Uite și de-asta e mișto să ai blog. N-o cunosc pe Ana. Nici ea pe mine. Cu toate astea, m-am trezit în inbox cu un email în care povestește tot ceea ce veți citi mai jos. Un e-mail prin care vrea să ajungă la voi și să vă ceară sfatul. I-am îndeplinit dorința. Acum e rândul vostru.
Mi-a fost întotdeauna greu să vorbesc despre mine. Poate pentru că de mică mama nu accepta alt punct de vedere decât al ei. Nu mă înțelegeți greșit, nu-i reproșez nimic și n-am suferit din cauza asta. Doar am închis în mine ce sunt și ce cred.
La 17 ani eram un copil ca oricare altul. Îmi petreceam timpul citind și cântând. Am învățat singură să cânt la chitară și primisem cadou de la niște prieteni de-ai tatei o chitară.
Nu visam și nu-mi doream nimic. Asta până într-o zi când am întâlnit un băiat care mi-a schimbat tot universul. Nimic deosebit. Toți ați trecut prin asta la un moment dat, nu-i așa?!
Și-a fost să fie o poveste pe care mi-o doream fără sfârșit. Nu-mi mai imaginam lumea fără el. Pluteam naivă, visam cu ochii deschiși. Dar a venit și sfârșitul și am încercat să mă conving singură că nu putea dura toată viața ceva început la vârsta aia. Nu înțelegeam atunci ce mi se întâmplă. Am înțeles mai târziu că am căzut într-o depresie care m-a chinuit ani de zile. Dar pe el l-am păstrat în suflet și am închis cu ziduri groase amintirile.
Am încercat în cele câteva relații care au urmat să găsesc sentimentul ăla de bine absolut pe care-l trăisem cu el. Nu l-am mai găsit și am renunțat. Dar am avut norocul să am un copil, o fată, care mi-a dat toate motivele să mă bucur din nou de viață și să las în urmă visele.
Am stat și stau lângă un om pe care l-am acceptat fără să simt ceva și mi-am spus că poate timpul le va rezolva pe toate. Am simțit că trebuie, că vreau să-i dau și eu ceva înapoi pentru toate momentele frumoase, pentru toată grija lui și pentru veselia pe care a adus-o în viața mea. Și m-am dat pe mine toată. Și mi-am alungat amintirile și dorurile. Și nu m-am gândit vreodată, vreo clipă, la altcineva. Așa au trecut aproape 25 ani. Adică viața mea până azi.
Și brusc m-am trezit cu un gând care mi-a dat fiori. Am tot, tot ce și-ar putea dori cineva! Și totuși de ce nu mă simt fericită?! Am simțit că ceva e în neregulă cu mine. Și ca să vezi cum își bate viața joc de noi câteodată, după câteva luni am primit un mail de la EL. M-am bucurat cum nu vă imaginați. I-am răspuns și am început să ne scriem și să povestim fiecare. Au curs multe lacrimi amintindu-ne cum a fost. A fost ca o încheiere și ne-a făcut bine. Mi-am amintit de mine și de viața mea așa cum o visam la 17 ani. Și-am început să visez din nou.
Mi-a povestit cum mă căutase și cum spera să mă vadă prin mulțime câteodată. Și m-am îndrăgostit din nou de el. Peste tot ce păstrasem ascuns în suflet peste ani, m-am îndrăgostit de el, cel de acum.
Au urmat furtuni în mine. M-am simțit cea mai josnică ființă pentru că simțeam că-l înșel pe cel care mi-a fost alături tot timpul ăsta. Dar dincolo de tot răul și toată vina, mă simțeam fericită.
I-am spus și lui. A vrut să ne vedem. Ca să-mi văd sentimentele oglindite. Și l-am îmbrățișat. Și de atunci nu mai visez decât la îmbrățișarea aia.
Ne-am hotărât să nu ne mai vedem. Are o soție și eu un om alături. Ei n-au nici o vină și nu-i putem răni. El încearcă să-și stăpânească sentimentele și nu mai vorbește despre asta. Uneori cred că vrea cu un soi de disperare să mă alunge din gândurile lui, să nu mai sufere, să nu-i mai fie dor. Eu îmi înghit lacrimile și dorințele, dar cu toate astea vreau să mă bucur de el. Vreau să mă bucur de tot ce a fost și este pentru mine. Vreau să-i fiu și să-mi fie început, iubire, dor.
Nu putem fi împreună. El nu-și dorește să renunțe la ce are. Iar eu încerc să înțeleg ce e important pentru el. Îmi doresc, dar mi-e groază de durerea pe care aș provoca-o. Și nu cred că rănindu-i pe alții putem fi fericiți.
Mi-e greu să vorbesc despre mine. Dar iubesc diminețile petrecute aici cu voi. Și pentru că m-ați primit aici, azi am avut curajul să-mi recunosc în fața voastră slăbiciunile. Prețuiesc părerile voastre, judecățile voastre și îmi doresc să știu ce gândiți fiecare dintre voi despre situația asta. Ce-ați face în locul meu?
Dacă el nu dorește să renunțe la ce are atunci de ce dracu te tot sâcâie? A plecat o dată, Pot paria o sumă bună c-o s-o mai facă odată. Știi ce-a făcit Alexandru Macedon în Gordia? A tăiat nodul cu sabia. Du-te și ascute-ți sabia!
Comentariu beton!126
Of, greu de spus. Tu zici că ai un sentiment de vină faţă de omul de lîngă tine. oare el are vreun sentiment de vină pentru omul de lîngă el, sau pentru tine că ţi-a dat într-un fel viaţa peste cap?
Comentariu beton!15
@GabiI, da, și el suferă ca și mine pentru toată situația.
…eşti convinsă ????? e la a doua tinereţe, şi vrea…..
are şi o vrăjealăăă….
suntem prea mari să punem botul…..
Comentariu beton!33
@Adrian Baciu, nu pot să explic de ce îl cred. Mai degrabă îl simt.
…..vă spun eu…..ÎL SIMŢI PROST. Că aşa vrea el. Sau aşa te vrea !!!
…..ţara te vrea prost.
Bre, nea’ Baciule, astăzi ai fost ceva de-afară. N-ai avut două păreri identice, dar ai fost cu replicile la mata. Eu n-am înțeles mare lucru din ce-ai zis p-aici, dar ce mai contează dacă m-ai făcut să râd până am rămas fără respirație. Ți-aş da un premiu dacă ar fi ăsta blogul meu. Dar ghinion. Nu e.
Nu vreau sa jignesc,dar numai o femeie putea sa scrie asa ceva.Sa dezgroape iubiri din gropi demult uitate,sa le pună in racle de cleștar si sa le adore ca pe moastele lu’ nea Boca.Sunt un om simplu,trecutul contează pentru mine doar daca am o conexiune in prezent cu omul ală.Restul sunt doar umbre,trăiesc in prezent si alerg spre viitor.Si sunt obosit ca dracu.
Comentariu beton!167
@edelweiss, așteptam comentariul tău.
Iubirea asta nu a fost uitată. Nici de mine, nici de el. Am încercat amandoi să ne trăim viața, dar cred că ce simțim unul pentru altul a fost mai puternic.
Am învățat din trecut, trăiesc în prezent și-mi doresc un viitor cu el. Și nu mă simt obosită s-o iau de la capăt.
Se dezbate încă. Ce zici?11
edelweiss, imi cer scuze ca ma bag aici insa din cate am citit EL a fost cel care a rascolit-o pe Ana cautand-o si trimitandu-i acel mail, intr-un moment in care Ana era deja linistita cu viata ei.
Comentariu beton!18
Georgian, Ana era liniștită, dar nu fericită. Nu înseamnă că sunt de acord cu ea, dar o înțeleg.
Ana, cu mici diferențe de nuanță, am avut o poveste asemănătoare cu a ta. Atâta doar că la un moment dat am avut puterea să spun nu. Am ales să fiu lângă un om, am ales să am un copil, trebuie să îmi asum aceste lucruri. Iar lui, acelui om din trecut, i-am spus că nu pot sacrifica totul doar pentru a fi eu fericită. Mai ales că nu știi dacă vei fi fericită. Acum amândoi aveți familie. Însă în final tu decizi ce e mai bine pentru tine. Eu îți povestesc doar cum am procedat eu.
Comentariu beton!36
@Ana,am învățat ca niciodată sa nu încerci sa intelegi trăirile unei femei.Las lucrurile sa curga si ce va fi,va fi.Prefer sa fiu spectator,decât actor într-o piesă in care nu stiu toate replicile si când cade cortina eu sa fiu in afara ei cu bracinarii cazuri la glezne.Noi de sute de mii de ani facem cu mici variatii aceleasi lucruri:vânâm mamutu,femeia,antilopa si le taram in pestera.Vrem pe cat posibil sa avem alti vânători mici.Ce as face in locul tau?Absolut nimic,pentru ca nu sunt,nu o sa fiu si o sa am grija sa nu fiu in locul tau.Daca femeia de lângă mine ar simti ca tine,eu cu zâmbetul pe buze i-as deschide usa.
@Georgian,viata ei era ca o cochilie goala,tânjea dupa îmbrățișarea lui,vroiau sa iasă iar ținându-se de manute din spuma marii.
Comentariu beton!44
Ana cred că cea mai bună decizie ar fi să vezi un psiholog bun sau un life coach.
Între timp gândește-te la următoarele întrebări:
– de ce s-a rupt atunci legătura?
– dacă te-a iubit atât de nemuritor, de ce s-a însurat cu alta?
– tu ai ieșit cu adevărat din depresia aia sau încă te mai bălăcești în ea?
– realizezi că nici tu nici el nu mai aveți 17 ani ci ceva mai mult de dublu și e extrem de posibil ca dacă stați o săptămână în compania celuilalt să ajungeți să vă strângeți de gât?
– de ce nu poți să trăiești în prezent?
– dacă nu îți e bine alături de soțul tău, de ce nu divorțezi?
– tu vrei un viitor cu El, dar ești sigură că și el vrea un viitor alături de tine? (sau, mă scuzi de brutalitate, e doar o minciună spusă să-ți deschidă mai repede picioarele?)
– știi, dacă un om are un sentiment de vină pentru un gest, nu-l mai face. Deci nu prea cred că are vreun sentiment de vinovăție față de soția lui și soțul tău.
Dacă-mi permiți o remarcă, cred că ți-ar prinde bine să-ți faci un pic de ordine în viață.
Comentariu beton!123
Excelent comentariul! Exact asa as sfatui-o si eu.
Comentariu beton!14
@Belle d’Imagination, încerc să-mi fac ordine în viață. Dar iubirea nu e un gest.
Bune intrebari si bun sfat!
Si, din proprie experienta, incearca sa pui ordine in ganduri si sa nu mai tanjesti dupa un trecut care prin definitie e dus.
Si-apoi mai intreaba-te:
– De ce nu te-a cautat inainte sa se insoare? Sau mai devreme in astia 25 de ani? De ce de-abia acum?
Plusez la comentariul lui VictorR – daca nu vrea sa renunte la ce are de ce te mai deranjeaza pe tine? Mi se pare egoist de-a dreptul si nu vad iubire in asta.
L-ai intrebat cumva daca a avut vreo cearta cu actuala in ultima vreme de a ajuns sa te caute pe tine? Cu totii avem acea relatie minunata si perfecta dar care s-a terminat si la care ne intoarcem cu gandul cand ceva nu merge, ca deh, fara comparatii cu standardul nu putem merge mai departe.
Si-apoi, gandeste-te ce te face fericita pe tine in afara povestii asteia de dragoste. O viata fara fericire nu e ok si nu e corect nici fata de persoana de langa tine. Daca nici asa nu esti fericita, atunci schimba ceva!
Un coach bun sau un psihoterapeut bun te pot ajuta sa modifici legaturile alea neuronale din creieras si sa vezi lucrurile intr-o alta perspectiva.
Bafta multa si sa iei cea mai buna decizie!
Comentariu beton!17
@Ana,mi-am spus sa nu comentez dar am citit încă o dată jelania si m-au apucat spumele.Singura victima si singuru’ prost este ală pe care l-ai folosit ca surogat atatia ani.Ala pentru care nu simti nimic dar i-ai facut imensu’ bine si te-ai dăruit toata si i-ai facut un copil.Plm altele fac astea pentru posete sau masini.Macar i-ai spus fraierului ca a fost a cincea roata si ca tu vrei sa impingi la alta căruță?Asa cum urla un nene cu ochii bulbucati:du-te,Dică,du-te.Fii sincera cu ala pe care l-ai mintit si ia sprint din viata lui si multumeste tuturor divinitatilor născute sau încă nenăscute ca nu ai întâlnit unul ca mine.
Comentariu beton!90
@edelweiss, până la acest comentariu am crezut că scrie altul îm locul tău. Jur!
Comentariu beton!25
@Elena,alea au fost fitilul,la ultimul scânteia a ajuns la batonu de dinamita.
Comentariu beton!17
@edelweiss, așa, băbăiatule, că nu te mai recunoșteam. Cât ești tu p-aici mai bine îmi strâng degetele în menghină decât să aduc tema asta în discuție. :))))))))))))
@edelweiss, când l-am cunoscut pe actualul ne-am pus amândoi cărțile pe masă. Și am ales de comun acord să continuăm împreună cu toate fantomele trecutului în spate. Știi….nici el nu era virgin.
@Elena,lasă-mă ca am început rapița.Am venit si cei doi binladeni,ca vor supa de găluște.Acu astept sa se umfle grisu sa le modelez,apoi sa adaug patrunjelu si pe la 15 mă întorc pe câmp pana mâine dimineata,ca se anunta ploi.
Comentariu beton!19
Iubirea asta nu exista ! este doar plasmuirea mintilor voastre ! daca exista erati impreuna deja ! Ce rani? Ce vina? Scenarita cronica! De asta suferim noi femeile…poti sa-ti doresti si viata vesnica, daca te iubea PUTEA sa te gaseasca cu mult timp in urma, cum de altfel te-a gasit acum !
..Si la dracu, nu mai crede toate balivernele lui..
Comentariu beton!48
@RENEGATA, o să mă gândesc la varianta asta mai serios.
Atunci de ce a plecat prima oara? Daca va iubeati…
Cum a avut dupa 25 de ani emailul dar in rest te cauta pe strada…ma lasi. Astea doar noi(femeile) le putem inchipui si face asa drama.
Comentariu beton!15
Pai daca iti doresti un viitor cu el de ce mai ai nevoie de parerea noastra? Du-te si mananca c___tul pana la capat. El oricum a spus clar ca nu e dispus sa renunte la ceea ce are.
edelweiss, uite vezi, aici gasesc raspunsuri pe care mintea mea nu le poate emite…pot sa te citez? Nu neaparat pentru mine, gandesc la fel ca tine dar nu am stiut sa o spun atat de frumos, iar comentariul asta trebuie sa il vada si cei tineri…pentru ca vezi tu, se blocheaza in povesti , nu neaparat de dragoste si raman agatati in timp, ca si cum ceva sau cineva ii va trage toata viata de maneca si nu pot alerga spre viitor cu o maneca prinsa in portiera masinii…povestea e frumoasa, nu pot sa ii dau Anei un sfat, acel cineva pe care il iubeste ea nu mai este acel cineva de care s-a indragostit, nici ea nu mai este aceeasi, iar relatia lor probabila are in spate o dorinta imensa bazata pe ceva ce a fost ,poate avea un viitor, dar in spatele lor ar lasa suferinta… o viata nu poate fi construita pe suferinta celor dragi
Comentariu beton!31
Ana, am uitat sa spun ca si eu am o poveste cam ca a ta, a venit si la mine emailul ala, am vorbit, ne-am pisat ochii unul pe umerii celuilalt dar am incercat sa gandesc cu mintea mea de acum si nu cu mintea de atunci (cu mintea mai mult decat cu sufletul)…daca m-ar intreba cineva, oricat de frumoasa a fost acea poveste , alegerile ne-au apartinut iar prezentul meu e altul…deci daca m-as intoarce in timp as face aceleasi alegeri fara sa regret o clipa
Comentariu beton!37
@MAS, nu cred că aș schimba ceva din ce am făcut.
@MAS,respect.Scrii oricum mai bine decât mine.
Comentariu beton!11
@ edelweiss: tin sa te contrazic cu un exemplu de la mine de la job.
Pleaca perechea la intalnirea de n ani de la terminarea liceului, cum se fac n agape. Acolo, dansa isi intalneste iubirea din liceu, fiind colegi de clasa. Isi propun sa tina legatura si dupa agapa, ceea ce se si intampla, inclusiv intalniri ilicite. Deznodamantul: cei doi divorteaza de actuala consoarta/consort penrtu a-si implini iubirea. Ce-i drept, copiii rezultati di ambele casnicii sunt mari, ‘la casele lor’ cum se spune, asadar reinvirea iubirii din liceu este transformata intr-o iubire tomnatica in buna regula. Asta s-a intamplat acum sase ani. Am aflar ca cei doi iubiti din liceu isi consuma in armonie casatoria si sunt foarte fericiti.
@Miki,acolo dansa,adica ea….Cu ce m-ai contrazis?
Îndrãznesc sã te contrazic, nu are nici o legãturã faptul cã o femeie a scris asta. Bãrbatu-meu s-a trezit sã-mi zicã acum vreo câţiva ani, dupã 19 ani de cãsãtorie şi 22 de relaţie ce mari obligaţii morale are el faţã de o fostã care şi- pus coada pe spinare acu’ mai bine de 20 de ani. Nici nu i-a trecut prin cap c-ar fi firesc sã se simtã „obligat” într-un fel sau altul în primul rând faţã de soţie şi copii…
În rest, nici eu n-aş mai avea încredere în ce e dispus sã ofere dl. din poveste. A propos, conteazã şi ce s-a întâmplat în tinereţe, de ce v-aţi despãrţit. De curiozitate, cine a rupt relaţia?
@Corina, el a plecat primul.
@VictorR, m-am gândit la tot ce spui. Dar mă bucur atât de mult că face parte din viața mea încât nu mă simt în stare să-l alung. Și cred că între noi e o legătură care nu se va rupe indiferent cât de departe suntem unul de altul.
Mă scuzaţi…nu face parte „din viaţa ta”!
Face parte din „visul tau”!
Iluzie, proiecţie. Nimic din realitate, nimic concret. Imatur emoţional şi lipsit de „c…”.
Un bărbat adevărat are coloană!
Imi cer scuze…de la M.Vasilescu, Elena, edelweiss şi de la dvs.
M-am băgat precum musca…
Şi vă rog…schimbaţi ochelarii!!!
Comentariu beton!19
@Sile, da…..probabil e doar un vis…
Domnisoara Ana, mama mea avea o vorba, si asta imi va ramane in cap mereu cate zile voi avea in fata „Unde scuip eu nu ling”. La ce ma refer? Cum a zis si @VictorR, o data plecat, o va mai face. Am inteles, erati mici etc. Personalitatea ramane.
Comentariu beton!49
@Tioc Alexandru, am prescurtat povestea pentru că altfel aș fi scris un roman.
Acum aproape 30 ani a plecat. Dar s-a întors. Doar că atunci când s-a întors eu eram deja ca o cochilie goală. Mă simțeam atât de distrusă că în încercarea noastră de a continua ne-am depărtat incet. Apoi viața ne-a dus pe fiecare pe drumul lui și a fost imposibil să mai păstrăm legătura.
Şi o să descoperi că nu e nici pe departe ce-a fost !!!! încearcă un pic şi ai să vezi !
Nu neaparat ca descopera asta. Dar fluturii in stomac dupa o varsta tin cu indulgenta 2 ani. Apoi dragostea se consuma. Si incepe monotonia. Si tot dupa o varsta, invatat cu un narav, sa iei altceva care sa fie cu totul diferit, inseamna sa ai un curaj de nedescris…
Problema as pune-o un pic cum a pus-o @edelweiss. Adica ok, te-ai maritat, ai un copil, dar nu esti fericita. Pai nu ai prea multe alternative si ti le scriu verde in fata si imi cer scuze daca te superi, insa si suparata, citeste bine:
1. Renunta la el. Plecat a fost, plecat sa fie. Ai ales un alt drum. Mergi pe alt drum daca l-ai ales. Nu esti si nu vei fi lovita de situatia in care vine la tine „stii eu m-am razgandit”, cam tarziu. Asta e, mergem inainte.
2. Renunta la sotul tau. Ai pus cartile pe fata si ai zis ca „nici el nu era virgin”. Nici nu trebuia. Nu v-ati luat sa va futeti sau sa traiti o singuratate in doi. V-ati luat in momentul ala din iubire (sau cel putin, el pe tine). Ti-a stiut istoricul, i-ai stiut istoricul, aia e. Asta e IRELEVANT. Daca intradevar te macina fluturii in stomac, pai sotul tau pica de papagal in situatia data si nu e frumos. Cum nici tie nu iti place sa pici de papagal, nici lui nu.
3. Ia in calcul si copilul. Mic/Mare, sa ii explici exact ce ai scris aici. Si sa ii spui „Ma mama, plec, de tac-to nu imi mai place, imi place de ala”. Sa inteleaga ca tac-so nu e de vina.
4. Aici apelez la moralitatea ta: ai un sot. Ti-a fost alaturi la bine si la rau. Ati cladit „imperiul” vostru impreuna. Sa pleci la o iubire antecedenta, e ca si cum ar fi „Gogule, tu ai fost planul meu 2. Acum ca m-a cautat asta, imi pare cu i’m sorry, dar imi vad de drum”… Adica pe bune, dar omul ti-a fost alaturi in unele situatii, rele, bune.
In incheiere as vrea sa spun urmatoarea: esti nefericita datorita unor alegeri facute de tine. Dar esti nefericita ca si cu alegerile alea, nu te asteptai la intorsuri. Astfel, ca nu iti vine a crede ca patesti ce patesti. Ai luat o decizie. Poti sa fi fericita cu ea. Fa-o sa fie bine. Atata tot.
Ca ai intrebat la final ce am face in locul tau. Iata ce as face eu: mi-as vedea de treaba si ala sa se duca de unde a venit, cu ce a ales si cu ce m-a dat pe mine la o parte. Cand puteam cladi viata, el mi-a dat cu sutul si mi-am cladit-o cu altcineva.
Comentariu beton!31
Pãi de ce atunci a fost imposibil sã pãstraţi legãtura dar acum e posibil? Nu cumva e doar nostalgia dupã visele din tinereţe care probabil ne apucã uneori pe toţi?
Mã rog, oricum fiecare trebuie sã-şi asume propriile decizii, dar încearcã sã cântãreşti cât mai realist ce pierzi şi ce câştigi în fiecare variantã. Fã un exerciţiu de imaginaţie: cum ar arãta viaţa ta cu el şi fãrã familia ta actualã. Oricum, nu te pripi, nu te arunca cu capul înainte, chiar dacã ţi se pare cã te-ar aştepta raiul de pãmânt.
Buna Ana,
In locul tau, as incerca sa aflu de ce a reluat legatura daca nu vrea sa renunte la ce are (poate ca nu e sigur nici el si doar incerca sa tatoneze terenul), dar parerea mea e ca ar trebui sa rupi orice conexiune cu el.
Mult succes si sa ne zici continuarea 😀
Comentariu beton!26
@Bia, am încercat să aflu de ce m-a căutat. Poate curiozitatea. Orice motiv logic pe care mi l-am spus nu mă face să simt altceva. Dacă rup orice legătură cu el n-am să-l iubesc mai puțin și nici n-o să mă simt altfel față de omul cu care trăiesc.
@Ana nu tu trebuie sa iti raspunzi la intrebarea asta, ci el. Si sa raspunda ca un om matur, cu responsabilitate, pentru ca l-a mancat undeva si acum trebuie sa se scarpine adanc.
Ana, media de vârsta a cititorilor de aici cred ca este undeva pe la 35-40 ani. Vei fi linșata sau înteleasă azi. Sfaturile noastre vor veni din experiențe personale sau din frustrari acumulate.
Nu e un sfat, dar o să-ți povestesc ceva. Nașul meu de cununie mi-e văr primar. În urmă cu 27 de ani s-a căsătorit cu o minune de fată. Tot neamul a iubit-o și încă o iubește. Este o ardeleancă caldă și frumoasă. Au doi copii mari. Acum 2 ani a părăsit-o pentru o altă femeie. Neamul s-a întrunit în completul de judecată și l-a pus la zid. Luna trecută, într-o discuție cu el, mi-a spus:
– mi-a fost dat jos tabloul de pe peretele de onoare al neamului. Dar zi-mi tu de ce crezi că oamenii se despart?
– Pentru că nu au lucruri în comun.
– Exact! Iar eu am decis să nu mă mai mint. Și sunt împăcat și fericit.
E cu dublu tăiș situația ta. Câteodată adrenalina este confundată cu fericirea. Iar noi oamenii suntem tentați să credem că am găsit în altcineva sufletul cu care rezonăm.
Viața ta este responsabilitatea ta!
Comentariu beton!86
Cum adică, după 27 de ani și doi copii îți dai seama că nu te potrivești cu consoarta ?
Astea-s glume, omu vrea prospatura și pun pariu că noua achizitie n-are mai mult de 25
Comentariu beton!27
@Sandurz, ea are 40 de ani și el 50. Amândoi au divorțat ca să fie împreună.
@Sandurz, acum să aud ce mai zici…
Si totusi 27 de ani!!! Cred ca cunostea fiecare colțisor al sotiei sale si ia luat atâta!!
Măfratiuere cum se inteleg Mihai si Elena,câtă chimie ca intre doua eprubete din acelasi stativ.
Comentariu beton!21
@edelweiss, nu mereu, da’ foarte des. Cum s-ar zice, cine se aseamănă se adună.
sau te plictiseşti iremediabil….copii au viaţa lor, tu nu mai ai nimic în comun cu ea/el….dar vrei să mai trăieşti o dată senzaţia aia….
@oviwan, omu’ și-a asumat până-n măduva oaselor decizia luată. Cine plm sunt io să-l judec? Vară-sa de la Bârlad?!
În plus, să știi că la două luni după ce a cunoscut-o pe noua tipă s-a dus la nevastă-sa și i-a spus și s-au și despărțit. N-a ținut-o agățată într-o relație-himeră.
Comentariu beton!13
E, asta da. Decizia lui, foarte bine. Dar a fost omul corect.
Elena, nedumerirea mea se trage de la faptul ca i.au trebuit 27 de ani sa.si dea seama ca n.au nimic in comun
@edelweiss, confirm ce a spus @Mihai. N-aș fi stat pe aici dacă era altfel.
Elena, comentariul tau mi-a mers la suflet!
@DanaR, și e 100% real.
@Elena P, m-am pregătit pentru o execuție în piața publică azi.
Nu așteptam sfaturi. Așteptam doar părerile voastre pe care, așa cum am scris, le prețuiesc.
Am trăit 30 ani fără un om care simt că e o parte din mine. Am încercat să neg și să alung ce simt pentru că nu știam ce simte el. Acum știu.
Mi-am pus sufletul sub lupă după ce mi-am dat seama ce simt. Mi-am răspuns la multe întrebări și m-am îndoit de tot ce sunt.
Am sperat ca timpul să atenueze ce simt. Dar mă trezesc parcă sufocată de dorul lui.
Nici nu pot să înțeleg cum îmi e atât de dor de el după ce am trăit o viață fără el.
Și da, știu! E doar vina mea că nu pot să trec nepăsătoare peste tot.
Comentariu beton!17
@Ana, cine a pomenit de vreo vină? Daca vrei neapărat să-ți asumi o vină, atunci vina ta, după părerea mea, este că ești în relația actuală. Asta cu sotul (dacă ești căsătorita. Ca nu e foarte clar). Aici nu trebuia sa fii! Sau mă rog, nu atât de mult timp.
@Elena P, Îmi asum vina pentru toate greșelile pe care le-am făcut.
Acum nu știu de unde să încep să repar.
@Ana, ăsta este un nickname. Am o bănuială că știu cine ești. Dacă ești de acord o sa-l întreb pe Mihai dacă ce bănuiesc eu e real. Și-mi ești dragă.
Renunță la amândoi. Cel de-acasă e în plus iar cel nou…eh, acolo ești tu în plus.
Comentariu beton!21
Dacă mă uit comentariile de ieri cred că e Anouk
Mai ales că n-a postat azi
Nu te credeam atat de slabă
Serios