Câteodată nu știi ce să faci cu viața ta

Of, greu de spus. Tu zici că ai un sentiment de vină faţă de omul de lîngă tine. oare el are vreun sentiment de vină pentru omul de lîngă el, sau pentru tine că ţi-a dat într-un fel viaţa peste cap?

Astea sunt cazuri de filme de la TVR1,cu 2 finaluri posibile. In functie de voturile teleconsumatorilor, se arata finalul ales. Vreti sa o vedeti pe Ana implinindu-si iubirea neimplinita sacrificandu-si relatia actuala sau vreti ca ratiunea sa tropaie furtunos peste sentimentele resuscitate de iubi cel din copilarie ? Votati acum ! Bai…acum !

Stau pe-o banca in parc si-ti citesc gandurile, Ana. S-a zbarlit pielea pe mine. Nu stiu ce as face eu, dar mi-e clar ca orice ai alege, oricum vor fi consecinte de un fel sau altul, nu doar ptr tine si el, ci si ptr partile colaterale – copii, parteneri actuali. E posibil, nu stiu, sa fie si multa idealizare la mijloc. Azi sunteti adulti, v-ati schimbat de cand ati trait acea poveste, nici macar nu stii daca in viata de zi cu zi, printre toate problemele si banalitatiile, relatia voastra ar supravietui. Ma gandesc ca stii si tu ca una e iubirea ca idee, ca ideal si una e iubirea de zi cu zi cand te ciondanesti ptr te miri ce ori iti dai seama ca cel de langa tine nu e deloc cum iti imaginai ori are niste obiceiuri ce-ti sunt insuportabile. Nu stiu daca doar mie mi-a parut, dar el cumva a ales, fie si partial prin faptul ca nu doreste sa renunte la ceea ce are acum. Chiar nu stiu cum ar fi mai bine ptr toate partile, dar orice ar fi sa alegi, sa te simti impacata cu tine, iar consecintele sa fie blande.

Ana, eu am inteles ca nu se mai poate face nimic, deci nu despre A FACE este vorba. Ci despre cum traiesti tu cu asta…….
In mod normal, ti-as fi zis sa iti traiesti iubirea cu orice risc. Dar la cata suferinta ti-a adus iubirea asta, si la cata iti livreaza in continuare…………

Cat ti-ai propus sa mai traiesti? Cat vrei sa mai traiesti? Cum vrei sa traiesti in continuare? Ce vrei pentru viata ta? Viata ta pe care o traiesti asa cum vrei TU, in care TU iei decizii, TU sti ce castigi si ce pierzi. Viata TA. Ce spun altii e prea putin important. TU ce vrei? Lasa nebuniile astea de femeie sa intrebi in stanga si in dreapta. TU ce vrei? Pune punct la discutiile cu altii si vorbeste cu tine. Cu TINE. Iubeste-te, accepta-te si ia o decizie. O decizie pentru TINE, nu pentru „tine” incadrata in tipare, pentru „tine” care nu vrea sa faca ceva iesit din „normalitatea” altora. Da-ti voie sa EXISTI, asculta-te, cunoaste-te. Ia o decizie, lasa egoismul. Nu e corect pentru sotul tau sa te gandesti mereu la altcineva, pentru copilul tau, pentru barbatul ala, pentru familia lui. Ia o decizie, oricare!! Sa fie decizia TA! Si vezi-ti de zborul tau, lin si cu turbulente cateodata. Timpul trece. Lasa prostiile. Nu-mi raspunde. Oricum ai ales deja in sufletul tau, se vede din ce ai scris pe aici. Lasa caldurica si cele sapte carari, ba vrei aia ba vrei aia, ba te gandesti la el toata viata, ba trebuia sa il uiti. UNA. A TA. Si tot inainte!!

Ana, aşa cum a plecat prima oară, va pleca şi a doua şi a mia oară.
Individul ştie că eşti îndrăgostită până peste cap după el şi-i vei ierta toate „ieşirile nevinovate” ş-o să ajungi dpdv emoțional mai rău decât acum.
Ai două întrebări la care trebuie să-ți răspunzi: de ce-a plecat prima dată şi de ce te-ai căsătorit cu cel de lângă tine?
P.S. Faptul că el „te iubeşte-n lună şi stele” DAR nu vrea să renunțe la ceea ce are denotă clar că tipul are doar chef de futai…şi cam atât.
Dacă te iubea cu adevărat, renunța la TOT pentru a fi cu tine.

Ana, sunt la o varsta la care iti pot spune ca ajungi in viata (asa mai spre final) sa regreti tot ce puteai face si n-ai facut…

cred ca suntem de varste apropiate dupa calculele mele. Sa zicem ca in parte te inteleg. Chestia asta cu intoarcerea inapoi, cautat conexiuni din alta viata e o nevoie pe care o simtim multe/i si pe care o punem in practica sau mai putin. Simti cumva nevoia sa te regasesti pe tine cea de la 17-20 ani si incerci sa o faci prin oamenii cu care ai avut conexiuni atunci.
Iubirea asta de care zici, cred eu, nu e reala. E mai mult o idealizarea a respectivului EL, varianta 2 a vietii tale, adica ce-ar fi fost daca, sau cumva o suplinire a golurilor pe care le ai in relatia ta oficiala. Imi vine greu sa cred ca ceea ce crezi tu ca simti este real pt ca e greu sa iubesti pe cineva 25 de ani cu aceeasi intensitate si atunci cand e langa tine, nu mai zic in lipsa. Tuturor, sau aproape, ni se intampla sa ne intoarcem in timp la momente cand eram feiciti/indragostiti etc si sa cautam statusul ala, sa il mai traim o data si tindem sa o facem prin persoanele pe care le credem „responsabile” de fericirea de atunci. Well, nu prea functioneaza asa.
Pe de alta parte e adevarat ca sunt persoane cu care ramanem „conectati” toata viata sau aproape, indifierent ca e o prietena sau o fosta iubire si probabil asta e cazul tau.
Eu, repet, cred ca idealizezi situatia de atunci si il idealizezi pe el, asa cum crezi ca sentimentele tale sunt reale cand de fapt e un fel de frica ca se incheie jocurile in curand si vrem neaparat sa ne readucem la starea aia de la 20 ani. Bieninteles ca ceea ce zic eu nu e universal valabil, poate sa nu fie in cazul tau si poate esti exceptia de la regula. Am experiementat ceva asemanator. Iti zic ce as face eu in locul tau, desi s-ar putea zice ca este „imoral” sau sa sara unii de fund in sus. Eu as rupe capu’ la matza. Da, fix asa. Fa-o. Permite-ti un „affair” cu el, pe viu, real. Ori iti trece ori te-ai fript. Dar inainte sa iei in calcul riscurile. Daca rezulta ca e pe bune ceea ce simti acum, te-ai fript. Pe de alta parte nici nu prea are rost sa stai intr-o relatie, oricat de oficiala, in care nu ai si nici nu ai avut acel ceva care sa te faca sa uiti de iubirile adolescentine.
Wtf, nu putem amana pe viata viitoare!

Asta e ca treaba aia….”cu finalizare”. La 17 nu iti doreai nimic. da cum a aparut…the one…:D pac,pac au inceput dorintele.

Dar a venit si sfarsitul… 😀 Apoi ai incercat in cateva relatii sa gasesti…blabla.. Eu zic ca nu ti-ai dat voie sa gasesti.Textu tau suna ca si cum as merge eo intr-o cofetarie ( gizas’ eo …la cofetarie ) si cea mai pizda tare de acolo ma cinsteste cu o savarina ( d’aia cu frisca de-adevaratelea , nu va ganditi la prostii ) si eo…tzaranu’ de mine …in loc sa zic „sar’na dulceata,esti o dragutza” ca sa fac impresie ca poate ma capat si cu savarina aialalta…..eo o bag pe aia ” da numa una? pai tu nu vezi ce abdomen de om serios am? Ori imi dai 5 ori hai..lasa -ma ”

Daca inteles-ai analogia, atunci ti-ai dat seama ca trebuia sa multumesti lui alah, budha , mahomed, si sfantului haralambie ca ti-a fost oferita o asa experienta placuta reprezentand PRIMA OARA.

Consiliu de administratie al divinitatii ti-a facut viata placuta si in continuare , da tu erai prea pretentioasa. Well…natura, viata.zii cum vrei…are prostu’obicei..sa iti dea ceea ce ceri. Ca asa scrie si la cartea sfanta „cere si ti se va da” .

Astfel ca , in loc sa fii fericita ca a aparut cineva care vrea sa iti ofere,tu refuzi. Well…nefericire vrei…nefericire ti se da. 😀

Apoi textul continua si mai egoist . „Dar am avut norocu sa am un copil….” „stau langa un om (sa retinem expresia „un om” ) pentru care nu simt nimic… E clar ca nu iti pasa , daca EL simte ceva pentru tine. Nu el, care a avut rabdare ,e important. Nu el, care a trebuit sa suporte faptul ca tu erai cu gandu la fat-frumos, :))))))) ))))))). Nu el, care a acceptat sa fie tata, totusi…pentru ca si-a dat seama ca poate asta te va scoate din gandu la fat frumos. …In timp ce fat -frumos isi vedea de treaba linistit .

„Am simțit că trebuie, că vreau să-i dau și eu ceva înapoi pentru toate momentele frumoase, pentru toată grija lui și pentru veselia pe care a adus-o în viața mea”—-eroism curat aicisa. Deci, TU te-ai sacrificat….nu el. Nu el, care te putea lasa linistita , in povestile tale cu feti frumosi,privind pierduta la vreo telenovela indiana , in vreun sanatoriu. :))))))))

17+25 face 42. Acuma …ca la unii 17+25 face 19 cine stie?
„Mi-a povestit cum mă căutase și cum spera să mă vadă prin mulțime câteodată.” – asta m-a bulversat asa de tare , incat am si bagat doua rudotele. Babaiatule, avem smartfoane.avem feisbuciuc, avem trenuri de 600km/h …si ala doar spera sa te vada prin multime. Imi amintesc cand trimiteam mesaje legate de picioru’de porumbel, si cand parfumam scrisorile scrise cu cea mai fina cerneala. Stai sa ma opresc din ras….gata, ne calmam.

El are o sotie…dar tu nu ai sot…ci doar..un om …alaturi. Il respecti, dar pe tine nu te respecti in replica asta. Apoi complicitate. „nu putem rani pe cei de langa noi”In sfarsit …lucrurile incep sa devina mai mature.

Mda…nu ma lungesc . Amandoi , si tu si fat frumos, sunteti vinovati. Amandoi ati lasat 25 de ani, in care , in loc sa luati o masura , ati umblat cu trilu-lilu. Si v-ati trezit acu….vaaaai…ce dragoste e pe noi. Stai sa vezi , ca poate se satura si „omu” actual. Ca na…are si el o limita. Sa vezi cum e sa ramai de carutza la patruj de ani. Pune mana si ofera-i „omului” care a avut rabdare sa iti fie sot. si lasa romanele de sandra braun. Pantre barbati, circula o vorba „o laba la timpu ei, face cat 10 femei”. Daca ai fi barbat ai intelege. Lucrurile se fac la timpul lor. Nu le-ai facut, accepta si mergi mai departe. E ca si cum ai spune mecanicului de tren „puteti sta vreo ora in statie , cat sa ma duc sa servesc ceva, sa vad imprejurimile si daca intarzii prea mult , ma sunati , ca merg si eu spre bucuresti” Da, da…tinem tot trenu ,da, da. :))))))) Toti pt unu e numa in „cei tre muschetari” sa stii…Si era si in comunism, pe vremea lu nae. Da numa e.

Si tine minte. Nu poti pune ciorba in castron, in timp ce mesteci in tocana.

Mihai , scuza ma ca am scris atat. da trebuia femeia scoasa din povestile cu feti frumosi si vrajitoare calare pe matura. 😀 Hai , sa avetz’ weekend din ala!!!!

Am scăpat şi eu printre degete, când eram foarte tânără, persoana care era totul pentru mine. Când eşti foarte tânăr există un mare dezechilibru între experienţa aproape nulă de viaţă şi avalanşa de situaţii noi şi sentimente care te pocnesc simultan. Însă la mine cei 25 de ani au fost doar 2 ani. Aşa că îmi este imposibil să spun ce aş fi făcut dacă ne revedeam după un sfert de secol… şi fiecare ancorat în propria familie deja.

Cineva cunoscut a avut o experienţă asemănătoare cu a ta, dar s-a dovedit a fi doar un foc de paie rezultat din monotonia unei căsătorii; pentru că în căsătorie lucrurile nu sunt mereu palpitante. Iar unii oameni caută din când în când… nici ei nu ştiu ce. Însă sentimentele trăite în adolescenţă nu mai sunt viabile când încerci să le scoţi din cutiuţa prăfuită de vreme.

Referitor strict la situaţia ta – e greu să spun ceva având în vedere că el e cumva doar spectator, nu se implică de fapt – din moment ce spune clar că nu are de gând să renunţe la familia lui. Eu nu cred că el ştie cu adevărat ce vrea, cred că vrea doar un pic de culoare într-un gri de moment din viaţa lui.

Ai putea să menţii legătura cu el, să vezi unde te duce. Pentru că e clar că nu îţi va ieşi din minte dacă pui punct acum. Să dai o şansă sentimentului din adolescenţă să evolueze acum, pentru a vedea dacă / şi ce anume mai rămâne din el.

Ana, am trecut prin intamplarea ta, EL fiind. Tot asa, iubire din anii studentiei cu mari tragedii, depresii, „sinucideri”, spitale de nebuni-amandoi, ani de zile am bantuit prin caminele de la Agronomie sperand s-o gasesc. Am dat mii de telefoane s-o gasesc . Am trecut prin cateva relatii frumoase dar pe EA n-am uitat-o niciodata. Intr-un final dau de ea, vorbim la telefoane cu orele, ea maritata & 2 copii in provincie, eu insurat in Bucuresti. Ajunge „cu treaba” in Buc., ne vedem, ne impartasim vietile, plangem de toate felurile including fericire. Ne vedem de vreo 3 ori, a treia oara o simteam ca venise chitita sa facem „dragoste”, am respins-o elegant: mi-am dat seama ca-mi iubesc sotia ( de care am divortat cativa ani mai tarziu dar e alta poveste). Obsesia a trecut la ea: ma suna zi si noapte si nu intelegea „DE CE?”. Eu n-am reusit sa-i spun adevarul: sotia mea e mai frumoasa ca tine, mai tanara, mai atragatoare, „n-am nicio tragere de inima sa ti-o trag” si sa-mi fut viata. Povestea n-are morala, eu oricum am trecut prin criza barbatului de 40 de ani si mi-am futut viata cativa ani mai incolo. Dar macar nu cu ea, nu stiu daca intelegi, ar trebui sa intelegi… Povestea noastra chiar daca a ramas tot intr-o obsesie stinsa sau macar mai calma a ramas frumoasa, nealterata de futaiuri pe sustache si murdare pentru care ne-am fi simtit amandoi si mai rau si mai razna. Iar refacerea vietii cu un pusti pe care nu-l stii ( de fapt si de drept) e un vis pagubos da´ rau de tot, e o prostie, de fapt. Inteleg ca vreti sa v-o trageti dar nu va fi nimic din ce sperati voi sa fie, va fi doar jenant, murdar ( si nu in sensul bun!) si „urat”.

Ana. Hai sa disecam putin problema.
Ai totul. Ce-ti poate oferi in plus? Fluturi in stomac. Ok, cativa ani, dupa care ajungi tot aici (adica sa ai totul), sau mai rau: singura.
Actualul: Va suferi dupa care se va resemna si se va recasatori.
Fata: Va suferi si va accepta cu greu schimbarea. Te va acuza si v-a trebui s-o imparti. Poate o pierzi.
Rezultatul cel mai plauzibil: Singuratatea.
Inchei cu o maxima: Cine n-a invatat nimic din greseli, este condamnat sa le repete!

Ai avea nevoie de niște palme de la viață ca să ai cu ce să-ți ocupi timpul și să lași dramele adolescentine. Sigur o să râzi cândva de toată situația asta. Ar fi trebuit să divorțezi de mult timp, eu chiar nu cred povestea că stai lângă soțul tău ca să-l răsplătești pentru ce ți-a dăruit ție. Tot pentru tine ești lângă el, iar omul ăla nu e vinovat de instabilitatea ta. Nici copilul tău. Și în momentul de față cred că nu poți avea grijă nici de tine. Fă-ți ordine în viață, fii fericită, dar lasă-i și pe alții să fie. Nu se învârte totul în jurul tău…

Am doar 18 ani si poate veti zice „ce stie ea despre iubire?”, dar stiu ca am fost îndrăgostită, tot la 17 ani, iar el a plecat. S-a intors si l-am crezut (tânăra, ce sa fac) si, bineinteles, a plecat din nou. S-a mai intors o data (cat tupeu :)) ), dar degeaba, desi eu nu aveam copii sau alte lucruri care sa ma impiedice. Personalitatea cuiva nu se schimba nici dupa un an, nici după 30. A plecat o data, o va face din nou. Puteți fi fericită si fara el..