Toată viața mea mi-am dorit să fac un concediu din ăla în care pleci fără o țintă anume, te oprești unde ți se scoală, stai câte zile vrea mușchiu’ tău și apoi o iei iar din loc fără o destinație în sine. Și n-am avut niciodată sânge în instalație să-l pun în practică.

Ce prostii vorbesc eu aici? Nu numai că n-am avut curaj să fac asta, dar io-s din ăla care când pleacă în vacanță știe încă de acasă cel puțin cinci stații de metrou din jurul obiectivelor de vizitat, orarul mijloacelor de transport în comun și pot să ajung la hotelul unde am cazarea legat la ochi, chiar dacă sunt pentru prima oară în orașul respectiv. OCD, frate, ce să-i faci.

Ei bine, treaba este că una dintre colegele noastre de pe aici, de pe blog, Miki pe numele ei, s-a hotărât să facă o excursie din asta în care pleci unde vezi cu ochii și ne roagă s-o ajutăm. Nu vrea să iasă din țară, dar are nevoie de ceva recomandări, ca să se învârtă mai cu folos prin spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. Mai precis, ne roagă să-i spunem care-s locurile unde se mai mănâncă bine prin România. Ca s-o citez exact: “vreau să mă îngraș, să creadă colegii de plantație că am fost la un resort din ăla ultra all-inclusive și am mâncat ca o scroafă”.

Pentru că mi-a plăcut ideea și pentru că are tot respectul meu că este masochistă vrea să-și cheltuie banii, munciți cu trudă, prin țara unde infrastructura e rămasă de pe vremea romanilor… aăă, scuze, dacilor… mi-aș dori s-o ajutăm.

Așa că, dacă sunteți pe aici, dacă nu v-a toropit căldura asta de tot, dacă n-ați fugit in corpore la răcoare pe Jepii Mici, dacă vă mai arde de scris, poate aruncați și voi în comentarii niște locuri pe unde ați trecut și s-au bucurat papilele voastre când au simțit curcubeu pe cerul gurii. Da’, să fim înțeleși, chiar vreau locuri unde ați ajuns personal, că recomandări de “pă net” știu și io să găsesc.

Și nu vreau numai “arfe și rășini”, că nu e cazul. Mi-ar plăcea să strângem aici de toate, și restaurante de fițe (da’ fițele alea să fie justificate) și chestii de genul: “frate, cum intri în Segarcea, pe dreapta, e câciuma lu’ Gelu Chioru care face o iahnie de fasole de dai cu căciula după câini”. Capisci? De toate, pentru toate gusturile și buzunarele.

Uite, încep eu cu patru recomandari:

București – Trattoria Roma, care a fost, este și va rămâne cârciuma mea preferată, pentru cele mai bune “Cozze” (midii) din lume și cei mai șmecheri creveți la grătar cu usturoi (Gamberi aglio e olio/alla griglia)

Thalia – pentru quesadilla cu sos ranger (băbăiatule, cum e sosul ăsta!)

Cluj – Pizzeria Seba – fără îndoială, cea mai bună pizza din țara asta și direct în top trei personal (primele două locuri sunt intangibile).

Bistro Viena – au fost într-un fel coastele pe care le-am devorat acolo.

Ce ziceți? Ajutăm femeia să vină cu 7-8 kilograme în plus din vacanță? Nu mă deranjează nici dacă lăsați link-uri, dar pe cât posibil să fie de Facebook, ca să nu-l băgăm în dambla pe domnul goagăl. Dacă vă e lene, fără, că s-o descurca și singură să le găsească.

mihai_vasilescu_coaste

sursa foto