care i-a îndrăgit. După mulți ani, unul din copii îmi zice într-o discuție că tot ce-si dorește el este să aibă bani intr-o zi și să ne ofere el ceva ce ne dorim foarte mult ca să știm cât de mult au însemnat pentru el toate vacanțele și excursiile și jocurile …și tot ce simțea el că i-am oferit noi.
Anul ăsta, la mine în familie Moș Crăciun a avut 28 ani și a trimis tuturor ce visa fiecare. El n-a putut să ajungă.
Scuze că am fost pe alături……dar visurile merită visate. Nu știi niciodată când se îndeplinesc.
PS-Elena…..big hug!
Comentariu beton!
96 
0
@Anouk, ce naiba să-ți mai spun că nu am cuvinte.
Comentariu beton!
11 
0
@Elena, și pe mine m-a lăsat fără cuvinte. Dar cu o mare mândrie în suflet.
Comentariu beton!
20 
0
Mi-au dat lacrimile!
Comentariu beton!
7 
0
Anouk,mie nu mi-au dat lacrimile dr ma felicit tot mai mult ca nu te-am luat rau la 11m cu regele ala al tau!:))
Comentariu beton!
5 
0
Pe strada alor mei stă un nene care are două magazine de haine.Ne-am împrietenit la un împins orizontal cu haltera,ne cunosteam din vedere.Fiica cea mare era la facultate in București.Venea spre Buzău,el se ducea spre capitală după marfă.Până in Urziceni ea a lesinat la volan,a intrat pe contrasens si a intrat in duba lu’ ta-su.Fata a murit pe loc,el a albit instantaneu.A băut un an de zile căutând uitarea si iertarea.Și-a adus aminte ca totusi mai are o fată.Viata merge mai departe,cu lacrimi in miez de noapte,cu nebunie in miez de zi.
Bun text Elena,respect.
Comentariu beton!
92 
0
Edelweiss,ca sa treci peste asa ceva …
Comentariu beton!
16 
0
@edelweiss, ca să rămâi PREZENT în viața asta după așa ceva, omule, e peste puterile unui om. Geezzz
Comentariu beton!
30 
0
Babaiete m-a rupt in doua povestioara asta. Si nu ca as fi “freoun” sensibil, dar parca prea e nasoala viata câteodată… sau mai des… sau mai mereu. Si ce-i mai nasol e ca n-ai pe cine sa învinovățești ca sa încerci sa repari lucrurile. Sau exista vinovați si ăia suntem chiar noi!?
Comentariu beton!
17 
0
@Valny, hai să vă zic la toți ceva. Eu îi dau textele lui @Mihai joia. L-am scris într-o ora și un pic. L-am reciti înainte să dau send pentru că dacă am greșeli mă toacă de mă ia dracu’.
Băbăiatule, când l-am recitit am plâns în hohote.
Comentariu beton!
42 
0
Elena, ai talent! Felicitări!
Comentariu beton!
9 
0
Fetiţã, mi s-a facut pielea de gainã!.. Nu stiu de ce, ma impresioneaza tare nebunii. Aproape fiecare are o poveste de viata cu un parcurs atat de perfid, incat asta este dezarmant: faptul ca te face constient ca nu te poti lupta cu soarta. Chapeau!
Comentariu beton!
15 
0
@Emi, crede-mă, omul ăsta e din filmul meu. Ai observat ce oameni vrea el să ajute în “viața” lui? Impresionant.
Comentariu beton!
19 
0
Elena, te iubesc. :Știu că sună aiurea. Și nu recunosc că am plâns nici să mă pici cu ceară.
Comentariu beton!
16 
0
@Gabil, nu recunoaște că nici eu nu recunosc nimic. E ok?.
Comentariu beton!
11 
0
Noroc ca nu e nimeni in magazin,ca sunt cu ochii in lacrimi, pe punctul de izbucni intr-un plans necontrolat!
Comentariu beton!
12 
0
@Claudia, eu mi-am luat trusa de farduri azi la mine. Simțeam că o să am nevoie de ea.
Comentariu beton!
9 
0
Pfoai,pai ce-mi faci tu,Elena,azi dimineață era totul bine,perfect….pana am citit…am plans in hohote…chiar nu ma asteptam…imi vine să ma lupt..cu ce?cu ceva invizibil..???
Comentariu beton!
12 
0
@Rodica, hai, mă, că prima parte a foat haioasă, este?
Comentariu beton!
10 
0
Nu ştiu altii, dar eu când mă gândesc la “Daca e sâmbătă, e Elena”, parcă aud şi clopoţei şi râsete şi chicoteli.
Deja mustăceam pe la jumătatea articolului, îmi inchipuiam cum îl incalecă Elena pe nebun şi-l scutură de nu mai rămân 2 lulele din el.
Ahaha, ce m-am ars. Ce m-ai ars, Eleno!
Nu eram deloc pregatită pentru final, mi-ai dat shutdown la căpuţ şi mi-ai activat sinusurile. Nu sunt în stare să comentez povestea, vreau doar să îţi mulţumesc pentru articol. Atât!
Comentariu beton!
43 
0
@Vera, sunt sigură de asta mai ales că începutul nu prevestea lacrimi ci hohote de râs. Și totuși, hai să râdem, CĂ VIAȚA ASTA-I MULT PREA SERIOASĂ, right, boss?
Comentariu beton!
15 
0
Elena, și de la mine ai o îmbrațișare imensă. Și eu am bocit.
Comentariu beton!
15 
0
@Ana R, mulțumesc! Și cuvântul ăsta are o valoare imensă pentru mine. Știi că ești reperul meu pe acest blog, da?
P.S. mă bucur c-ai apărut azi?.
Comentariu beton!
11 
0
@Elena, termină cu prostiile, nu există niciun reper. Reperul este, eventual, șefu’ ăl mare. ?Ești minunată! ?
Comentariu beton!
12 
0
@Ana, ca să sper c-o să-l egalez vreodată pe Boss, trebuie să am vreun scurtcircuit la cap.
Îţi place sau nu:
4 
0
@Elena, ???nu trebuie să îl egalezi, trebuie să îl depășești, în felul tău! ?
Comentariu beton!
8 
0
Da! Prima parte a fost de vis – îmi și imaginam ce mult se vor bucura ăia care vor primi donațiile-cadou. Și cât de generos e omu’ – uite, dom’le, dacă fiecare parlamentar ar face așa ceva o dată pe an, în fiecare zi cineva ar trăi mai bine iar parlamentarii nici n-ar simți că le lipsesc X lei din cât au furat – asta era în gândul meu. Visam…
Și-apoi m-ai lovit cu leuca realității noastre și a irealității lui, a clientului. Oare tâlharul ăla știe că pentru un amărât de lănțișor a distrus 3 vieți? Nu știe. E atât de stupid totul!
Comentariu beton!
35 
5
@Laura, te rog mai visează! Poate ‘om trăi ziua în care parlamentarii noștri o să-ți îndeplinească visul…..Acum cred că visez eu! ?
Comentariu beton!
10 
3
@Laura, cred că habar n-are.
Comentariu beton!
5 
0
?
Comentariu beton!
9 
0
@Victor, cu drag!
Comentariu beton!
5 
0
Ba sunteți nebuni? În ultima mea zi de concediu ma faceți sa plâng?!
Comentariu beton!
13 
0
@MAS, dacă te ajută cu ceva să știi că și eu plâng în ultima zi de concediu. Mereu.
Comentariu beton!
13 
0
Elena P, ce-mi facusi?! De cele mai multe ori te citesc prin mijloacele de transport si rad ca nebunul, uneori cu lacrimi si se mai uita unul, una. Acum, tot probleme la ochi. Fara cuvinte!
Comentariu beton!
13 
0
@Marius, trebuia să pun un pachet cu șervețele la intrare?
Comentariu beton!
8 
0
@Elena P, dap
Îţi place sau nu:
2 
0
Nu am plans. In ultima vreme nu mai reusesc sa fac asta; mi-am inchis sentimentele pe undeva, sa nu ma mai ajunga. Dar mi s-a strans sufletul si realizez cata sansa am si cat trebuie sa profit de ea. Multumesc, Elena.
Comentariu beton!
21 
0
@Pișcot, cu plăcere!?
Comentariu beton!
6 
0
Textul ăsta e ca la maratonul de dans, doar că te trece de la o stare de spirit la alta de nu știi cum ajungi că nu mai poți să înghiți. (Și îți termini micul dejun cu noduri, cazul meu. Doar am zis sa nu mai citesc în timp ce mănânc.) M-am simțit, in ordine, curioasa, amuzată, nerăbdătoare, dezamăgită, foarte tristă și în final, plină de admirație față de tine Elena. Ești o adevărată doamnă!
Comentariu beton!
12 
0
@Simona, pfff, da. Știu exact ce simți pentru că exact așa a început relația mea cu omul ăsta. La început m-am amuzat ca în final să zic multumesc și sa mă bucur.
Comentariu beton!
8 
0
Elena, ce poveste de viață, pfff ….
Comentariu beton!
7 
0
@Miha s., viața acestui om mi-a adus aninte de filmul “Jurnalul”.
Comentariu beton!
8 
0
@ Elena
Vezi “The Fisher King” ca-i tatal genului.
Comentariu beton!
10 
0
@Faianțaru’, chiar o să caut filmul. Mulțumesc pentru pont!
Îţi place sau nu:
3 
0
E, am zis si io ceva acolo sa ma bag in seama, Altceva nu mi-a dat prin cap. 🙂
In poza de mai jos e tatal unei fete care s-a aflat in MH 17. Voia sa ajunga In Australia pentru a incepe facultatea (Astronomia) si o noua viata. Dupa accident …ca cica el se va duce oricum s-o caute si nimeni nu-l poate opri, ca stie el ca fi-sa isi punea intotdeauna centura si scaunul de buna seama a amortizat cazatura. Unii fie nu pot, fie nu vor sa ia adevarul for real. Sau amandoua. In asemenea situatii nimic condamnabil. Nu trebuie sa vezi un film pentru asta …
https://www.japantimes.co.jp/wp-content/uploads/2015/07/f-mh17-a-20150717-870×557.jpg
Comentariu beton!
9 
0
Elena, mulțumesc!
Comentariu beton!
7 
0
@andreea, cu plăcere!
Deși cred că fiecare dintre noi întâlnim astfel de oameni în viața noastră. Dacă îți iei timp să-i observi vei vedea că schimbarea ta ca om apare atunci pe loc.
Comentariu beton!
5 
0
@Elena, jos pălăria, doamnă!
Povestea “polițistului” tău îmi aduce aminte de prietenul meu căruia i-a murit copilul cel mare și care, când nu e atent, îmi spune pe numele fiicei lui. Mă bag înapoi în pătură, e cam urât afară.
Comentariu beton!
15 
0
@didina, căteodată și mie mi se pare tare urăt. Și crede-mă prietenii mei îmi spun că n-au întâlnit un om mai optimist decât mine.
Comentariu beton!
7 
0
@Elena, păi alternativa ar fi pesimismul, dar ăsta duce la blazare, iar blazarea stafidește sufletul. Mie nu-mi plac ridurile decât dacă-s pe creier. Ne-ncălzim un pic sub pătură și ne-apucăm iar de treabă. Spor la optimism și ai grijă să nu-l pierzi pe undeva!
Comentariu beton!
11 
0
La 5 minute dupa text si eu inca plang.O viata atat de chinuita si cu probleme inimaginabile.Cred ca trebuie sa apreciem mai mult ce avem si sa incercam sa ajutam mai mult.Si nu doar de Craciun.Elena,multumesc!
Comentariu beton!
12 
0
@Dyamisi, omul ăsta inițial m-a amuzat teribil. Habar n-aveam ce-i cu el. Până a venit soția lui..
Comentariu beton!
7 
0
Urăsc tâlharii mai mult decât orice în lumea asta. Sunt cele mai josnice forme de viață. Pentru un lănțișor, telefon sau portofel sunt în stare să mutileze femei și copii cu preponderență pentru ca banii obținuți astfel să-i bea sau să-i toace pe vicii la fel de imunde.
Niște nenorociți care ar merita să fie lichidați pe loc. Dar trăim în țara lui Liviu și Tudorel.
Singura mea satisfacție este atunci când sunt prinși și îndrăznesc să se opună. Înțelegeți voi de ce…
Comentariu beton!
22 
0
@Dilimache, ohooo, și eu mă bucur când sunt prinși. De mascați.
Comentariu beton!
6 
0
Eleno, lasă numele cremei pentru psoriazis. O să fii surprinsă cât de multă lume va aprecia.
Comentariu beton!
27 
1
@Mihai, DIPROSALIC Cremă se numește. Costă în jur de 10 lei și se cumpără din farmacie. Tratamentul nu trebuie să depășească 14 zile. Se dă pe zona afectată de două ori pe zi.
Scrie și pe prospect.
Chiar sper sa ajute.
Comentariu beton!
24 
0
Și încă ceva. Eu am avut psoriazis pustulos.
Tratamentul se prezintă sub două forme: cremă pentru zonele afectate ale pielii (palme-tălpi, coate-genunchi etc) și soluție lichidă pentru zonele cu pilozitate (cap, zona inghinală etc).
Comentariu beton!
14 
0
N-am crezut vreodata ca voi citi un text la cafeaua de dimineata, la care voi rade isteric cât şi pentru vecinul de la 2, iar in secunda urmatoare îmi voi umple ceasca de cafea cu lacrimi…intr-adevar, una din cele mai puternice postari!
Comentariu beton!
22 
0
@LauraC, ?.
Comentariu beton!
5 
0
Pe când lucram în auto am pățit ceva asemănător.Aveam un nene care venea zilnic în showroom ,își lua pliante ,intra în fiecare mașină expusă,atingea fiecare buton.Cum am din naștere un lipici pentru tot de înseamnă dubios și paranormal în lumea asta,m-a găsit pe mine ca și conlocutor.Omul fusese ceva inginer auto la viața lui ,eu pasionat de mic de mașini cu zeci de ore de mecanică care mi-au fost predate pe la cursuri plus șurubărit la mașinile personale.Deși nu îmi vedeam capul de treabă,o oră cel puți stăteam cu el de povești.Într-o zi am luat cea mai puternică mașină de test drive din parcare și l-am invitat la o plimbare, unde am stors toți cei 250 de cai disponibili.A fost foarte încântat,dar nu știu ce click a făcut în capul lui dar din momentul ăla l-am mai văzut.Toți colegii fugeau ca de dracu când ,îl vedeau,plus distracțiile de rigoare .
Ca să închei,cu câțiva ani înainte,picasem într-o depresie,de mă durea fizic tot corpul plus stări permanente de rău .Prietenul meu,medic și șef de clinică,mi-a făcut toate analizele posibile,care au ieșit beton.Concluzia a fost cât se poate de sinceră:,,Bă,tu ai probleme cu capul.Ai grijă,că dacă ăla se duce dracului ,te duci și tu cu tot cu el, e greu de reparat și riști să te transformi într-o legumă.Fă bine și lasă dracului gândurile și negativismul și pune-te naibii pe picioare că astfel te umflu de pastile”.Eu am făcut un rezumat,discuția a fost mult mai lungă,presărată și cu ceva lacrimi.Ale lui,că eu nu plâng niciodată.
Elena,mișto text.
Comentariu beton!
27 
0
@Paco, dacă m-a topit ceva cu adevărat în viața asta, două lucruri sunt: bătrânii și copiii. Dar nebunii de departe i-am atras și eu mereu?. Și m-am și înteles cu ei întotdeauna.
Comentariu beton!
9 
0
Un președinte (american) înțelept a zis, cândva: ” nu contează anii din viața ta ci, viața din anii tai “
Comentariu beton!
24 
0
@oviwan, iar eu am trăit din plin viața asta din anii mei.
Comentariu beton!
9 
0
@ElenaP – m-ai lasat cu pielea de gaina si ceva lacrimi in ochi.
Am avut si eu in viata mea cateva episoade traumatizante, carora, pur si simplu, am simtit ca nu le pot face fata. Tot ce-mi doream atunci era sa o iau razna si sa nu mai stiu de mine.
Dupa trecerea episoadelor, ii multumeam lui Dumnezeu ca am scapat cu bine.
Textul tau nu a facut decat sa-mi reaminteasca ceea ce as fi putut sa ajung.
Multumesc, Elena!
Comentariu beton!
20 
0
@Matrix, “omuleții” ăia mici și urâți m-au vizitat și pe mine de câteva ori în viața asta. Cât p-aci să rămână cu mine. Au plecat în final mâncând pământul☺.
Comentariu beton!
14 
0
Dupa ce am citit, am spus cateva cuvinte urate si am aruncat telefonul. Pentru ca doare atat de tare incat nu gasesc alta solutie decat sa devin … strut.
Multumesc, Elena. Din cand in cand trebuie sa imi aduc aminte cat sunt de fericita …
Comentariu beton!
14 
0
@Mihaela, și tu, și noi.
Comentariu beton!
8 
0
Te-as iubi, dar te ador deja. Bun text.
Comentariu beton!
12 
0
@Kittygreeneyesbitch, na, acum ce să mai spun?
Comentariu beton!
7 
0
Bun text si superba poveste de viata. Textul asta va fi salvat la bookmark-uri sa il citesc de fiecare data cand sunt jos si nu numai! Felicitari pentru ce faci pentru tip! Multi nu ar face asta! Jos palaria’
Comentariu beton!
12 
0
@YO, păi nici eu nu-s sănătoasă la cap. Poate voi avea nevoie într-o zi de ajutor și eu.
Comentariu beton!
13 
0
@Elena P – Ma stii?!? Roata se intoarce sau daca nu stii iti spun sigur ca roata se intoarce si probabil ca in accesele de nebunie in public vei gasi si tu o “Elena P” sau cine stie vreun “Elen” care sa iti faca pe plac si sa iti indulceasca zilele.
Meriti asta!
Comentariu beton!
6 
0
Elena, chapeau! Wow! Ești mișto, fată! Muah!
Comentariu beton!
12 
0
@Papi, normal că-s mișto. Ce credeai că-s MV și scriu sub pseudonim?!??
Comentariu beton!
13 
0
Știam că ești mișto, la fel cum știu că nu strică să îți mai repete cineva din când in cand 😛
Comentariu beton!
14 
0
@Papi, aici m-ai prins. Chiar am nevoie câteodată să-mi spună cineva asta. Mulțumesc☺!
Comentariu beton!
14 
1
@Elena: Oricând!!! 🙂
Comentariu beton!
6 
0
In mod decisiv : viața bate filmul! Cand am început să urmaresc blogul ăsta, ma gandeam ca o sa mai iau pulsul din viata romaneasca(sau macar o parte) nefiind prin tara. Acum, in mod sigur, motivul era sa descopăr oameni care demonstrează zi de zi calități ale “umanității ” .zilnic am de-a face cu boli, cu durere, dar eu am studiat pentru asta. Voi, TOȚI, imi demonstrati, atunci cand citesc articolele si comentariile ,ca viata se bazeaza pe umanitatea oamenilor “banali/comuni” si pe care des o banalizam, dar care exista in concentratii mari si pe care ,cred eu, o tinem prea mult ascunsa. Un an frumos va doresc!
Comentariu beton!
26 
0
@Camilla, pe scurt: te-am cucerit! Toți!?
Comentariu beton!
12 
0
Pfff..stiam eu de ce am acceptat o invitatie la iesit in parc. Nu pot sa comentez, niciunul dintre noi nu o sa stie ce e in sufletele celor doi!
Ma bucur Elena ca esti nebuna care ii da speranta si lumina “nebunului” care e de fapt doar un om ratacit in lumea asta rea.
Comentariu beton!
12 
0
@EGO, și eu mă bucur.
Îţi place sau nu:
3 
0
Fara cuvinte, doar sentimente. Ps: coincidenta sau nu, chiar ieri vorbeam cu sotul ca mi-ar trebui o crema ptr psoriazis. Azi am aflat. Mersi.
Comentariu beton!
11 
0
@Cati, sper să-ți fie de folos. În palme m-am vindecat imediat.
Îţi place sau nu:
4 
0
Offf cum ma rascolesti cu scrierile tale…lucrez cu elevi (normali si cu dizabilitati )de multi ani ,dar cand eram in primul an ,povestea lui “Andrei “(10 ani clasa I)m-a miscat tare.Orfan de tata ,autist dar cu o vointa de fier.Pe Andrei il tratam ca pe un elev normal. Pe la sfarsitul primului semestru ,dupa o ora la clasa lui Andrei,ma cheama paznicul si-mi zice : te cauta mama lui Andrei(eu si Sergiu Nicolaescu denumim personajele ,,Andrei”) ,e toata plansa si vrea sa vorbeasca cu tine! Doamne , cu ce am gresit ? Fac in minte cat pot de repede analiza orei si a orelor la clasa lui, toate in regula din punctul meu de vedere si ma intalnesc cu mama lui Andrei! Ma i-a in brate ,ma strange tare si-mi spune : azi cand a venit acasa ,Andrei a fost profesorul meu de ed. fizica ca si dumneavoastra! Nu stiam ce sa zic ! Si incepe sa-mi povesteasca ca a facut acasa , exact ce am facut noi la” ora de sport”!Toate astea in timp ce vorbea si imi imita pana si ticul meu verbal(buuun ,va aliniati).Pana atunci ,Andrei vorbea f putin si niciodata de scoala.Am plecat spre cancelarie cu lacrimi in ochi,eu care pana atunci am plans doar cand mi-au murit parintii…Andrei s-a mutat in alt oras,dar vointa lui inca ma ajuta sa trec peste toate greutatile !
Comentariu beton!
41 
0
@ionuthd, CHAPEAU!
Comentariu beton!
7 
0
@Elena P Multumesc, te iubesc, revin cand termin de bocit.
Mi-ai amintit ce norocoasa sunt pentru tot ceea ce am si, uneori, nu apreciez suficent.
Comentariu beton!
14 
0
@marna, refresh is my middle name?.
Comentariu beton!
9 
0
Tre să spun și eu ceva!
Mă bucur că te cunosc, aici pe blog. Înțeleg că natura jobului tau e sa vinzi. Si după ce te bucuri că vei face o mare vanzare, afli că nu vei vinde nimic, și totuși rămâi calmă și îl protejezi în continuare pe acel personaj……așa ceva e…….supraomenesc! Mulțumesc că mă lași să te cunosc!
Comentariu beton!
15 
2
@Gigi, ca să-mi dovedească că o să plătească tot, citez: domniță, sunt om serios. O să plătesc cu card ING, BCR și Avantaj, am încheiat citatul, și-a băgat mâna în buzunar și a scos cardurile. Avea la el cardul RATB, cardul de sănătate și un card de la Catena. Hahahahaaaa.
I-am spus râzând: să țineți cardurile astea aproape, că dacă nu veniți să plătiți toată comanda o să aveți nevoie de îngrijiri medicale.
A râs și el și toți colegii mei ca nebunii la lună.
Comentariu beton!
16 
0
Visele nu costa nimic fatah, te iubesc ca pe nimeni alta ! In viata as m-am lovit de reuz mereu asa ca tu esti Number One for me! Sorry da am baut vin si poate nu scriu bine…
Comentariu beton!
8 
0
@Silvia, și nici nu m-a costat nimic. Poate timp irosit, așa mi-a spus un coleg. Ei, na. Timp pierdut e când stau 20 de minute în stația de autobuz. Și poate nici atunci.
Comentariu beton!
13 
0
Impresionantă poveste, impresionante personaje! @Elena, te admir!
Recunosc că nebunii mă intimidează cumva. Nu știu cum să reacționez în preajma oamenilor care nu sunt în lumea mea. Poate și fiindcă mi-e teamă de nebunie, mi-e teamă că, la un moment dat o voi lua razna, sau cineva apropiat o va face, și atunci……nu știu. Cred că, dintre toate afecțiunile și bolile existente pe pământ, de asta mă tem cel mai tare. Poate că de asta evit contactul cu oameni de acest fel: nu sunt de piatră, nu sunt egoist, nepăsător sau rău, pur și simplu…mi-e frică.
Sigur, eu glumesc (doar pe jumătate ?) când zic că toți suntem un pic țicniți, dar adevărata țicneală….hmm….aia nu mai e o glumă.
Bunica din partea mamei, în ultimul an de viață, a luat-o razna. Mama și unchiul au avut grijă de ea în acea ultimă vară. Am ajuns și eu la țară într-un weekend, și am trecut s-o văd. Nu m-a recunoscut, dar a început să vorbească cu mine, luându-mă drept altcineva, apoi a râs, a cântat ceva, a plâns și a strigat să ies afară, eu, nepotul ei favorit pe care nu-l mai recunoștea. Am ieșit și am plecat. La puțin timp după aceea a murit. Imaginea ei, în pat, bolnavă, strigând la mine să ies, mă bântuie ori de câte ori mă gândesc la ea.
Comentariu beton!
16 
0
@Ionuț, și mie mi-e frică rău de nebuni. Într-o zi a venit unul la mine și mi-a zis: așa-i că dacă îți dau un pumn în față îmi dai o țigară?! De frică l-am poctin de l-am dat jos.
Omul ăsta e genul ăla de nebun mișto. Când l-am întrebat cu ce plătește și a scos cardul de RATB am râs ca nebunii toți. Înclusiv el.
Comentariu beton!
18 
0
@Elena P., la mine nu e neapărat genul acela de frică, de gesturile și imprevizibilitatea lor.
Cu asta sunt obișnuit. E mai mult o frică….nu știu cum să explic….de lumea în care sunt, de faptul că nu aș putea sau nu pot să comunic cu ei, sau că omul trilulilu din fața mea e doar un preview la ce aș putea deveni și eu la un moment dat. Și atunci îmi vine să fug.
Comentariu beton!
16 
0
@Ionuț, hai că acum m-ai speriat pe mine. S-ar putea să fiu deja nebună dacă eu intru atât de ușor în lumea lor?! Și încă ceva: îi atrag. Vorbesc serios. Multă lume mi-a spus asta.
Comentariu beton!
10 
0
Tata a murit toamna trecuta dupa o forma “galopanta” de Alzheimer, cel putin asta a ramas diagnosticul oficial. In luna februarie conducea masina, mergea la job-ul de unde iesise la pensie si fusese solicitat sa lucreze in continuare iar la cateva luni nu mai stia nici cine e mama, cine sunt eu sau sora-mea…Pur si simplu omul care avea brevete de inventii si inovatii nu mai stia sa foloseasca lingura, se uita fascinat la ceasurile de perete pentru ca faceau tic tac. Cat timp a mai putut sta in picioare se uita pe fereastra si parea ca se mira tot timpul de oameni, de masini.
Cel mai greu este ca nu am inteles unde a disparut EL, am vazut CT-urile cu creierul atrofiat, stiu dpdv anatomic, ma rog. Vreau sa cred ca omul care nu-mi spunea niciodata povestile arhicunoscute cand eram mica, ci imi inventa unele speciale, cu detalii si intorsaturi de situatii, nu a disparut in neant ci era acolo, undeva. Poate cantareste 21 grame.
Comentariu beton!
33 
0
@Adriana, pffff….
Comentariu beton!
5 
0
😛
Îţi place sau nu:
0 
0
Sunt la muncă și nu-mi permit sa plâng. Cred că o fi de la monitor, c-am stat prea mult cu ochii acolo 🙁
Comentariu beton!
8 
0
@Maria, fix de la monitor este problema. Ai și tu grijă?
Comentariu beton!
7 
0
Păi voi ăștia de la magazine sunteți de vină, că ne vindeți marfă slabă!!!
Comentariu beton!
6 
0
@Victore, s-a încins tărâța în tine??
Comentariu beton!
5 
0
@Elena,felicitari pentru gest,din pacate exista atat de multe cazuri in care destinul loveste un om,lunadu-i mintile si atat de putine persoane ca tine,care au puterea de a intinde o mana,fara a cere nimic in schimb!Si mai interesant este faptul ca o parte din acele atat de putine persoane “locuiesc” aici in bula lui Mihai!
P.S. Multumesc pentru numele cremei!
Comentariu beton!
16 
0
@Alex, sper să aibă rezultate bune și la tine crema.
Comentariu beton!
5 
0
Eu recunosc ca n-am stiut ce-i ala psoriazis,credeam ca e chestia aia unde ai bucati de piele mai alba .Am zis sa dau cautare pe gogu ca daca intreb consoarta nu mai scap o ora de explicatiile ei,plus da’ ce ai patit,ai psoriazis,da’ cine are,etc.Pfff,ce mi-a aratat gogu….brrrrrrr
Comentariu beton!
10 
0
@Marius M, ce spui tu e vitiligo.
Comentariu beton!
10 
1
Confirm și eu că Diprosalic-ul chiar este o cremă bună pentru psoriazis. Știu de la soție, că și ea o folosește.
Comentariu beton!
10 
0
Dincolo de întâmplările nefericite din viața lui mie mi se pare remarcabil omul ăsta pentru că nu a transformat toată durerea în furie și ură. A găsit o modalitate să rămână un om bun.
Comentariu beton!
18 
0
Eu sunt în rece din fire dar am început ziua de dimineață, una tare plină și cam amară de altfel. Am citit până la venirea nevestei, am râs, m-am gândit că a făcut multe bucurii pe finalul anului trecut și am fost satisfăcut.
După care, într-un moment de răgaz, am citit până la final. Nu-ți mai spun decât că mi-am șters câteva lacrimi și că am cedat ușor.
Să ne trăiești!
Comentariu beton!
10 
0
@Comisare, și ce să vezi: surpriză mare finalul?.
Să trăiți și voi! Că toată lumea care intră aici văd că vede bunătatea din voi.
Comentariu beton!
8 
0
Povestea e ceva de genul “viața bate filmul” dar din păcate avem atât de multe vieți care bat filmele…. O poveste despre supraviețuirea prin vise într-o lume atât de reală încât este crudă dar care dă lecții și lecții și lecții…. . Citesc pentru a treia oară povestea și nu mai plâng, doar lăcrimez….. o să citesc până voi ajunge să zâmbesc…. . Mulțumesc!
Comentariu beton!
9 
0
@Amy, te-am lăsat puțin. Ai reușit să zâmbești?☺
Îţi place sau nu:
3 
0
Eu niciodata nu am ras de un om care mai dirijeaza circulatia printr-o intersectie din cand in cand.
De obicei, acesti “nebuni linistiti” au in spate o poveste foarte trista si traumele lor, cred eu, sunt cauzate de pierderea unei persoane foarte dragi.
Eu am albit partial cand fiica-mea a avut o problema medicala mai delicata si parca mi se strange inima cand doarme mai mult decat de obicei cand vine pe acasa, desi au trecut niste ani.
Comentariu beton!
20 
0
@Shoric, și eu cred că partea asta personală poate lăsa urmările cele mai grave asupra unui om.
Comentariu beton!
6 
0
Scuze, s-a dus comentariul aiurea! Așadar, Elena P: 😛 😛 😛 😛 !
Îţi place sau nu:
3 
0
@VictorR,
Ăsta-i răspunsul la partea cu umflatul tărâței? Că să înțelegem ce-i cu limbile alea 🙂
Comentariu beton!
7 
2
@Laura G.: da! 😀 Ce? Și io-s copilu` lu` mama, deci am voie să mă mai prostesc uneori! De la mine până la Elena sunt 170 km., greu de străbătut la ora asta. Așa că nu mi-e frică! 🙂
Comentariu beton!
8 
0
@Victore ce viteaz ești cu tastatura-n brațe! De departe zmeu, de-aproape jeleu. ?
Comentariu beton!
15 
1
@didina,
Având în vedere că ne despart de el peste 170 km, putem considera că-i zmeu. Nu ne costă nimic să visăm 🙂
Comentariu beton!
7 
2
@Laura, visăm, nu ne oprește nimeni. Dacă e proporțional cu distanța, înseamnă că eu pot fi balaurul cu șapte capete. ?
Comentariu beton!
7 
0
@didina, ești ca Elena: imprevizibilă rău! Când zici de dulce, când dai cu amar! 🙂 Dacă nu-s războinic mă cântă Elena-n versurile ei. Dacă-s războinic, vă aliați toate p-aci de-i vai de mama mea, cea mai înainte pomenită! Colonele, edelweiss, Paco, Ionut, Georgian! Unde sunteți măi? Ați fugit cu caii lu` Morormete? 😀
Comentariu beton!
11 
0
@Victor, era o glumă, eu zic să rămâi războinic, să n-o superi pe @Elena. Nu eram decât eu și @Laura pe-aici, nu faci față de chemi întăriri? ?
Comentariu beton!
8 
1
@didina,
la formula precizată de tine, nu face față cu toate întăririle din lume 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?
6 
2
@didina: 🙂 Asta cu ”era o glumă” mi-aduce aminte de o … glumă cu … hai, fie!, să se bucure și alte etnii, doi ardeleni: Cică, aflați la cârciumă la aceeași masă, Ion îi arde o palmă lui Gheorghe. Ăsta întreabă: – Ioane tu ai dat glumă sau în serios? – Ba în serios! – No bine, că mie nu-mi plac glume d-astea!”
Comentariu beton!
14 
0
@Victore, nu mai striga alinierea la băieți că o chem și o pă @Vera dacă e. Și chiar nu vreau să văd sângele vostru pe pereți.
@Didina și @Laura, luați-l cu blândețe sa nu se rupă ceva în el. Azi mi-a distribuit textul și m-a felicitat. În privat. Iar io la privat mă perd așea..nuș’dacă mă înțelegeți.
Comentariu beton!
13 
0
Hmmmm, nușcesăzic cu @Vera! 🙂 Nu știi niciodată care cu cine ține! 😉
Comentariu beton!
7 
1
Doamna @Elena să trăiți, am înțeles, îl luăm cu ușurelu’. E băiat de treabă, altfel nu făceam mișto de el. Da’ cum procedăm dacă, totuși, se emoționează prea tare? ?
Comentariu beton!
6 
1
Well well well, aș merge prin Elveția. Momentan. 😀
Comentariu beton!
7 
1
@Elena P,
Ne descurcăm binișor și fără ajutoare. Și nici n-aș vrea să rupem ceva în el. Doar să-l emoționăm pe ici-pe colo 🙂
Comentariu beton!
7 
1
… mulțam! 😛
Comentariu beton!
5 
0
blogul lui nenea Mishu imi aduce aminte de Caminul Cultural de la tara, unde imi petreceam vacantele….in cursul saptamanii seara era toata suflarea satului la o barfa si o mastica….primarul, consilierul,.batausul satului…aspirina si vadanele satului….dar..venea ziua de sambata si urma sublimul saptamanii ……urma mereu un film indian la proiector……care amutzea in lacrimi toata suflarea….
Comentariu beton!
12 
2
@sorine, ce vroiam să te întreb, te duceau cu forţa la căminul ăla cultural?
Comentariu beton!
13 
2
@sorin aurolacul,
da, dom’le, dar era locul cel mai palpitant al satului 🙂
Comentariu beton!
9 
2
era singura forma de “divertisment” in vremea aia…..dar macar inghetata era buna si naturala…
Îţi place sau nu:
4 
0
Dom’ Sorin,cam amesteci copilaria cu Las Fierbinti…asta daca nu cumva aveati in sat Aspirine si consilieri…
Îţi place sau nu:
3 
0
mereu la tara toate acestea au existat si exista si acum…existau si la oras doar ca la sat cu populatia mai mica, totul era ca o lupa..
Comentariu beton!
7 
0
Acum am citit, în weekend foarte rar deschid internetul, prefer sa stau afara sau cu prietenii si ma asteptam sa fie ceva cu schepsis caracteristic Elenei ( recuperez in general lunea).
Dar acest final??, mă întreb cum rezista soția sa vada cum omul iubit nu mai poate fi alături de ea, asa cum l-a cunoscut. Gândul meu a fost către ea, cu ajutatul copilului si faptul ca trebuie sa fie puternică pentru amândoi si sa-l ferească de încurcături.
Foarte tristă soartă!
Comentariu beton!
9 
0
? Elena, îmi ești tot mai dragă!
Comentariu beton!
6 
0
mi-am sters repede lacrima inainte sa ajunga in barba
Îţi place sau nu:
3 
0
Uneori, astfel de povestiri ma fac sa cred in reincarnare. Pentru ca altfel nu pot sa inteleg viata. Nu pot sa inteleg cum un gest de c*c*t poate avea un impact atat de mare. Cum oamenii buni ca painea Domnului au parte numai de necazuri si greutati si altii care chiar distrug vieti nu patesc nimic. Stiu ca uneori roata se intoarce , dar nu destul de repede.
Povestea a fost extraordinara. Chiar m-a pus pe ganduri.
Mersi Elena.
Comentariu beton!
5 
0
Pingback: mihai vasilescu blog | Coaching și orgasm pentru toată lumea
Pingback: mihai vasilescu blog | Căștile salvatoare