Mi-a trecut zilele astea o chestie prin cap (nu, nu un glonţ, oricât v-aţi dori). Brandurile şi organizatorii de evenimente cheltuie sume impresionante pentru popularizarea câte unui hashtag. Se fac campanii online, offline şi pe tv, cu bugete babane de tot şi, cu toate astea, de multe ori dau greş. Oamenii pur şi simplu nu “simt” hashtag-ul respectiv şi nu-l adoptă, indiferent cât se încearcă promovarea lui. Că aşa funcţionează lucrurile pe lumea asta.

Şi mă gândeam cât de şmecheri ar putea să fie cei de la Metrorex, dacă i-ar duce capul şi, mai ales, dacă le-ar păsa. Să existe un hastag atât de puternic precum #dinmetrou, pe care se postează la greu în trei reţele sociale (Facebook, Twitter, Instagram) şi tu să stai cu mâinile în sân, mi se pare de-a dreptul prostie. Iar asta în condiţiile în care a fost creat absolut moca de către useri, iar pe domnii administratori ai trenului galben fără cai nu i-a costat nici măcar praful de pe tobă.

Fraierii nici macar nu-şi dau seama cât ar avea de câştigat dacă şi-ar lua un om de comunicare bun care să fie în stare să interacţioneze cu cei care folosesc hashtagul, dar într-un mod neagresiv, neostentativ, funny şi cu auto-ironie. Fără limbaj de lemn şi fără chestii plicticoase, ca să nu deteremini userii să renunţe la utilizarea lui. Probabil că nu ar obţine niciun plus financiar, dar s-ar duce mult mai sus la capitolul imagine.

Eh, visez şi eu, pe cine naiba interesează imaginea unei regii care are semi-monopol pe piaţă?

mihai_vasilescu_metrorex

sursa foto