Uite și de-asta e mișto să ai blog. N-o cunosc pe Ana. Nici ea pe mine. Cu toate astea, m-am trezit în inbox cu un email în care povestește tot ceea ce veți citi mai jos. Un e-mail prin care vrea să ajungă la voi și să vă ceară sfatul. I-am îndeplinit dorința. Acum e rândul vostru.
Mi-a fost întotdeauna greu să vorbesc despre mine. Poate pentru că de mică mama nu accepta alt punct de vedere decât al ei. Nu mă înțelegeți greșit, nu-i reproșez nimic și n-am suferit din cauza asta. Doar am închis în mine ce sunt și ce cred.
La 17 ani eram un copil ca oricare altul. Îmi petreceam timpul citind și cântând. Am învățat singură să cânt la chitară și primisem cadou de la niște prieteni de-ai tatei o chitară.
Nu visam și nu-mi doream nimic. Asta până într-o zi când am întâlnit un băiat care mi-a schimbat tot universul. Nimic deosebit. Toți ați trecut prin asta la un moment dat, nu-i așa?!
Și-a fost să fie o poveste pe care mi-o doream fără sfârșit. Nu-mi mai imaginam lumea fără el. Pluteam naivă, visam cu ochii deschiși. Dar a venit și sfârșitul și am încercat să mă conving singură că nu putea dura toată viața ceva început la vârsta aia. Nu înțelegeam atunci ce mi se întâmplă. Am înțeles mai târziu că am căzut într-o depresie care m-a chinuit ani de zile. Dar pe el l-am păstrat în suflet și am închis cu ziduri groase amintirile.
Am încercat în cele câteva relații care au urmat să găsesc sentimentul ăla de bine absolut pe care-l trăisem cu el. Nu l-am mai găsit și am renunțat. Dar am avut norocul să am un copil, o fată, care mi-a dat toate motivele să mă bucur din nou de viață și să las în urmă visele.
Am stat și stau lângă un om pe care l-am acceptat fără să simt ceva și mi-am spus că poate timpul le va rezolva pe toate. Am simțit că trebuie, că vreau să-i dau și eu ceva înapoi pentru toate momentele frumoase, pentru toată grija lui și pentru veselia pe care a adus-o în viața mea. Și m-am dat pe mine toată. Și mi-am alungat amintirile și dorurile. Și nu m-am gândit vreodată, vreo clipă, la altcineva. Așa au trecut aproape 25 ani. Adică viața mea până azi.
Și brusc m-am trezit cu un gând care mi-a dat fiori. Am tot, tot ce și-ar putea dori cineva! Și totuși de ce nu mă simt fericită?! Am simțit că ceva e în neregulă cu mine. Și ca să vezi cum își bate viața joc de noi câteodată, după câteva luni am primit un mail de la EL. M-am bucurat cum nu vă imaginați. I-am răspuns și am început să ne scriem și să povestim fiecare. Au curs multe lacrimi amintindu-ne cum a fost. A fost ca o încheiere și ne-a făcut bine. Mi-am amintit de mine și de viața mea așa cum o visam la 17 ani. Și-am început să visez din nou.
Mi-a povestit cum mă căutase și cum spera să mă vadă prin mulțime câteodată. Și m-am îndrăgostit din nou de el. Peste tot ce păstrasem ascuns în suflet peste ani, m-am îndrăgostit de el, cel de acum.
Au urmat furtuni în mine. M-am simțit cea mai josnică ființă pentru că simțeam că-l înșel pe cel care mi-a fost alături tot timpul ăsta. Dar dincolo de tot răul și toată vina, mă simțeam fericită.
I-am spus și lui. A vrut să ne vedem. Ca să-mi văd sentimentele oglindite. Și l-am îmbrățișat. Și de atunci nu mai visez decât la îmbrățișarea aia.
Ne-am hotărât să nu ne mai vedem. Are o soție și eu un om alături. Ei n-au nici o vină și nu-i putem răni. El încearcă să-și stăpânească sentimentele și nu mai vorbește despre asta. Uneori cred că vrea cu un soi de disperare să mă alunge din gândurile lui, să nu mai sufere, să nu-i mai fie dor. Eu îmi înghit lacrimile și dorințele, dar cu toate astea vreau să mă bucur de el. Vreau să mă bucur de tot ce a fost și este pentru mine. Vreau să-i fiu și să-mi fie început, iubire, dor.
Nu putem fi împreună. El nu-și dorește să renunțe la ce are. Iar eu încerc să înțeleg ce e important pentru el. Îmi doresc, dar mi-e groază de durerea pe care aș provoca-o. Și nu cred că rănindu-i pe alții putem fi fericiți.
Mi-e greu să vorbesc despre mine. Dar iubesc diminețile petrecute aici cu voi. Și pentru că m-ați primit aici, azi am avut curajul să-mi recunosc în fața voastră slăbiciunile. Prețuiesc părerile voastre, judecățile voastre și îmi doresc să știu ce gândiți fiecare dintre voi despre situația asta. Ce-ați face în locul meu?
Dacă el nu dorește să renunțe la ce are atunci de ce dracu te tot sâcâie? A plecat o dată, Pot paria o sumă bună c-o s-o mai facă odată. Știi ce-a făcit Alexandru Macedon în Gordia? A tăiat nodul cu sabia. Du-te și ascute-ți sabia!
Comentariu beton!126
Of, greu de spus. Tu zici că ai un sentiment de vină faţă de omul de lîngă tine. oare el are vreun sentiment de vină pentru omul de lîngă el, sau pentru tine că ţi-a dat într-un fel viaţa peste cap?
Comentariu beton!15
@GabiI, da, și el suferă ca și mine pentru toată situația.
…eşti convinsă ????? e la a doua tinereţe, şi vrea…..
are şi o vrăjealăăă….
suntem prea mari să punem botul…..
Comentariu beton!33
@Adrian Baciu, nu pot să explic de ce îl cred. Mai degrabă îl simt.
…..vă spun eu…..ÎL SIMŢI PROST. Că aşa vrea el. Sau aşa te vrea !!!
…..ţara te vrea prost.
Bre, nea’ Baciule, astăzi ai fost ceva de-afară. N-ai avut două păreri identice, dar ai fost cu replicile la mata. Eu n-am înțeles mare lucru din ce-ai zis p-aici, dar ce mai contează dacă m-ai făcut să râd până am rămas fără respirație. Ți-aş da un premiu dacă ar fi ăsta blogul meu. Dar ghinion. Nu e.
Nu vreau sa jignesc,dar numai o femeie putea sa scrie asa ceva.Sa dezgroape iubiri din gropi demult uitate,sa le pună in racle de cleștar si sa le adore ca pe moastele lu’ nea Boca.Sunt un om simplu,trecutul contează pentru mine doar daca am o conexiune in prezent cu omul ală.Restul sunt doar umbre,trăiesc in prezent si alerg spre viitor.Si sunt obosit ca dracu.
Comentariu beton!167
@edelweiss, așteptam comentariul tău.
Iubirea asta nu a fost uitată. Nici de mine, nici de el. Am încercat amandoi să ne trăim viața, dar cred că ce simțim unul pentru altul a fost mai puternic.
Am învățat din trecut, trăiesc în prezent și-mi doresc un viitor cu el. Și nu mă simt obosită s-o iau de la capăt.
Se dezbate încă. Ce zici?11
edelweiss, imi cer scuze ca ma bag aici insa din cate am citit EL a fost cel care a rascolit-o pe Ana cautand-o si trimitandu-i acel mail, intr-un moment in care Ana era deja linistita cu viata ei.
Comentariu beton!18
Georgian, Ana era liniștită, dar nu fericită. Nu înseamnă că sunt de acord cu ea, dar o înțeleg.
Ana, cu mici diferențe de nuanță, am avut o poveste asemănătoare cu a ta. Atâta doar că la un moment dat am avut puterea să spun nu. Am ales să fiu lângă un om, am ales să am un copil, trebuie să îmi asum aceste lucruri. Iar lui, acelui om din trecut, i-am spus că nu pot sacrifica totul doar pentru a fi eu fericită. Mai ales că nu știi dacă vei fi fericită. Acum amândoi aveți familie. Însă în final tu decizi ce e mai bine pentru tine. Eu îți povestesc doar cum am procedat eu.
Comentariu beton!36
@Ana,am învățat ca niciodată sa nu încerci sa intelegi trăirile unei femei.Las lucrurile sa curga si ce va fi,va fi.Prefer sa fiu spectator,decât actor într-o piesă in care nu stiu toate replicile si când cade cortina eu sa fiu in afara ei cu bracinarii cazuri la glezne.Noi de sute de mii de ani facem cu mici variatii aceleasi lucruri:vânâm mamutu,femeia,antilopa si le taram in pestera.Vrem pe cat posibil sa avem alti vânători mici.Ce as face in locul tau?Absolut nimic,pentru ca nu sunt,nu o sa fiu si o sa am grija sa nu fiu in locul tau.Daca femeia de lângă mine ar simti ca tine,eu cu zâmbetul pe buze i-as deschide usa.
@Georgian,viata ei era ca o cochilie goala,tânjea dupa îmbrățișarea lui,vroiau sa iasă iar ținându-se de manute din spuma marii.
Comentariu beton!44
Ana cred că cea mai bună decizie ar fi să vezi un psiholog bun sau un life coach.
Între timp gândește-te la următoarele întrebări:
– de ce s-a rupt atunci legătura?
– dacă te-a iubit atât de nemuritor, de ce s-a însurat cu alta?
– tu ai ieșit cu adevărat din depresia aia sau încă te mai bălăcești în ea?
– realizezi că nici tu nici el nu mai aveți 17 ani ci ceva mai mult de dublu și e extrem de posibil ca dacă stați o săptămână în compania celuilalt să ajungeți să vă strângeți de gât?
– de ce nu poți să trăiești în prezent?
– dacă nu îți e bine alături de soțul tău, de ce nu divorțezi?
– tu vrei un viitor cu El, dar ești sigură că și el vrea un viitor alături de tine? (sau, mă scuzi de brutalitate, e doar o minciună spusă să-ți deschidă mai repede picioarele?)
– știi, dacă un om are un sentiment de vină pentru un gest, nu-l mai face. Deci nu prea cred că are vreun sentiment de vinovăție față de soția lui și soțul tău.
Dacă-mi permiți o remarcă, cred că ți-ar prinde bine să-ți faci un pic de ordine în viață.
Comentariu beton!123
Excelent comentariul! Exact asa as sfatui-o si eu.
Comentariu beton!14
@Belle d’Imagination, încerc să-mi fac ordine în viață. Dar iubirea nu e un gest.
Bune intrebari si bun sfat!
Si, din proprie experienta, incearca sa pui ordine in ganduri si sa nu mai tanjesti dupa un trecut care prin definitie e dus.
Si-apoi mai intreaba-te:
– De ce nu te-a cautat inainte sa se insoare? Sau mai devreme in astia 25 de ani? De ce de-abia acum?
Plusez la comentariul lui VictorR – daca nu vrea sa renunte la ce are de ce te mai deranjeaza pe tine? Mi se pare egoist de-a dreptul si nu vad iubire in asta.
L-ai intrebat cumva daca a avut vreo cearta cu actuala in ultima vreme de a ajuns sa te caute pe tine? Cu totii avem acea relatie minunata si perfecta dar care s-a terminat si la care ne intoarcem cu gandul cand ceva nu merge, ca deh, fara comparatii cu standardul nu putem merge mai departe.
Si-apoi, gandeste-te ce te face fericita pe tine in afara povestii asteia de dragoste. O viata fara fericire nu e ok si nu e corect nici fata de persoana de langa tine. Daca nici asa nu esti fericita, atunci schimba ceva!
Un coach bun sau un psihoterapeut bun te pot ajuta sa modifici legaturile alea neuronale din creieras si sa vezi lucrurile intr-o alta perspectiva.
Bafta multa si sa iei cea mai buna decizie!
Comentariu beton!17
@Ana,mi-am spus sa nu comentez dar am citit încă o dată jelania si m-au apucat spumele.Singura victima si singuru’ prost este ală pe care l-ai folosit ca surogat atatia ani.Ala pentru care nu simti nimic dar i-ai facut imensu’ bine si te-ai dăruit toata si i-ai facut un copil.Plm altele fac astea pentru posete sau masini.Macar i-ai spus fraierului ca a fost a cincea roata si ca tu vrei sa impingi la alta căruță?Asa cum urla un nene cu ochii bulbucati:du-te,Dică,du-te.Fii sincera cu ala pe care l-ai mintit si ia sprint din viata lui si multumeste tuturor divinitatilor născute sau încă nenăscute ca nu ai întâlnit unul ca mine.
Comentariu beton!90
@edelweiss, până la acest comentariu am crezut că scrie altul îm locul tău. Jur!
Comentariu beton!25
@Elena,alea au fost fitilul,la ultimul scânteia a ajuns la batonu de dinamita.
Comentariu beton!17
@edelweiss, așa, băbăiatule, că nu te mai recunoșteam. Cât ești tu p-aici mai bine îmi strâng degetele în menghină decât să aduc tema asta în discuție. :))))))))))))
@edelweiss, când l-am cunoscut pe actualul ne-am pus amândoi cărțile pe masă. Și am ales de comun acord să continuăm împreună cu toate fantomele trecutului în spate. Știi….nici el nu era virgin.
@Elena,lasă-mă ca am început rapița.Am venit si cei doi binladeni,ca vor supa de găluște.Acu astept sa se umfle grisu sa le modelez,apoi sa adaug patrunjelu si pe la 15 mă întorc pe câmp pana mâine dimineata,ca se anunta ploi.
Comentariu beton!19
Iubirea asta nu exista ! este doar plasmuirea mintilor voastre ! daca exista erati impreuna deja ! Ce rani? Ce vina? Scenarita cronica! De asta suferim noi femeile…poti sa-ti doresti si viata vesnica, daca te iubea PUTEA sa te gaseasca cu mult timp in urma, cum de altfel te-a gasit acum !
..Si la dracu, nu mai crede toate balivernele lui..
Comentariu beton!48
@RENEGATA, o să mă gândesc la varianta asta mai serios.
Atunci de ce a plecat prima oara? Daca va iubeati…
Cum a avut dupa 25 de ani emailul dar in rest te cauta pe strada…ma lasi. Astea doar noi(femeile) le putem inchipui si face asa drama.
Comentariu beton!15
Pai daca iti doresti un viitor cu el de ce mai ai nevoie de parerea noastra? Du-te si mananca c___tul pana la capat. El oricum a spus clar ca nu e dispus sa renunte la ceea ce are.
edelweiss, uite vezi, aici gasesc raspunsuri pe care mintea mea nu le poate emite…pot sa te citez? Nu neaparat pentru mine, gandesc la fel ca tine dar nu am stiut sa o spun atat de frumos, iar comentariul asta trebuie sa il vada si cei tineri…pentru ca vezi tu, se blocheaza in povesti , nu neaparat de dragoste si raman agatati in timp, ca si cum ceva sau cineva ii va trage toata viata de maneca si nu pot alerga spre viitor cu o maneca prinsa in portiera masinii…povestea e frumoasa, nu pot sa ii dau Anei un sfat, acel cineva pe care il iubeste ea nu mai este acel cineva de care s-a indragostit, nici ea nu mai este aceeasi, iar relatia lor probabila are in spate o dorinta imensa bazata pe ceva ce a fost ,poate avea un viitor, dar in spatele lor ar lasa suferinta… o viata nu poate fi construita pe suferinta celor dragi
Comentariu beton!31
Ana, am uitat sa spun ca si eu am o poveste cam ca a ta, a venit si la mine emailul ala, am vorbit, ne-am pisat ochii unul pe umerii celuilalt dar am incercat sa gandesc cu mintea mea de acum si nu cu mintea de atunci (cu mintea mai mult decat cu sufletul)…daca m-ar intreba cineva, oricat de frumoasa a fost acea poveste , alegerile ne-au apartinut iar prezentul meu e altul…deci daca m-as intoarce in timp as face aceleasi alegeri fara sa regret o clipa
Comentariu beton!37
@MAS, nu cred că aș schimba ceva din ce am făcut.
@MAS,respect.Scrii oricum mai bine decât mine.
Comentariu beton!11
@ edelweiss: tin sa te contrazic cu un exemplu de la mine de la job.
Pleaca perechea la intalnirea de n ani de la terminarea liceului, cum se fac n agape. Acolo, dansa isi intalneste iubirea din liceu, fiind colegi de clasa. Isi propun sa tina legatura si dupa agapa, ceea ce se si intampla, inclusiv intalniri ilicite. Deznodamantul: cei doi divorteaza de actuala consoarta/consort penrtu a-si implini iubirea. Ce-i drept, copiii rezultati di ambele casnicii sunt mari, ‘la casele lor’ cum se spune, asadar reinvirea iubirii din liceu este transformata intr-o iubire tomnatica in buna regula. Asta s-a intamplat acum sase ani. Am aflar ca cei doi iubiti din liceu isi consuma in armonie casatoria si sunt foarte fericiti.
@Miki,acolo dansa,adica ea….Cu ce m-ai contrazis?
Îndrãznesc sã te contrazic, nu are nici o legãturã faptul cã o femeie a scris asta. Bãrbatu-meu s-a trezit sã-mi zicã acum vreo câţiva ani, dupã 19 ani de cãsãtorie şi 22 de relaţie ce mari obligaţii morale are el faţã de o fostã care şi- pus coada pe spinare acu’ mai bine de 20 de ani. Nici nu i-a trecut prin cap c-ar fi firesc sã se simtã „obligat” într-un fel sau altul în primul rând faţã de soţie şi copii…
În rest, nici eu n-aş mai avea încredere în ce e dispus sã ofere dl. din poveste. A propos, conteazã şi ce s-a întâmplat în tinereţe, de ce v-aţi despãrţit. De curiozitate, cine a rupt relaţia?
@Corina, el a plecat primul.
@VictorR, m-am gândit la tot ce spui. Dar mă bucur atât de mult că face parte din viața mea încât nu mă simt în stare să-l alung. Și cred că între noi e o legătură care nu se va rupe indiferent cât de departe suntem unul de altul.
Mă scuzaţi…nu face parte „din viaţa ta”!
Face parte din „visul tau”!
Iluzie, proiecţie. Nimic din realitate, nimic concret. Imatur emoţional şi lipsit de „c…”.
Un bărbat adevărat are coloană!
Imi cer scuze…de la M.Vasilescu, Elena, edelweiss şi de la dvs.
M-am băgat precum musca…
Şi vă rog…schimbaţi ochelarii!!!
Comentariu beton!19
@Sile, da…..probabil e doar un vis…
Domnisoara Ana, mama mea avea o vorba, si asta imi va ramane in cap mereu cate zile voi avea in fata „Unde scuip eu nu ling”. La ce ma refer? Cum a zis si @VictorR, o data plecat, o va mai face. Am inteles, erati mici etc. Personalitatea ramane.
Comentariu beton!49
@Tioc Alexandru, am prescurtat povestea pentru că altfel aș fi scris un roman.
Acum aproape 30 ani a plecat. Dar s-a întors. Doar că atunci când s-a întors eu eram deja ca o cochilie goală. Mă simțeam atât de distrusă că în încercarea noastră de a continua ne-am depărtat incet. Apoi viața ne-a dus pe fiecare pe drumul lui și a fost imposibil să mai păstrăm legătura.
Şi o să descoperi că nu e nici pe departe ce-a fost !!!! încearcă un pic şi ai să vezi !
Nu neaparat ca descopera asta. Dar fluturii in stomac dupa o varsta tin cu indulgenta 2 ani. Apoi dragostea se consuma. Si incepe monotonia. Si tot dupa o varsta, invatat cu un narav, sa iei altceva care sa fie cu totul diferit, inseamna sa ai un curaj de nedescris…
Problema as pune-o un pic cum a pus-o @edelweiss. Adica ok, te-ai maritat, ai un copil, dar nu esti fericita. Pai nu ai prea multe alternative si ti le scriu verde in fata si imi cer scuze daca te superi, insa si suparata, citeste bine:
1. Renunta la el. Plecat a fost, plecat sa fie. Ai ales un alt drum. Mergi pe alt drum daca l-ai ales. Nu esti si nu vei fi lovita de situatia in care vine la tine „stii eu m-am razgandit”, cam tarziu. Asta e, mergem inainte.
2. Renunta la sotul tau. Ai pus cartile pe fata si ai zis ca „nici el nu era virgin”. Nici nu trebuia. Nu v-ati luat sa va futeti sau sa traiti o singuratate in doi. V-ati luat in momentul ala din iubire (sau cel putin, el pe tine). Ti-a stiut istoricul, i-ai stiut istoricul, aia e. Asta e IRELEVANT. Daca intradevar te macina fluturii in stomac, pai sotul tau pica de papagal in situatia data si nu e frumos. Cum nici tie nu iti place sa pici de papagal, nici lui nu.
3. Ia in calcul si copilul. Mic/Mare, sa ii explici exact ce ai scris aici. Si sa ii spui „Ma mama, plec, de tac-to nu imi mai place, imi place de ala”. Sa inteleaga ca tac-so nu e de vina.
4. Aici apelez la moralitatea ta: ai un sot. Ti-a fost alaturi la bine si la rau. Ati cladit „imperiul” vostru impreuna. Sa pleci la o iubire antecedenta, e ca si cum ar fi „Gogule, tu ai fost planul meu 2. Acum ca m-a cautat asta, imi pare cu i’m sorry, dar imi vad de drum”… Adica pe bune, dar omul ti-a fost alaturi in unele situatii, rele, bune.
In incheiere as vrea sa spun urmatoarea: esti nefericita datorita unor alegeri facute de tine. Dar esti nefericita ca si cu alegerile alea, nu te asteptai la intorsuri. Astfel, ca nu iti vine a crede ca patesti ce patesti. Ai luat o decizie. Poti sa fi fericita cu ea. Fa-o sa fie bine. Atata tot.
Ca ai intrebat la final ce am face in locul tau. Iata ce as face eu: mi-as vedea de treaba si ala sa se duca de unde a venit, cu ce a ales si cu ce m-a dat pe mine la o parte. Cand puteam cladi viata, el mi-a dat cu sutul si mi-am cladit-o cu altcineva.
Comentariu beton!31
Pãi de ce atunci a fost imposibil sã pãstraţi legãtura dar acum e posibil? Nu cumva e doar nostalgia dupã visele din tinereţe care probabil ne apucã uneori pe toţi?
Mã rog, oricum fiecare trebuie sã-şi asume propriile decizii, dar încearcã sã cântãreşti cât mai realist ce pierzi şi ce câştigi în fiecare variantã. Fã un exerciţiu de imaginaţie: cum ar arãta viaţa ta cu el şi fãrã familia ta actualã. Oricum, nu te pripi, nu te arunca cu capul înainte, chiar dacã ţi se pare cã te-ar aştepta raiul de pãmânt.
Buna Ana,
In locul tau, as incerca sa aflu de ce a reluat legatura daca nu vrea sa renunte la ce are (poate ca nu e sigur nici el si doar incerca sa tatoneze terenul), dar parerea mea e ca ar trebui sa rupi orice conexiune cu el.
Mult succes si sa ne zici continuarea 😀
Comentariu beton!26
@Bia, am încercat să aflu de ce m-a căutat. Poate curiozitatea. Orice motiv logic pe care mi l-am spus nu mă face să simt altceva. Dacă rup orice legătură cu el n-am să-l iubesc mai puțin și nici n-o să mă simt altfel față de omul cu care trăiesc.
@Ana nu tu trebuie sa iti raspunzi la intrebarea asta, ci el. Si sa raspunda ca un om matur, cu responsabilitate, pentru ca l-a mancat undeva si acum trebuie sa se scarpine adanc.
Ana, media de vârsta a cititorilor de aici cred ca este undeva pe la 35-40 ani. Vei fi linșata sau înteleasă azi. Sfaturile noastre vor veni din experiențe personale sau din frustrari acumulate.
Nu e un sfat, dar o să-ți povestesc ceva. Nașul meu de cununie mi-e văr primar. În urmă cu 27 de ani s-a căsătorit cu o minune de fată. Tot neamul a iubit-o și încă o iubește. Este o ardeleancă caldă și frumoasă. Au doi copii mari. Acum 2 ani a părăsit-o pentru o altă femeie. Neamul s-a întrunit în completul de judecată și l-a pus la zid. Luna trecută, într-o discuție cu el, mi-a spus:
– mi-a fost dat jos tabloul de pe peretele de onoare al neamului. Dar zi-mi tu de ce crezi că oamenii se despart?
– Pentru că nu au lucruri în comun.
– Exact! Iar eu am decis să nu mă mai mint. Și sunt împăcat și fericit.
E cu dublu tăiș situația ta. Câteodată adrenalina este confundată cu fericirea. Iar noi oamenii suntem tentați să credem că am găsit în altcineva sufletul cu care rezonăm.
Viața ta este responsabilitatea ta!
Comentariu beton!86
Cum adică, după 27 de ani și doi copii îți dai seama că nu te potrivești cu consoarta ?
Astea-s glume, omu vrea prospatura și pun pariu că noua achizitie n-are mai mult de 25
Comentariu beton!27
@Sandurz, ea are 40 de ani și el 50. Amândoi au divorțat ca să fie împreună.
@Sandurz, acum să aud ce mai zici…
Si totusi 27 de ani!!! Cred ca cunostea fiecare colțisor al sotiei sale si ia luat atâta!!
Măfratiuere cum se inteleg Mihai si Elena,câtă chimie ca intre doua eprubete din acelasi stativ.
Comentariu beton!21
@edelweiss, nu mereu, da’ foarte des. Cum s-ar zice, cine se aseamănă se adună.
sau te plictiseşti iremediabil….copii au viaţa lor, tu nu mai ai nimic în comun cu ea/el….dar vrei să mai trăieşti o dată senzaţia aia….
@oviwan, omu’ și-a asumat până-n măduva oaselor decizia luată. Cine plm sunt io să-l judec? Vară-sa de la Bârlad?!
În plus, să știi că la două luni după ce a cunoscut-o pe noua tipă s-a dus la nevastă-sa și i-a spus și s-au și despărțit. N-a ținut-o agățată într-o relație-himeră.
Comentariu beton!13
E, asta da. Decizia lui, foarte bine. Dar a fost omul corect.
Elena, nedumerirea mea se trage de la faptul ca i.au trebuit 27 de ani sa.si dea seama ca n.au nimic in comun
@edelweiss, confirm ce a spus @Mihai. N-aș fi stat pe aici dacă era altfel.
Elena, comentariul tau mi-a mers la suflet!
@DanaR, și e 100% real.
@Elena P, m-am pregătit pentru o execuție în piața publică azi.
Nu așteptam sfaturi. Așteptam doar părerile voastre pe care, așa cum am scris, le prețuiesc.
Am trăit 30 ani fără un om care simt că e o parte din mine. Am încercat să neg și să alung ce simt pentru că nu știam ce simte el. Acum știu.
Mi-am pus sufletul sub lupă după ce mi-am dat seama ce simt. Mi-am răspuns la multe întrebări și m-am îndoit de tot ce sunt.
Am sperat ca timpul să atenueze ce simt. Dar mă trezesc parcă sufocată de dorul lui.
Nici nu pot să înțeleg cum îmi e atât de dor de el după ce am trăit o viață fără el.
Și da, știu! E doar vina mea că nu pot să trec nepăsătoare peste tot.
Comentariu beton!17
@Ana, cine a pomenit de vreo vină? Daca vrei neapărat să-ți asumi o vină, atunci vina ta, după părerea mea, este că ești în relația actuală. Asta cu sotul (dacă ești căsătorita. Ca nu e foarte clar). Aici nu trebuia sa fii! Sau mă rog, nu atât de mult timp.
@Elena P, Îmi asum vina pentru toate greșelile pe care le-am făcut.
Acum nu știu de unde să încep să repar.
@Ana, ăsta este un nickname. Am o bănuială că știu cine ești. Dacă ești de acord o sa-l întreb pe Mihai dacă ce bănuiesc eu e real. Și-mi ești dragă.
Renunță la amândoi. Cel de-acasă e în plus iar cel nou…eh, acolo ești tu în plus.
Comentariu beton!21
Dacă mă uit comentariile de ieri cred că e Anouk
Mai ales că n-a postat azi
Nu te credeam atat de slabă
Serios
@Elena P, e numele meu, nu e nickname.
@Sandurz, am crezut despre mine că sunt destul de puternică. Cred că doar am ascuns și am ignorat ce nu era ok și m-am concentrat pe ce m-a făcut să-mi fie bine.
@Elena P, poți să-l întrebi pe Mihai cine sunt. Singurul motiv pentru care azi îmi folosesc numele real în locul celui cu care v-ați obișnuit este pentru că bărbatul ăsta de lângă mine merită să afle de la mine ce simt nu de pe un blog al unui străin.
Și când îmi voi limpezi eu mintea am să am o conversație cu el. Până atunci l-aș chinui degeaba.
@Sandurz, da’ de ce e slabă? Ia zi-mi tu mie. Băi, indiferent dacă este Anouk sau nu, faptul că a ales să scrie sub alt nume trebuia respectat. Blogul ăsta e a doua casă pentru mulți dintre noi. Fata asta a ales să ne scrie nouă pentru că se simte bine aici. Și tu îi trântești că „nu te credeam atât de slabă”? Hahahaaaaaa. Ești criminal! (Sau criminală?)
Comentariu beton!12
Elena P dar daca sandurz este sotul Anei….?
@Sorin, dacă e soțul Anei atunci îi înțeleg haosul din cap.
ElenaP, tată, poate-mi spui atunci de ce bărbații intotdeauna , dar intotdeauna, caută sa-și schimbe viața alături de una mai tânără decât actuala nevastă. Niciodată mai bătrână
@Sandurz, da’ ce-s io, frate? Medicul tău psiholog? Coach-ul tău? Hahahahaaaaaaaa.
Nu stiu. De-ai dreacu ce sunt. Habar n-am. Dar m-ai făcut să râd în hohote.?????
Comentariu beton!26
@Sandurz as putea sa iti spun eu: de prosti! Ca in afara de sex – tzazte si cur, respectivii nu inteleg altceva. Ca ei vor aceeasi relatie adolescentina si nu se prind ca intre timp au nevoie de pastile ca sa sustina relatia cu tipa de 20 ;).
Comentariu beton!23
Pastile și bani , boss
Comentariu beton!21
Sandurz, e foarte simplu de dat raspuns la intrebarea ta.
Pentru ca gandesc cu capul de jos.
@Sandurz
Treci de la Windows 8 la XP sau invers?
Eu il stiu pe unul care dipa 7 ani de casnicie, a plecat cu una de-o seama cu ma-sa.
Asa ca se poate si invers.
Bine, ‘ love is money’ da’ totusi…
Astea sunt cazuri de filme de la TVR1,cu 2 finaluri posibile. In functie de voturile teleconsumatorilor, se arata finalul ales. Vreti sa o vedeti pe Ana implinindu-si iubirea neimplinita sacrificandu-si relatia actuala sau vreti ca ratiunea sa tropaie furtunos peste sentimentele resuscitate de iubi cel din copilarie ? Votati acum ! Bai…acum !
Comentariu beton!29
@Ananas, tu ce ai vota?
@Ana. Eu n-as da filmul asta pe post. Sa ne asumam alegerile facute, zic…
Comentariu beton!30
Ana, mai bine suferi acum, decat sa lungesti suferinta. El vrea doar sa retraiasca momentele trecutului, are o varsta care are nevoie de confirmari. Uita-l, este egoist din partea lui ca te tine ancorata in trecut si refuza viitorul.
Comentariu beton!28
@ivy, crezi că dacă nu l-am uitat 30 ani o să-l pot uita acum?
Ana, nu poti ignora sentimentele pentru el, dar pe el da. Stiu ce spun, aceeasi experienta. Sunt furioasa pe mine ca pot fi atat de slaba cand ii vad numarul ca ma apeleaza.
Comentariu beton!12
eu zic să încerci cu omul. Să vezi ce dezamăgire te paşte….Nu mai e ce-a fost….acum doar e marea curiozitate – ce-ar fi fost dacă….??
….dar nu mai e …..
părerea mea de om păţit…..
Ana, m-am gandit mult ieri incercand sa inteleg de ce si cred ca ne este dor de noi, femeia indragostita, nu de barbatul sau dragostea lui. Ti-e dor de Ana indragostita, libera de orice obligatii si cred ca i-ai ramas datoare. Ana, ai toate sansele sa fii fericita, dar nu cu fostul care nu te vrea permanent in viata lui si nici cu actualul cu care nu poti discuta. De aceea esti si vulnerabila in fata fostului. Spune ,,pas” amandurora si invata sa fii libera si sa stii ce vrei de la viata, cine esti tu acum.
@ivy, evident și eu m-am gândit la tot ce s-a scris ieri aici. Deocamdată nu mai am cuvinte, dar văd mai clar ce-i cu mine.
Nu pot decât să vă mulțumesc.
Dacă nu vrea să renunțe la ce are, te chinui degeaba. Pune-i cruce. Dacă există o speranță să fiți împreună din nou, cât de mică, atunci încercați, fără să vă gândiți la fericirea celorlalți. Există multe tipuri de fericire, ca să zic așa, și nu toate implică tipul de relație pe care îl visează retarzii din Coaliția lu’ pește prăjit. ?
Dar, na, asta o zice un om cam egoist și care nu are experiență cu mari iubiri adolescentine și alte alea.
Sunt curios, totuși, de ce și cum s-a sfârșit inițial relația voastră, și de ce nu ai putut da skip.
Comentariu beton!25
@Ionut, dacă nu vrea să renunțe la ce are îi doresc să-i fie bine. Dar nu-i e. Îmi doresc să facă ce simte și să fie împăcat cu alegerile lui.
A reusit să mă găsească el primul. Și eu încercasem să-l găsesc cumva prin hățișul internetului.
Relația noastră s-a stins….nici nu știu exact de ce. El a plecat. Eu am plâns luni de zile, i-am scris fără să primesc vreun răspuns (nu locuiam în același oraș). După o vreme am înțeles că se terminase definitiv, dar într-o zi m-a sunat. M-am simțit fericită și în același timp în mintea mea l-am învinovățit că mă sună doar când are el nevoie de mine.
Ne-am mai văzut. Destul de rar pentru că eu deja aveam servici și ne era greu. Și ușor ușor ne-am vazut tot mai rar până el s-a mutat și am pierdut legătura.
Ultima dată ne-am vazut când eu născusem și ne-am întâlnit s-o vadă pe fii-mea și să-mi spună că se insoară.
…păi, vezi ?????
A renunţat la tine ! A ales o dată ! Nu vrea să renunţe la nevastă şi copil !
Deci…..mai vrea sex pe lângă. Atât !!! Şi să-ţi facă ţie, femeie nevricoasă, probleme !
Vrei să ajungi singură cuc, pt. că aşa se preconizează !?
Pãi e clar cã a avut alte prioritãţi în viaţã, nu sã fie lãngã tine…
Cred ca trebuie sa te gandesti bine inainte de a lua o decizie. Pentru ca esti in fata unei decizii. Iar dupa ce ai luat-o, sa o accepti si sa nu mai dai inapoi.
@Mihaela, nu prea știu ce să decid. Pentru o relație e nevoie de doi.
Ana, nu cumva ai pus degetul pe rana? ” Pentru o relație e nevoie de doi.” Daca nu sunteti doi, despre ce vorbim aici?
Comentariu beton!21
Personal, nu cred ca-i vorba despre o relatie aici. Adica nu despre asta e decizia. Nu poti sa astepti (adica ai putea, da’ ce sens are?!) sa decida el pentru tine (pentru ca asta faci aici, ii dai puterea asupra vietii tale, sa decida el daca te vrea, sau nu).
Decizia, din punctul meu de vedere, este despre: ai fi tu impacata sa-ti traiesti toata viata alaturi de omul cu care esti acum, asa nefericita cum (zici ca) esti, sau vrei altceva? Iar altceva nu inseamna (neaparat) tipul din trecut.
Decizia este despre cum ti-ar placea TIE sa se intample viata TA in continuare, lasand la o parte povestea cu ex-ul, care a aparut in poveste nu pentru a-ti da peste cap viata, nici ca sa-i mai oferi o sansa, ci pentru a-ti aminti ca there is more to life than what you have now, ca sa-TI oferi (poate) tu tie insati o sansa la ceva mai mult.
Daca decizi sa te desparti de cel langa care esti acum, fa-o pentru tine si pentru el (nu pentru cel din trecut).
Cel de langa tine va intelege si va accepta. Nu-i va fi usor nici lui, la inceput, insa in felul asta ii oferi si lui sansa sa fie fericit alaturi de cineva care sa-l chiar iubeasca.
(Acu’ 3+ ani am luat eu decizia asta pentru mine. Era si-un el de care ma indragostisem la un moment dat, dar decizia am luat-o pentru mine si pentru cel care-mi era alaturi atunci. El e fericit acum intr-o relatie de 2 ani deja, si tipa e super misto. Cel de care ma indragostisem eu atunci e casatorit acum. Si sunt fericiti si ei. Iar eu ma bucur ca am luat decizia asta, desi mi-a luat vreo 3 ani pana am fost in stare sa iau o hotarare si sa o duc pana la capat. Si mie-mi era frica sa-i cauzez suferinta – as it turned out, a fost si spre binele lui, si mai imi era frica de ce-o sa zica rudele… Parintii mi-au fost alaturi si m-au sustinut, pe ceilalti nu i-am bagat in seama.)
Comentariu beton!13
de ce am impresia ca decizia este luata deja? Tu doar vrei sa ai confirmarea ! sa-ti spunem noi ca e ok si sa-ti traiesti ,,dragostea,, NU, NU-I ok. Cred ca este de fapt greseala vietii voastre. Mai mult a ta. Ca lui nici nu-i pasa.
Intrebam mai de mult un barbat de ce-si insala nevasta? Ce are cealalta in plus? Stii ce mi-a raspuns ? E ALTA !
Azi n-am starea de-a fi bebe sexologu sau cristian andrei…asa ca, Ana, de la mine…fara numar,fara numar…
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
0 
0
@Redoo, aș vrea eu!
Ana, initial postasem si un cantecel ce rezuma situatia ta, cam din toate punctele de vedere…ori n-a mers edit-ul, ori l-a sters Șăfu…o sa-l mai pun inca o data…
https://www.youtube.com/watch?v=RScoIaexvbo
@Redoo, sper să n-ajung la spitalul de nebuni!
Buna Ana . Cred ca baza problemei incepe de la faptul ca pentru actualul sot nu au fost sentimente puternice .
Acum ceva ani , m-am reimpacat la n intervale cu cea cu care am avut o relatie intensa . De fiecare data finalul a fost la fel . Oamenii rareori se schimba cu adevarat, o fac la suprafata sau pentru putin timp . Asa ca am rupt orice legatura .
Ce pot sa iti zic e ca oricine intra in viata ta , merita aceeasi sansa ca primul . Nimeni nu e vinovat pentru ce a facut altul sau alta .
In situatia asta mai rau faci . Ori divortati amandoi ori rupeti legatura .. pentru ca asa neglijati pe persoanele de langa voi. Nu sunteti acolo.
Acel barbat a avut sansa lui . Eu am o vorba : ” Stii ce te face cea mai buna? Tu esti in prezentul meu .
Comentariu beton!23
@Faust, îmi amintesc când am hotărât să mă mut împreună cu cel cu care trăiesc (nu suntem căsătoriți). Știam că nu-l iubesc, știam că dacă vreau să trăiesc trebuie să renunț la ce a fost, știam că nu e corect să compar pe nimeni cu EL si am ales să mă las iubită și să fac tot ce pot să ne fie bine.
Iti inteleg indecizia si probabil te simti pusa la colt . Dar ce pot sa iti spun e ca nu exista suflete pereche : exista in schimb oameni ce se respecta, se sustin si construiesc ceva impreuna . Te- as intreba ceva daca doresti sa raspunzi sincera :
1) esti sigura ca nu s-a dezvoltat o dependenta emotionala?
2) nu crezi ca e unfair sa te caute cand i e rau ? De ce nu a facut asta inainte?
3) el cum vede mai departe povestea? Pentru ca nu se poate cu jumatati de masura.
Alege ce te face fericita, doar nu te juca cu suflete . Si cel mai important, sa o faci asumat.
Un weekend fain sa ai
@Faust, nu-mi dau seama dacă e o dependență emoțională. Nu mi s-a părut greșit că a vrut să știe ceva despre mine. Poate a fost greșit să-mi spună acum ce simte dacă știe că nu vrea să continuăm împreună. Nu știu cum vede el mai departe povestea. N-am ajuns să vorbim despre asta.
Super 🙂 . Apreciez deschiderea ta , desi nu e usor sa iti iei castane .
Cred ca ar trebui sa vorbesti si cu persoana din trecut . Cum vede..ce vrea mai exact , ca friends clar nu se poate .
Cat despre tine, sper sa nu o iei in nume de rau , dar un psiholog ar ajuta . Cel putin sa stii daca ai un blocaj emotional datorita trecutului, cum sa rezolvi partea conflictuala cu tine .
Mult succes.
@Faust, mulțumesc.
Cu placere Ana . Stii ce a iesit in evidenta ? Chiar daca prima oara am judecat mai dur, partea ta umana . Buei poate suferi . Sunt problemele tale . Stii parerea mea, dar dupa ziua asta , sa nu iti pierzi zambetul .
Stau pe-o banca in parc si-ti citesc gandurile, Ana. S-a zbarlit pielea pe mine. Nu stiu ce as face eu, dar mi-e clar ca orice ai alege, oricum vor fi consecinte de un fel sau altul, nu doar ptr tine si el, ci si ptr partile colaterale – copii, parteneri actuali. E posibil, nu stiu, sa fie si multa idealizare la mijloc. Azi sunteti adulti, v-ati schimbat de cand ati trait acea poveste, nici macar nu stii daca in viata de zi cu zi, printre toate problemele si banalitatiile, relatia voastra ar supravietui. Ma gandesc ca stii si tu ca una e iubirea ca idee, ca ideal si una e iubirea de zi cu zi cand te ciondanesti ptr te miri ce ori iti dai seama ca cel de langa tine nu e deloc cum iti imaginai ori are niste obiceiuri ce-ti sunt insuportabile. Nu stiu daca doar mie mi-a parut, dar el cumva a ales, fie si partial prin faptul ca nu doreste sa renunte la ceea ce are acum. Chiar nu stiu cum ar fi mai bine ptr toate partile, dar orice ar fi sa alegi, sa te simti impacata cu tine, iar consecintele sa fie blande.
Comentariu beton!26
@miha s, m-am străduit să fiu cât pot de lucidă. M-am bucurat să-l descopăr pe omul ăsta așa cum e el acum. M-a cutremurat să realizez că există dragoste necondiționată față de un om oarecare. Sunt ce sunt azi în mare parte datorită faptului că l-am iubit și că dragostea pentru el mi-a marcat fiecare decizie.
Am acceptat că nu vom fi împreună, nu în viața asta. Dar am să-l iubesc la fel în toate viețile și în toate lumile care vor urma. Pentru că asta sunt.
Ana dragă, habar n-am dacă există sau nu vieți viitoare – e însă una din dorințele mele, dar na, faptul că-mi doresc nu înseamnă automat că acest lucru devine și real. Dar să ne raportăm la ceea ce sigur avem, viața asta. Probabil cunoști faptul că există circuite neuronale diferite pentru dragostea romantică, pentru dorința sexuală și pentru relațiile de atașament de lungă durată. Ideea e că poți funcționa confortabil și dacă unul din circuite îți e ocupat cu o anume persoană, iar celelalte două, cu altcineva. Creierul nostru e isteț sau evoluția a reușit să ne aducă aproape de perfecțiune 🙂
Ideea e ca tu să rămâi vie, nu doar să trăiești pe pilot automat. Să fii vie cu tot ce înseamnă asta – să te bucuri de oamenii de lângă tine, de micile mărunțișuri ori izbânzi, etc.
Între timp m-am mai gândit și dacă ar fi să fac ceva într-o situație similară, ar fi să mă apuc de sport. Știu că pare ca nuca în perete, dar, poate mai mult ca orice, sportul reușește să te disciplineze – asta o spune o leneșă nativ ce ar prefera să stea pe borduri toată ziua, dar care a ales să se atârne în corzile de TRX 🙂 După câteva ore de sport, la propriu vei simți că mintea ți se limpezește – e o chestie demonstrată științific. Poți alege orice sport, poate fi alergarea, poate fi aikido, ori altceva, important e să te implici.
Nu știu dacă ai înclinații spre scris, dar ar fi iarăși o modalitate de a defula și așeza în ordine una, alta – nah, scrie și tu o carte, noi o vom citi 🙂
Iubirea aia e de mai multe feluri. Preaplinul ei îl poți metamorfoza în compasiune pentru semeni, urmate de acțiuni concrete de ajutorare a lor.
M-ar bucura tare să-ți fie bine, să rămâi vie și să ne mai dai de știre despre tine.
Comentariu beton!11
@miha s, Înclinație spre scris n-am. Sport fac de când mă știu.
Ana, cu toata dragostea, pastreaza ce ai, daca esti multumita. Voi va proiectati in trecut, dar copiii aceia de 17 ani s-au schimbat, s-au maturizat. La 42 de ani trebuia sa fii vindecata de iubiri adolescentine efemere. Unul dintre voi doi faceti din egoism o virtute.
Comentariu beton!22
@Stela, e o iubire efemeră dacă durează de 30 ani?
Asta-ti place tie sa crezi, ca e iubire. Eu cred ca este un atasament, asa cum se zice si mai jos. Deciziile pe care o sa le iei vor fi asumate si vor fi cele mai bune decizii.
Comentariu beton!15
terapie: totul pleaca de la relatia cu partintii din copilarie. gaseste un terapeut si incearca sa vorbesti si sa lucrezi pe tine. e de la sine inteles ca nu stii exact ce nevoi ai si ce ai nevoie sa prioritizezi. indragostirea nu dureaza o viata, in cazul tau cred ca e vorba de alt timp de atasament.
Comentariu beton!24
@Cosmina, terapie……a fost prima data când am simțit că nu mă mai descurc singură și că am nevoie de terapie. Dar bărbatul meu crede că e o prostie și nu înțelege de ce să am nevoie să vorbesc cu cineva.
Poate de-asta sunt azi aici. Să reușesc să mă vindec cu ajutorul vostru.
Mă tem că soțul tău greșește! A merge la un terapeut este ceva perfect normal. Uneori simțim nevoia să vorbim, să ne descărcăm sufletul, dar nu în faţa cuiva cunoscut, ci în faţa unei străin care ne poate ajuta să găsim o rezolvare la frământările noastre și, care este obligat să păstreze tăcerea asupra conversațiilor noastre. Spune-i soțului tău, explică-i că ai nevoie de un terapeut, că vrei un terapeut și va accepta! Mult succes
Comentariu beton!18
Sau du-te fara sa stie el. In puii mei, coalitia inca n-a facut legile in tara asta, inca mai putem merge unde vrem fara sa cerem permisiunea barbatilor sau sa le dam raportul.
Si daca EL nu vrea sa paraseasca ce are si tu nu ai acea relatie pe care o visezi cu actualul, daca e sa-l parasesti pe actual, paraseste-l, dar fa-o pt tine, nu pt EL, care aparent vrea si cu pula sculata si cu sufletu-n rai.
Si daca LUI nu-i e bine cu ce are dar nu vrea sa plece, este problema lui. Fiecare este responsabil pt alegerile sale si propria vindecare. Nu putem face chestii in locul altora.
Comentariu beton!27
hmmm….daca nu-ti faci acum „damblaua” o sa ramai cu regrete….nici tu nici el nu mai aveti 17 ani….ci va indreptati spre „apus”…..lasa relatia „sa curga”….90% o sa ajungeti in acelasi punct in care ati mai fost…adica nu o sa mearga….dar macar o sa ramai impacata
Comentariu beton!35
@sorin aurolacul, nu știu dacă se poate numi o dambla, dar oricum e nevoie de doi (cel puțin) pentru asta.
@Ana, daca s-a terminat la 17 ani si-aveti iar vorbe dupa 30 de ani, inseamna ca suntem cam de-aceeasi varsta. Si-acuma am asa fac precum olteanu’ la girafa: asa ceva nu se exista!
Am niste ganduri contradictorii: pe de-o parte te invidiez ca esti capabila de asa sentimente dupa ce ai o viata in spate, pe de alta parte te plang ptr beleaua ce-a dat peste tine. Ca din punctul meu de vedere asta e!
Adica erai linistita in viata ta, cel de langa tine era un reper la care te-ntorceai zilnic si apare amorezul din tinerete, ce tinerete? copilarie aproape! Tu esti probabil f sensibila si vulnerabila, dar io m-as simti ca si cum mi-as citi acum oracolul dintr-a saptea. Adica jenata, dar razand cu gura pana la urechi.
Si daca el nu vrea sa piarda ce-are, tu vrei? – iar imi vine girafa-n minte.
Ana, io cred ca tu vrei timpul ce-a fost, ai vrea iubirea ce-a fost, te-ai vrea pe tine cea care-ai fost.
Da’ asta nu se poate!
Ce bine-ar fi dac-am putea sa invatam si din greselile altora! Dar, probabil ca e timpul ca tu sa mai faci o greseala, eu asa cred.
Comentariu beton!21
@moatza, îmi doresc să pot să râd cu gura până la urechi într-o zi de toată situația asta.
O femeie minunata, Ileana Vulpescu, spunea ca dragostea si gripa cu patul se vindeca. Suna cinic, dar dupa 56 de ani am curajul sa spun ca are dreptate. Daca 30 de ani nu a avut timp sa te gasesca in epoca asta, cand doar daca esti in deal, la Reanvierea, nu mai poate lumea sa ia legatura cu tine, mie mi se pare neverosimil sa fie iubire. Aplica reteta de mai sus si vezi ce iese.
Comentariu beton!16
iubirea pentru cineva e neconditionata…..indiferent daca celalalt simte si raspunde la fel sau nu……sau face ceva sau drege…..chiar daca iubesti un Luceafar existent sau nu….(pe de alta parte chiar m-as intrista un pic daca intr-o zi o sa aflu ca iar am fost doar trollere tarate in imaginatie de Misu Vasilescu si compania)
@sorin aurolacul, p-asta n-am înțeles-o, boss. Cine te-a mai târât vreodată și unde?
Eu am aflat recent că iubirea nu e un adevăr universal, e doar autosugestie. Deci e numai şi numai problema voastră. A nimănui altcuiva. Nici a copiilor voştri şi nici a partenerilor de cuplu. Depinde doar de voi cum veți reuşi să fiți fericiți sau măcar să vă găsiți liniştea. Sfaturile lumii sunt de prisos.
@alexandra, nu sfaturi căutam. Doar păreri. Mulțumesc.
Păi na… trebuie să vină din voi amândoi. Dați-vă timp să înțelegeți ce simțiți şi nu faceți apoi împotrivă pentru că abia atunci nu ar fi corect față de nimeni. Părerea mea. Sper să îți fie bine
Daca vrei pareri, hai sa-ti spun si eu parerea mea, mai ales ca am trecut si eu prin ceva aproximativ asemanator: culca-te cu el, mergeti o saptamana la munte, stati impreuna o spatamana si priviti stelele sau fa ceea ce tanjesti in adancul sufletului tau. Ma refer la ceea ce visezi cu ochii deschisi in momentul in care te surprinzi ca te gandesti la el. Altfel o sa ramai toata viata cu intrebarea: ce ar fi fost daca…. Preferabil ar fi sa fiti discreti, pentru ca sa fim seriosi, niciunuia dintre voi nu i-ar place sa fie in pielea tovarasilor vostri de viata! Abia dupa aia ia o hotarare, dar trebuie sa fii constienta ca orice hotarare ai lua trebuie sa te gandesti ca nu veti suferi doar voi ci si tovarasii vostri si copiii (nu ai precizat daca si el are) si tocmai de asta ti-am si spus sa nu te grabesti sa iei o hotarare ci sa faci chestiile astea si sa-ti dai timp sa analizezi daca lucrurile mai sunt asa roz cum ti le amintesti tu sau nu!
Comentariu beton!16
@shpaganini, el nu are copii.
Ana cel mai simplu lucru pe care.l puteti face e sa va intalniti si sa vorbiti. Sunt convins ca asa se pot lamurii niste lucruri.
Ana pentru un nehotarat nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard!
Daca isi dorea cu adevarat macar sa te vada reusea – dar tot amana si tot gaseste scuze- cred ca nu a facut pana acum decat sa te dea peste cap – probabil ca e vreun frustrat tinut sub papuc de sotie care a mai evadat un pic in discutiile cu tine – insa curaj nu are macar sa iesiti la o cafea
incearca sa iti amintesti de ce te-ai casatorit cu omul de langa tine si cate iti ofera- mi-e clar ca mult mai mult decat sa ramai tanjind dupa o fantoma
sa fii puternica si sa iubesti pe cei care te iubesc!
Comentariu beton!27
@Gabriela, de văzut ne-am văzut. Nu continuăm să ne vedem pentru că ne e greu să ținem în frâu ce simțim și dacă vreodată o să reușim să fim împreună o să fie după ce clarificăm relațiile cu cei de lângă noi.
Eu nu judec relația pe care o are acasă. Frustrări avem amândoi.
De iubit…….mi-e teamă că nu pot alege pe cine să iubesc. Doar iubesc.
Citeam mai sus ca te-ai pregatit pe tru executie publica – nimeni nu are dreptul sa iti faca asta.
Doar tu stii ce simti si ce traiesti. Te inteleg din punctul asta de vedere pentru ca doar eu stiu cate sfaturi sa ma intorc la sot am primit desi am zis ca nu mai pot sta in aceeasi casa cu el – din motive de sanatate psihica si fizica-a mea
Sfaturi nu vreau nici sa dau nici sa primesc ci iti doresc doar sa ai puterea de a te privi in oglinda si de a fi sincera cu tine si de a face alegerea care sa fie corecta pentru toata lumea dar in primul rand pentru tine
Ti-am dat un plusache cu sete pentru „Daca isi dorea cu adevarat macar sa te vada reusea”. As putea sa continui cuminte intr-o nota pozitiva gen „dragostea nu cunoaste obstacole”, poate-mi iau si eu cateva acolo, dar adevaru’ e ca nu prea are de-a face cu ea, ci mai degraba cu o incapatanare a noastra cand i-o promitem cuiva. „I’ll come for you !”. Acuma sper sa mi le iau totusi de la cei carora le-a placut „No country for old man”, „The Revenant” etc. ? : ) ?
Comentariu beton!12
Ana, eu am inteles ca nu se mai poate face nimic, deci nu despre A FACE este vorba. Ci despre cum traiesti tu cu asta…….
In mod normal, ti-as fi zis sa iti traiesti iubirea cu orice risc. Dar la cata suferinta ti-a adus iubirea asta, si la cata iti livreaza in continuare…………
Comentariu beton!11
@Cristina, ai înțeles exact. Imi aduce suferință iubirea asta, dar și bucuria de a-l avea în viața mea pe omul ăsta.
Nu știu cum să iubești poate ajunge să fie atât de greșit!
@Ana iubirea asta nu iti aduce suferinta, iti aduce fix ce esti capabila sa percepi. Schimba putin optica si vezi daca nu cumva aduce un moment de DECIZIE, care te scoate din zona de confort, care te maturizeaza. De ce nu-l vezi ca pe ceva pozitiv 100% ?
@Ana, sunt o persoana care a trecut prin asta. Am făcut si fac atâtea tâmpenii in viata încât nu pot sa dau sfaturi. Insa ceea ce se întâmpla acum nu sunt decât emoții care poate la un moment dat vor fi inlocuite de dezamăgiri. Eu ma gandesc insa si la fetita ta asupra cereia se poate reflecta nefericirea si neîmplinirea ta. Pana una alta fa ceea ce simți, oricum vei fi criticată.
Comentariu beton!15
@Georgian, fata mea are 26 ani și își trăiește viața ei.
Nu de critică mă tem. Cel mai mare critic al meu sunt chiar eu. Mi-e groază doar de rănile pe care le provoc celor de lângă.
Dar de ranile pe care ti le produci TIE nu ti-e groaza?
@Rox, nu.
Las și eu asta aici pentru Ana. Fără vreun sfat anume.
Femeile și bărbații iubesc dintotdeauna, femeile și bărbații urăsc dintotdeauna. Este atât de simplu… dar nu despre asta e vorba aici.
Iubim cu ochii deschiși o lume de dincolo de noi, pe care nu întotdeauna o înțelegem. Și, uneori, o urâm pentru că dă buzna în viața reală fără să ne-anunțe. Atunci iubim ce se aude în noi.
Iubim mâinile ce ne țin în brațe atunci când suntem mici. Iubim legănarea, adormirea, zâmbetul. Și, uneori, le urâm, pentru că pleacă exact atunci când avem nevoie cel mai mult de ele, lăsându-ne în singurătate.
Iubim acea voce fermă, interdicțiile ușoare sau nu, privirea aceea stăpână care ne-a învățat ceea ce înseamnă verticalitatea. Și, uneori, o urâm pentru o pedeapsă mai aspră ori o neînțelegere.
Iubim copacii, valurile, străzile, camerele pline sau goale, înstelarea, apusurile, lecturile, muzica, imaginile, podurile, locurile necunoscute nouă, scrisorile, amintirile, tot ce ne face să creștem, să fim.
Iubim femeia sau bărbatul, pentru prima dată. Nebunește, ca și când singura iubire din Univers ar fi a noastră. Ca și când ea/el ar fi unica ființă demnă de iubit și de păstrat. Se duce, firește, ieșind din lumea noastră mai brutal sau mai ușor, suficient cât să urâm încă o secundă, intens.
Iubim ceea ce lăsăm în urmă: părinți, prieteni, copii, omul de lângă noi și chiar pe noi înșine. Dar uneori rămânem fără iubiri, ca și când acestea s-ar îngropa pur și simplu.
Iubim imposibil, de cele mai multe ori.
Iubim până nu mai știm ce înseamnă iubirea, cu teamă sau cu groază, iubim în solitudine, iubim în șoaptă. Uneori cu supunere, alteori stăpânindu-l pe celălalt de parcă ar fi regatul nostru. Iubim cu neputință.
Iubim prea departe iubiri de mult apuse, iubiri neîmplinite, iubiri uitate dar rămase în noi, în tainele noastre. Și trecem pe străzi, ne așezăm pe bănci, primim săruturi, facem în bune dimineți altă dragoste, dar ochii ne rămân undeva, căutând.
Iubim. Întotdeauna. Dar mereu în altă parte.
Comentariu beton!18
@Sabina, eu iubesc de 30 ani același om. Și mă îndrăgostesc de el în fiecare zi din nou.
@Ana, poate că ar trebui să înveți ceva de la omul de care te îndrăgostești zi de zi: iubirea de sine. Exact asta îți arată – că el este cel mai important în viața lui, singura persoană de care este îndrăgostit cu adevărat.
Comentariu beton!27
Considera ca ai like fara numar de la mine. Eu am tradus cam asa situatia(pe care am cunoscut-o pe piele proprie): ia sa mai vedem cum sa ne coloram un pic viata, ca un barbat are nevoie de variatie. Si unde stiu eu ca am succes sigur, fara mare efort? Pai la femeia pe care am parasit-o. Mie mi se pare de un egoism monstuos sa tulburi linistea unui om pe care nu l-ai vrut in viata ta, pentru care nici acum nu ai renunta la linistea ta, dar caruia ii faci umbre chnezesti pe suflet.
Comentariu beton!22
Sa renunți la soț și copil și să te duci după unul de acum n ani. Răspunsul îl poate da orice om cu capul pe umeri și in vârsta de peste 20 de ani.
Sa fugi după caii verzi de pe pereți.
P.S. Seamănă a articol din reviste gen salut sau cu un roman prost de Daniele Steel.
.
Comentariu beton!26
@Bogdan, e ceva logic în iubire?
@Bogdan, io cred ca Vasilescu vrea sa rada un pic de noi azi.
Daca n-o fi asa, sa ma scuze Ana..
@moatza, dacă tu-ți imaginezi că am timp si chef de făcut așa ceva, te înșeli amarnic. Da, sper să te scuze @Ana.
@moatza, eu n-am pentru ce să te scuz.
Indiferent că-mi place sau nu ce păreri aveți, știu că vorbiți sincer și nu am parte prea des de asta.
Cat ti-ai propus sa mai traiesti? Cat vrei sa mai traiesti? Cum vrei sa traiesti in continuare? Ce vrei pentru viata ta? Viata ta pe care o traiesti asa cum vrei TU, in care TU iei decizii, TU sti ce castigi si ce pierzi. Viata TA. Ce spun altii e prea putin important. TU ce vrei? Lasa nebuniile astea de femeie sa intrebi in stanga si in dreapta. TU ce vrei? Pune punct la discutiile cu altii si vorbeste cu tine. Cu TINE. Iubeste-te, accepta-te si ia o decizie. O decizie pentru TINE, nu pentru „tine” incadrata in tipare, pentru „tine” care nu vrea sa faca ceva iesit din „normalitatea” altora. Da-ti voie sa EXISTI, asculta-te, cunoaste-te. Ia o decizie, lasa egoismul. Nu e corect pentru sotul tau sa te gandesti mereu la altcineva, pentru copilul tau, pentru barbatul ala, pentru familia lui. Ia o decizie, oricare!! Sa fie decizia TA! Si vezi-ti de zborul tau, lin si cu turbulente cateodata. Timpul trece. Lasa prostiile. Nu-mi raspunde. Oricum ai ales deja in sufletul tau, se vede din ce ai scris pe aici. Lasa caldurica si cele sapte carari, ba vrei aia ba vrei aia, ba te gandesti la el toata viata, ba trebuia sa il uiti. UNA. A TA. Si tot inainte!!
Comentariu beton!18
@Madalina, nu sunt obișnuită să mă gândesc la ce vreau eu. Și de obicei renunț destul de repede în favoarea dorințelor celorlalți. Cred că e timpul să invăț.
Si uite asa ne intoarcem la „femeile au distrus imperii”…pentru ca au ales doar pentru ca asa face toata lumea.
Draga Ana, traiesti prea mult in trecut si din ce citesc ai tendinta sa distrugi vieti…a ta, a omului care traieste langa tine acum iubindu-te si care crede ca e iubit, si a copilului tau, pentru ca ai sa-l inveti sa fie ca tine, sa faca ca tine, sa considere normale astfel de lucruri.
Chiar nu te inteleg, de ce ai ales sa ai o viata, daca acea viata stiai ca nu te face fericita ? De ce faceti voi femeile asta ? Va spun eu de ce, din egoism, pentru ca va place pe piedestal si pentru ca, considerati normal sa primiti fara sa oferiti ceva…sau ceea ce oferiti sa fie doar mimat.
Referitor la printul tau – te minti singura daca ai impresia ca „dragostea nemarginita” pentru tine, care a ars mocnit in el atatia zeci de ani la facut sa te contacteze.
Te-a cautat pentru ca stie cum te-a lasat, si pentru ca e sigur ca hainele de pe tine se vor evapora la chemarea lui. De aia nici nu renunta la ce are, pentru ca el vrea doar „carnea de pe tine”, vrea sa mai copilareasca putin, vrea ce nu are acasa, vrea o femeie numai pentru pat, si doar atat!
Daca tu esti dispusa sa fii doar o dama de companie, atunci continua, dar nu uita, cand iti saruti barbatul, dupa ce citesti asta, sa incerci sa tii ochii deschisi, sa il privesti adanc in ochi si sa citesti ce iti transmite…apoi sa te intrebi, „Il merit oare ?”
Cu stima!
Comentariu beton!37
@Alex, am ales viața pe care o am probabil din egoism. Aveam un copil căruia voiam să-i ofer totul. Voiam să-i ofer o familie frumoasă în care să devină omul minunat care este azi. Și ăsta e unul din motivele pentru care îi mulțumesc în fiecare zi celui care m-a ales să-i fiu alături.
Despre omul pe care-l iubesc…..dacă am fi vrut doar o relație fizică am fi avut-o. Amândoi vrem asta. Dar e mai mult de atât. Eu vreau să trăiesc cu el în fiecare zi.
Bine spus…”Eu vreau să trăiesc cu el în fiecare zi.”
Sunt barbat, si stiu ce iti spun…daca era in limba dupa tine, daca te iubea de se uda cearsaful sub el noaptea, acum era langa tine.
Nu te mai minti singura, treci printr-o criza…iar el vrea doar sex…ofera-I asta si ai sa incepi sa te convingi. 😉
Comentariu beton!37
Felul cum a plecat EL acu n.șpe ani imi spune multe! Modul de a reveni dupa alti n.șpe ani imi spune si mai multe! Cine ti.a fost alaturi la bine si la rau atatia ani!? Idolul tau , se pare ca nu
Comentariu beton!12
@Alex, întotdeauna am crezut că pe la vârsta asta unii trecem printr-o criză. De fapt cred că e o evaluare a vieții noastre de până acum.
@Oviwan, mi-e greu să judec alegerea lui de la 18 ani de a pleca.
Cât despre cel care mi-a fost alături la bine și la greu….e altă poveste.
@Alex, îmi pare rău că nu-ți pot cel puțin o mie de like-uri! Ai scris fix ce gândesc eu 😀
Ana, aşa cum a plecat prima oară, va pleca şi a doua şi a mia oară.
Individul ştie că eşti îndrăgostită până peste cap după el şi-i vei ierta toate „ieşirile nevinovate” ş-o să ajungi dpdv emoțional mai rău decât acum.
Ai două întrebări la care trebuie să-ți răspunzi: de ce-a plecat prima dată şi de ce te-ai căsătorit cu cel de lângă tine?
P.S. Faptul că el „te iubeşte-n lună şi stele” DAR nu vrea să renunțe la ceea ce are denotă clar că tipul are doar chef de futai…şi cam atât.
Dacă te iubea cu adevărat, renunța la TOT pentru a fi cu tine.
Comentariu beton!33
@John Temple, da, știe că sunt îndrăgostită până peste cap de el. Nu cred că în iubire e loc de orgolii.
La întrebările astea și la multe altele încerc să-mi răspund de cănd mi-am dat seama ce simt.
Dacă avea chef doar de sex nu mai eram azi aici.
….doamne @Ana, te rog sa ma ierti, dar cat de copila poti sa fii…
Doar sex nu inseamna sa ti-o traga o data si sa mearga mai departe.
Te v-a tavali pana va aparea alta…domnul e un „escroc sentimental”, un egoist, un sarpe care se hraneste cu sentimentele tale, care te foloseste, despre care povesteste la bere cu baietii…
O sa te foloseasca in fel si chip, o sa te puna sa faci tot ce nu primeste acasa, o sa fii fantezia lui din viata reala, te va distruge, pe tine si pe familia ta…cu voia si inconstienta ta.
Iti spun cu toata responsabilitatea, daca ai fi acum in fata mea eu te-asi plesni!
Comentariu beton!27
@Alex, mi se pare că spui prea ușor niște vorbe despre un om pe care nu-l cunoști.
Poate sunt inconștientă…..am să mă gândesc la asta.
Genul de individ care nu te lasa sa mori,dar nici sa traiesti!
Comentariu beton!17
Prima iubire nu se uită (depinde), așa se spune și cred că este și cazul tău. Încerci să judeci situația la „rece”, dar sentimentele renăscute îngreunează totul și este un dor care te macină, care te sfâșie în bucăți. Știu sentimentul acela de dor!
Tu și EL ați trăit o frumoasă poveste de dragoste în adolescență, dar viața s-a pus în cap și v-a despărțit, lăsând sechele în urma ei (pentru tine, Ana, pentru EL, nu sunt sigură).
Apoi, când viața ta părea să fi intrat pe un făgaș liniștit și normal, reapare EL și te aruncă în neant. Tu încă îl iubești, EL spune că te iubește. Dar, înainte de a vă reîntâlni, de a relua legătura, fiecare ați avut și aveți o viață proprie cu experiențe personale, cu tabieturi, cu planuri. De la distanță și câteva clipe, totul pare perfect, DAR, trăind împreună (tu și EL), v-ați mai înțelege la fel de bine?! Tu îmi pari genul de persoană care ar face orice compromis pentru persoana iubită, dar EL te-ar accepta așa cum ești, fără să încerce să te schimbe?!
EL a ales deja: te iubește, dar nu vrea să renunțe la ceea ce are acum, chiar dacă este perfect conștient de faptul că, dacă ar pune puţină presiune, lucrurile ar sta altfel.
Totuși, poţi fi și egoistă, renunță la părerea lumii și fă ce e mai bine pentru tine, ce te face pe tine fericită, chiar și cu riscul de a răni persoanele apropiate. Aici este o balanță: care fericire este mai importantă, a ta sau a persoanelor apropiate? Pentru că, dacă alegi persoanele apropiate, va trebui să strângi din dinți și să mergi mai departe, luptându-te cu suferința!
O mică sugestie: câteva zile undeva, singură, doar tu și persoana ta, și regândește totul, scrie liste, calculează și decide ce e mai bine pentru tine, repet, doar pentru tine!
Succes, Ana și iartă-mi comentariul kilometric!
@Dna M.B, și eu mi-am spus toți anii ăștia că a fost doar o iubire din adolescență și că trebuie să trec peste.
Când ne-am regăsit am început să vorbim și să povestim și ne-am cunoscut așa cum suntem acum după toate expieriențele trăite. Nu știu cum ne-ar fi împreună. A ales el pentru amândoi.
Și da, strâng din dinți și merg mai departe.
Mulțumesc.
….tocmai !!!!! El a ales, mai mult nici nu vrea să-şi lase familia !!!!
……despre ce vorbim ?????
Comentariu beton!11
Astăzi zic pas. Succes în orice decizie vei lua!
@diabolic, mulțumesc.
Draga Ana,
O sa iti trimit raspunsul meu la nenea Mihai, pe care il rog tare muuuult sa ti-l trimita.
Pana atunci, sfatul meu este sa mai lasi si viata sa faca cu tine nu doar tu cu viata 😉
@EGO, Mulțumesc. Aștept.
Ana, sunt la o varsta la care iti pot spune ca ajungi in viata (asa mai spre final) sa regreti tot ce puteai face si n-ai facut…
@Alma, știu deja asta.
cred ca raspunsul deja il cunosti, vrei doar sa primesti confirmari din exterior ca e buna decizia. cand ai de ales intre a iti urma inima sau ratiunea, oricine ar prefera sa o aleaga pe prima. ideal ar fi sa faci ceea ce simti, asta te va face sa te simti implinita si fericita, linistita. poti privi si altfel, peste 30-40 de ani cand iti vei face bilantul vietii cu ce regret vrei sa ramai? cu acela ca ai trait cum ai simtit sau cum a trebuit?
@anca, cănd mi-am dat seama ce simt a fost de parcă m-a lovit trenul. M-am ridicat buimacă și am pus la îndoială tot ce știam despre mine. Nu e vorba de alegere. Eu aleg oricând să fac ce simt. Doar că m-am trezit că nu mai am nici un reper. Nu caut confirmări ci doar încerc să-mi găsesc iar echilibrul și mulțumesc fiecăruia dintre voi pentru părere.
cred ca suntem de varste apropiate dupa calculele mele. Sa zicem ca in parte te inteleg. Chestia asta cu intoarcerea inapoi, cautat conexiuni din alta viata e o nevoie pe care o simtim multe/i si pe care o punem in practica sau mai putin. Simti cumva nevoia sa te regasesti pe tine cea de la 17-20 ani si incerci sa o faci prin oamenii cu care ai avut conexiuni atunci.
Iubirea asta de care zici, cred eu, nu e reala. E mai mult o idealizarea a respectivului EL, varianta 2 a vietii tale, adica ce-ar fi fost daca, sau cumva o suplinire a golurilor pe care le ai in relatia ta oficiala. Imi vine greu sa cred ca ceea ce crezi tu ca simti este real pt ca e greu sa iubesti pe cineva 25 de ani cu aceeasi intensitate si atunci cand e langa tine, nu mai zic in lipsa. Tuturor, sau aproape, ni se intampla sa ne intoarcem in timp la momente cand eram feiciti/indragostiti etc si sa cautam statusul ala, sa il mai traim o data si tindem sa o facem prin persoanele pe care le credem „responsabile” de fericirea de atunci. Well, nu prea functioneaza asa.
Pe de alta parte e adevarat ca sunt persoane cu care ramanem „conectati” toata viata sau aproape, indifierent ca e o prietena sau o fosta iubire si probabil asta e cazul tau.
Eu, repet, cred ca idealizezi situatia de atunci si il idealizezi pe el, asa cum crezi ca sentimentele tale sunt reale cand de fapt e un fel de frica ca se incheie jocurile in curand si vrem neaparat sa ne readucem la starea aia de la 20 ani. Bieninteles ca ceea ce zic eu nu e universal valabil, poate sa nu fie in cazul tau si poate esti exceptia de la regula. Am experiementat ceva asemanator. Iti zic ce as face eu in locul tau, desi s-ar putea zice ca este „imoral” sau sa sara unii de fund in sus. Eu as rupe capu’ la matza. Da, fix asa. Fa-o. Permite-ti un „affair” cu el, pe viu, real. Ori iti trece ori te-ai fript. Dar inainte sa iei in calcul riscurile. Daca rezulta ca e pe bune ceea ce simti acum, te-ai fript. Pe de alta parte nici nu prea are rost sa stai intr-o relatie, oricat de oficiala, in care nu ai si nici nu ai avut acel ceva care sa te faca sa uiti de iubirile adolescentine.
Wtf, nu putem amana pe viata viitoare!
Comentariu beton!26
Toți vrem să ne retraim tinerețea unde n-aveam bani dar nici responsabilități și era totul ușor și nimic nu era imposibil . Totusi
Cum dracu să rămâi conectat cu unu care ti-a dat un sut in dos acu 25 de ani ?
Sentimental, ai ramas fidelă unui idiot care n-a dat doi bani pe tine
Stii care e cea mai mare tragedie ?Nu să iubesti și să nu fii iubit. Nu
Să nu fii iubit de unu/una care nu te merita
Comentariu beton!16
@Sandurz, ce simplu ar fi dacă am putea alege pe cine să iubim!…
@sandurz, cu mine spargi o ușă deschisa. Dar totuși, instinctual vorbind, dacă ma trage ata la ceva, o fac. În situația relativ asemănătoare cu cea a Anei dar fără iubiri etc doar amintirea unor super partide de sex, da, când am dat peste respectivul el, după 18 ani ??? mi l-am luat și am retrăit toate alea. Ok eu sunt single, el nu. Dar aia nu e problema mea.
@singlemum, de trei ani de când am reluat legătura cu el mi-am pus la indoială toate sentimentele. Nu îmi doresc să fiu iar ca la 20 ani.
Mă simt ca și cum avem o a doua șansă. Nu cred că relația noastră de atunci ar fi rezistat. Cred că nici n-aș fi vrut să ne privăm de toate experiențele trăite. Cu atât mai mult prețuiesc ce simțim azi. Cu atât mai mult apreciez și prețuiesc că ne-am îndrăgostit din nou unul de celălalt azi, când nu mai suntem tineri, când am trăit amândoi atâtea.
@Ana, tu deja știi ce vrei. Nu cauți răspunsuri ci încurajări.
Ai zis ca fata ta e adult, o sa înțeleagă. Soțul, o sa fie mai greu cu el dar va trece peste. Go for it. Ia a doua șansă și traieste-o. Concluziile o sa le tragi mai târziu. Mai bine remușcări decât regrete, știi ce zic?
Scuze dar eu sunt mai inceata, incerc sa socotesc 2 cu 2 . Deci sa recapitulam; ai 47 de ani, fata de 26 de ani. Fata este a barbatului actual? Oricum daca este la casa ei nu cred sa conteze in ecuatie, in sensul ca te iubeste si-ti va acorda credit in alegerea facuta. Poate chiar se va bucura, daca situatia din casa nu e tocmai roza, sau macar lipsita de iubire.
Apoi, inteleg ca nu azi ieri ati reluat legatura, ci acum 3 ani?? Pai si azi scrii sa intrebi lumea ce? Daca nu s-a intamplat nimic pana acum ce crezi ca se va mai intampla? Poate nu am inteles eu bine…
Pot insa sa vorbesc din experienta mea. Eram casatorita, aveam copil de 5 ani, si cumva m-am lasat atrasa intr-o relatie. Am divortat, am avut aceea relatie un an, si cred sincer acum, dupa ani de zile, ca am folosit pretextul cu „m-am indragostit” ca sa ies din acea casatorie nefericita. Deci eu in locul tau clar as termina relatia actuala ( ii dai si lui o sansa sa-si refaca viata cat e inca relativ tanar) , probabil as incerca sa fiu cu respectivul atat cat e loc ( desi eu nu ma vad amanta de nici un fel) si apoi viata ar merge mai departe asa cum ii e scris – dar probabil cu mai multa fericire decat cea de acum.
@Liana, de 3 ani încerc să înțeleg ceva despre mine. Lucruri care par simple și firești pentru voi eu abia acum le înteleg.
Cred că „affairul” a avut loc dar a fost omis!
Eu n-am prea înțeles ce rost avea chitara de la începutul poveștii. Și abia către sfîrșit am realizat că era de fapt instrumentul la care un greier își cîntă oful cu: ”Dar de-acuș, s-a isprăvit…Tare-s mic și necăjit…”
Comentariu beton!23
@krantz, credeam că nu mai apari. Contra ta mi-a lipsit :))))))))
@Elena P, Contrar aparențelor, pînă și Gică Contra mai ia o pauză, un concediu…
@krantz: asa se construiesc povestile. uita-te la domnul Barnes: ii da cu o descriere plata, cu multe amanunte inghesuite acolosha, pe 50 de pagini, ca pe urma, in doua pagini, sa rezolve toata actiunea.
(Ana, ignora acest mesaj, e de pura teorie literara. multumesc)
@Sabina, m-aș uita eu la domnul Barnes dar am sentimentul ăla cu: I don’t think we’ve been properly introduced.
@krantz, ai văzut că te-ai prins?!
Mama are o vorbă, nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard. E cât se poate de adevărat! Pentru că încărcam omul dorit cu responsabilitatea de a ne rezolva problemele, când soluția trebuie să vină din noi. Asta nu înseamnă că mereu trebuie să accepți puțin, să nu evoluezi, nu despre partea aia vorbesc. Ci să păstrăm ce a fost bun în viața noastră, fără să proiectăm fericirea în ceva neatins încă.
De ce să răscolești un trecut de copil? O îndrăgosteală e bună acolo și atunci, te învața chestii despre suflet, dar rare sunt cazurile în care oamenii rămân împreună de atunci, de la primele țineri de mână din viață. Sentimentele alea nu se vor retrăi, pentru că așa e sufletul la 17 ani, naiv, ușor de impresionat, visător. Ești alt om acum, ești mamă, ești adult, când fluturii în stomac nu mai sunt fericirea supremă, cel puțin eu așa cred. Nu e depresie, e o evoluție firească. E asumare și acceptare și maturizare.
Ai dreptul să fii fericită, însă fiind prima opțiune, nu refularea unui bărbat care s-a plictisit de viața de familie și vrea puțină adrenalină în viața lui… o vreme. E un cerc vicios. Când l-or năpădi regretele, o să-i pună și ei aceeași placă. Poți suporta asta? Îmi pari destul de sensibilă, cel puțin din text. Nu vreau să te supăr și să te judec.
Dacă te respecți suficient, îți vei găsi singură răspunsuri, mai ales că nu tragi prima dată lozul ăsta necâștigător. Gândește-te că acum ești ok, dar cum vei trăi cu eșecul, al doilea, dacă nu veți trăi happily ever after?
Fă rai din ce ai și descoperă-l pe omul care îți e alături acum și căruia nu ai ce să-i reproșezi. Spune-i ce te doare, poate nu știe prin ce treci. Dacă nu pricepe, dispari, găsește-ți unul cu care poți vorbi tot, în fața căruia să-ți pui sufletul pe masă… ca la o disecție. Cu încredere și curaj. Mi se par mai importante decât fluturii. Iar copilul… copilul va fi fericit lângă o mamă fericită, indiferent cine o va ține de mână. Nu spune nimeni că e ușor, dar toate trec și am exemple cu sacul, dar îmi trebuie un roman pentru asta. Curaj și succes!
Mihai, poate îți scrie și cum a trecut peste asta. Așteptăm.
@Dana, trecutl l-am răscolit și l-am închis. Împreună. Și ne-a făcut bine.Nici eu nu cred că povestea de atunci ar fi durat.
Acum ne-am îndrăgostit de cei care suntem azi.
Aș fi vrut să pot vorbi deschis despre toate astea cu cel de lângă mine. L-am considerat mereu cel mai bun prieten. Dar asta e altă poveste cu alte răni.
O femeie adoră un bărbat pentru două lucruri : că o ciocănește bine și pentru faptul că se simte în siguranță lângă el.
Sunt două lucruri naturale care există de pe vremea când umblam prin copaci după banane.Femela alege masculul cel mai potent și puternic cu care va procreea și care o va putea ocrotii pe ea și pe puii ei.Punct .Restul e lăbăreală tristă.E valabilă ș viceversa.Dacă cineva atentează la integritatea Doamnei mele îi scot inima din piept și o mănânc.Diferența dintre dragoste și ură e la fel de mare căt tăișul unui cuțit.Vârsta îți aduce înțelepciune și stabilitate,nu fluturi în stomac.Sunt la a doua viitoare nevastă.Diferența e următoarea:,te-ei îmbătat aseară ca un porc,nesimțit ordinar „și,,iubire,las-o mai încet ,că nu îți face bine alcoolul și iarăși te simți rău.E ,cum sună?Parcă altcumva ,este?Eu îți garantez Ană,mândra mea frumoasă,că atunci când zorile se varsă(caută melodia originală,pentru că ți se potrivește de minune,îți garantez)omul se va întoarce tot la copii și la nevastă…..
Comentariu beton!48
@Paco, ca de obicei comentariul tău mi-a mers la suflet. Mulțumesc.
Ana, imi cer scuze de la inceput, ca eu nu am darul de a scrie ca multi de pe aici, sunt un pic mai din topor, gandesc logic, inginer pana in maduva oaselor, eu nu scriam poezii cand eram tanar, reparam biciclete si alte gageturi.
Parerea mea este ca, din firea noastra, oamenii ne dorim cu atat mai mult ce nu avem sau nu putem avea, asta este un motiv care cate odata, te face sa te comporti mai rau ca un copil. Cum ai spus si tu, mai toti am trecut prin ce ai trecut tu, iubiri mari, fluturi in stomac, dupa care am pierdut persoana care ne facea sa ne simtim asa.
Dar, unii dintre noi au avut si experienta de a trai acea prima parte plina de, cu a spus Elena, adrenalina, dupa care am mers mai departe. Adrenalina sa transformat in respect, obisnuinta, alt fel de a iubi, practic lucrurile s-au schimbat, am inceput sa nu mai fim niste copii. Sa nu ma intelegi gresit, imi iubesc sotia foarte mult si sunt sigur ca si ea pe mine, cel putin nu mi-a lasat cu nimic de inteles ca nu ar fi asa, dar fluturii in stomac au disparut, unde vroiam sa ajung cu asta?, eu sunt de parere ca si daca il lasi pe actualul, cu Fat Frumos-ul tau nu o sa fie la nesfarsit fluturi in stomac, obisnuinta o sa isi spuna cuvantul si dupa ce fluturii dispar, s-ar putea sa nu iti placa ce ramane. Asta una la mana, si pe langa asta, sansele sa te lase la fel ca prima data sunt foarte mari, mai ales daca are familie, copii, ceea ce pentru tine poate avea un efect negativ mult mai rau decat prima data. Acum, despre actualul nu ai dat nici un fel de detalii, de rau, in concluzie, sa o spun asa mai pe romaneste, de ce ai da pasarea din mana pentru aia de pe gard?
Poate nu esti de acord, dar asta este parerea mea.
PS; Azi aniversam 10 ani de casatorie 🙂
Comentariu beton!27
@Mucificatorule, La mulți ani! Să vă fie frumoși și așezați. Că fluturii în stomac sunt minunați, dar destabilizează digestia :))))
Laura G. , Multumesc.
@MuciFICATorU, părerea ta de inginer e importantă pentru mine. Nu fluturi în stomac îmi doresc. Îmi doresc o viață cu el. Cu bune și mai puțin bune, cu respect și înțelegere.
Despre cel lângă care trăiesc nu am dat mai multe detalii pentru că e altă poveste. Dar e inginer :))
Mulți ani fericiți să aveți!
Ana, dupa ce am citit postarea si comenturile tale, sunt ferm convins ca vrei ceva serios cu el. Cred ca alegerea tu ai facut-o deja, dar din pacate el nu.
Mersi , pentru urari :-).
@MuciFICAtorul, mulţi înainte! Să aveţi tot ce vă doriţi! 🙂
@Ana, ai scris
”El nu-și dorește să renunțe la ce are. Iar eu încerc să înțeleg ce e important pentru el.”
Ai deja răspunsul. Pentru el e important ceea ce are și nu vrea să renunțe la situația prezentă. Dar, poate, te vrea și pe tine prin preajmă. El vrea totul, vrea tot ce e minunat și confortabil pentru el. Nimic de blamat, în fond, fiecare din noi vrem tot ce e mai bun pentru noi, personal.
Știi, nimeni și nimic nu te poate opri să iubești pe cine vrei tu. Dar unde scrie că trebuie să te căsătorești și să faci copii (casă, rate, cățel, purcel) cu fiecare iubire din viața ta? Ce? Nu-l poți iubi și fără tot balamucul ăsta administrativ?! 🙂
Comentariu beton!24
@Laura G, îl iubesc oricum. Dar probabil sunt o ciudată că îmi doresc să-i fie bine și lui indiferent ce alegere a făcut, îmi doresc să-i fie bine și celui de lângă mine deși eu mă gândesc la altul……nu-mi iese nimic bine…
@Ana, ei… îți dorești chestii (pentru alții) pe care nu le poți controla.
Noi ne dorim să fie pace în lume. După cum vezi, degeaba ne dorim… 🙂
Comentariu beton!12
Wow ! A trebuit sa citesc de 3 ori articolul. Și tot de atâtea ori comentariile.
De neprețuit !
Deci am ras atat de bine citind basmul Anei si mi-a fost din nou confirmata convingerea ca barbatii vin ( in general) de pe Marte si femeile vin …de la coafor.Ce va mai plac povestile.
@Andrei, sunt o prințesă!
Normal ca esti o printesa, nici nu ma asteptam la altceva.
Asta e ca treaba aia….”cu finalizare”. La 17 nu iti doreai nimic. da cum a aparut…the one…:D pac,pac au inceput dorintele.
Dar a venit si sfarsitul… 😀 Apoi ai incercat in cateva relatii sa gasesti…blabla.. Eu zic ca nu ti-ai dat voie sa gasesti.Textu tau suna ca si cum as merge eo intr-o cofetarie ( gizas’ eo …la cofetarie ) si cea mai pizda tare de acolo ma cinsteste cu o savarina ( d’aia cu frisca de-adevaratelea , nu va ganditi la prostii ) si eo…tzaranu’ de mine …in loc sa zic „sar’na dulceata,esti o dragutza” ca sa fac impresie ca poate ma capat si cu savarina aialalta…..eo o bag pe aia ” da numa una? pai tu nu vezi ce abdomen de om serios am? Ori imi dai 5 ori hai..lasa -ma ”
Daca inteles-ai analogia, atunci ti-ai dat seama ca trebuia sa multumesti lui alah, budha , mahomed, si sfantului haralambie ca ti-a fost oferita o asa experienta placuta reprezentand PRIMA OARA.
Consiliu de administratie al divinitatii ti-a facut viata placuta si in continuare , da tu erai prea pretentioasa. Well…natura, viata.zii cum vrei…are prostu’obicei..sa iti dea ceea ce ceri. Ca asa scrie si la cartea sfanta „cere si ti se va da” .
Astfel ca , in loc sa fii fericita ca a aparut cineva care vrea sa iti ofere,tu refuzi. Well…nefericire vrei…nefericire ti se da. 😀
Apoi textul continua si mai egoist . „Dar am avut norocu sa am un copil….” „stau langa un om (sa retinem expresia „un om” ) pentru care nu simt nimic… E clar ca nu iti pasa , daca EL simte ceva pentru tine. Nu el, care a avut rabdare ,e important. Nu el, care a trebuit sa suporte faptul ca tu erai cu gandu la fat-frumos, :))))))) ))))))). Nu el, care a acceptat sa fie tata, totusi…pentru ca si-a dat seama ca poate asta te va scoate din gandu la fat frumos. …In timp ce fat -frumos isi vedea de treaba linistit .
„Am simțit că trebuie, că vreau să-i dau și eu ceva înapoi pentru toate momentele frumoase, pentru toată grija lui și pentru veselia pe care a adus-o în viața mea”–-eroism curat aicisa. Deci, TU te-ai sacrificat….nu el. Nu el, care te putea lasa linistita , in povestile tale cu feti frumosi,privind pierduta la vreo telenovela indiana , in vreun sanatoriu. :))))))))
17+25 face 42. Acuma …ca la unii 17+25 face 19 cine stie?
„Mi-a povestit cum mă căutase și cum spera să mă vadă prin mulțime câteodată.” – asta m-a bulversat asa de tare , incat am si bagat doua rudotele. Babaiatule, avem smartfoane.avem feisbuciuc, avem trenuri de 600km/h …si ala doar spera sa te vada prin multime. Imi amintesc cand trimiteam mesaje legate de picioru’de porumbel, si cand parfumam scrisorile scrise cu cea mai fina cerneala. Stai sa ma opresc din ras….gata, ne calmam.
El are o sotie…dar tu nu ai sot…ci doar..un om …alaturi. Il respecti, dar pe tine nu te respecti in replica asta. Apoi complicitate. „nu putem rani pe cei de langa noi”In sfarsit …lucrurile incep sa devina mai mature.
Mda…nu ma lungesc . Amandoi , si tu si fat frumos, sunteti vinovati. Amandoi ati lasat 25 de ani, in care , in loc sa luati o masura , ati umblat cu trilu-lilu. Si v-ati trezit acu….vaaaai…ce dragoste e pe noi. Stai sa vezi , ca poate se satura si „omu” actual. Ca na…are si el o limita. Sa vezi cum e sa ramai de carutza la patruj de ani. Pune mana si ofera-i „omului” care a avut rabdare sa iti fie sot. si lasa romanele de sandra braun. Pantre barbati, circula o vorba „o laba la timpu ei, face cat 10 femei”. Daca ai fi barbat ai intelege. Lucrurile se fac la timpul lor. Nu le-ai facut, accepta si mergi mai departe. E ca si cum ai spune mecanicului de tren „puteti sta vreo ora in statie , cat sa ma duc sa servesc ceva, sa vad imprejurimile si daca intarzii prea mult , ma sunati , ca merg si eu spre bucuresti” Da, da…tinem tot trenu ,da, da. :))))))) Toti pt unu e numa in „cei tre muschetari” sa stii…Si era si in comunism, pe vremea lu nae. Da numa e.
Si tine minte. Nu poti pune ciorba in castron, in timp ce mesteci in tocana.
Mihai , scuza ma ca am scris atat. da trebuia femeia scoasa din povestile cu feti frumosi si vrajitoare calare pe matura. 😀 Hai , sa avetz’ weekend din ala!!!!
Comentariu beton!48
@Silviu, eu trăiesc fiecare moment la intesitate maximă și ofer din mine tot. Celui de lângă mine nu-i spun soț pentru că nu suntem căsătoriți, pentru că el nu vrea asta. Trecând peste aspectul ăsta, am fost o familie toți anii ăștia și cred că amandoi ne-am străduit să ne fie bine în ciuda diferențelor dintre noi.
Dar apreciez comentariul tău. Poate aveam nevoie să mă scoată cineva din povestea asta .
Weekend fain și ție!
Ok, ca nu aveti acte, fizic, schimba mult datele problemei. Casatoria cu acte, e mai mult o norma in societate. Dar mai intai sunt EU , si apoi societatea. Daca societatea nu vrea a pricepe asta, e problema ei, nu a mea. Asta o data.
Si a lasat omu o „portita” . A vazut ca tu esti in povesti , si poate si a propus sa astepte „legalizarea” o vreme, poate iti revii. Rabdator om,daca a acceptat si un copil,si a si avut grija de el ca tata in regula.
Nu ma intind, las gluma, si zic. Comunicarea e 30% verbala. Restu e gestica, mimica, voce, intonatie, mod de a fi si ..etc…etc.. Astfel ca NU EXISTA „ma fac ca sunt o sotie fericita”. Cand interiorul tau va arata ca exteriorul, de fapt, invers… atunci „sotu”o sa vina si cu „actul”. Poate fi maine. Poate fi peste inca 10 ani. Poate fi ..deloc. Doar tu …hotarasti.
Nu ai pomenit deloc „fara acte” in textul initial. Pentru ca asta schimba radical directia problemei. Da eo totusi cred ca „far-frumos”a ramas de carutza, 😀 si cum nu s-a sinchisit sa se mai rafineze si el, sa se cizeleze, o data cu trecerea anilor , astfel a ajuns omu in perioada „la care se pricepe”. Adica , cu cineva NOU iese din calcul, pentru ca el nu are nici cea mai vaga idee de comportament elegant rafinat… IAr cu tine se poate sari peste etapele astea. E ca atunci cand „muncesti”20 de ani intr-o INTREPRINDERE :))))))))))) si brusc , nu realizezi ca suntem in 1993 si lucrurile se schimba cu o viteza ametitoare. Ce vei face? Sunt milioane de femei , iar fat frumos, dupa o basculanta de ani, in care nu s-a interesat daca mai traiesti macar, pac..pac.. ïa uite ma iubire…am venit.
si fat frumos saruta pe printesa adormita, si ea se trezi si spuse….”Vaaaai dar ce mult am dormit” 😀
Comentariu beton!13
…şi „fără acte” tot un drac e !!! Nu-l face pe omul ăla şi pe copil mai puţin important !
Copilul, tot o să se crucească de faptul că a apucat-o pe mă-sa scărpinatul la bătrâneţe !!! Mai ales dacă e apropiat de tată !
Asta e chiar interesant… ”el nu vrea asta”. Dacă nu sunt prea indiscretă, de ce nu vrea?
Femei din astea care să behăie după mine…..eu însurat cu copii, nevastă şi treburile mele…..iar când am chef de picanterii, locuri cunoscute de mult, să mă apuc să fiu ăla melancolic şi să scot texte…
N-am avut parte, bre ! Toţi bărrbaţii sunt crai în sinea lor. ….Ce abureală pe capul omuleţului….
Ana, o să te dezamăgeacă crunt, de-l asculţi…..
Poftim, fă sex de câteva ori, şi dă-i întâniri, cere-i ajutorul în mai multe ocazii ! Să vezi numa ce treabă o să aibă, şi probleme urgente şi insurmontabile, şi obligaţii…..
Ce nevoia….ai mintea unui adolescent, cu fluturaşi în stomac ??? Merită riscul ???
Comentariu beton!17
@Adrian Baciu, ai multă dreptate, e tare să ai o variantă de rezervă, disponibilă oricând, visul oricărui crai ( şi chiar al multor femei, de ce nu?). Singura chestie e cu copiii, ei nu prea înţeleg că părinţii lor au o viaţă personală, cu tot ce implică asta. Sau cei ce înţeleg sunt cazuri rarissime.
Si iata cum lucreaza consiliul de administratie al divinitatii;
Un tip in autobuz, se gandea:
‘Sef nesimtit, colegi de tot rahatul, prieteni niste ratati, nevasta curva…’
In spatele lui cu un carnetel, ingerul pazitor isi noteaza si se gandeste:
‘Ce dorinte ciudate. In fiecare zi la fel, dar ce pot face eu? Dorinta-i dorinta !’
Comentariu beton!28
Cât zece şedinţe la psiholog!!!
Şi pe gratis!
Serios am vorbit ( scris)!
ps. vrem să primim muuult cu un minim efort
Eu as cauta un psihoterapeut foarte bun si as incepe sa sap adanc in mine. In plus, I-as spune persoanei, cu care imi impart viata, toata povestea si i-as cere ajutorul. Daca ma intelege bine daca nu…ghinion. Eu am un principiu: daca eu nu sunt bine atunci nici relatiile cu cei din jur nu vor fi cele mai normale si sanatoase.
Singurul sfat pe care ti-l pot da si de care nu ai nevoie oricum, ar fi sa te concentrezi pe rezolvarea tuturor ranilor pe care le-ai tarat dupa tine de la 17 ani. E timpul sa-ti faci revizia tehnica, dar nu superficial. Si abia dupa ce termini cu tine, poti sa te gandesti ce faci cu cei din jurul tau.
Bafta!
Comentariu beton!19
@Florr, Mulțumesc. Ce pot să spun….ghinionul meu!
Ana,dragostea nu se ghideaza dupa reguli.Eu n-am ce sfat sa-ti dau ,ca nu ma pricep.Traieste-ti viata cum poti tu de frumos!Simte-te vie!
@GABI, in ciuda a tot și toate iubirea asta mă face să mă simt vie. Mi-a lipsit asta!
Se pare ca problema este actuala relatie cu sotul tau, probabil ca tb sa-ti rezolvi prezentul trait alaturi de un om fata de care nu te leaga sentimente profunde. Ai inceput o relatie de la -1 si de aici toate dilemele…parerea mea. Daca nu esti fericita acum nu inseamna ca trecutul va rezolva prezentul, ia o step by step si gandeste te ca azi e prima zi din restul vietii tale, lasi asa sau mai pui? ( fericite la vrac ?). ✌&❤
@Eliza, cred că am încă multe de rezolvat.
Draga Ana, si uite de-aia un divort lasa urme grele pe sufletul unui copil. Spune-i fetei tale ca a venit pe lume nu din iubire, ci dintr-un confort emotional, pe care tu l-ai gasit/trait langa taica-su atatia ani.
Iti doresc sa fii sanatoasa, sa iesi din depresie si sa-ti gasesti fericirea. Mai caut-o, ea nu e neaparat blocata acolo, in trecut. Te pup!
@Laura, fiica mea are 26 ani și port cu ea discuții ca între adulți.
Nu pot si nu vreau sa stau niciodata langa cineva doar din inertie sau vinovatie. Am divortat de primul&singurul barbat din viata mea, dupa o relatie de 12 ani. Imi cresc cei doi copii cu destule greutati, dar sunt fericita si linistita doar cu ei. Nu sunt singura, am familie, am prieteni putini si buni. Nu-l mai am pe el, un om care nu stie sa ofere inapoi decat un strict material si niste franturi disparate de sentimente. Am vazut prea multe relatii seci ca sa vreau una pentru mine si copiii mei.
Nu vreau sa ma mai indragostesc, e prea riscant, prefer sa stau singura. Nu stiu ce voi zice dupa niste ani de burlacie, dar sper sa nu vreau sa ma refugiez intr-o relatie fara dragoste de ambele parti.
Singura explicatie pe care o gasesc in povestea ta este ca acel barbat de langa tine este tatal fetei. Si ca este/a fost un tata grozav. Asta ar explica multe pentru mine.
@Vera, aș vrea să am și eu curajul de a trăi singură.
Hmda, Romania nu e tara in care sa poti trai singur, mai ales ca parinte singur + copii. Eu m-am mutat inapoi la mama la 35 ani, am un job care nu-mi permite independenta locativa si financiara, dar nu mi-e rusine. Oamenii ma judeca, vad in privirea lor, susotesc ca „m-a lasat barbatul” si nu mai sunt o „doamna”. Nu stiu daca se numeste curaj sa renunt la „domnie”, stiu doar ca m-am saturat sa fiu singura in 2.
Imi pare rau ca n-am avut mintea de acum in urma cu cativa ani. Poate as fi schimbat lucrurile in bine, poate era la fel. Nu ma intereseaza sa privesc in urma, am gasit un echilibru cat de cat si e bine.
@Vera, eu am făcut greșeala să renunț la serviciu pentru că așa a vrut bărbatul meu. Și acum nici nu știu de unde să încep să schimb ceva.
Vera parca mi ai scris povestea, atât ca eu am un singur copil. De asemenea, sunt in ceva ce nu știu dacă este relație pentru ca eu nu am niciun plan de viitor cu acest om și nici vreun plan sa găsesc pe cineva cu care sa mi fac un viitor. Nu mai vreau sa ma îndrăgostesc pentru acei câțiva ani de bine și sa ajung așa cum văd multe cupluri in jurul meu: sa nu l suport pe cel cu care împart patul! Referitor la povestea Anei… tare ma tem ca sunt intr o situație asemănătoare și sper sa am puterea sa l las pe cel care mi a frânt inima sa fie fericit cu familia la care nu poate renunța deși chipurile pe mine ma iubește.
Am scăpat şi eu printre degete, când eram foarte tânără, persoana care era totul pentru mine. Când eşti foarte tânăr există un mare dezechilibru între experienţa aproape nulă de viaţă şi avalanşa de situaţii noi şi sentimente care te pocnesc simultan. Însă la mine cei 25 de ani au fost doar 2 ani. Aşa că îmi este imposibil să spun ce aş fi făcut dacă ne revedeam după un sfert de secol… şi fiecare ancorat în propria familie deja.
Cineva cunoscut a avut o experienţă asemănătoare cu a ta, dar s-a dovedit a fi doar un foc de paie rezultat din monotonia unei căsătorii; pentru că în căsătorie lucrurile nu sunt mereu palpitante. Iar unii oameni caută din când în când… nici ei nu ştiu ce. Însă sentimentele trăite în adolescenţă nu mai sunt viabile când încerci să le scoţi din cutiuţa prăfuită de vreme.
Referitor strict la situaţia ta – e greu să spun ceva având în vedere că el e cumva doar spectator, nu se implică de fapt – din moment ce spune clar că nu are de gând să renunţe la familia lui. Eu nu cred că el ştie cu adevărat ce vrea, cred că vrea doar un pic de culoare într-un gri de moment din viaţa lui.
Ai putea să menţii legătura cu el, să vezi unde te duce. Pentru că e clar că nu îţi va ieşi din minte dacă pui punct acum. Să dai o şansă sentimentului din adolescenţă să evolueze acum, pentru a vedea dacă / şi ce anume mai rămâne din el.
Comentariu beton!13
@Solandi, și eu mă întreb dacă el știe ce vrea. Dar așa cum eu sunt total debusolată acum pot să înțeleg că și el se simte la fel.
Mă refeream la faptul că nu înţeleg ce vrea el, prin prisma faptului că e de neclintit în ceea ce o priveşte pe soţia lui.
Citind informaţiile suplimentare pe care le-ai oferit în comentariile ulterioare (faptul că situaţia trenează de 3 ani, faptul că ai renunţat de mult la job), nu pot decât să spun un singur lucru – teoretic tu nu poţi face nimic.
Nu poţi fi cu iubitul din tinereţe pentru că el nu se desparte de soţie.
Nu poţi nici pleca de lângă bărbatul cu care convieţuieşti pentru că depinzi financiar de el. Şi evident, nici nu ai motive să o faci, deoarece în partea cealaltă nu te aşteaptă nimic.. adică ajungem din nou la iubitul vechi care rămâne ataşat de soţia lui.
Evident, eşti încă tânără, poţi rupe actuala relaţie şi găsi un job. Însă situaţia rămâne neschimbată – fostul rămâne căsătorit.
Şi uite cum de fapt totul devine o învârteală fără sens în cerc.
Singura alternativă ar fi ca fostul să se hotărască să divorţeze, ceea ce mie mi se pare puţin probabil, din moment ce nu a făcut-o în ăştia 3 ani de zile.
Fato,eu acum m-am trezit asa ca iti voi zice vreo doua mai pe direct! Nu e nimic ilegal sau imoral in a face cum iti dicteaza sufletul! ai trait o chestie misto in viata si vrei s-o repeti ! Pe bune,Ana,chiar asa trebuie facut! Traieste intens de cate ori poti pentru ca nu traiesti decat o singura existenta! Scuza-mi incoerenta ideilor,am ochii carpiti de somn!
@Gabi Tinciu, cică tot ce-ți face bine e ilegal sau imoral!
Sau ingrasa
Ana, am trecut prin intamplarea ta, EL fiind. Tot asa, iubire din anii studentiei cu mari tragedii, depresii, „sinucideri”, spitale de nebuni-amandoi, ani de zile am bantuit prin caminele de la Agronomie sperand s-o gasesc. Am dat mii de telefoane s-o gasesc . Am trecut prin cateva relatii frumoase dar pe EA n-am uitat-o niciodata. Intr-un final dau de ea, vorbim la telefoane cu orele, ea maritata & 2 copii in provincie, eu insurat in Bucuresti. Ajunge „cu treaba” in Buc., ne vedem, ne impartasim vietile, plangem de toate felurile including fericire. Ne vedem de vreo 3 ori, a treia oara o simteam ca venise chitita sa facem „dragoste”, am respins-o elegant: mi-am dat seama ca-mi iubesc sotia ( de care am divortat cativa ani mai tarziu dar e alta poveste). Obsesia a trecut la ea: ma suna zi si noapte si nu intelegea „DE CE?”. Eu n-am reusit sa-i spun adevarul: sotia mea e mai frumoasa ca tine, mai tanara, mai atragatoare, „n-am nicio tragere de inima sa ti-o trag” si sa-mi fut viata. Povestea n-are morala, eu oricum am trecut prin criza barbatului de 40 de ani si mi-am futut viata cativa ani mai incolo. Dar macar nu cu ea, nu stiu daca intelegi, ar trebui sa intelegi… Povestea noastra chiar daca a ramas tot intr-o obsesie stinsa sau macar mai calma a ramas frumoasa, nealterata de futaiuri pe sustache si murdare pentru care ne-am fi simtit amandoi si mai rau si mai razna. Iar refacerea vietii cu un pusti pe care nu-l stii ( de fapt si de drept) e un vis pagubos da´ rau de tot, e o prostie, de fapt. Inteleg ca vreti sa v-o trageti dar nu va fi nimic din ce sperati voi sa fie, va fi doar jenant, murdar ( si nu in sensul bun!) si „urat”.
Comentariu beton!33
@pacostel, exact asta nu vrem….să devină ceva murdar, jenant…..
Iti place Brad Pitt (mie nu, dar numai asta mi-a venit in cap acum)? Ia sa stai un an de zile cu el, sa-i mirosi basinile (da! face si el! si sigur nu miros a trandafiri!) si sa-i speli chilotii si sosetele! Iti garantez ca o sa te saturi rapid. Dragostea se duce, se harsaie, stand cu persoana pe care acum o iubesti, in cativa ani o sa ajungi sa ii urasti toate defectele (pe care momentan fie nu le vezi, fie le ignori cu gratie). Sunt cu sotul meu de 18 ani. Recunosc ca nu il mai iubesc ca la inceput, dar defectele lui sunt suportabile, i le cunosc, i le-am acceptat si mergem mai departe chiar daca poate si mie uneori mi-e dor de o aventura nebuna sub clar de luna, cu lacramioare si suspine (ca de… femei suntem si ne plac chestiile astea… si neandertalul de langa noi vrea numai friptura si bere, uita sa ne mai si aduca flori din cand in cand si sexul devine mecanic, tot timpul cu gandul ca copilul din camera vecina se va trezi si va incepe sa te caute). Asadar, stai mamica linistita in bancuta ta, cu sotul tau, lasa-l pe el cu familia lui… Eu nu cred in iubiri eterne…
Comentariu beton!24
Asta mi pare trist. De ce nu vorbesti cu sotul sa mai faceti o escapada ici-colo la cateva luni? Nu ii cad co*iele daca aduce o floare sau daca iti zice ce frumoasa esti in dimineata aia. Si nici tie nu-ti cade rangul daca pui o zdreanta mai sexy si tabari pe el intr-o seara oarecare.
Sexul ala mecanic poate fi imbunatatit, cu vointa si putinta.
Comentariu beton!12
Era mai mult pentru exemplificare :))) Mai scapa si el cate o floare din cand in cand… Mai reusim sa scapam si de progenituri… Si frumoasa sunt: mai ales cand bea bere (cred ca nu mai vede bine 🙂 ) Nu e dracu’ chiar asa de negru!
Comentariu beton!12
@Anne, e bine atunci. Eu am scris ce-am scris fiind patita, rutina aia ne-a f*tut relatia. Ma rog, rutina si f*tutul lui extraconjugal 😀 Happens, noi sa fim sanatosi :))
Avem o relatie matura (zic eu) fara briz-brizuri, fara umblat prin vecini, concentrati pe ce avem de facut impreuna, fiecare cu hobby-urile lui (diferite), lasandu-ne unul celuilalt suficient spatiu de miscare cat sa nu ne simtim sufocati, fara gelozii inutile si stupide, il las sa bea si bere si sa-mi zica ca-s frumoasa 🙂 (ii explic a doua zi ca nu ii face bine la sanatate, dar asta e alta poveste)… eu zic ca suntem bine! N-as da relatia asta pe niste fluturasi… (m-as retrage instantaneu si as inghiti un pumn de naftalina daca ar fi cazul! 🙂 )
Hai mai lasa-mă, că e și invers. flori, cadouri, surprize la 7 dimineață hai să mergem la mare,munte , in bulgaria, la dracu să ne ia. Si ???
Cel mai important , exact in momentele de relaxare pe plajă e : „să nu mai bei, nu mi place cand bei ”
Până la urmă ce pula mea vrei ? Sexul e peste standarde, n-ai platit un leu pentru nimic(femeile primesc salariu?) , atmosfera e beton , dar tot nu e bine, pentru că e ceva care nu trebuie să fie bine
Așa că anu ăsta plec singur și tu enjoy the ma-ta
@Sandurz : pai cat sa rabde si omu’?! 😛 Sex peste standard, zici? Hai sa-ti traiasca! 😀
Cred că ești singura care a inteles
Credeai că m-a luat doar pt ochii mei verzi ?
Dios mio, si ochi verzi si cu bani si tare-n … atmosfera!
Pe cine sun pentru referinte? 😀
Comentariu beton!11
@Sandurz, da, femeile primesc salariu. Dar întotdeauna mai mic decât al bărbaților. Oare de ce? 🙂
@Anne, intre a-ți place cineva și a iubi pe cineva cred eu că e o diferență.
Am trecut prin toate nimicurile astea legate de viața de zi cu zi lângă un om pe care doar îl respect. Ar putea fi mai rău lângă unul pe care îl iubesc?
Parerea mea este ca, in cazul in care sa zicem inchei socotelile cu cel pe care il respecti si o iei de la capat cu cel pe care il iubesti, s-ar putea ca flutureii pe care ii simti acum in stomac sa dispara in cativa ani. Oamenii evolueaza in timp… si evolueaza diferit. Cu siguranta nici tu nu mai esti aceeasi… si nici el! Daca descoperi ca pe el nu-l poti respecta?
@Anne, cred că asta se poate întâmpla de fiecare dată când cunoști pe cineva.
Citind povestea ta, cheia este copilăria, te-ai lasat manevrata si te-ai supus dorintelor mamei, iar mai tarziu te-ai supus convenientelor sa ai un partener si tata la copil.
Sentimental nu ai făcut ceea ce ai simtit ci ai ales rational, fapt pentru care acum cand te-a ajuns trecutul din urmă, mai ales ca nu tu ai acceptat acea pierdere a iubirii, te bulverseaza si te gândești că asta e sansa ta sa alegi emoțional in defavoarea rațiunii .
Offf greu este, mai ales ca bărbații, in general cei prinși între două atașamente, familie si iubirea din trecut, păstrează prin atitudinea pe care o au o atitudine duplicitară, adica eu as vrea dar … ei cumva vor sa se lupte femeia pentru ei si sa ramana cu cea care il dorește mai mult fara ca el sa faca ceva.
Ce crezi ca ar face femeia care are un bărbat pe care îl prinde cu gândul la alte întâlniri romantice cu fosta, ar lupta sa-l aduca inapoi sau ar renunta?
Te îmbrățișez virtual orice ai alege!
@Mary M, Mulțumesc.
La fel, şi viaţa mea s-a oprit acum 7 ani când a plecat. Şi s-a întors. Şi iar a plecat. Am renunţat să mai sper ca voi mai găsi aşa o conexiune şi intensitate. Dar, mie mi s-a părut de un egoism maxim să mă păstreze acolo, neatinsă şi cuminte. Nu poţi să te întorci cu totul? Atunci nu te întoarce deloc. Am obosit să mai stau în Vortex, să mă agăţ de orice ca să nu mă pierd. Intensitate? Trăiri? Da! Dar cu ce preţ? Am hotărât de atâtea ori să întrerup orice legătură, dar cumva, tot la el ajungeam.
Dacă ar fi să îţi dau un sfat, e ca şi cum mi-aş da mie unul. Dacă nu se poate, de ce să mai insist? Cu ce preţ? Eu aş fi renunţat la tot pentru el. El nu? Înseamnă că vorbim de lucruri diferite.
@Lara, și poți să ți-l scoți din inimă doar pentru că așa ai hotărât?
Nu pot. Va rămâne mereu acolo. Mi-e şi teamă că el e ACELA. Cu care vor pierde toţi orice comparaţie. Dar, dacă nu se poate? Să mă mulţumesc cu jumătăţi? Cu sferturi? Merit mai mult. Are locul lui, va rămâne acolo, dar eu merg mai departe, aşa, cu inima pe jumătate goală.
Eu am o mica problema de aritmetica…42-26=16…. cam ce ar trebui sa intelegem de aici?…e copilul lui?
@Conficus, nu, nu e copilul lui.
Pe el l-am întâlnit când aveam 17 ani. Am născut la 21 ani. Mi-a scris când m-a găsit acum 3 ani. Si fac în curând 47 ani.
dar nici copilul actualului partener sau am inteles gresit?
@cata, ai înțeles corect.
Problema nu este fostul. Problema este că ceva scârțâie între tine și actualul. Dacă relația voastră era ok, putea să vină fostul cu o armată de mariachi sub fereastra ta și nu te-ar fi impresionat.
Dacă intri acum într-o relație cu cel de la 17 ani, cel mai probabil nu va fi ceva de durată. Sper că îți dai seama că imaginea idilică pe care o ai tu în minte nu are foarte multă legătură cu ce va fi.
Sfatul meu: lămurește-te care e treaba cu tine și soțul tău. Acum te gândești la fostul, peste ceva timp o să te gândești la colegul de serviciu care îți face un compliment.
Comentariu beton!16
@Xenopol, ăsta a fost primul gând care mi-a venit când mi-am dat seama ce simt. Din păcate cu bărbatul cu care trăiesc nu pot vorbi deschis cam nimic.
Păi aia e problema. Nu eşti tu unde trebuie şi visezi că acolo, lângă el, e mai bine. Oricare ar fi EL. Altele trebuie rezolvate. îţi trebuie curaj!
> Am stat și stau lângă un om pe care l-am acceptat fără să simt ceva și mi-am spus că poate timpul le va rezolva pe toate.
De ce ai face asta, de la bun inceput? Ce sa cauti langa un om pt care nu simti nimic?
……
Cred ca-i adevarata vorba aia cu: „[…] Prince Charming doesn’t show up so, in the end, they’ll marry the guy who’s gonna stick around.”…. Trist.
@Mihai, am făcut asta pentru că am urât să fiu singură și pentru că voiam să-i ofer fetei mele o familie.
Si maica-mea are o gandire similara, de genu, „sapam o groapa ca sa o astupam pe cea deja existenta; vedem dupa aia cum o umplem pe cea noua, o rezolva timpul” – nu a functionat niciodata strategia, iti zic :))
@Mihai, mă văd azi prin vorbele voastre și recunosc că nu sunt mândră de mine. M-am pierdut undeva pe drum și abia acum văd și înțeleg că lucruri care îmi par și mie normale, dar care au lipsit din viața mea și am fost cumva oarbă până acum.
O mângâiere pe creștet și un umăr pe care să plângi nu te vor ajuta niciodată să îți rezolvi problemele, iar părerile noastre raportate la povestea ta nu pot oferi o soluție, pentru că situația și experiențele fiecăruia sunt unice. Singura persoană care poate găsi o rezolvare (dacă într-adevăr îți dorești asta) ești tu. Dar trebuie să o faci din postura de adult, cu onestitate. Eu văd aici două probleme:
– Prima este relația actuală, care este o minciună. Să fii în pat cu cineva, dar să te gândești la altă persoană este, din punctul meu de vedere, cel puțin bizar.
– A doua este relația paralelă pe care o ai cu iubitul tău din adolescență. Idealizezi un sentiment (iubirea) și îl lipești de chipul unui om care dacă ar fi dorit cu adevărat să fie lângă tine nu ar fi plecat. Nu poți trăi în trecut. Nu este ok nici pentru tine, nici pentru cei din jurul tău.
Comentariu beton!13
@didina, îmi dau seama că trebuie să-mi rezolv problemele cu cel cu care trăiesc.
Despre celălalt……nu pot să-l judec că a plecat când avea 18 ani. Poate dacă avea atunci mintea de acum n-ar fi plecat.
@Ana – „Despre celălalt……nu pot să-l judec că a plecat când avea 18 ani. Poate dacă avea atunci mintea de acum n-ar fi plecat.” Oamenii sunt definiți de fapte, nu de ceea ce ar fi putut să facă. Mintea de la 18 ani i-a zis să își vadă de viață fără tine în peisaj, iar cea de acum îi spune că nu dorește să renunțe la relația pe care o are.
Comentariu beton!12
@didina, așa e.
In completare la ce propune singlemum as adauga ca este necesara o planificare minutioasa pentru a nu suferi nimeni . Iti faci o adresa de mail noua pe care o accesezi exclusiv din browser-ul de pe telefon pentru a putea comunica . Redescoperi o pasiune mai veche (ideal ) sau te gandesti la una noua , ceva care presupune trei antrenamente pe saptamana si eventual o deplasare odata pe luna .(alegare , ciclism , tras cu arcul , etc . cele sportive sunt cele mai bune pentru ca pot fi justificate usor ). Inchiriezi o garsoniera in zona de antrenament si cu putin noroc nu vor exista niciun fel de probleme . Urmatorul pas este sa nu iei nici o hotarare majora timp de 6 luni sau orice perioada de timp pe care o consideri necesara pentru a-ti clarifica sentimentele . Succes.
@corl, nu pot să fac asta. Nu mă pricep deloc să mint și nici nu mi se pare corect față de nimeni.
Marea majoritate a oamenilor nu se pricep sa minta (nici eu de altfel ) de asta e nevoie de un plan . A doua afirmatie chiar nu o inteleg avand in vedere alternativele .
1 Poti sa nu faci nimic si vei regreta ,nu cred ca este corect fata de tine .
2 Poti sa ai o aventura neplanificata si sa afle toata lumea si nici asta nu mi se pare corect .
3 . Poti sa divortezi , sa divorteze si el si sa nu mearga relatia vostra ,toata lumea sufera nici asta nu e prea corect .
4 . Si ultima varianta in care amandoi divortati si traiti fericiti pana la adanaci batraneti , e varianta buna si morala dar usor neplauzibila (vezi comentarille de mai sus sau de mai jos). Oricum nu cred ca va spune cineva „a facut ce este corect „.
@Corl, dacă vom ajunge să divorțăm cred că ar trebui s-o facem pentru că relațiile în care suntem nu ne oferă ce ne dorim și nu pentru că ne-am îndrăgostit.
Apoi am putea vedea dacă lucrurile merg între noi.
@Corl – și după aia ne mirăm de faptul că femeile sunt privite ca niște ființe instabile, iraționale și manipulatoare în loc să fie apreciate pentru că sunt niște zâne delicate și neînțelese, monumente de iubire și altruism. „Planificare minuțioasă”… gizăs…
Sunt de acord cu tine . Evident ca fara o planificare minutioasa o sa o acuzi ca este instabila , iratioanala si ca te inseala . Daca se acorda atentie amanuntelor nu o sa existe acesta discutie . Cel mult ca barbat o sa te gandesti „hmm se poarta cam ciudat zilele astea ….cine sa le mai inteleaga si pe femei „
@Corl n-ai prins ironia, este?
Dragă Ana,
Eu cred că n-ar trebui să te pripeşti. Omul despre care ne scrii, deşi a fost (este) marea ta iubire, se prea poate să fie o fiinţă toxică, ce s-a hrănit o vreme cu tinereţea ta, iar apoi te-a abandonat. Acum, te caută din nou ca supapă/soluţie de rezervă, ştiind cât de mult a însemnat pentru tine şi cum l-ai iubit. Îţi va fura iar, dacă îi permiţi, o parte din tine, însă de data aceasta repercusiunile se vor răsfrânge şi asupra altora.
Eu te sfătuiesc să faci ce consideri că e mai sănătos pentru tine: chiar crezi că poţi fi realmente fericită cu un om ce nu renunţă la soţia lui pentru tine, care doar te caută pentru a zgândări răni? Mai gândeşte-te. La finalul zilei, vezi unde ţi-e liniştea.
Comentariu beton!13
@Diana Săsărman, eu apreciez la el că se gândește la soția lui. După 25 ani împreună nu e ușor să renunți la tot.
Ana, mie nu mi se pare cinstit să te amăgească. Pentru ce revine? Ca să te facă pe tine să renunţi la familia pe care o ai?
@Diana Săsărman, nu a spus nimic care să mă încurajeze în vreun fel.
Am considerat un moment de slăbiciune că a recunoscut ce simte.
Ana. Hai sa disecam putin problema.
Ai totul. Ce-ti poate oferi in plus? Fluturi in stomac. Ok, cativa ani, dupa care ajungi tot aici (adica sa ai totul), sau mai rau: singura.
Actualul: Va suferi dupa care se va resemna si se va recasatori.
Fata: Va suferi si va accepta cu greu schimbarea. Te va acuza si v-a trebui s-o imparti. Poate o pierzi.
Rezultatul cel mai plauzibil: Singuratatea.
Inchei cu o maxima: Cine n-a invatat nimic din greseli, este condamnat sa le repete!
Comentariu beton!12
@Florin, sunt azi aici pentru că nu știam dacă mi-am pus toate întrebările, pentru că nu sunt în stare să-mi limpezesc mintea. Un comentariu ca al tău, așa clar și concis e exact ce-mi trebuia. Mulțumesc.
Să sperăm că te-ai lămurit !!!
@Ana Am citit şi răscitit….
Scuze că te întreb pe şleau….Eşti moldoveancă ? _ Scuze încă o dată pentru cei/cele din zonă !!!_ Dar ştiu sigur că numai pe astea din Moldova le mănâncă în halul ăsta ! Că e distrusă, că nu e bună de nimic, că….NUMAI sex proaspăt ar vrea ! Şi le apucă….
de ce oare se zice că-s buni dar proşti….Aşa s-ar explica minunata „criză existenţială”……
@Adrian Baciu, nu sunt moldoveancă.
actualul: nu este casatorita cu el,desi sunt impreuna de 25ani
fata:are 26 ani si nu este copilul actualului partener
Povestea ta imi aduce aminte de prima mea iubire.La fel de egoista din partea lui.Pleca si se intorcea dupa bunul plac, pentru ca stia ca sunt acolo, stia cat il iubesc.Stia ca ma intorc la el de fiecare data cand vine.Eu, spre deosebire de tine, am realizat la un moment dat ca el nu ma iubeste.Nu stiu exact momentul, dar m-a lovit ca un baros in cap.Un om care te iubeste trece peste orice ca sa fie cu tine.Eu ma culcam si ma trezeam cu el in gand.Cand ma suna sa ne vedem, pluteam.Si alergam in bratele lui.Am rupt o logodna pentru el.Nu-mi pare rau, normal ca nu-l iubeam pe viitorul sot, aici mi-a facut un bine.Spre deosebire de tine, am avut puterea sa-l scot din inima mea.Tu traiesti inca cu speranta ca el te iubeste.Eu am inteles ca nu avea cum sa ma iubeasca.Daca ma iubea, era langa mine tot timpul, nu pleca si venea.Tu alegi sa-i asculti cuvintele.Eu am ales sa-i vad faptele.Asa am putut sa ma detasez si sa nu mai traiesc in iluzie.Am intrat intr-o noua relatie cu inima golita de dragostea pt el.Si am reusit sa iubesc din nou.Nu stiu ce sfat sa-ti dau, dar cred ca in felul asta n-ai sa fii niciodata fericita.Daca te intorci la el, te va macina vina.Daca nu te intorci, il vei iubi tot pe el si vei fi nefericita.Atata timp cat inca ai sentimente pentru el, nimic nu se schimba.Poate ar fi bine sa vorbesti cu un psiholog.Poate reuseste el acolo unde nu poti tu.
Comentariu beton!13
@Vio, nu știu ce să mai spun. Mulțumesc.
Un amic foarte bun de-o viata mi se destainuia ca-l cauta fosta amanta, cu vreo cu 15 ani mai tanara, intretimp casatorita si cu un copil la randul ei. Intre ei vreo 250 km departare, dar nu si ani ca intre voi, poveste mult mai proaspata. Sotia lui stie de fosta amanta, o data chiarcautand-o impreuna cu el spre a clarifica situatia o data pentru totdeauna, in schimb barbatul ei nu stie nimic de noile tatonari pe langa fostul. Si astfel, dupa ce mi se lauda ce obiect al dorintei aprinse e el, repet, mi-e amic de-o viata, deci obligat sa-l ascult, mai vrea sa para dintr-odata si moral. „N-o inteleg, Faiantare, i-am si zis, esti femeie casatorita cu sot si copil acuma, ai innebunit ?”.
Vezi tu ? Sunt unii care nici nu realizeaza impostura si anume ca-n exact aceeasi ipostaza fata sot/ie s-au aflat si ei nu cu mult timp inainte, si nu pentru ca ar fi cumva mai grei de cap, ci pentru ca pur si simplu nu-i intereseaza, lor cuvenindu-li-se „unda verde” pentru orice ! Genul care ignora sau respinge aprioric orice asumare in propria privinta. Si doar faptul ca fosta amanta nu mai era la fel de libera l-a oprit pe al meu amic sa nu-si treaca sotia din nou prin aceeasi umilinta.
Sunt fanul # 1 al iubirii, the king of love, dar nu si a celei de natura foarte convenabila siii premeditata, ca nu mai suntem copii, unde dupa un calcul sumar rezulta ca respectivii nu ies foarte juliti din intreaga poveste, ba chiar deloc.
Draga Ana,
Hai ca iti scriu direct aici ca ma roade deja. Sunt in aceeasi situatie ca si tine dar, au trecut doar 10 ani peste noi si totusi nu mai suntem doi tinerei inamorati ci doi adulti care se iubesc.
Eu, facand retrospectiva relatiei cu fostul si a intalnirilor mai mult sau mai putin intamplatoare de-a lungul timpului, mi-am dat seama ca eu in primul rand nu mai sunt aceeasi persoana. Indiferent cat de mult il iubesc, eu nu as putea avea o relatie in adevaratul sens al cuvantului cu el pentru ca nu ma mai incalzesc doar fluturii in stomac si futaiurile pe oriunde si oricand. Am nevoie de un om care sa fie acolo si sa ma prinda cand o sa cad nu de unul care sa fuga si sa futa pe alta.
Si da, nu o sa il iubesc pe actualul cum il iubesc pe fostul dar nici pe fostul ca pe actualul pentru ca omul de langa mine e altfel si il iubesc pentru ce este si il tolerez pentru ce nu este.
Eu mi-am pus de multe ori intrebarea ta si sunt tanara si pot sa o iau de la capat oricand si oricum, basca ma vad mai fericita singura dar, imi fut doua perechi de palme si imi aduc aminte ca eu fara omul de langa mine nu pot trai.
Din punctul meu de vedere, ai doua variante: divortezi si te duci la EL, iti dai si tu doua perechi de palme si iti continui viata si incerci sa o faci mai buna alaturi de sotul tau. Eu iti recomand sa ai o discutie cu cartile pe masa cu sotul tau , neaducandu-l in discutie pe fost, despre ce iti lipseste tie si ce ii lipseste lui, sa trageti linie si sa luati decizia corecta. Si spui tot draga mea si o sa vezi, ca vei gasi raspunsul la intrebari in timp ce va faceti retrospectiva, pentru ca veti ajungeti sa oferiti raspunsuri si la intrebari pe care v-a fost frica sa vi le adresati.
Iubirea are multe forme si eu mereu am crezut ca se va maturiza. Iar gigel, nu stiu daca va renunta la ce are, crede-ma..am o banuiala si de obicei nu ma insel.
Ah, si inainte de toate, sa iti pui urmatoarea intrebare: esti dispusa sa mai suferi inca o data dupa el??
Putem povesti mai multe daca ne conecteaza nenea M.
Succes!
@EGO, cu cel de acum nu pot să vorbesc nimic. Suntem atât de diferiți încât acum mă și întreb cum am trăit 25 ani împreună.
PS- Mihai, te rog dă-i lui EGO adresa mea de mail.
@Ana, ok.
Nu e in regula sa nu poti vorbi cu el nimic. Sa stii ca si oamenii diferiti pot vorbi si comunica. Nici noi nu vorbim prea des, ne intelegem din priviri si am invatat ce si cand ne doare dar, din cand in cand mai punem frustrarile pe masa si asta ajuta.
Esti asa de intoarsa pentru ca tu nu ti-ai consumat iubirea cu fostul si stiu cum e si e de cacat. Singura ta greseala din punctul meu de vedere a fost ca ai ales sa stai langa un om pentru care nu simti nimic desi mi-e greu sa cred ca nu e chiar nimic. Poate nici sotul tau nu te ajuta prea mult in a intelege ce iubirea, poate o percepe altfel.
Sa nu iti fie frica sa fii singura, arunca-te in hau si decazi ca mai apoi sa te regasesti pe tine. Doar cand esti singur si cel mai jos posibil iti dai seama cine esti de fapt si ce vrei cu adevarat. Este cel mai greu dar cel mai frumos!
Inca ceva, Ana citeste doar rasp barbatilorde pe acest blog si vezi cum gandesc. Aplica asta si barbatilor din viata ta. Noi complicam lucrurile.
@Eliza, sunt importante pentru mine răspunsurile bărbaților de aici. Cred că au o judecată mai sănătoasă decât a mea cel puțin.
Ana, am citit mesajul tau si o mare parte dintre comentarii si asa m-am enervat…
1. Da, ai nevoie sa discuti problema cu un psihoterapeut. Nu, nu conteaza ca sotul nu e de acord, nu mai traim acum 100 de ani sa cerem acordul barbatului. Ii cererem părerea, eventual. Si da, e posibil sa nu fie de acord, sa contravina principiilor sale, dar daca un om te iubeste, intelege și iti respecta opiniile diferite. Așa că du-te să discuți cu un specialist.
2. Mi se strange inima de cat de trist e să stai cu un om față de care nu doar că nu mai simți nimic, dar nici n-ai simțit vreodată iubire. Știi ce e mult mai rău decât singurătatea? Singurătatea în cuplu. Aia e groaznică și nu înțeleg de ce s-ar supune cineva ani și ani de zile la așa ceva.
3. În lumina celor de mai sus, indrăznesc să spun că ceea e simți tu nu e cine știe ce iubire nemărginită, sunt bucuria și fericirea date de faptul că în sfărșit un bărbat îți dă atenția după care ai tânjit în toți anii ăștia, pe care ar fi trebuit să ți-o dea partenerul de viață.
Zici că nu vrei sfaturi, ci păreri. Părerea mea este să te pui odată pe tine pe primul loc și să iei decizii strict despre și pentru tine.
Altă părere ar fi să-ți imaginezi că ești bătrână (sau că ți se pune un diagnostic sumbru – nu-mi place ipoteza asta, dar e atât de des întâlnită mai nou 🙁 ) și că te uiți în urmă la viața ta. Ce sentimente îți stârnește? Ai fi mulțumită sau fericită de cum ai trăit? Ai avea regrete majore că n-ai făcut ceva?
Iar dacă iei decizia să îți lași actualul partener, lasă-l pentru TINE, nu pentru speranța că și celălalt o să-și lase soția. Dacă și-o lasă, bine, dacă nu, nu. Nu s-au terminat bărbații la ăia doi peste care ai dat tu.
Părerea mea e să înveți să trăiești pentru TINE, nu pentru sau în raport cu alții. Da, știu că mă repet.
Du-te la psiholog.
Și revino aici peste o vreme să ne spui că ești fericită.
Comentariu beton!13
@Rox, învăț……
@Rox,
– psihologul costă bani (nu puțini!)
– Ana a zis că și-a lăsat jobul că așa a vrut soțul… (hmm!)
– pentru psiholog, Ana trebuie să-i ceară bani soțului
– soțul îi zice Anei că n-are nevoie de psiholog – deci nu-i plătește ședințele
Na! Ia de rezolvă situația 🙂
@Laura G., soluţia se numeste job.
@ Laura G, – am ratat partea in care zice ca nu are job sau, ma rog, am vazut acum mai jos, ca are, dar depinde financiar de el. Și asta nu pot să înțeleg sub nicio formă – de ce te-ai lăsa să depinzi financiar de barbat în halul ăsta încât să trebuiască să-i ceri bani pentru chestii? Chiar dacă el câștigă bine, măcar să câștigi și tu să ai de-o cremă, de-un pantof, de-un psiholog, să nu trebuiască să ceri. Nu pot, pur și simplu nu pot pricepe. Dar explică foarte multe despre cazul ăsta și despre multe altele din seria „de ce mai stau unele femei cu unii bărbați”. Uite de aia. Trist, extrem de trist.
Nu e asa greu de rezolvat. Citeste de 50 de ori comentariile, apoi alege 3-4 oameni, care ti se par mai inteligenti si mai experimentati, si roaga-i sa-ti acorde timp in particular pentru discutii aprofundate. Sunt convins ca te vor ajuta. Totul e sa indraznesti sa ceri.
@Florr, adevărul că sunt câțiva cu care mi-ar plăcea să mai vorbesc. Recunosc că n-am îndrăznit până acum să cer cuiva timp să mă audă.
Și pentru asta îi mulțumesc încă o dată lui Mihai.
Stai cuminte in banca ta. Nu te mai incurca cu el. Sa stii ca mai de preț este soțul tau care a fost alaturi de tine la bine si la greu decât el. Si ține cont de un aspect..daca acum ai un asa zbucium inainte de a te incurca cu el,darămite dupa ce ar fi! Ai putea suporta mustrarile de constiința? Te.ai mai putea privi in oglinda dimineața? Nu cred. Cata vreme nu incepi o relație cu el esti o invingatoare.
@Lucky, nu mă simt învingătoare.
Lucky, nu stim cum si in ce fel a fost alaturi sotul Anei de ea si la bine si la greu. Faptul ca un om este langa tine si iti spune ca intelege cand iti e greu, nu inseamna ca e adevarat cu tine.
Uneori e o mare diferenta intre a spune si a arata si, la final conteaza doar ce arati si ce faci.
Degeaba imi spui tu mie ca o sa fie bine si esti langa mine daca eu ajung seara sa plang in pumni pe perna in timp ce tu dormi in loc sa plang la pieptul tau, imbratisata de mainile tale.
Stii, drumul catre iad este pavat de intentii bune…in viata trebuie sa inveti sa fii si egoist. La sfarsit nu iei cu tine decat 3 scanduri si 4 cuie si doar ce ai simtit si ai trait.
Aceasta poveste mi se pare o basina de adolescenta. Problema este ca vine de la o femeie „matura”.
Comentariu beton!16
@quasimodo, și eu am problema asta. Cred că ar fi trebuit să fiu mai matură la vârsta mea.
In locul tau mi-as gasi o ocupatie demna de creierul evoluat pe care-l porti pe umeri. Mor cand vad/aud femei care n-au altceva in cap decat romante, telenovele, iubiri. Ce-s oricum o iluzie.
Comentariu beton!15
sau macar o ocupatie de orice fel. doamna nu are servici cum a scris mai sus.de aici si telenovelele,romantele,mail-urile, prea mult timp liber…
@AD, @cata, am renunțat la serviciu după ce am început să corespondez cu el.
Acum lucrez de acasă, am o mică afacere, nu sunt chiar o întreținută.
Eu n-am spus ca esti intretinuta, ci purtatoare de creier degeaba. Prea multe femei sunt asa inca, traiesc in romane Danielle Steel, ceea ce pentru mine e socant uneori, cand stiu ce minunatii fac altele cu viata lor si creierul din dotare. Cum pot apartine ambele categorii aceleiasi specii, nu stiu…
Eu cred ca in momentul in care un om traieste bine si e relativ fericit, deci cu alte cuvinte in momentul in care are ” tot ce și-ar putea dori cineva” incepe sa se plictiseasca. Si atunci, cateodata, se saboteaza singur Posibil si ca sa iasa din monotonie si sa isi faca viata mai interesanta.
Ai avea nevoie de niște palme de la viață ca să ai cu ce să-ți ocupi timpul și să lași dramele adolescentine. Sigur o să râzi cândva de toată situația asta. Ar fi trebuit să divorțezi de mult timp, eu chiar nu cred povestea că stai lângă soțul tău ca să-l răsplătești pentru ce ți-a dăruit ție. Tot pentru tine ești lângă el, iar omul ăla nu e vinovat de instabilitatea ta. Nici copilul tău. Și în momentul de față cred că nu poți avea grijă nici de tine. Fă-ți ordine în viață, fii fericită, dar lasă-i și pe alții să fie. Nu se învârte totul în jurul tău…
Comentariu beton!17
@Dana, și oare n-ar trebui ca măcar o dată să fiu eu actor principal în viața mea?
Ba tocmai că ar cam trebui…
Bună, Ana!
Eu citesc des postările dar comentez foarte rar. 🙂
Însă referitor la povestea ta, sunt în asentimentul unor persoane de aici: nu cred că se mai pune problema de iubire între tine și EL, ci doar de o relație neconsumată și de urmărirea unor himere, sperând că vă vor aduce ceea ce vă lipsește în prezent.
Rațional, faptul că el nu dorește să se rupă de viața pe care o are, ar trebui să iți dea de gândit.
Ca părere personală și egoistă: lasă toate cugetările/ frământările astea (care nu te lasă să înaintezi în niciuna din direcții), asumă-ți o decizie și consumă-ți relația cu EL (în paralel și cu mare atenție).
O situație neîncheiată..va rămâne mereu neîncheiată…
Oricum îl „înșeli” pe omul tău, de atâția ani…diferența e doar de nuanță (psihic vs fizic)…asa că…nu mai contează în punctul ăsta, chiar daca tu poate te „consolezi” cu ideea că îl respecți, etc
Dar cred că te va ajuta să te desprinzi de imaginație, de „ce/cum ar fi dacă..” și atunci s-ar putea să vezi cu alți ochi povestea asta și potențialul viitor.
Evident că depinde și de felul tău de a fi… dacă poți face asta fără să cazi în gaura depresiei și a remușcărilor „post-consum” 🙂
Ca o cugetare personală, fericirea este supraestimată de noi, femeile, inoculată de basmele din copilărie, filmele de dragoste din adolescență și telenovelele de la o vârstă mai înaintată 🙂
Îți doresc să iei decizia de a trăi! 🙂
Comentariu beton!13
Am doar 18 ani si poate veti zice „ce stie ea despre iubire?”, dar stiu ca am fost îndrăgostită, tot la 17 ani, iar el a plecat. S-a intors si l-am crezut (tânăra, ce sa fac) si, bineinteles, a plecat din nou. S-a mai intors o data (cat tupeu :)) ), dar degeaba, desi eu nu aveam copii sau alte lucruri care sa ma impiedice. Personalitatea cuiva nu se schimba nici dupa un an, nici după 30. A plecat o data, o va face din nou. Puteți fi fericită si fara el..
Comentariu beton!20
@Andre, Îți doresc să îți alegi drumul mai înțelept decât am făcut-o eu.
Cred ca deja l-am ales. Nu vreau sa traiesc intr-o telenovelă. Eu am realizat ca a fost doar o persoana care nu m-a (mai) vrut, iar fericirea mea nu depinde de ea, ci de mine. Iar daca va veni iar peste 30 de ani, sunt sigura ca nu voi avea nevoie de un om frustrat care se simte singur si isi aduce aminte de tipa aia din liceu. No way!
Baftă la facut alegerea! Orice va fi, va trebui sa trăiti cu ea.
Buna Ana
Inainte sa primesti emailul minunat erai fericita dar nu stiai. Femeile iubesc sa fie nefericite, sa traiasca povesti de dragoste imposibile, sa fie eroine de roman ieftin. Sa distrugi 2 casnicii doar ca sa vezi daca mai poti fi cu el pentru 2 ani, mi se pare meschin. Daca erati facuti unul pentru altul ati fi fost acum 25 de ani. E tarziu, si oricum el nu mai vrea. Tu ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se implineasca.
Comentariu beton!21
@Ursei, înainte să primesc mail-ul de la el nu eram fericită. Și faptul că a apărut el din nou m-a făcut să caut mai atent în relația cu actualul meu bărbat, ce nu e ok.
Am 40 de ani si am fost pana acum de ambele parti ale pu….aaaa…vietii!Ce inteleg eu de aici e ca nici al tau de acasa nu e prea barbat,ca se stie a cincea roata la caruta si accepta,nu crede ca merita ceva mai bun!Si tie-ti plac barbatii!Dar nici astalaltu’ nu e prea barbat,ca nu ia problema-n mana!Si tu…nu simti implinita si in siguranta….Fara sa fiu o feminizda,te sfatuiesc sa stai o vreme singura,departe de toti,sa faci terapie si sa nu te mai sperii!De ce ti-e frica?Ce crezi ca n-ai si ti-ar putea da altii!Si trimite-i si pe astia doi la terapie,sigur le va face bine!
Comentariu beton!12
@Mari, interesant! Poate că ei au nevoie de terapie, nu eu! :))
Eu cred că îți este dor de ceea ce ai trăit atunci, că ceea ce simți acum este amintirea acelei iubiri. A plecat, ai suferit. Poate undeva în adâncul gândurilor tale îți doreai să fi fost tu cea care pune punct și el cel care suferă mai mult. Faptul că atunci la 17 ani nu ați avut parte de ”o încheiere” așa cum ai spus cred că ți-a făcut mai mult rău decât sfârșitul relației.
Continui să îmi dau cu părerea și zic că eu cred că ai ceva sentimente și pentru cel de lângă tine, altfel nu înțeleg cum ai putea trăi, ce rost ar avea. Doar nu joci în vreo piesă de teatru.
Eu aș renunța la relația actuală din respect pentru noi, pentru a ne da șansa să fim cu adevărat fericiți. Nu aș începe o relație cu cel ”întors” atât timp cât el nu renunță la familia lui și nici nu aș putea să-i cer așa ceva.
E foarte posibil să fi aberat cap coadă în comentariul meu dar am simțit nevoia să îți scriu pentru că și eu am uneori gânduri pierdute în trecut și eu am făcut compromisuri și mi-am făcut n autoanalize. La concluziile astea am ajuns eu:
1. nu mi-e dor de el ci de ceea ce a fost si cum mă simțeam eu atunci
2. mi-ar fi plăcut să avem o încheiere și răspuns la multe întrebări dar c’est la vie
3. cel mai important: nu trăiesc dragostea din povești dar am un bărbat care mă iubește, îl iubesc și tragem la aceeași căruță. Așa că mi-am asumat alegerile și încerc să trăiesc cât mai frumos. La sfârșitul vieții, oricând ar fi, vreau să pot privi în urmă și să îmi amintesc cum am trăit nu cum am așteptat să se întâmple x lucru sau că am stat 10 ani să iau o decizie.
Gânduri bune îți doresc!
@Mira, Mulțumesc…la fel!
Anna Karenina, Madame Bovary, Eva? Trezeste-te, iubirea vietii tale care te cauta prin multime, doar ca sa va zambiti si sa simtiti lepidopterele misunand prin stomac nu vrea sa divorteze si sa sa ramana doar cu tine. Asa ca….tu risti sa ramai din nou singura si de data aceasta si cu oameni raniti in jurul tau. Pe de alta parte, daca simti ca nu mai poti sa stai cu omul de alaturi, pleaca dar nu pentru cel care te-a ranit atat de tare in urma cu atatia ani. Eu dau vina pe filmele romantice americane, europenii nu sunt mereu atat de optimisti.
@Ioana Maria, încerc să mă trezesc.
PS-pe fata mea o cheamă tot Ioana Maria. 🙂
Eu iti doresc sa fii fericita, indiferent de ce hotarare iei. Ioanele sunt intelepte (conform surorilor mele eu sunt exceptia de la regula). Nu este normal sa te sacrifici pentru altii – printre altii il trec si pe fostul adolescent ratacitor, dar nici sa iti strici echilibrul. Din aceasta cauza nu mi-a placut mie cartea Fiul ratacitor de Radu Tudoran
Ano, sfatul meu e sa incerci imposibilul.De ce? Pentru ca e mai bine sa traiesti apoi cu certitudinea ca ai incercat macar.Altfel vei trai tot restul vietii cu stiinta ca esti o lasa.Nu ai sanse mari sa iasa bine sau sa iasa deloc…dar e prea mult sa renunti la tine de tot.Nu exista ” ai au trait forever fericiti” .Taie-l de pe lista.Probleme vor fi tot timpul, de un fel sau de un altul.P.S: asigura ca nici el nu e vreun las,daca poveste doar despre motive de ce nu poate.Am vreo 3 istori dintr-astea, una personala,2 din prietene…si nu, nu s-a terminat cum si-au imaginat.Dar nu exista nici un regret pentru incercare.( revin peste 14-16 ore cu detaliile).
Offff… Am citit acest articol si nu am apucat sa citesc comenturile ca sa nu-mi schimbe perceptia despre situatie. Sunt putin suparat cand vad asa ceva iar un sentiment de neliniste ma cuprinde. Este pur si simplu o situatie pe care doar o femeie poate sa o traiasca. Ce, eu nu am avut mari iubiri care s-au terminat abrupt? Eu nu am suferit si iubit alte persoane? Am fost si eu implicat in relatii desi nu eram vindecat dar am respectat persoana de langa mine si nu am lasat trecutul sa afecteze prezentul sau viitorul altor persoane. Este ca atunci cand mergi cu masina. Iti place viteza? Calc-o frate atunci cand esti singur in masina nu cand mai ai si alte persoane in masina. Acum ceva ani eram intr-o relatie serioasa si am primit mesaj de la una dintre primele iubite. S-a intors in tara si dorea sa ne revedem. Ce am facut? Am ignorat complet mesajul pentru ca nu doream sa-mi bat joc de persoana de langa mine. Aaaaaah daca eram singur poate dadeam o noua sansa. Imi pare rau dar nu pot sa rezonez cu astfel de situatii. Sunt si putin subiectiv pentru ca exact asta am patit cu o fosta. Eram bine…fericiti credeam eu…pana intr-o zi cand mi-a spus ca merge la o cafea cu un fost coleg din generala. Bineinteles ca el nu era doar un fost coleg ci era un fost iubit si normal ca ne-a dat relatia peste cap si am ajuns sa ne despartim. De atunci nu mai am incredere in femei si nu cred ca o sa mai am vreodata 100%. Si tot din aceasta cauza nu cred ca o sa pot vreodata sa ma casatoresc. Si acum am o relatie ciudata. Adica nu e relatie suntem doar prieteni cu beneficii dar stiu ca o iubesc dar nu indraznesc sa oficializez datorita lipsei de incredere. Si ea a fost tradata in trecut si ii convine aceasta situatie pentru ca teoretic ne protejam sentimentele. Dar sa revenim la subiectul zilei. Ce ma bucura la acest mesaj? Ma bucur ca esti fericita. Cu greu mai gasesti oameni care sa spuna ca sunt fericiti dar nu poti calca pe cadavre pentru a ajunge acolo.
@Radu sibiu, când am primit mail-ul ăla de la el nu știam ce-o să se întâmple. M-am bucurat și mult timp am vorbit doar banalități.
Știu că și eu îmi doream să aflu ceva despre el. Crezi că ar fi fost mai bine sa-l ignor?
Nu sunt aici sa dau sfaturi. Oricum e tardiv. Eu ti-am spus o parte din povestea mea si cum am reactionat eu si cum mi-as dori sa reactioneze cei din jurul meu si eventual toti oamenii. Cum este sa ne traim viata gandindu-ne doar la persoana noastra? Imi cer scuze daca par dur fata de tine dar pur si simplu sunt subiectiv. Pentru ca din cauza la o faza de genul eu nu o sa pot sa fiu vreodata un om implinit. Din cauza la o faza de genul am episoade de anxietate care o sa ma urmeze toata viata. Totul din cauza ca anumite persoane nu se gandesc si la cei din jur.
@radu sibiu, io cred ca in cazul tau problema esti tu si insiguranta ta cat si dependenta ta de alte persoane. Faptul ca tu poti avea episoade de anxietate din cauza comportamentului de geul celui descris de Ana imi suna a „sindrom de abandon”, clasificat psihologic. Prieteneste te-as sfatui vb cu un psiholog.
@singlemum iti dai seama ca stiu ca problema e la mine. comportamentul ei e doar cauza. si da am fost la psiholog si nu e vorba de sindrom de abandon. sunt chiar departe de asa ceva. sa stii ca mie intr-o relatie nu mi-e frica de despartire sau ca o sa fiu parasit. nu acolo e problema.mai degraba sa fiu mintit sau inselat. pentru ca am investit in tine si m-am daruit total iar tu ti-ai batut joc. iar anxietatea a aparut in urma depresiei dupa acea separare. nici nu am stiut ca sufar de asa ceva. pur si simplu in timp am devenit mai putin vesel, m-am ingrasat si mi-am pierdut increderea. acum am trecut peste acel episod, am slabit, dar am ramas cu neincrederea si cu mici episoade de anxietate pe care nu doresc sa le tratez cu pastile.
@radu sibiu, ma bucur ca ai rezolvat in parte problema. Cu depresiile si alte d-astea nu e de glumit!
Numai bine, omule!
@singlemum multumesc….asemenea!!!!
Ahhh era sa uit. Dupa ce m-am desprtit de acea tipa crezi ca ea a ramas cu fostul? Nu… Dar ghici cine ma cauta dupa 6 luni si se ruga sa ne impacam pentru ca a gresit? Si ghici cine ii ignora toate mesajele date?
!!! Super. Păţit la fel !!! Învăţat minte !
Hellooo cei cu sfaturile.Nu ati retinut ca madam este dependenta financiar total de actualul.Nici la psiholog nu se poate duce ca n-are cine sa-i plateasca sedintele.Daca de maine ii taie finantarea nu mai are nici ce manca si cum dragostea, se stie, trece mai intai prin stomac o sa-i moara (de foame) si dragostea si s-a rezolvat si telenovela.
Comentariu beton!18
Da, i-am tot citit raspunsurile si intr-adevar, se pare ca se afla intr-o situatie ingrata: e dependenta de partener. Pe care nu-l mai cred asa nevinovat. Cred c-a tinut-o sub controlul lui financiar si astfel si-a asigurat prezenta ei.
Am senzatia ca Ana asteapta sa treaca de sub tutela partenerului sub cea a iubitului din tinerete, numai ca ala are deja o nevasta in intretinere. E trist. Si nedrept. Dar singura ai crosetat dependenta asta, Ana!
Comentariu beton!15
….aşa păţeşti când singura „avere coniţă : două buzişoare, două ţâţişoare” !!! …. Şi te şi mănâncă rău !
@Adrian Baciu,
Ai cumva o obsesie cu ”te şi mănâncă rău”? 🙂 văd că repeți des expresia asta și vulgară, și nedreaptă…
– dacă ”o mânca rău” se-arunca cu fostul în primul hotel/pat… din poveste nu rezultă deloc asta. Așa că, mai ușor cu remarci din astea misogine. Că ”mâncatul ăsta rău” nu-i doar la femei. Dar replica e aruncată cu lejeritate doar lor (femeilor).
Comentariu beton!19
@adrian baciu, @Andrei inainte sa dati cu parul ati facut doua calcule? Ana a ramas cu un copil prin 90, la 21 de ani. Ne aducem aminte de cum se traia pe atunci in romania si ce insemna sa ai un copil singura, eventual si nerecunoscut? Tre tinut cont de conditiile sociale din vremea aia, ce kkat. Ca sa nu mai zic de familiile traditionale de atunci, nu ca astea de acum ar fi mai bune. Evident ca atunci cand a gasit un „baiat bun” sa o ia pe ea si pe fata, a facut-o. Evdent ca era solutia cea mai buna pt ea si pt copil in vremea aia si evident ca daca „baitul bun” a zis sa se faca „femeie de casa” a facut-o. Ca la distanta de treij’ de ani s-a dovedit ca nu a fost cea mai fericita alegere, e alta poveste. De cele mai multe ori e asa.
Ia, care din noi eram genii la 21 de ani cu un copil atarnat de poale? Toate super femei suntem!
ehm…ultima propozitie era ironica si cu referinta la cei/cele care judeca dar mai ales la „cei”. m-a cam luat valul….
@singlemum, chiar mă întrebam dacă cineva se gândeste că erau alte vremuri, mai ales într-un oraș de provincie.
Dar cred că ar fi o scuză sau o justificare să dau vina pe asta. Și ce am ales atunci nu pot schimba. Pot doar să schimb acum direcția.
IAsta am dedus si eu, iar concluzia este ca dependenta ta financiara de actualul tau partener iti blocheaza orice actiune!
Uite ce as face eu, tinand cont de articol si de toate raspunsurile tale: m-as desparti de actualul partener, m-as muta la o ruda sau prietena si as munci oriunde (ceva decent, se intelege) pentru o vreme. Ma indoiesc ca fiica ta te va judeca. Cat despre tipul din adolescenta te vei lamuri in curand, dar mi-e clar ca nu te iubeste cum il iubesti tu daca dupa trei ani sunteti tot in standby! Mama si-a intalnit „iubirea” acum cinci ani, la 52, divortata de 20 de ani. Risca tot, mi se pare crunt sa stai langa cineva pentru care nu simti mai nimic si cu care nu poti discuta!
Dragă Ana, casa ta e toată o rană, și pe exterior, și pe interior! O rană ca să se vindece are nevoie de timp să prindă crustă și nu trebuie zgândărită fiindcă supurează din nou (spune doamna Ileana Vulpescu). Timp ai avut, dar ai zgândărit-o cu gândul. E firesc! Normal este să incepi cu interiorul tău și fiindcă n-ai reușit singură și ai trecut și prin depresie, apelează la un specialist – caută unul bun, bun și caută bani. El o să te învețe să poți să te locuiești, să ai încredere în propriile decizii. Pe urmă, treci la renovarea exteriorului (relația), aici vei reuși să decizi tu cu cine: cu soțul, cu iubitul sau…
Succes! Nu uita că nu ești singura rănită de realitatea vieții și nu uita de cei care pot să te susțină! ( nu-i sfat, e o sugestie – așa cum o văd eu) Nu-i nevoie să-mi răspunzi! Tot ce fac, fac din plăcere și nu mă aștept la nimic, absolut de la nimeni. E și acesta un mod de a-mi înfrumuseța viața… păcat că am descoperit mai târziu, dar a fost necesar și frumos drumul, chiar dacă nu tot timpul presărat cu petale, acum mă bucur de roade, de ceea ce am. Îmi doresc doar sănătate și să fie toți sănătoși!
Cred că avem cam aceeași vârstă așa că nu pot spune că nu te înțeleg. Recent din cauza unor probleme de sănătate, am avut impresia că mi-a cam ajuns funia la par și am început să mă gândesc la viața mea, la ce am făcut, ce n-am făcut așa cum aș fi vrut, la ce aș schimba în trecutul meu dacă acest lucru ar fi posibil, mă rog, nu doar bărbații suferă de criza vârstei mijlocii…Aproape m-am dizolvat în butoiul cu melancolie ascultând muzică din anii ’80, când eram tânără și bellă, aducându-mi aminte de idilele din vremea aceea și încercând să-mi imaginez cum ar fi fost viața mea dacă aș fi rămas cu Gigel în loc să-l aleg pe Costel, ce s-o mai fi întâmplat cu Dorel șamd…Da, nu-i chema așa dar pricepi ideea…
Oricum, am înțeles după aceea că ”medelenizam” perioada respectivă și sentimentele mele de atunci; iubirea din adolescență nu se uită niciodată dar nu-i decât un ”bibelou de porțelan” care rezistă doar fiindcă a fost pus la păstrare și nu s-a confruntat niciodată cu realitățile vieții de adult.
În realitate, iubiri ideale există doar în cărți, viața e mult prea plină de ”bube, mucegaiuri și noroi” ca să mai rămână suficient romantism cu fluturi în stomac…cel puțin așa cred acum, când numărul anilor îmi depășește numărul la pantofi. Până și Romeo și Julieta, dacă ar fi trăit, ar fi sfârșit la tribunal…
Dap, am o dispoziție extrem de ‘literară” din câte văd…
La final, fiindcă sunt de acord cu cei care spun că tu deja ai hotărât ceva și doar vrei să-ți confirmăm alegerea făcută, îți dau un sfat: faci cum crezi! Până la urmă e vorba de viața ta și cum îți așterni, așa dormi!
Dar, înainte, poate ar fi bine să-ți faci o listă cu pro și contra și să vezi care parte predomină.
Îţi place sau nu:
0 
0
Comentariu beton!16
@CrisS, după ziua de azi fac o listă.
Draga Ana,
Don Vasilescu are pe aici o gramada de psihologi, sfatuitori in bine si rau, daca nu ma insel au fost si vreo cativa aruncatori cu piatra. O sedinta cu toti fata in fata si te vindeci de toate cele.
La aproape fiecare comentariu ai scris ceva si mie mi s-au parut a fi doar justificari.
Tu stii ce vrei sa faci, daca stai si pui un pic in balanta tot ce stii, si ma refer la ce stii, nu sentimente de acum 17 de ani.
In orice directie ai lua-o, iti trebuie putina forta si determinare. Tu astepti de la altii o solutie salvatoare. NU EXISTA. In fiecare directie o sa fie o durere, o furtuna de sentimente, un uragan de lacrimi, un taifun de reprosuri. Insa la capatul drumului poate fi o fericire ca aia din povesti. As sublimia si ingrosa cuvantul „poate”.
Draga Ana, ori gandesti lucrurile si iei o decizie constienta, ori te arunci cu capul inainte si ce-o fi o fi.
Make something happen, pana nu innebunesti tu si restul din jur. Oamenii care iti sunt alaturi iti intuiesc starile.
Nu vreau sa iti dau sfaturi, ca nu-s nici avizata, nici experienta sub buric n-am prea multa.
Ai grija de tine, ai grija ce faci, daca faci ceva nu regreta.
Intru des pe blog, de comentat cred ca nu am comentat niciodata, azi musai sa ma exprim si eu…
Pana la un punct ma recunosc in tine… am iubit dumnezeieste un om, imi era centrul universului si nu ma puteam simti femeie, nu ma puteam simti frumoasa, desteapta, decat cand ma privea el… si am trait impreuna niste ani fantastici. Si am renuntat la infiorator de multe de dragul lui. Fericirea lui, binele lui, erau mai importante decat ale mele, ma hraneam cumva cu ele. Numai ca intr-o zi a plecat… sa fie centrul universului uneia mai tinere, mai vesele, mai tot ce vrei tu si eram si eu cand ne-am cunoscut, dar dupa multii ani de relatie nu mai eram… Si imi dau seama ca, abia dupa ce a plecat el, am invatat sa ma iubesc pe mine. Si sa imi placa ce vad in oglinda. Si sa stiu ca sunt o femeie inteligenta si frumoasa, pentru ca asta sunt, nu pentru ca asta imi spune cineva. Așa ca acum binele meu nu mai depinde decat de mine. (ma rog, si de inghetata/ciocolata/un vin bun 🙂 )
Si acum ma intorc la povestea ta… recapitulam scurt: prima si marea dragoste a decis ca pleaca… tu ai acceptat asta si ti-ai refacut intr-un fel viata, dar te-ai incapatanat sa-l pastrezi pe el ca reper (e de inteles, o vreme am practicat si eu sportul asta. E trist si ingrozitor ce resurse sufletesti poate consuma).
Ce nu sunt sigura ca intelegi tu e ca nu aveai absolut nici o sansa sa fii fericita cu omul cu care ai ales sa-ti imparti viata, sa fi fost el printul printilor, cata vreme nu ti-ai reasezat reperele. E ca si cum stai calare pe Ecuator, vrei sa ajungi la Cercul Polar, dar tu mergi doar spre Est…
Spuneai undeva mai sus ca judecam cam usor un om pe care nu il cunoastem. Nu judec un om, ci un „mod de operare”. El a ales sa plece, El a ales sa ramana plecat o vreme, dupa care a ales, vezi-doamne, sa se intoarca la marea iubire a vietii lui pe care a cautat-o prin multime, dar n-a reusit, sarmanul om, s-o gaseasca vreme de zeci de ani. Adica la tine. Numai ca nu-si poate lasa nevasta. Chiar daca nu are copii… Stii ce e haina de vreme rea? Daca tu esti convinsa ca pozitia asta ti se potriveste, si vei fi fericita asa, da-i înainte!
Poate ca nu se uita marile iubiri. Dar se ingroapa. In suflet. Suficient de adanc incat sa nu mai poata zvacni, sa nu mai poata rani. Si sunt dovada ca se poate. Cand a plecat individul meu, a lasat in urma lui un ne-om… un fel de umbra, nici macar cochilie goala nu eram… O pereche de plamani care inca mai respirau, dintr-un soi de reflex necunoscut si neinteles. Norocul meu a fost o intamplare care mi-a amintit ca sunt vie si intreaga si asta m-a salvat. (nu mai intru in detalii, ca deja m-am intins prea mult, poate intr-un episod viitor)
Cauta-ti un loc de munca, sa nu mai depinzi financiar decat de tine. Apoi, sau intre timp, incearca urmatorul exercitiu: imagineaza-ti ca cei doi barbati din viata ta au murit. Sicriele lor sunt deschise in fata ta. Si iti trec prin minte toate momentele bune si rele traite cu fiecare dintre ei. Pe care il plangi? De care dintre sicrie nu te poti dezlipi?
Comentariu beton!21
@ilinca, a fost ca un pansament comentariu tău.
@Ano, și dacă nu-ți poți imagina că au murit, omoară-i tu! Și scapă dreacu de dilema asta. Băi, io știu așa: poți dori nebunește un bărbat si fară să-i miroși buda în fiecare dimineață. De ce mama dracu’ confundă femeile iubirea cu dorința nu stiu. Nu și-o mai trage nimeni din atracție pură? Toată lumea vrea familie și acte acum? Să fiu cu el, doamne, că altfel mor…
Femeie, fii atentă! Mori de fiecare dată când îți refuzi placerea. Și dreptul la viața pe care n-o trăiești așa cum simți și vrei TU!
Comentariu beton!19
@Elena P, standing ovation!!!!
acelasi principiu, acelasi modus operandi!! :)))))))))
@singlemum, tu eşti sora mea?!!
@Elena P, a fost o infuzie de bine comentariul ăsta! Mulțumesc!
@Ana, sper să fie adevărat ce spui.
@Elena P, de ce te îndoiești?!
Dac-ai stii cat de libera m-am simtit eu cand l-am simtit mort si ingropat… Si cand am inteles si eu, muta, in sfarsit, ce inseamna de fapt sa traiesti… Singurul judecator de care ascult mi-e constiinta.
Ai dreptate. Am murit incet si sigur de fiecare data cand am trait pentru altcineva, refuzandu-mi ce imi doream eu de fapt. That’s one mistake I’m not into repeating too soon.
Si oamenii din jur nu sunt cu mult mai putini decat atunci cand lasam totul ca sa le fie bine. Dar sunt cei mai faini oameni pe care si i-ar putea dori cineva!
Din exterior fiecare vedem altfel situatia, dar las si eu aici o parere :
1. In 25 de ani, aveam o gramada de timp sa te caute, daca s-a trezit taman acum, clar nu e de baza, macar daca ar fi facut-o spunandu-ti renunt la tot, doar sa fiu cu tine si sa recuperam tot ce am pierdut, dar NU, el te cauta, asteapta sa-i pici in brate, dar vrea si culcusul de-acasa.
2. Esti sigur ca vreo prietena in care ai avut incredere nu i-a povestit despre sentimentele tale ascunse ? Mi se pare cam ciudat sa revina brusc cu un e-mail ! Gen tam-nisam !
3.Daca si numai daca (desi, eu sincer am dubii) ar fi adevarat, atunci, o singura viata avem fiecare dintre noi si este clar ce ar trebui sa faceti fiecare dintre voi !
4. Eu cred, ca tu simti ca ceva n-ar fi in regula, altminteri nu ti-ai fi pus gandurile intr-un mail care avea sa aterizeze pe o platforma publica ! Acel al saselea simt pe care il aveam, iti urla ceva, dar orbita de reaparitia lui, nu vrei sa-i dai ascultare, altminteri, nu ar fi fost subiect de discutie publica ! Cumva incerci sa vezi ce gandim noi ceilalti, pentru a lua o decizie, de-aici reiese un pic mai mult si o lasitate din partea ta… asuma-ti femeie ce vrei de la viata !
5. Daca tot te gandesti la actualul partener, de ce ii refuzi dreptul de a fi iubit si respectat (evident, nu o faci de vreme ce tanjesti dupa un altul, mai ales dupa 25 de ani) ? Crezi ca ii faci un bine sa ramai alaturi de el, in vreme ce tu tanjesti dupa un alt las ?
6. Cred ca motivul pentru care nu iei taurul de coarne, este fiindca ceva iti ofera si actualul partener, ce fostul nu o face… texte de genul „nu vreau sa-l ranesc, mi-a fost alaturi…” sunt exact ce am zis… texte sub forma de scuze !
7. Maturizeaza-te, analizeaza-te si asuma-ti o alegere, fara a te lasa condusa de pareri/opinii, nu noi suntem in situatia ta, desi fiecare poate, mai devreme sau mai tarziu s-a lovit de ceva asemanator, nimeni nu are creierul/inima ta in sine !
PS… recunosc, sunt curioasa de ce vei alege. N-ar strica sa ne dai de stire 😀
Ce sa aleaga ca nu are ce …unul a ales-o e ea, altul pe alta
Pam pam!
@Cristina Scorpya, nu avea cine sa-i povestească despre mine. Nu avem prieteni comuni. A găsit câte ceva pe blogul soră-mii și la ea pe fb.
Eu nu am povestit cuiva vreodată despre el.
Da, eu simt că ceva nu e în regulă. Și poate e lașitate că vreau să știu ce gândesc alții despre asta. Am trăit multă vreme convinsă fiind de niște lucruri de care acum nu mai sunt sigură. Și încerc să-mi creez noi repere.
Am început să mă schimb în momentul în care m-am implicat în afacerea pe care o am acum. E prima dată când fac ce aleg eu așa cum cred eu. Și îmi dă încredere că voi reuși tot ce vreau.
M-au afectat multe comentarii de azi. E greu să fii eviscerat așa. Dar multe comentarii mi-au dat de gândit la lucruri pe care le vedeam altfel.
După cum mă știu o să fac pași mici, dar de data asta o să-i fac în direcția în care vreau eu.
Pasi mici/mari, nu conteaza, atata vreme cat sunt facuti de catre tine, in directia dorita de tine !
Nu te arunca nici in directia fostului, nu stationa nici in directia actualului, daca nu esti fericita ! Nu-ti irosi viata, ca una ai ! Adica eu n-am intalnit pe nimeni, sa-mi zica ca-si traieste a doua viata pe Pamant – sa ne mai si amuzam un pic !
Ai citit atatea pareri, cred ca un inceput de idee s-a format, acum actioneaza in functie de ce simti !
Succes si sa auzim numa’ de bine !
@Cristina Scorpya, mulțumesc!
@Ana, revin cu intrebarea: mailul ala l-ai primit acum …3 ani?? Adica situatia asta treneaza de ani buni??
Scuze am vazut acum ca ai raspuns. Apoi, eu as fi mai curioasa ce s-a intamplat in anii astia. Si chiar detalii. Nu v-ati culcat impreuna, nici nu ati luat vreo hotarare, va auziti din cand in cand…As vrea sa stiu cum pastele ma-sii ai rezistat astia 3 ani?? Adica ma loveste damblaua numai sa ma gandesc…
@Liana, la început ne scriam zilnic multe mail-uri și povesteam fiecare întâmplări din perioada în care nu mai știam nimic unul de altul. A urmat o perioada în care eu aveam foarte mult de muncă și am început să scriem mai puțin dar am început să vorbim la telefon. A avut și el o perioadă foarte aglomerată și din cauză că nu era în țară (diferențe de fus orar) a fost greu să găsim momente potrivite pentru amândoi.
Acum ne scriem aproape zilnic câteva mesaje.
Mesaje de ” ce ai mai facut azi” sau ” mi-e groaznic fara tine aici”? adica platitudini sau frenezie?
Ziceai ca nu muncesti, cand ai fost ocupata aveai job?
@Liana, după ce mi-a spus clar că nu-și lasă nevasta, m-am abținut să-i spun că mi-e dor de el. Dar rar când ne auzim la telefon ne mai scapă și de-astea.
Am avut job, mi-a scris el. Am renunțat la job. După o vreme mi-am făcut o mică afacere și plănuiesc alta.
O schimbare radicală in mine am simțit după ce am citit mai multe povești aici, mai vechi. Am văzut din afară și mi-am dat seama că dacă mă uit la mine obiectiv n-am motive să fiu mândră de mine.
Oricum iti spun concluzia mea: banuiesc ca si tie ti-ar fi greu sa te rupi de langa partenerul de 25 de ani incoace, mai ales daca depinzi financiar si nu ai unde te duci. Iar in clipa asta, debuseul pe care il ai cu fostul mi se pare ok atata vreme cat esti fericita si nu se transforma intr-o drama casnica nici pentru el nici pentru tine.
@Ana,draga mea.Cu riscul de a mă repeta.Citesc comentariile și visez în culori.Bine ,eu tot timpul visez în culori,pentru am ceva probleme la mansardă.Eu am avut multe femei la viața mea ,nu că vreu să mă laud.Cum sunt curios din fire am încercat să aprofundez caracterul feminin.Să înțeleg ce dracu aveți în capul vostru de sunteți atăt de schimbătoare și imprevizibile,pline de pitici pe creier.Primul meu contact cu piersica a fost la 13 ani ,internat în spital cu o asistentă de 35.De atunci au trecut aproape 30 de ani…În anii ăștia am priceput un lucru care pentru mine a de venit lege:voi femeile suferiți de o boală extrem de gravă:lipsa de atenție și afecțiune.Asta vă macină pe voi.Din cauza acestor lipsuri luați decizii greșite și pripite ,părăsiți familii ,înșelați păcalite de vreun loverboy.Noi bărbații în general visăm bătăii,femeii și mașini(nu îmi aparține propoziția,e dintr-o piesă muzicală)pe când voi vă complicați viața aiurea cu Feți Frumoși și Harapi Albi.Eu ca bărbat ce ar trebuii să fac acum ?Să îmi las moldoveanca mea ,fostă dansatoare,care gătește dumnezeiește ,arată ca un fotomodel la o vărstă destul de apropiată de a mea,care îmi pune comprese pe cap și îmi dă pastile când sunt mahmur și să o las pentru fostele iubiri din tinerețe?Că ce?Că vai de mine ce fiori îmi trec prin penis cănd văd cereri de prietenie de la fostele ciocănitori?Nu,nu .Ce-i în mână nu-i minciună.Iar pentru unul dintre comentatorii de aici,nu mai am nervi să caut,da boss,moldovencele sunt futăcioase,doar că trebuie să ai cu ce.Dacă ai, ești asigurat pe viață.O să fi tratat ca un rege.Semnat: King Paco.
Comentariu beton!24
@Paco, ai avut norocul să găsești ce-ți trebuie. Și nu din prima încercare.
@Ana băiatul meu împlinește anul ăsta 15 ani.Și da,am tras lozul căștigător.,
Paco, abia acuș am văzut că ești de vârsta mea…hai că e bine!! Până acum ne-am dumirit ce e cu viața asta!! Salutări!! Din tot sufletul!!
@Paula T ,dar Dumneavoastră ați crezut câ sunt vreun pulicâ frânaru,ciocănar de roți sau impegat de mișcare în halta Belciugatele?Perdone moi ,je suis un monsenior!!
@Paco, nu ceea ce ești mă interesează!! Ciocănar de roți să fii dar cu vorbele matale, e super ok!! Eu sunt mai așa, mai directă…Aveam impresia că ești mai tânăr, atâta tot; oricum, respect pentru vorbe și fapte!! Hai, să trăiești!!
@Paco, eu comentez rar, dar citesc des 🙂 pe aici.Serios vorbind, cred ca tu ai gasit raspunsul la intrebarea ce vor femeile ?, si da, iti dau dreptate 100% :atentie si afectiune.Pentru asta ai a big hug de la mine.
@Ana, citeste cu atentie comentariile barbatilor, iti vor fi mai de ajutor decat ale noastre Noi femeile avem tendinta de a complica, rasuci situatii simple, astfel incat la sfarsit vom gasi solutia cea mai proasta.
@Mihai Vasilescu, respect pentru munca din spatele acestui blog.
@Mothership,mulțumesc de aprecieri!
Dumnezeule!! Am citit și m-am cutremurat!! ”Nu-i reproșezi nimic???” Fato, îi reproșezi totul și te înțeleg, mai bine decât crezi!! Sunt cu tine!! Eu am învățat să reproșez, și, ce să vezi, m-a eliberat!!!!!! Dar…în rest, ia aminte de la o femeie bătrână: fato, ia-l p-ăla de lângă tine, cunoaște-l, iubește-l, mulțumește-i…dă-l dreaq p-ăla din trecut!! dacă era coios. făcea pe dracu în patru și te avea!! Dă-l dracu!! Dă-l, spre binele tău!! Ia-l p-ăsta de lângă tine, și gândește-te că viața a fost darnică: și-a trimis un om care te iubește!!! Fată, gâdilă-l în talpă, vezi cum îi place cafeaua. dormi cu el, râzi dacă sforăie, înghiontește-l dacă te enervează, târăște-l la concerte, du-l la restaurante și locuri inedite….Fată dragă, ți s-a ivit fericirea, nu fi idioată, profită de ea!! Alungă idioții bipolarii!!
Comentariu beton!15
in povestea ta, peste cativa ani, se vor regasi tinerii de acum, probabil si eu doar ca mi-am propus (vazand la alte cupluri, pana sa citesc povestea ta) ca in viata sa aleg si rational. dupa o relatie de 4 ani (fostul) a decis sa plece. nu am vorbit 2 ani, acum ma cauta, pentru ce? a spus cineva mai sus „unde scuip nu ling” e de bine treaba asta dar trebuie sa ai nervii tari.
alegerile ne definesc in viata, indiferent de sfaturile pe care le primim, fiecare va alege pt el/ea ce este mai bine, chiar dc pe viitor se va dovedi ca a fost alegerea corecta sau nu.
nu am apucat sa citesc toate comentariile, dar mi-ar placea tare mult ca si cei mai tineri sa asculte sfaturile puse aici.
cat despre tatonarile voastre cu o lipsa de 30 de ani, cum crezi ca poate fi recuperata toata perioada asta? in urmatorii 30 de ani? nu ne ajunge o viata sa ne cunostem pe noi insine, d-apoi partenerul/a de viata.
ar fi multe de spus dar gandeste-te la tine si nu trai in umbra nimanui.
@mada, poate dacă aș fi găsit oameni ca aici acum niște ani m-aș fi dezmeticit mai repede în legătură cu relația mea actuală și n-aș mai fi ajuns în situația asta.
Acum am citit si comentariile… situatia dureaza de trei ani ? Adica 22/25 nu erau suficienti ? Desi ai o varsta, iti spun astfel : fata, trezeste-te la realitate si mai lasa-le naibii de scenarii telenovelistice (si asta ti-o spune cineva care o buna parte a copilariei se uita la ele)
Ori va taveliti (cred ca mai mult despre dorinta este vorba, decat de iubire, clar despre cea din urma nu-i vorba), ori las-o naibii de situatie si continuati viata, de preferabil nici langa actualul de care constient sau nu, iti bati joc de el intr-un mare hal, traiasca sustinerea financiara ! Tu nu esti independenta financiar, pai cum naibii sa poti lua o decizie ? Trezeste-te, ca o fata care are nevoie de un model in viata, iar momentan nu pari a fi unul bun, daca nu esti capabila sa-ti asumi o decizie si astepti sa o faca restul pentru tine ! Adolescentul tau intarziat, sigur nu va lua vreodata taurul de coarne, dar cu siguranta nu ar spune nu unei tavaleli, stii de dragul vremurilor apuse ale adolescentei !
PS… am scris astazi aici, cat n-am facut-o in ultimele cateva luni… nu-mi vine sa cred, asta era asa, ca fapt divers !
Dupa explicatiile Anei nu, nu e vorba de sex, s-ar fi intamplat pana acum. Este un vis pe care il traieste de 3 ani ( sau 33?), da, dar fara sa se intample nimic mai mult decat discutii telefonice si mesaje
Nu este un vis de noapte, ci un vis pe care-l traieste treaza, nestiind ce sa faca… Pe genul viseaza cai verzi pe pereti, cum spune marele „cantaret” al RO… Ce face, cand este cu actualul se gandeste la fostul, sau sa inteleg ca oha relatii si cu unul si cu altul… despre ce naibii vorbim aici ?
Normal ca fostul nu intinte coarda, ca daca o apuca si ii spune nevestei, cea pe care el nu are de gand sa o paraseasca, desi o iubeste pe cea din adolescenta ?
Hai sa fim seriosi, nu suntem copii sa ne ascundem dupa deget… Individul principal, este un las, care incearca marea cu degetul, individa principala, ar vrea si nu ar vrea, care in loc sa se gandeasca la ea si sa inteleaga ce vrea ea, se gandeste/intelege tot pe el, o fuga de responsabilitate… iar de pacalici pica indivizii secundari – nu stim povestea sotiei, dar o stim pe cea a partenerului din ultimii 25 de ani, pe care nici ea nu se indura sa-l lase, ca deh, i-a fost alaturi… a fost bun de ploaie, dar de soare ba !
A spus intr-un comentariu, nu vrea sfaturi, ci pareri… parerea mea… Trezeste-te la realitate ! Scutura-te bine, pana nu te-o scutura unul dintre cei doi barbati din viata ta, satuli de dualitatea ta !
Acum am citit si comentariile… situatia dureaza de trei ani ? Adica 22/25 nu erau suficienti ? Desi ai o varsta, iti spun astfel : fata, trezeste-te la realitate si mai lasa-le naibii de scenarii telenovelistice (si asta ti-o spune cineva care o buna parte a copilariei se uita la ele)
Ori va taveliti (cred ca mai mult despre dorinta este vorba, decat de iubire, clar despre cea din urma nu-i vorba), ori las-o naibii de situatie si continuati viata, de preferabil nici langa actualul de care constient sau nu, iti bati joc de el intr-un mare hal, traiasca sustinerea financiara ! Tu nu esti independenta financiar, pai cum naibii sa poti lua o decizie ? Trezeste-te, ca o fata care are nevoie de un model in viata, iar momentan nu pari a fi unul bun, daca nu esti capabila sa-ti asumi o decizie si astepti sa o faca restul pentru tine ! Adolescentul tau intarziat, sigur nu va lua vreodata taurul de coarne, dar cu siguranta nu ar spune nu unei tavaleli, stii de dragul vremurilor apuse ale adolescentei !
… am scris astazi aici, cat n-am facut-o in ultimele cateva luni… nu-mi vine sa cred, asta era asa, ca fapt divers !
oare de ce am eu impresia ca @Ana , este doar un fin psiholog si face ceva studiu pe aici ? 🙂
@Shoric, studiile serioase implică niște condiții obligatorii, deci nu, nu cred că e vorba de așa ceva. Chiar cred că Ana e într-un punct al vieții ei, unul delicat.
Zicea Alain de Botton, un tip isteț, ceva amuzant: „până nu ai murit (iar atunci devine o imposibilitate practică), este dificil să spui că cineva e iubirea vieții tale” 🙂 Așa că cine știe ce-o mai așteaptă pe Ana. Mă rog, și pe noi, că zisa aia e valabilă pentru toți 😛
@miha s. , dar cine a zis de studii serioase ? poate ca este la facultate si face practica in vacanta de vara 🙂
Buna, citeam zilele trecute o carte scrisa de Allain de Botton, ceva cu cupluri, foarte bine scris si argumentat. Ideea principala era ca orice cuplu ajunge la un moment dat la plictiseala si ca de felul cum trece fiecare peste asta depinde fericirea (sau nu). Dar mie nu mi se pare ca tu esti in situatia asta, mi se pare ca ai acceptat doar regretul, fara sa lupti pentru ce iti doreai cu adevarat. Nici nu mai conteaza de ce, din orgoliu, de teama, important e ca nu ai facut-o si ca acum iti faci curaj sa o faci, esti pregatita, dar nu mai ai cu cine, sau asa pare acum. Eu cred ca ai putea depasi groaznica durere ca nu ar merge cu respectivul; cred ca e ceva prin care se poate trece emotional si ca poate urma si vindecarea, indiferent daca e alaturi de el sau alaturi de altcineva. Sigur, exista pericolul ca tu sa il vezi pe el ca pe un salvator, sa il idealizezi, cum spunea cineva mai devreme, caz in care iar e bine sa traiesti ce ti-e dat, ca sa-ti dai seama ca numai singuri ne putem salva, si asta in cazul fericit. Oricum ar fi, hotararea e deja luata, mi se pare ca ai cerut pareri ca sa iti dea inca putin curaj, asa cum facem cu totii. Grele vremuri traim; dupa ce secole am stat unii langa altii pentru ca “trebuia”, acum se da tot sistemul peste cap si ni se spune ca uite, am avea de ales.
Si mai recomand o carte, tot citita zilele astea, Preludiul de Ileana Vulpescu. Este povestea unei femei aflata la sfarsitul vietii, care isi contempla viata si isi contabilizeaza regretele. Dintr-o viata intreaga de om ramasesera doar cele trei luni traite alaturi de iubirea vietii ei, un barbat insurat, pe care a ales sa nu il desparta de nevasta si sa nu ii provoace suferinta – sigur, suferinta a fost mai mare in cazul asta, din partea amandurora; si alt an petrecut la Paris alaturi de barbatul de la care a invatat cel mai mult, datorita caruia devenise femeie; tot insurat, si tot fara sa ii ceara nimic mai mult decat ceea ce i-a dat de bunavoie.
Îţi place sau nu:
0 
0
@Maira, concluzia: nu te încurca cu ăștia însurați 😃
Ana, esti o femeie fericita. Altii in zece vieti nu au atata pasiune cata ai tu intr-una singura. Si faptul ca inca mai poti iubi cu aceeasi tarie si disperare ca in tinerete arata ca anii au trecut doar ca numar.
O intrebare numai: daca ai avea in fata un buton rosu, care sa iti stearga toate amintirile si tot ce are legatura cu cel pe care il iubesti, atat momentele frumoase cat si lunga suferinta, ai face-o?
Daca nu, atunci nu ai nevoie de sfaturile si parerile nimanui.
@ToM, bună întrebare!
Imi pare rău s-o spun, dar cred că bărbatul ăsta caută doar o aventură. Zice că te iubeşte dar locul acela călduţ al căminului său nu vrea să-l sacrifice pentru marea lui iubire. Nu cred că sunt cea mai în măsură să-ţi dau sfaturi, dar fugi de el, scoate-l din inimă! Doar tu îl iubeşti sau mă rog, crezi asta. El doar vrea o variaţiune fără nici o complicaţie.
Am ajuns la concluzia ca „Ana” e de fapt un troll sau mai bine zis o troalla.Ba are 40 de ani, ba nu, bate spre 50, ba e casnica, ba nu , e femeie de afaceri.Ba zice una, ba nu, se razgandeste.Si lumea da-i, si zi si dezbate.Edelweiss o fugareste de mama focului, ba voia sa o si plesneasca.Altii o compatimesc.Mi se pare doar ca Ana nu si-a luat medicamentele la timp si ce si-a zis ia sa-mi bag eu codita in blogul lui Vasilescu.
@Andrei, te-ai prins. Încercam doar să ajut la atingerea pragului de 200000 comentarii pe blogul lui Mihai.
nuuu! E o casnică plictisită. Copilul e mare, fraierul îi aduce bani acasă şi ea se crede în telenovele. Zic că mica afacere e ceva de genul : fac dulceață. Dacă soțul află şi o dă afară din casă vom avea parte de episodul 2: „Gonită după 25 de ani! „
Ana, daca nu esti fericita langa actualul , pleaca, fara mila, nici unul dintre voi nu merita pacaleala numita viata in doi…dar nu pleca pentru fostul …asta e cu totul altceva, e ceva urat…si te vei simti vinovata, oricat de minunata va fi relatia cu EL. E urat sa iti arunci umbrela de ploaie cand a aparut soarele .
Eu vreau sa stiu ce-i trece prin cap lui Vasilescu!!!!!Vad ca se abtine elegant si ne lasa pe noi sa ne exprimam parerile,dar chiar as vrea sa stiu de data asta ce crede el despre acest studiu de caz.Mihai, daca esti pe receptie ,raspunde te rog!!!!!!!!!!!!
@Dyamisi, nu mi-aș da în viața mea cu părerea având atât de puţine imformaţii. Tot ce pot să spun este că mi se pare că @Ana greșește de două ori. Nici acasă nu e în relația potrivită, dar nici EL nu e ce trebuie. Și spun asta gândindu-mă la cei TREI ani. Dar, repet, am mult prea puţine informaţii ca să pot spune ceva de luat în seamă.
Exact!E viata Anei,alegerea ei!Atat!Suntem atat de diferiti si e complicat sa intelegi prin ce trece cineva,daca tu nu ai trecut la randul tau prin ceva asemanator.Ana,fa ce crezi ca e mai bine pentru tine.E foarte simplu!
as vrea sa va intreb pe voi, pe toti … povestea de dragoste franceza … exista? da …
Pai nici unul de pe aici nu e in locul tau. Ne.ai spus o bucatica de poveste. Pe care fiecare o trece prin filtrul propriu, deci am iesit din personaj. Cred ca de fapt vrei sa iti confirmi hotararea pe care deja ai luat-o.
Da’ io n-am inteles: de ce v-ati despartit prima data? Pare ca a fost un fel de sfarsit al lumii si s-a stricat geografia si ati fost despartit pe nedrept in emisfere diferite. Deci de ce v-ati despartit?
@Anca, concret de ce…habar n-am
@Anca, el vorbește puțin spre deloc și mi-a spus că trebuia să-mi dau singură seama de ce simte. Și eu nu mi-am dat seama.
@Ana,
Unde naiba ai găsit amețitul ăsta? Și te-ai mai și înamorat de el… nuș’ cum, dar pe mine m-a scos din sărite în doar câteva ore (în contumacie) 🙂
Comentariu beton!14
Scoate specimenul asta din peisajul tau… astea sunt texte fix de adolescent ! Pe principiul, nu exista un motiv anume, dar nu din vina mea am disparut din peisaj ! Tu nu trebuie sa-ti dai seama de ce simte el, ci sa simti daca simte ceva pentru tine, ca nu ai bagheta magica sa-i vezi in suflet/neuron ! Cu alte cuvinte, prin ce ti-a zis si prin faptul ca n-ai gasit raspunsul, ti-a spus indirect, ca esti pro… intelegi tu continuarea ! Vrea sa-i spui tu, ce nu stie el…
Unde mai pui, tu te agati de cel care era in vremea adolescentei, n-ai idee ce fel de barbat a devenit, desi actiunile lui, relatate de tine, pe unii dintre noi, ne-au facut sa banuim cam ce fel de om este !
Totusi, cred ca mai lipseste ceva din tot scenariul asta… multe detalii ni le-ai spus in comentarii si nu in mail, asa ca feeling-ul meu, spune ca ceva lipseste din relatare.
@Anca, haida de! la 17 ani te desparti de 3 ori pe zi.
Anooooooo, revin o la realitate!! E singura solutie! Nu are sens sa te implici pt un om care e clar ca nu vrea ceva serios! Eu cred ca ai vrut sa vezi si cum se vede din exterior cum percepem noi situatia ta si sper ca numeroasele comentarii te au ajutat sa iti formezi o imagine, algerea e numai a TA!
P.s.@ Mihai si Elena P am ras maxim la comentariile voastre!
Ana, asta e ceea ce am priceput eu dupa cateva sedinte la psiholog:
1. Intai e nevoia
2. Nevoia e aici, acum
3. Obiective: construire relatie (prin ascultare, intelegere, toleranta, granite, expunere de nevoi, satisfacerea reciproca a nevoilor)
4. Iubirea vine in timp, dupa ce stii ca te poti baza pe celalat si invers.
5. Iubirea e permanenta si sustine nevoile
Pune-ti intrebari si cauta raspunsuri!
Ce nevoi ti-au fost satisfacute de partenerul tau/celalalt?
Care sunt nevoile tale?
E iubire sau e obsesie? E tentatia fructului oprit?
Te imbratisez si sper sa ai gandul ala bun, sa faci alegerile cele mai potrivite pentru tine.
oh, Ana draga. iti raspund fara sa citesc comentariile altora, pt ca m-ar influenta. am vazut si din alea dure pe facebook da nu asa ,,se ia” un om in cazul tau 🙂 trebuie abordat altfel. in primul rand…citind, acel el din text m-a urmarit de parca ar fi el-ul meu. nu sunt casatorita & stuff, dar cumva firul povestii e exact la fel. cu ce sa te ajut? sper sa iti prinda bine ce zic si sa apuci sa citesti si asta. de obicei nu las comentarii pe bloguri dar acum am facut-o pt ca stiu cum e sa fii ca tine si cat doare. exact asa sunt si eu. si stiu cat ajuta parerea cuiva. numai ca pe mine nu m-a alinat nicio parere. povesteam oamenilor in speranta ca cineva imi va zice ACEL CEVA care sa ma vindece, dar nu… nu stiu unde ai gasi raspuns si alinare. pe mine ma urmareste iubirea de acum 3 ani. am simtit ca scrii chiar despre iubirea mea, atat se aseamana. ieri l-am vazut dupa multa vreme pe strada. da, nu s-a stins vulcanul din mine. inca ramane acel the one. m-am vindecat nu stiu cum, acum cateva luni sa zic, habar n-am…pe nesimtite. poate cu ajutorul altui baiat. sa stii ca ajuta pt ca mi-a luat gandul de la EL, n-am mai plans dupa EL. am putut sa ma reindragostesc, sa-mi placa alti baieti. dar diferit.EL inca ramane asa cumva acolo. nu stiu cat. dar nu ma mai intreb. traiesc asa cu el viu in mine, in suflet. si odata stiu ca ne vom intalni. imi doresc mult asta. s-a mai ,,jucat” el aparand in viata mea ca sa vada doar ce fac si atat. ma rog, relatia noastra nu a fost ca a ta, dar ti-am scris pt ca sentimentul e identic. despre sotii vostri ce sa zic?…eu nu cred ca i-ati rani. dar asigura-te bine daca ar fi ceva sigur cu el in cazul in care v-ati parasi sotii si ati ramane voi. e dificil. stiu ca nu e poate moral ce zic, dar… crede-ma ca odata cu EL in viata mea atunci eu sunt diferita in iubire. merg si pana in panzele albe dupa cineva si am devenit mult mai curajoasa. depinde cum te simti tu cu sotul tau acum, fetita ta… daca ti-e bine cu ei. eu iti pot zice sa continui sa vorbesti cu EL-ul tau, desi la nivelul de mariaj deja nu mai e ca si cand vorbesti cu mai multi baieti si iti place de mai multi si chestii tineresti ca sa-ti poti permite. cred ca o intalnire cu el te-ar vindeca si ti-ar face bine. intalniti-va si vezi cum esti 🙂 da, te incurajez sa faci asta, pt ca cumva stiu ca asta vrei. si mie imi place cand imi zic oamenii sa fac ceva indraznet, ceva ce n-ar trebui, pt ca aia simt si eu cumva, dar nu-mi dau seama sau mi-e frica sa o scot din subconstient. si atunci devin mai curajoasa si fericita cand un sfat al cuiva e in concordanta cu ceea ce simt eu de fapt si cu ceea ce vreau eu de fapt sa fac. cel mai bun sfat pe care mi l-a dat cineva in perioada EL-ului a fost: fa mereu ce simti! 🙂 asta iti spun si eu tie. poate mersul la biserica/manastire, linistea te-ar ajuta sa te recunosti, sa te reintelegi. si atunci vei sti. numai bine iti doresc, sa ne auzim cu bine! astept vesti! 🙂
Iulia Maria,
Pffiuu… m-ai amețit. Și-apoi am ațipit un pic.
@Iulia Maria, am citit toate comentariile. Și am să le mai citesc de multe ori de-acum înainte pentru că îmi spun unde am greșit până acum, ce n-am văzut și n-am înțeles.
Mulțumesc.
Aoleu, da’ ce-ați mai scris azi! ?
Ana, nu renunța niciodată la fericire și iubire. Restul sunt discuții. Tu ești cea mai importantă, gândește-te la tine. Punct.
Aha, neimplinirea asta nu tine de el neaparat ci mai mult de tine. Sunt o gramada de oameni maturi care se gandesc la iubirea aia adolescentina. Ai un copil, un sot de care zici ca l-ai luat ca nah, sa fie acolo, acum ca l-ai revazut pe individ ti s-a aprins flacara. Ti-as sugera sa mergi la un psiholog sa descoperi cauza asta ca iti garantez ca nu are nicio treaba cu iubirea vietii tale si vorbesc serios. Introspectia iti rezolva multe probleme.
Comentariu beton!11
Peste 400 de comentarii!! Mamă, ce nație de psihologi/păreriști/consilieri suntem (mă includ și eu aci, bineînțeles!???).
@Ionut, pai na, suntem români. Daca nici noi nu ne pricepem, atunci cine?
@Ionut: femeia a cerut PAREREA noastra. Nimic mai mult. Si nu stiu sa fi citit niste comentarii scrise de cineva cu aere de specialistul lui peste prajit. Daca femeia era americanca si punea intrebarea asta, sub 700 de comentarii nu primea. Ne e in fire sa ne ajutam semenii cum putem si cum stim mai bine, mai ales daca ei ne roaga asta.
Erata: „in cazul in care ne roaga asta”, nu „mai ales daca (…)”.
Deh, neatentia… 🙁
„am renunțat la serviciu după ce am început să corespondez cu el”
De ce? (dacă-mi permiți întrebarea) Serviciul îți ocupa prea mult timp și nu îți mai rămânea suficient pentru corespondare sau cum?
Dupa citirea comentariilor …
– daca o femeie paraseste/curvasareste: „Bravo ! Ura ! Du-te si urmeaza-ti inima !”
– daca un barbat paraseste/curvasareste: „Neeenooroocituu’ ! I s-a facut de prospatura !” (desi n-au nici o problema sa recunoasca ca si lor li se face de alta p*** !!!???)
De unde rezulta ca high-levelul-feminin in intelegerea relatiilor e totuna cu low-levelul masculin.
Fraier sa fii sa nu le arzi cand le e lumea mai draga sau daca nu esti genu’ sa le iei in serios.
@faiantaru, cred ca mai mult depinde de personalitatea fiecaruia, nu de faptul ca esti barbat sau femeie.
Ati exagerat cu comentariile ! 🙂 Am citit o vreme dar is prea multe …
Ana, incepe a iesi din inchisorile tale si-s multe. Is experta si eu in inchisori de aceea le-am dibuit rapid.
Cauta un job si devino independenta economic! ( Pun pariu ca omul de langa tine se va nelinisti mult si adanc.) Te are la mana , te a tinut sub control iar tu il respecti ( pentru ca te-a acceptat „cu copil”, cunosc iara) dar draga Ana, el nu te respecta pe tine. Plus ca neputand vorbi deschis cu el despre TINE si despre sufletul TAU …spune mult despre ce- cine- insemni tu pentru el. Te-ai sacrificat pentru copil , inteleg perfect. Si esti un om, o femeie de calitate, se vede cu ochiul liber.
Iubirea cu EL poate fi o iubire reala sau poate fi reflexul compromisurilor din anii trecuti , oxigenul care a venit cand poate nu mai respirai…timpul iti va raspunde. Deocamdata ocupa te de inchisori!
Se mai intampla uneori un paradox: obisnuita cu inchisorile- cu confortul lor relativ- nu vrei sa experimentezi libertatea…Bafta, multa bafta, orice ai alege! As zice sa te alegi pe tine dar pun pariu ca nu o vei face…:)…stiu.
@Doamna GMT, Mulțumesc mult pentru ce ai spus.
După ziua de ieri am înțeles multe.
Da, mi-e frică s-o iau de la zero acum. Dar deși sunt obișnuită cu închisorile, cred că m-am sufocat atât de tare că acum nu mai pot decât să mă eliberez.
Trebuie, si poti. Poti de asemenea sa ceri ajutor. Ghici unde. Chiar si aici!
De doua zile citesc comentariile. Oamenii astia au dreptate, mai ales barbatii ( dar si unele femei) . Eu as merge pe ideea ca daca doi oameni spun ca esti beat, poate ar trebui sa te culci. Daca tot i-ai intrebat, poate ar fi bine sa-i si asculti.
Cu fostul cred ca timpul este pierdut. El nu a gasit in tine acum 25 ani ceva ca sa merite si pentru care sa ramana, acum cu atat mai putin pt ce sa-si strice cuibul?
Sigur, este flatant pt orgoliul masculin sa moara femeile dupa tine la 46 ani.
Eu am exact aceeasi varsta ca si tine si sunt surprinsa ca mai cauti fericirea intr-un barbat. Daca fericirea nu vine din tine, de la altii sigur nu va veni. La fel este si cu Raiul, daca nu il gasesti aici , in cer sigur nu il vei gasi.
Un psiholog bun nu ti-ar strica, sa te ajute sa te cunosti sau sa te regasesti.
As vrea sa-ti spun mai multe, dar cred ca pe un mail ar fi mai indicat. Daca doresti sa vorbim gasesti mailul meu mai jos.
@Michelle, multumesc.
Îl rog pe Mihai să-ti dea mailul meu.
@Ana: n-am citit toate comentariile (sunt peste 400, am alte feluri de a-mi petrece timpul), dar tot calabalacul asta cu „fostul de la 17 ani” mi se pare o pierdere uriasa de timp, energie si sentimente. Daca, cumva, nu se intampla sa fii nevasta noului presedinte francez, iti zic ca putini, extrem de putini baieti iubesc cu adevarat si pe veci la 17 ani si mai au si incapatanarea de a nu renunta la a isi cauta aleasa inimii dupa n-spe ani in care viata i-a purtat pe drumuri separate. Nu suntem in „Dragoste in vremea holerei”. In lumea realistilor, din care fac parte, ciorba reincalzita e patetica, iar oamenii au treburi mai bune de facut decat sa atarne de o speranta idioata alimentata de sutele de „ce-ar fi daca…?” si sa piarda ani din viata cautand acea fata.
Eu, unul, cred ca toata povestea asta e doar in imaginatia ta. Ce e mai rau e ca alte femei aflate in aceeasi situatie aleg sa gandeasca cu „creierul de jos” (sa zicem ca ma refer la inima, desi locatia exacta a acestui „creier” e si mai jos, si intr-o pozitie mediana), isi parasesc familiile pentru a fi impreuna cu Fat-Frumosul de la 17 ani, iar urmarea este ca sotii lasati cu curu-n balta dupa x ani fericiti (sau nu) or sa ajunga ai naibii de deznadajduiti, sa nu mai creada in notiunea de iubire, ci ca „toate femeile sunt curve”, mai mult sau mai putin. A nu se intelege ca te includ in aceasta categorie de femei, doar ziceam cum gandesc acesti barbati. Nu e cea mai sanatoasa judecata, dar cel putin o vreme (1 saptamana, o luna-doua-sase) n-ai cum sa nu iti treaca prin cap asta.
Conchizand, fie iti faci tu un dus rece, fie ti-l face soarta, asa cum mi-a facut si mie. Te asigur, n-a fost deloc frumos.
@JanPol, am făcut dușul ăla rece de când mi-a spus că nu vrea nimic între noi.
După ziua de ieri încep să cred și eu că mi-am dorit atât de mult să mă iubească încât m-am convins singură de asta.
Și doare al dracu’ de rău!
Ana, mi s-a ridicat brusc tensiunea. Atunci ce pana mea vrea? Ia interzici-i tu sa te mai deranjeze ! Unele comentarii la adresa domnului mi s-au parut dure. Mi-l imaginam un barbat de calitate care a facut o casatorie proasta – se mai intampla- si care mergand prin viata a inteles ce inseamna sa iubesti cu adevarat etc etc dar vad ca nu-i asa. Se intampla foarte, foarte frecvent ca oameni de aproape 50 de ani casatoriti cu sau fara copii , nefericiti, sa se intoarca in trecut cautand pe cineva care a insemnat ceva important …e ca o criza. Omul asta pare un ratat care privind in viata lui a vazut ca singura lumina , singurul adevar ai fost tu. Dar daca nu vrea nimic intre voi si nici nu vrea sa piarda ce a realizat cu sotia ( dar ce a realizat?) …mai bine pune punct ! Nu merita. Scuza-mi tonul agitat!
@Doamna GMT, Aș vrea să știu ce vrea. Cred că nici el nu știe. Cred că a avut o perioadă departe de casă și n-a găsit un moment să se lămureasca cu el și cu soția. Sunt multe lucruri pe care le cred fără să stiu de fapt nimic.
Și, așa cum am mai zis, acum am început să cred că poate mi-am închipuit că simte ceva pentru mine sau că ce simte e real.
Mă scuzi dar iubirea asta bruscă e fix o mare pwlă.
V-ați damblagit?
Ori voi nu v-ați apucat unul de celălalt ori el e un mare labagiu.
Nu arunc anatema asupra ta ci asupra lui.
Păi bă flăcău ce penixul calului ai păzit tot timpul ăsta?
Și tu-ți famelia mă-tii cu ăi de lângă tine ce ai de gând?
Că doar ai datorii grele asumate cel puțin teoretic.
Și tu dragă Ană, cum poți fi atât de naivă?
Trebuie sa iti traiesti viata din plin.
Asa vom face, sensei !
Draga Ana, raspunsul pe care il astepti ti l-ai dat singura. Citeste putin ce ai raspuns fiecarui om care ti-a lasat un comment aici si ai sa gasesti raspunsul. Mai cred ca il stiai demult, articolul e defapt nevoia ta de validare. Vrei sa stii ca si altii ar face ca tine, chiar daca si tu stii ca ce faci e „politicaly incorect”. Esti singura care poate alege, si din pacate va trebui sa traiesti cu alegerea asta toata viata.
Eu zic sa nu dai vrabia din mana…
Si mai stiu ca iubirea adevarata e ceva ce construiesti in timp, ce ai tu cu omul asta sunt „fluturi in stomac”. Stii cat traiesc fluturii? …
Buna Ana,noi aici ne dam cu parerea prin prisma experientelor si trairilor noastre(sau ale parintilor) . Parerea mea este ca ai fost lasa toata viata ta si nu ai incercat sa ti-o traiesti cu adevarat. Puteai sa divortezi si inaite de copil si dupa , daca erai nefericita. Ai ales sa te gandesti cum ar fi fost daca erai cu iubirea vietii tale. Dar ai uitat un mic amanunt daca erai implicata in relatia cu sotul tau poate ai fi aflat ca el este ” iubirea vietii tale” . Totul tine de alegerile pe care le faci in fiecare zi. Alegi sa fi fericita cu orice om. Oricum finalul doar tu poti sa ti-l scrii. Iti doresc happy ending din tot sufletul ?
Daca ti-ai gasit perechea nu o vei lasa sa plece, in nicio situatie, orice s-ar intampla. Vei face orice efort este omeneste posibil sa nu o pierzi.
El a stat fara tine … 30 ani?
A fost deportat fortat in Siberia, in gulag?
Daca nu… omul a trecut mai departe.
Tu nu esti iubirea vietii lui … viata lui s-a dus fara tine.
Eu cred ca altceva l-a facut sa „te gaseasca” tocmai acum … ceva ce nu are legatura cu tine … are legatura cu el, cu viata lui.
E o greseala sa te intorci la el … tu poate vei retrai momentele frumoase de atunci dar el NU.
@Ana: mi-a luat o săptămână sa dau acest comment… Nici acum nu știu dacă voi reuși să transmit ceea ce vreau. Nu mă voi lega de povestea in sine, pt că nu e treaba mea sa judec… Mai ales că așa cum spune englezul, been there, done that. Mi-aș dori sa știu că ți-ai luat viața în mâini! Trebuie să fii tu împăcată cu tine înainte să poți dărui fericire altora. Fii independenta (financiar și sentimental), fii tu, gândește-te la tine și apoi vezi ce poți face pentru alții. Oricare alta varianta intra in categoria codependenta
Heeey va rog AJUTATI-MA!!!!!!
Am fost s servici pe scoala inpreuna cu doi colegi de ai mei din clasa si după după li s.au terminat orele si au plecat ei au mai rămas rămas băiatului de care imi place (eu sunt intr-a 7 el intr-a 6 dar e mai înalt si mai mare la vârsta cu un an decat mine)asa si cum ziceam el a iesit pe holul scolii iar el tinea usa sa nu iasa colegii sai am rămas pentru cateva secunde fata in e privindu-ne in ochi după il rugam sa într in clasa desigur nu voia i.am spus pe nume iar vărul meu in clasa cu el s.a unui cand i.am spus numele băiatului s care imi place dar cat ma rugam de el sa intre nu voia si se uita numai la mine ochii lui căprui ma atinteau si nu scotea niciun cuvant.A venit un băiat s cărat lui si la impins bagandu-l in clasa. S.a asezat in banca lui el si clasa lui făcând mare gălăgie.La url au plecat dar nu voi uita acel moment unic cand ne priveam fata in fata
Huh? Que pasa? ?
Trebuie să ai încredere în mine, în cazul în care sunt constatare este greu să rămâneţigravidă şi avea un copil din propriul [email protected] contact