Iar a supărat-o cineva pe Elena. Mulțumesc ălui de sus că n-am fost eu ăla. Văd că face urât la mâine.

Da, suntem răi și nu mai avem limite în nimic. Ne îngrădim mintea. Închidem ochii și urechile la tot ce ne-ar putea schimba. Suntem tinerii bătrâni ai acestei generații subjugate de niște reguli de mult apuse, dar fără de care nu putem trăi. Nu știm să trăim! Suntem obosiți și triști. Nu știm să gândim și să alegem pentru că am crescut cu alții luând decizii pentru noi.

Ne plângem de tot ce trăim și ne jelim după trecutul care era bun și frumos.  Suntem individualiști și trăim în micro-universul nostru. Vrem, dar nu facem. Avem pretenții mari, dar nu avem ce să oferim la schimb.

Ne încoronăm singuri în deținătorii adevărului absolut și ignorăm cu nonșalanță tot ce ține de educație și bun simț. Jignim, înjurăm, blamăm tot ce nu înțelegem pentru că nu ni s-a explicat niciodată “de ce-ul” din spatele lui “așa TREBUIE să faci!”.

Dezvoltăm adevărate fobii în ceea ce privește transformarea noastră ca individ. Ne e cald și bine la umbra puținelor lucruri pe care le știm și le înțelegem. Dăm verdicte, punem etichete și blocăm tot ceea ce ne-ar putea schimba percepția asupra stării “de bine” pe care o trăim. Nu vrem “nou” pentru că ne temem. Vrem cum “a fost înainte” pentru că atunci alții făceau totul pentru noi. Gândeau în locul nostru și primeam fix cât să nu rupem lesa de foame. Eram toți identici. Trași la indigo.

Suntem campioni la a ne da cu părerea. Orice femeie care are ceva de spus este o căutătoare de “lungă și grosă”. O curvă proastă. Dacă e un bărbat atunci vorbim de un labagiu obosit care a fost născut de o curvă. Proastă, evident. Jignim atât de ușor oameni care își permit pareri proprii pentru că suntem limitați și proști.

Suntem analfabeți, dar îngâmfați. Nu știm să scriem, dar o facem. Pentru că ceea ce avem de spus suntem convinși că va schimba lumea. Dăm sfaturi oricui despre orice, fără să le ceară nimeni. Și luptăm să ne impunem mizeriile de opinii, pentru că știm exact cum trebuie să traiască fiecare și ce să facă cu viața lui. Ferească Dumnezeu să nu ne fie acceptate, că vom face prăpăd în jurul nostru doar ca să dovedim… nimic.

Ne-am însușit dreptul de a judeca pe oricine, când tristul adevăr este că mulți dintre noi de-abia putem să gândim.

Suntem atât de răi pentru că suntem limitați!

mihai_vasilescu_oameni_rai