Am pentru voi azi un soi de șaradă-dilemă la care sunt tare, tare curios ce răspundeți.

Se dă următoarea situație. Ești femeie și lucrezi de ceva vreme într-o companie. Te înțelegi bine cu șeful tău care e un tip bine, încă tânăr, genul de bărbat arătos care a frânt ceva inimi la viața lui. Relația dintre voi doi e în felul următor: omu’ mai face câte o glumă cu tine, mai bate câte un a propos finuț așea, nu de autobază, mai râdeți împreună la dozatorul de apă (de Coca de la financiar care e nervoasă tot timpul că e ne… rezolvată de când a fugit bărba-su cu o actriță), dar una peste alta nu e nimic exagerat sau care să te pună pe gânduri. Pe scurt, se simte o ușoară atracție, spre tensiune sexuală, între tine și șefu’, dar nimic, niciodată, nu a trecut dincolo de limitele normalului.

Într-o zi mai spre sfârșit de program așa, cum stăteai tu la birou și-ți înjurai de zor, în șoaptă, prietenele care puneau selfie-uri din cele mai cool locuri posibile, primești un email (de la șefu’) prin care ești înștiințată că bunul mers al companiei necesită să te deplasezi urgent la Paris, pentru o negociere cu un partener de-acolo. Mai mult de-atât, ca să fie convins că lucrurile vor funcționa ca la carte și nu vei rata negocierea, o să mergeți împreună. Din nou, nimic în neregulă, partenerul francez e unul important pentru frimă și deplasări din astea ai mai tot făcut. Doar faptul că mergi însoțită de șefu’ e premieră absolută, dar și contractul e unul baban, așa că e de înțeles.

Buuuun, deci e grabă mare. Se fac iute de tot formalitățile, bilete de avion, delegații, chestii și rapid de tot plecați la Paris. Ajungeți, luați un taxi (e în bani șefu’) și direcția hotel. Iar aici vine bomboana de pe colivă sau cireașa de pe tort, strict în funcție de cum o să interpretați. În sensul că abia la recepție afli că tu și șefu’ aveți rezervată o singură cameră și o alta nici că se mai poate lua. Ba, mai mult, din atitudine și din ce-ți sugerează prin vorbe îți dai seama că un eventual refuz nu ar face deloc bine carierei tale atât de promițătoare.

Well, și acum vin eu cu întrebarea: ce faceți fetelor în această situație deosebită? Cum procedați? Ce i-ați spune? Da’ mi-ar plăcea să-mi ziceți cu simț de răspundere și absolut sincer. O să mă amuz la răspunsurile de genul “accept doar dacă-mi promite că la întoarcere mi-o prezintă pe mă-sa și mă cere de nevastă”, dar o să trec delicat peste ele. Așa ceva nu există decât în basme și nici acolo. Sau uitați câte-a pătimit biata Cenușaresă până s-a văzut cu șaiba pă deget?

Băieți, stați că n-ați scăpat nici voi. Translatăm toată povestea de mai sus, dar cu rolurile schimbate. În sensul că odată ajunși la Paris se dă „șefa” la voi, pe față. Și nu, nu e genul de femeie sexy după care salivează toată suflarea masculină a firmei, că așa n-am făcut nimic, golanilor. Șefa e urătă cu spume. Fraților, așa de urătă că uneori vă treziţi noaptea din somn, transpirați din cap până în picioare, când vă mai apare dihania în vis. E? Voi cum aţi face?

Da, știu sunt nedrept, o să-mi săriți în cap pe motiv că fetelor le-am dat un șef bărbat bine și voi trebuie să vă luptați cu muma-pădurii. Iete, n-am ce să vă fac, așa e viața, nedreaptă.

mihai_vasilescu_sefu