Dacă e sâmbătă, e Elena.
Cu vreo două-trei zile inainte de sfârșitul anului eram la prăvălie. Normal, unde altundeva?! Bănănăiam printre rafturi ca să iau pulsul clienților: ce își doresc, ce mai cumpără, câți bani au. La un moment dat mă abordează un client care avea o problemă cu tableta. Nervos tare, ce să zic. Reușesc să rezolv problema cu profesionalism, omul se calmase si dă să plece când brusc vede un laptop alb. Se uită la preț și mă întreabă: câte aveți pe stoc? Verific și îi raspund: 13.
– Ok, zice, vreau 13 bucăți.
Băejnebun?! Cum așa? Vii supărat că nu-ți merge tableta și de nervi iei 13 laptop-uri? Nu mai au xanax la farmacie sau cum?
Eh, cu întrebările astea în cap, dar și cu foșnetul banilor în urechi, toată tremurândă, mă apuc pe ritm turbo să-i fac actele de vânzare. Și în timp ce îi făceam actele îmi aruncă scurt:
– Mai vreau și 13 IphoneX, 13 Note 8 și 13 Mac-uri.
Deja aveam puls 200. Ca să nu mor de bucurie, povidența, mânca-i-aș gurita ei roșie, îmi trimite un coleg care-mi spune că un laptop alb e în service și că nu-i putem vinde omului decât 12. Pareză pe dreapta instantaneu. Stai să vezi că nu mai ia ăsta nimic. Ce-ai, mă?! Karma era de parte mea. Clientul meu, un tip extrem de prezentabil, îmbracat bine și cu gust, face doi pași în spate și trosnește scurt din degete:
– Bine, taie 13 și treci 12 la toate produsele.
Au zburat confetiile, au ars artificiile și au apărut băieții de la Flamingo Boys. Goi pușcă.
M-am apucat să-l tai pe ghinonistul ăla de 13 și să fac modificările. În timpul ăsta, domnul îmi explica că a lucrat în poliție, că s-a pensionat, că căsătorit și că are o fiică. Și că stă peste drum, deasupra la ING, adică exact în centrul capitalei. Iar toate produsele pe care tocmai le comandase voia să le doneze foștilor săi colegi de la Poliției Capitalei ca să-i ajute să prindă infractorii mai repede.
Când mă apropiam de finalizarea comenzii, mă întreabă:
– Credeți că mai pot adăuga ceva?
Ești nebun?! Bagă tot ce vrei și io-mi fac un tatuaj cu numărul de la factura ta fiscală. Ești de capu’ tău, cum s-ar spune.
– Mai treceți 2000 de tablete. 1000 le donez copiilor părăsiți de părinți și 1000 copiilor cu handicap locomotor.
Jur că mă uitam la el și fracțiune de secundă m-am văzut pe scenă în timp ce primesc diploma de merit de la CEO și cum colegilor mei prezenți în sala li s-a limitat vocabularul doar la un singur cuvânt (silabisit și urlat din toți rărunchii): E-LE-NA! Gata, venise soarele și pă strada mea, mânca-v-aș.
A doua zi, bănănăiam pe la raionul de IT, când aud din spate un trosnet scurt din degete:
– Domniță, am revenit.
În mod normal „domniță” mă umple de bube și reacțiile mele nu-s tocmai ale unui om sănătos la cap. Dar în cazul ăsta am zâmbit cu toți dinții pe care-i aveam la mine.
– Mai ai lista aia?
Păi n-aveam io lista? Cum să n-o am, că doar mă pregăteam s-o înrămez. Dădusem comandă pentru ramă, dar n-aveau lemn de abanos pe stoc.
– Adu-o! Că mai avem de completat. Mai bagă și 12 televizoare Sony, 12 home cinema și 12 console cu tot cu accesorii.
Apoi a plecat și-a rămas să-l anunț când am toate produsele pe stoc ca să plătească factura.
Pe 31 decembrie, la ora 19.00, fix cu o ora înaintea închiderii, mă sună colega mea de la casierie și-mi spune că mă caută o doamnă. Era soția clientului meu. Mi-a spus că i-a găsit un bon de comandă, emis de noi, cu cumpărături în valoare de 56.000 lei. Și să nu cumva să trimitem produsele la ei acasă, la adresa din buletin, că nu mai stau acolo. Stau la un centru social.
Apoi mi-a povestit ce se întâmplă cu ea și cu soțul ei. Femeia asta m-a tulburat atât de tare că pentru prima dată in viața mea am simțit dorința de a fugi departe de mizeria asta din țară.
Clientul meu a fost părasit de ambii părinți și crescut de bunici. Când au murit bătrânii, l-a preluat statul. La orfelinat a trăit traume greu de descris. Așa că atunci și acolo și-a jurat c-o să fie polițist ca să poată trăi într-o lume mai bună. După care a cunoscut-o pe ea, s-au îndrăgostit și s-au căsătorit, iar el în sfârșit a putut să se înscrie la Academia de Poliție ca să-și realizeze visul de a deveni polițist.
În timpul ăsta ea, soția, a rămas însărcinată, urmau să aibă o fetiță. Doar că într-o seară, când venea spre casă, un nenorocit a tâlhărit-o. A venit pe neașteptate din spate, i-a tras de lănțișorul pe care-l purta la gât și în același timp a împins-o cu putere. A căzut rău pe burtă.
Câtva luni mai târziu a născut. A fost momentul în care au aflat că fiica lor nu va putea merge niciodată pentru că nu-i vor mai crește picioarele. Iar el a fost nevoit să renunțe la școală pentru că, mai mult ca niciodată, aveau nevoie de un venit lunar constant. Și s-a angajat pe un șantier. Lăcătuș.
Dar n-a rezistat. După atâția pumni primiți de la viață, a hotărât să renunțe la a mai fi prezent în lumea asta nebună și s-a retras într-o lume a lui, o lume în care viața este exact așa cum și-a dorit-o. O lume în care el poate fi cine vrea să fie. O lume în care poate să-și trăiască toate visurile întrerupte atât de brutal.
Iar ea, ea este în continuare soția lui după atâta amar de vreme. Și, desi trăiesc în lumi paralele, ea găsește de fiecare dată puterea să intre și în lumea lui. Unde el este polițist, iar fetița lor merge. Și unde visează împreună cu el.
Iar eu voi continua să-i vând absolut tot ce își dorește. Chiar si visuri.
Off, am stat cu sufletul la gura pana la final, era prea frumos sa se termine bine. E trist.
Comentariu beton!20
@Dia, nu te lăsa influiențată de final. Omul ăsta vine aproape zilnic la mine și mă uit la el cât se bucură c-a găsit o „nebună” care-i dă tot ce vrea el.
Comentariu beton!68
Cand ti-am spus ca aia cu cea mai nenorocita femeie din lume e banc…,tu :Batman,Batman.Felicitari!
Comentariu beton!20
@Marius M, îți mulțumesc! Atât.
Comentariu beton!13
No comment! … Și nu-i pe ardelenește ?
Comentariu beton!18
@HabaRnaM, da’ pă ce e? Că eu limbi d-astea nu știu.?
Comentariu beton!12
Îi un fel de realitate augmentată. Ai mare grijă și nu-i da omului prea multă apă la moară ca să nu regreți mai târziu…
Comentariu beton!15
Cam ce-aș putea să regret? Că nu-mi dau seama. Vorbesc serios.
Unele vieți sunt cu adevărat foarte grele și unele visuri, multe, nu se realizează…
@GMT, cam asta e viața până la urmă.
Iar altii ca mine se tanguie ca viata e rea pentru ca n-am ajuns anu asta la mare, bag numai cate 10-12 ore de munca, si am facut egzeme pe antebrate, pe fond nervos…
Comentariu beton!18
@Cristian, eu am avut psoriazis în palme și tălpi. Ani de zile m-am chinui să-mi ascund mâinile pentru că munca mea era cu publicul. Am avut o clientă într-o zi care m-a văzut că-mi ascund mâinile și m-a întrebat ce am. I-am spus că o alergie la tratament. Mi-a zis: e ok să nu recunoști că oamenii sunt reticenți la bube pe mâini. Dar cumpără crema asta și în două săptămâni nu mai ai nimic. O să mă pomenești. Ghici ce?! Chiar o pomenesc.
Comentariu beton!44
Spune numele cremei, femeie, ca si eu am psoriazis palmar! Mai am si pe scalp, dar acolo-i par si nu se vede cine stie ce!
Comentariu beton!12
@Oana, DIPROSALIC. Există cremă pentru piele și soluție lichidă pentru cap. Le găsești la farmacie. Costă în jur de 10 lei.
Și fă cure cu grapefruit. Mănâncă cât poți de mult și freacă zonele afectate.
Comentariu beton!16
Cel mai impresionant e, din punctul meu de vedere, faptul că nenea respectiv, în visul lui, voia să facă daruri altora.
Comentariu beton!64
@diabolic, DA DA DA! Asta m-a făcut și pe mine să vreau să stau el de vorbă.
Comentariu beton!18
Aseara am revazut filmul Million Dollar Baby si nu pot sa ma abtin sa nu fac o corelatie intre tine si Morgan Freeman (ma rog, nu mai stiu ce nume avea in film). Daca iti aduci aminte, era un pusti la fel de „visator” la sala de sport ….
Iti trebuie multa blandete in suflet sa accepti astfel de persoane si sa intri in lumea lor incurajandu-i. Putini oameni pot face asta!
Nu pot decat sa te apreciez in continuare!
Dăcât, zic!
Comentariu beton!24
@Mihaela M, nu știu dacă blândețe, dar o doză de nebunie sigur am.?
Comentariu beton!12
Sora mea are patru copii. Eu aveam 14 ani când l-a născut pe primul. Ea 18. S-a declanșat ceva în mine atunci și i-am iubit și am avut grijă pe toți de parcă erau ai mei. Iar la vârsta aia soră-mii oricum nu-i stătea gândul la copii. Ea a și plecat să lucreze la o firmă bună. Și simțeam că cineva trebuie să-i țină locul cumva.
Am avut-o și eu pe fii-mea care a crescut între ei. Și mi-am cunoscut bărbatul care i-a îndrăgit. După mulți ani, unul din copii îmi zice într-o discuție că tot ce-si dorește el este să aibă bani intr-o zi și să ne ofere el ceva ce ne dorim foarte mult ca să știm cât de mult au însemnat pentru el toate vacanțele și excursiile și jocurile …și tot ce simțea el că i-am oferit noi.
Anul ăsta, la mine în familie Moș Crăciun a avut 28 ani și a trimis tuturor ce visa fiecare. El n-a putut să ajungă.
Scuze că am fost pe alături……dar visurile merită visate. Nu știi niciodată când se îndeplinesc.
PS-Elena…..big hug!
Comentariu beton!98
@Anouk, ce naiba să-ți mai spun că nu am cuvinte.
Comentariu beton!12
@Elena, și pe mine m-a lăsat fără cuvinte. Dar cu o mare mândrie în suflet.
Comentariu beton!21
Mi-au dat lacrimile!
Anouk,mie nu mi-au dat lacrimile dr ma felicit tot mai mult ca nu te-am luat rau la 11m cu regele ala al tau!:))
Pe strada alor mei stă un nene care are două magazine de haine.Ne-am împrietenit la un împins orizontal cu haltera,ne cunosteam din vedere.Fiica cea mare era la facultate in București.Venea spre Buzău,el se ducea spre capitală după marfă.Până in Urziceni ea a lesinat la volan,a intrat pe contrasens si a intrat in duba lu’ ta-su.Fata a murit pe loc,el a albit instantaneu.A băut un an de zile căutând uitarea si iertarea.Și-a adus aminte ca totusi mai are o fată.Viata merge mai departe,cu lacrimi in miez de noapte,cu nebunie in miez de zi.
Bun text Elena,respect.
Comentariu beton!94
Edelweiss,ca sa treci peste asa ceva …
Comentariu beton!16
@edelweiss, ca să rămâi PREZENT în viața asta după așa ceva, omule, e peste puterile unui om. Geezzz
Comentariu beton!31
Babaiete m-a rupt in doua povestioara asta. Si nu ca as fi „freoun” sensibil, dar parca prea e nasoala viata câteodată… sau mai des… sau mai mereu. Si ce-i mai nasol e ca n-ai pe cine sa învinovățești ca sa încerci sa repari lucrurile. Sau exista vinovați si ăia suntem chiar noi!?
Comentariu beton!17
@Valny, hai să vă zic la toți ceva. Eu îi dau textele lui @Mihai joia. L-am scris într-o ora și un pic. L-am reciti înainte să dau send pentru că dacă am greșeli mă toacă de mă ia dracu’.
Băbăiatule, când l-am recitit am plâns în hohote.
Comentariu beton!45
Elena, ai talent! Felicitări!
Fetiţã, mi s-a facut pielea de gainã!.. Nu stiu de ce, ma impresioneaza tare nebunii. Aproape fiecare are o poveste de viata cu un parcurs atat de perfid, incat asta este dezarmant: faptul ca te face constient ca nu te poti lupta cu soarta. Chapeau!
Comentariu beton!16
@Emi, crede-mă, omul ăsta e din filmul meu. Ai observat ce oameni vrea el să ajute în „viața” lui? Impresionant.
Comentariu beton!20
Elena, te iubesc. :Știu că sună aiurea. Și nu recunosc că am plâns nici să mă pici cu ceară.
Comentariu beton!16
@Gabil, nu recunoaște că nici eu nu recunosc nimic. E ok?.
Comentariu beton!11
Noroc ca nu e nimeni in magazin,ca sunt cu ochii in lacrimi, pe punctul de izbucni intr-un plans necontrolat!
Comentariu beton!12
@Claudia, eu mi-am luat trusa de farduri azi la mine. Simțeam că o să am nevoie de ea.
Pfoai,pai ce-mi faci tu,Elena,azi dimineață era totul bine,perfect….pana am citit…am plans in hohote…chiar nu ma asteptam…imi vine să ma lupt..cu ce?cu ceva invizibil..???
Comentariu beton!12
@Rodica, hai, mă, că prima parte a foat haioasă, este?
Nu ştiu altii, dar eu când mă gândesc la „Daca e sâmbătă, e Elena”, parcă aud şi clopoţei şi râsete şi chicoteli.
Deja mustăceam pe la jumătatea articolului, îmi inchipuiam cum îl incalecă Elena pe nebun şi-l scutură de nu mai rămân 2 lulele din el.
Ahaha, ce m-am ars. Ce m-ai ars, Eleno!
Nu eram deloc pregatită pentru final, mi-ai dat shutdown la căpuţ şi mi-ai activat sinusurile. Nu sunt în stare să comentez povestea, vreau doar să îţi mulţumesc pentru articol. Atât!
Comentariu beton!43
@Vera, sunt sigură de asta mai ales că începutul nu prevestea lacrimi ci hohote de râs. Și totuși, hai să râdem, CĂ VIAȚA ASTA-I MULT PREA SERIOASĂ, right, boss?
Comentariu beton!15
Elena, și de la mine ai o îmbrațișare imensă. Și eu am bocit.
Comentariu beton!15
@Ana R, mulțumesc! Și cuvântul ăsta are o valoare imensă pentru mine. Știi că ești reperul meu pe acest blog, da?
P.S. mă bucur c-ai apărut azi?.
Comentariu beton!11
@Elena, termină cu prostiile, nu există niciun reper. Reperul este, eventual, șefu’ ăl mare. ?Ești minunată! ?
Comentariu beton!12
@Ana, ca să sper c-o să-l egalez vreodată pe Boss, trebuie să am vreun scurtcircuit la cap.
@Elena, ???nu trebuie să îl egalezi, trebuie să îl depășești, în felul tău! ?
Da! Prima parte a fost de vis – îmi și imaginam ce mult se vor bucura ăia care vor primi donațiile-cadou. Și cât de generos e omu’ – uite, dom’le, dacă fiecare parlamentar ar face așa ceva o dată pe an, în fiecare zi cineva ar trăi mai bine iar parlamentarii nici n-ar simți că le lipsesc X lei din cât au furat – asta era în gândul meu. Visam…
Și-apoi m-ai lovit cu leuca realității noastre și a irealității lui, a clientului. Oare tâlharul ăla știe că pentru un amărât de lănțișor a distrus 3 vieți? Nu știe. E atât de stupid totul!
Comentariu beton!35
@Laura, te rog mai visează! Poate ‘om trăi ziua în care parlamentarii noștri o să-ți îndeplinească visul…..Acum cred că visez eu! ?
@Laura, cred că habar n-are.
?
@Victor, cu drag!
Ba sunteți nebuni? În ultima mea zi de concediu ma faceți sa plâng?!
Comentariu beton!13
@MAS, dacă te ajută cu ceva să știi că și eu plâng în ultima zi de concediu. Mereu.
Comentariu beton!13
Elena P, ce-mi facusi?! De cele mai multe ori te citesc prin mijloacele de transport si rad ca nebunul, uneori cu lacrimi si se mai uita unul, una. Acum, tot probleme la ochi. Fara cuvinte!
Comentariu beton!13
@Marius, trebuia să pun un pachet cu șervețele la intrare?
@Elena P, dap
Nu am plans. In ultima vreme nu mai reusesc sa fac asta; mi-am inchis sentimentele pe undeva, sa nu ma mai ajunga. Dar mi s-a strans sufletul si realizez cata sansa am si cat trebuie sa profit de ea. Multumesc, Elena.
Comentariu beton!21
@Pișcot, cu plăcere!?
Textul ăsta e ca la maratonul de dans, doar că te trece de la o stare de spirit la alta de nu știi cum ajungi că nu mai poți să înghiți. (Și îți termini micul dejun cu noduri, cazul meu. Doar am zis sa nu mai citesc în timp ce mănânc.) M-am simțit, in ordine, curioasa, amuzată, nerăbdătoare, dezamăgită, foarte tristă și în final, plină de admirație față de tine Elena. Ești o adevărată doamnă!
Comentariu beton!12
@Simona, pfff, da. Știu exact ce simți pentru că exact așa a început relația mea cu omul ăsta. La început m-am amuzat ca în final să zic multumesc și sa mă bucur.
Elena, ce poveste de viață, pfff ….
@Miha s., viața acestui om mi-a adus aninte de filmul „Jurnalul”.
@ Elena
Vezi „The Fisher King” ca-i tatal genului.
@Faianțaru’, chiar o să caut filmul. Mulțumesc pentru pont!
E, am zis si io ceva acolo sa ma bag in seama, Altceva nu mi-a dat prin cap. 🙂
In poza de mai jos e tatal unei fete care s-a aflat in MH 17. Voia sa ajunga In Australia pentru a incepe facultatea (Astronomia) si o noua viata. Dupa accident …ca cica el se va duce oricum s-o caute si nimeni nu-l poate opri, ca stie el ca fi-sa isi punea intotdeauna centura si scaunul de buna seama a amortizat cazatura. Unii fie nu pot, fie nu vor sa ia adevarul for real. Sau amandoua. In asemenea situatii nimic condamnabil. Nu trebuie sa vezi un film pentru asta …
https://www.japantimes.co.jp/wp-content/uploads/2015/07/f-mh17-a-20150717-870×557.jpg
Elena, mulțumesc!
@andreea, cu plăcere!
Deși cred că fiecare dintre noi întâlnim astfel de oameni în viața noastră. Dacă îți iei timp să-i observi vei vedea că schimbarea ta ca om apare atunci pe loc.
@Elena, jos pălăria, doamnă!
Povestea „polițistului” tău îmi aduce aminte de prietenul meu căruia i-a murit copilul cel mare și care, când nu e atent, îmi spune pe numele fiicei lui. Mă bag înapoi în pătură, e cam urât afară.
Comentariu beton!15
@didina, căteodată și mie mi se pare tare urăt. Și crede-mă prietenii mei îmi spun că n-au întâlnit un om mai optimist decât mine.
@Elena, păi alternativa ar fi pesimismul, dar ăsta duce la blazare, iar blazarea stafidește sufletul. Mie nu-mi plac ridurile decât dacă-s pe creier. Ne-ncălzim un pic sub pătură și ne-apucăm iar de treabă. Spor la optimism și ai grijă să nu-l pierzi pe undeva!
Comentariu beton!11
La 5 minute dupa text si eu inca plang.O viata atat de chinuita si cu probleme inimaginabile.Cred ca trebuie sa apreciem mai mult ce avem si sa incercam sa ajutam mai mult.Si nu doar de Craciun.Elena,multumesc!
Comentariu beton!12
@Dyamisi, omul ăsta inițial m-a amuzat teribil. Habar n-aveam ce-i cu el. Până a venit soția lui..
Urăsc tâlharii mai mult decât orice în lumea asta. Sunt cele mai josnice forme de viață. Pentru un lănțișor, telefon sau portofel sunt în stare să mutileze femei și copii cu preponderență pentru ca banii obținuți astfel să-i bea sau să-i toace pe vicii la fel de imunde.
Niște nenorociți care ar merita să fie lichidați pe loc. Dar trăim în țara lui Liviu și Tudorel.
Singura mea satisfacție este atunci când sunt prinși și îndrăznesc să se opună. Înțelegeți voi de ce…
Comentariu beton!22
@Dilimache, ohooo, și eu mă bucur când sunt prinși. De mascați.
Eleno, lasă numele cremei pentru psoriazis. O să fii surprinsă cât de multă lume va aprecia.
@Mihai, DIPROSALIC Cremă se numește. Costă în jur de 10 lei și se cumpără din farmacie. Tratamentul nu trebuie să depășească 14 zile. Se dă pe zona afectată de două ori pe zi.
Scrie și pe prospect.
Chiar sper sa ajute.
Comentariu beton!24
Și încă ceva. Eu am avut psoriazis pustulos.
Tratamentul se prezintă sub două forme: cremă pentru zonele afectate ale pielii (palme-tălpi, coate-genunchi etc) și soluție lichidă pentru zonele cu pilozitate (cap, zona inghinală etc).
Comentariu beton!14
N-am crezut vreodata ca voi citi un text la cafeaua de dimineata, la care voi rade isteric cât şi pentru vecinul de la 2, iar in secunda urmatoare îmi voi umple ceasca de cafea cu lacrimi…intr-adevar, una din cele mai puternice postari!
Comentariu beton!22
@LauraC, ?.
Pe când lucram în auto am pățit ceva asemănător.Aveam un nene care venea zilnic în showroom ,își lua pliante ,intra în fiecare mașină expusă,atingea fiecare buton.Cum am din naștere un lipici pentru tot de înseamnă dubios și paranormal în lumea asta,m-a găsit pe mine ca și conlocutor.Omul fusese ceva inginer auto la viața lui ,eu pasionat de mic de mașini cu zeci de ore de mecanică care mi-au fost predate pe la cursuri plus șurubărit la mașinile personale.Deși nu îmi vedeam capul de treabă,o oră cel puți stăteam cu el de povești.Într-o zi am luat cea mai puternică mașină de test drive din parcare și l-am invitat la o plimbare, unde am stors toți cei 250 de cai disponibili.A fost foarte încântat,dar nu știu ce click a făcut în capul lui dar din momentul ăla l-am mai văzut.Toți colegii fugeau ca de dracu când ,îl vedeau,plus distracțiile de rigoare .
Ca să închei,cu câțiva ani înainte,picasem într-o depresie,de mă durea fizic tot corpul plus stări permanente de rău .Prietenul meu,medic și șef de clinică,mi-a făcut toate analizele posibile,care au ieșit beton.Concluzia a fost cât se poate de sinceră:,,Bă,tu ai probleme cu capul.Ai grijă,că dacă ăla se duce dracului ,te duci și tu cu tot cu el, e greu de reparat și riști să te transformi într-o legumă.Fă bine și lasă dracului gândurile și negativismul și pune-te naibii pe picioare că astfel te umflu de pastile”.Eu am făcut un rezumat,discuția a fost mult mai lungă,presărată și cu ceva lacrimi.Ale lui,că eu nu plâng niciodată.
Elena,mișto text.
Comentariu beton!27