Cum dau primii fulgi, cum încep trei sferturi dintre hipsterii capitalei să se bucure din rărunchi că “în sfârșit ninge”. Și să mor eu dacă înțeleg care e motivul acestei fericiri de natură meteorologică. Prietene, mai ai doișpe ani? Ce naiba e frumos când ninge între betoanele astea? A, da, poate doar că nu se mai văd rahații de câine de pe trotuare și peturile de bere aruncate peste tot. În rest, nu văd pentru ce s-ar bucura cineva că ninge într-un oraș precum Bucureștiul cel de toate zilele.

Că dacă e să fim complet obiectivi, aici până și copiii se bucură că ninge în virtutea inerției. Că de dat cu sania, canci, de bătut cu zăpadă afară în față blocului, oha. Ați văzut voi copii ieșiți la “construit cazemate” în orașul asta? Niciodată! Cea mai mare aventură pe care și-o pot permite copiii capitalei este să-și înhame părinții la vreo sanie și să-i tragă săracii oameni pe alei, prin parcuri sau printre blocuri. Și cam atât.

Dar tu, posesor de automobil, care și-așa faci minim patruzeci de minute până în cel mai apropiat punct în care ai vrea să te deplasezi, tu pentru ce naiba te bucuri că ninge? Doar așa pentru că se dublează triplează timpul petrecut în trafic? De-aia? Îți stârnește orgasme explozive perspectiva curățatului zăpezii de pe mașină? Îți place să dai la lopată până îți vine rău doar că să poți scoate rabla și să pleci unde ai treabă?  Sau abia aștepți să trăiești satisfacția de la întoarcere când locul curățat de ține, cu prețul anchilozării spatelui, este ocupat acum de un bemveu negru cu numărul B69BOS? Lămurește-mă și pe mine la care dintre toate astea te-ai gândit când ai scremut, plin de bucurie, rahatul ăla cu “ninge, ce frumos”?

Știu, mai ești tu, cel care folosești la greu transportul în comun. Da, tu ești cel care are toate motivele să se bucure când ninge. Doar știm cu toții că metroul te lasă exact în clădirea în care lucrezi. Ba chiar, cu un pic de noroc, cobori din el exact la etajul la care ai biroul. Cum? Nu se întâmplă așa? Hmm, foarte ciudat. Atunci e clar că-ți face plăcere să-ți afunzi prin zăpada proaspăt așternută pantofii pe care ai dat un sfert de salariu. Sau să ți se ude pantalonii până sub genunchi. Nu cumva încerci senzații nebănuite când îți plescăie zloata apoasă sub picioare și te stropești până pe ceafă? Cum, nici astea nu-ți plac? Mno, în acest caz sunt total debusolat, dar poate îmi explici tu motivul bucuriei pe care ți-au stârnit-o fulgii.

Bun, ca să fiu corect până la capăt, există și situația absolut plauzibilă în care ești mulțumit că ninge pentru c-ai semănat grâu sau porumb, jos, în parcare. Iar acum ești deosebit de încântat că stratul de zăpadă o să protejeze plantele și-o să ai recoltă record asigurată. Stai, nu-mi da vestea că n-ai semănat nimic pe aleea dintre blocuri. Nu mi-o da, că in cazul ăsta mă voi întreba din nou: atunci de ce plm te bucuri că ninge?

Gata, închei, dar o să mai zic o dată, ca să fie clar: n-am nicio problemă cu zăpada la munte, pe câmp, pe pârtii sau oriunde unde mai dă ea frumos în natură. Dar nu înțeleg de ce te-ai bucura că ninge într-un oraș care a dovedit din plin că de la primii trei centimetri de zăpadă se blochează complet și că singurul sistem de deszăpezire eficient pentru străduțele dintre blocuri este… primăvăra.

Ah, ba nu, aș mai avea ceva. Pun pariu pe orice că toți ăștia care se minunează ce frumos ninge vor sta frumușel la căldurică în casă, admirând “dansul fulgilor dă nea”, și tot eu, care urăsc din rărunchi iarna, o să ies să dau la lopată pe trotuar. Csf, ncsf.

 

sursa foto