Am tot ajuns pe-acasă mai târziu zilele astea si, tot preumblându-mă prin oraş, la un moment dat am constatat o chestie: fetele din Bucureşti sunt deosebit de curajoase. Mi-am dat seama de asta, într-una din seri, pe când mergeam pe o stradă mai mult sau mai puţin iluminată şi din sens opus se apropia o tipă care avea căşti in urechi. Câteva sute de metri mai încolo, pe aceeaşi stradă, hop, încă una tot cu muzică direct pe timpane. Trebuie să mai zic că se întunecase de mult, trecuse de ora 21.00.
Nu sunt vreun panicos, nici nu mă sperii şi de umbra mea, dar vă spun că eu n-aş face asta în veci. Din momentul în care ţi-ai obturat auzul cu bună ştiinţă, pur şi simplu nu mai poţi fi prezent decât la ce se întâmplă în faţa ta. În rest, orice s-ar petrece te va lua cu desăvârşire prin surprindere. Şi credeţi-mă, nu mă refer în niciun caz ls situaţia în care un admirator înfocat te va bate pe umăr ca să te întorci şi să te emoţionezi toată când îţi oferă, în genunchi, un buchet de flori (mă rog, în cazul meu ar cere, cu lacrimi în ochi şi mâinile împreunate a rugă, un autograf). Nici când alergam în parc şi ascultam muzică, nu stăteam cu ambele căşti în urechi. Voiam să fiu prezent la ceea ce se întâmplă în jurul meu, inclusiv în spate.
Pentru că, da, la asta mă refer. Am folosit mai sus termenul „curajoase”, dar cred că mai corect ar fi fost „inconştiente”. Cred că în ţara asta eşti suficent de expusă doar prin faptul că esti fată şi mergi singură noaptea pe stradă. Pentru ce mama naibii să mai cresti gradul de expunere şi băgând căştile alea in urechi, ca să poţi fi luată ca din oală de orice dement care a sesizat că eşti compet ruptă de realitate si prin urmare a hotărât că poate să-ti facă nişte chestii?
Şi nu vorbesc musai despre vreo tentativă de viol (că românul moare de foame şi stă prost cu erecţiile pe stomacul gol), deşi este foarte posibilă şi asta. Nu, fato, mă refer la vreun idiot care a hotărât brusc că telefonul de la care asculţi tu muzică ar sta mai bine la el în buzunar. Şi ţi-l ia cu tot cu geantă, ca să fie sigur. Poate că ăla n-ar fi avut niciun fel de intenţii dar de ce să nu profite, dacă tot i-aţi dat voi ideea?
Nu mai judecaţi oamenii după voi. Pentru că asta este una dintre marile greşeli pe care le comitem: credem ca alţii n-ar face lucruri de genul celor de mai sus sau, şi mai rău, că nu ni se pot întâmpla nouă. Ceea ce este perfect adevărat, până când ni se întâmplă.
Iar astea sunt doar două situaţii care presupun eventuale intenţii necurate. Dar mai există şi accidentele. Poate urcă pe trotuar vreo maşină scapată de sub control. Dacă eşti conectat la ce se întâmplă, te salvezi doar întorcând capul ca să vezi ce-i cu zgomotele suspecte. Sau se repede un câine să te muşte. Nu ştiu dacă aveţi habar, dar câinii atacă pe la spate în 99% din cazuri. Ai trecut pe lângă unul fără să-l observi sau iese dintr-o curte şi te face franjuri până să te prinzi tu ce se întâmplă.
Fetelor, scoateţi naibii căştile alea din urechi, ca nu moare nimeni daca nu ascultaţi muzică în cele câteva zeci de minute pe care le parcurgeţi mergând pe jos prin oraşul ăsta plin de demenţi, cocalari şi hoţi!
P.S. N-am mai pomenit nimic despre halul în care ajung săracele timpane, după câţiva anişori de pompat supra-doze de decibeli în ele.
sursa foto
Sa-i vezi pe cei care merg cu bicicleta si asculta muzica la casti… Teribilisti
Comentariu beton!17
@Radu, pe bicicletă mi se pare inconştienţă pură.
Eu merg destul de des cu castile in urechi pe bicicleta. Nu merg cu ele la maxim ce e drept, si aud cat de cat ce se intampla in jurul meu. Oricum daca m-as intoarce la orice zgomot as deveni paranoic, si, in trafic, pe bicicleta trebuie sa nu te sperii asa usor. Consider mai inconstienti biciclistii care merg pe sens opus sau pe trotuar cu viteza. Unii considera si mersul pe bicicleta in traficul bucurestean inconstienta pura :). E parerea voastra, si o respect, dar, prin prisma unui om care are ceva kilometrii pe bicicleta in trafic (minim 10000 in ultimii 2 ani fara sa ma laud, alti cunoscuti de ai mei au 30000 in ultimii 2 ani :)) ) si fara evenimente majore in trafic (ca am fost la volan, pieton, pe 2 roti motorizate si nemotorizate) nu sunt de acord cu ea. Asta e ca cea cu casca obligatorie. Depinde de la om la om. Unii sunt capabili sa mearga cu muzica in urechi, altii nu.
@george, ok, te înţekeg, până la urmă e alegerea ta.
Ce mișto… Auzi cât de cât! Pune-ți și niște ochelari cu lentile închise, ca să și vezi cât de cât…
Eu cand merg singura noaptea, incerc sa stau cu cineva in telefon, just in case. Poate e si putina paranoia, dar na.. better safe than sorry 🙂
Comentariu beton!22
@Bia, nice move. Bună idee.
Dar in cazul in care vine un Gogu din spate si iti ia telefonul, cu ce te ajuta ca stai cu cineva „in telefon”? E mai safe?
@mihailtoma, te ajută psihic. Pot înţelege asta.
Până închide hoțul telefonul, îi strigă cu voce tare semnalmentele, ăluia cu care vorbea!
@mihailtoma.ro Daca doar mi-l ia, nu ma ajuta cu nimic. Dar daca imi da si una in cap sau mai stiu eu ce, persoana „din telefon” e martor 🙂
Nu fac asta pentru telefon, ci pentru mine.
Teribilismul lor, are varsta inocentei lor , doar ca fizicul este mai dezvoltat decat creierul . E lucru observat si de mine cand mai vin seara de pe undeva , si le vad pe afara la ore destul de mici . Atunci ma intreb ce fac parinti lor …daca-si pun intrebarea cam pe unde ar fi , sau macar daca ii intereseaza . Acum un banc scurt :Fata, elevă de liceu, vine acasă cam stingheră. Tatăl ei o întreabă:
– Ce s-a întâmplat, dragă?
– Venind de la şcoală, un nene mi-a zis că dacă-i sug pu*a îmi dă, uite, cerceii ăştia…
Comentariu beton!17
@dede cati, :)))))))
Sunt femeie, ar trebui să fiu solidară cu ele… Din păcate nu sunt, eu le numesc tute. Cum mama dracu să-i inviți să te fure sau, să te f..ă? Nu aș face asta nici pe Magheru dar pe străduțe lăturalnice… Am 45 de ani dar nici dacă am nevoie seara să ies la un magazin nu o fac. Nu moare nimeni până mâine. Punct!
@Camelia, nu fumezi, este? 😀
@Mihai, mi-ai luat intrebarea din gura, ca sa zic asa.??
Adevarul este ca-n varf de munte este cel mai potrivit moment sa-ti aprinzi o tigara…:-)))))
Oooooo… ba daaaaaaaaaaaa, un pachet jumate, am totdeauna in casa un cartus de tigari de rezerva..
@Camelia, un fumator care se respecta ramane fara tigari fix in cele mai nepotrivite momente si locuri, gen la ora 11 jumate noaptea, sau pe varf de munte, sau la cel putin 15 minute de mers de cel mai apropiat magazin, la o nunta unde doar ospatarul poate sa-i vanda, la suprapret, normal etc.:D:D Glumesc, bineinteles.
@Camelia, hai, mă, n-ai rămas măcar o dată fără ţigări?
M-am intrebat si eu, de multe ori, care ar fi explicatia pentru un asemenea comportament. O fi prostie. Inconstienta? Siguranta pe care ti-o da strada ?(sa fim seriosi, comparativ cu alte tari, strazile noastre sunt mult mai sigure). Sau, pur si simplu, ne lovim de atatea probleme in viata de zi cu zi, la servici, acasa, incat o talharie sau o muscatura de caine nu ni se pare o chestie atat de tragica? Habar n-am. Ma amuz de multe ori cand merg noaptea pe strada si vad vreo duduie in fata mea, si incerc sa determin daca ii e frica de mine sau nu. Unele par speriate, grabesc pasul, nu intra in blocul in care ar trebui, ci continua sa se plimbe, se opresc in locuri luminate cautand, chipurile, ceva in poseta pana le depasesc (probabil spray-ul??). Altele n-au nici o treaba. Nu ma baga in seama, intra pe stradute laturalnice, chiar daca observa ca am acelasi drum cu ele, se urca cu mine in lift, chiar daca nu ma cunosc. Si, nu, moaca mea nu prea inspira incredere, nici hainele pe care le port de obicei (gen hanorac, pantaloni jerpeliti, sapca etc.). De unde atata incredere? Pe de alta parte, sa recunostem ca, cel putin in marile orase, situatia nu mai este aceeasi ca in anii ’90. Exista zone in Bucuresti pe unde, cu multi ani in urma, daca mergeai noaptea, erai mancat, chiar si barbat fioros fiind. Acum nu mai este cazul. Si pot garanta asta, ca om care a locuit in Rahova aproape 20 de ani (cu zone ca Ferentari, Sebastian, Chirigiu, Salaj etc.), iar apoi in Militari („gard in gard”, ca sa zic asa, cu celebra strada Moinesti).
@Ionut, să ştii că vorba aia „paza bună, trece primejdia rea” n-am inventat-o eu.
Eu imi aduc aminte de o fata, o colega de la sectia 25, ce alerga pe strazile din Bucuresti cu castile in urechi si a dat tramvaiul 41 peste ea. Nu mai stiu decat ca i-au amputat piciorul. Stiu ca a fost si o stire pe la tv. Din cate tin minte, oamenii au strigat la ea, multi au claxonat, pentru ca si-au dat seama, in secundele alea, ca tuta nu e atenta..cred ca au si fost vreo doi care au incercat sa o ajunga, dar a grabit pasul….un eveniment tragic, intamplat ziua, pe la orele 15-16…din pacate, singura care poarta vina acelui incident este ea…
Eu, recunosc, ascultam muzica in autobuz sau metrou, pana cand a incercat unul sa ma buzunareasca…a fost ultima incercare de genul asta, dar, in momentul ala, am realizat, exact cum spune si Mihai, ca unul din simturile importante este anihilat cu buna stiinta. Recunosc, singura placere de a asculta muzica la casti ramane metroul…
hai sa fiti iubiti
Comentariu beton!13
@SorinB, pfuuuu, nu am ce să mai zic. 🙁
Ai dreptate ce spui tu dar daca ar sta cu urechiile ciulite la fiecare sofnet ar da in damblageala.
Eu una incepusem sa merg pe strada cu foarfeca pe maneca.cand stateam prin ferentari>Daca facea greseala un cunoscut sa ma bata pe urat era cam jale cred.
Ideea de a sta cu cineva de vorba la telefon e cea mai buna.
Eu de cativa ani am inceput sa imi pierd auzul, usor,usor pana am ajuns sa aud decat sunete puternice( bubuiele, trantit de usa).
Crezi oare ca stau izolata in casa?!
Intr-adevar parca am celalalte simturi mai fine si parca am ochi si la spate acum dar totusi ma feresc sa scot telefonul pentru a nu da idei vreunui fomist sa ma jefuiasca.
@Mona, nu-mi dau seama dacă eşti de acord cu ce-am zis sau nu, ca te-ai contrazis singură un picuţ.
Spun ca ai dreptate ca e cam nasol sa nu auzi imprejur eventuale semne de primejdie!
Am spus ce faceam eu preventiv cand eram noaptea pe strada.
Unora le da stare de relaxare ascultand muzica sau ce or asculta ei acolo si trec mai usor pe distanta aia „periculoasa” fara sa dea in paranoia sau eventual sa fuga la auzirea unui sunet suspect!
@Mona, da? Ciudat, la mine e exact invers.
Asta imi aduce aminte de povestea cu hotul care voia sa fure clopotul bisericii si si-a astupat urechile ca sa nu auda zgomotul pe care il facea in timp ce il izbea de pereti incercand sa il scoata…
@fdd, sau cu struţul…
Booooonnn…. Eu eram una dintre ele. Se aude destul de bine „exteriorul” daca muzica e data ok. Si timpanele se distrug si de la claxoane, nebuni ce tipa din orice…. Daca asculti muzica-n masina sau pe jos nu e mare diferenta. Accident(daca la asta-i vrea sa te referi) poti face usor in ambele cazuri. Acum s-au schimbat conditiile si am toata „muzica” din lume! Loud and funny? si iesim seara sa ne plimbam in continuare….. Mda se intuneca devreme, stiu?
@kya, ai tu impresia că „se aude destul de bine exteriorul”. Crede-mă, nu e aşa. Ia să treacă Bogdan la interval să văd dacă el e de acord.
??? șșșșșt? pârâciosuleeeeee?
@kya, o fac pentru binele tău. 😛
Mno, am văzut prea multe seriale gen : CSI, Minti criminale ,Hannibal :)) ca sa mai merg relaxata pe strada!
La capitolul inconștiență cred ca am putea comenta un pic si de vestimentație ! Poate am eu vederea îngustata, dar când pui pe tine un blug care se termina inainte de linia feselor( am văzut câteva vara asta), parcă ceva nu e ok ..Trăim într-o lume care oricum este bolnava, nu are rost sa mai pui și tu paie pe foc.
@Ana M, asta nu comentez, e treaba fiecăruia ce pune pe el.
Eu nu pot asculta la casti in public muzica, pentru simplul fapt ca nu ma pot abtine sa nu fredonez (uneori si cu versuri, nu doar lalaiala sau inganat … ) ceea ce se aude. In masina e ok, dar pe strada cred ca m-as incadra la „ciudati”… :)) Si da, sunt de acord ca este periculos sa nu poti auzi ce se intampla in jurul tau.
@Alina, măcar ai voce sau ureche muzicală? 😀
In masina nu ma mai suporta nimeni… Stii filmul ala cu Cameron Diaz (cred), in care pleaca in voiaj de nunta, cantand TOATE piesele auzite la radio? Asa sunt eu… :))) Ureche muzicala perfecta am, voce … eh… nu prea… :)))
@Alina, am înţeles, poţi să pui pe fugă o haită de lupi când te apucă vocalizele. Ştiu ce zici, sunt în aceeşi situaţie. 🙂
Sa va povestesc ceva. Sotia era venita in Bucuresti de vreo 4 ani, abia ne cuplaseram. Avea prostul obicei sa mearga cu castile in urechi (walkman, ca de unde bani de mp3 player?). Imi luxasem piciorul, si, timp de o luna am schimbat locul de intalnire, venea 3a la mine (locuiam inca cu ai mei in Sebastian). Intr-o seara, pe la vreo 7, a intrat intr-un magazin sa-mi ia niste biscuiti caramelizati, care imi placeau. Iese din magazin, castile pe urechi, punga de biscuiti si portofelul intr-o mana, scoate si telefonul ca sa ma sune. Normal, nu a observat un pusti bastinas minoritar care s-a luat dupa ea. Vorbeam cu ea la telefon cand aud un tipat, o injuratura si vreo doua pocnituri care m-au asurzit pe moment. Bastinasul sarise sa-i smulga punga de buscuiti, iar ea l-a pocnit cu telefonul in cap. A fost socata si inca isi aduce aminte si acum de tentativa de talharie din Rahova, singura din viata ei. Bineinteles, i-am explicat ca ar fi fost mai intelept sa-i lase dracu’ de caramelizati, fiindca, probabil, minoritarul era incepator, daca nu a calcat-o in picioare, dupa obiceiul locului.?? A recunoscut, totusi, ca l-ar fi observat daca nu era pierduta in muzica care-i bubuia in urechi. N-a mai tinut castile in urechi de atunci, si a devenit si mult mai prudenta, aproape paranoica cateodata.
@Ionut, QED
Mihai, sa stii ca depinde foarte mult de zona in care ai de mers. La mine in cartier nu pun castile, dar prin centru nu am nicio problema chiar daca e seara.
@mada, macar atât.
Fiecare pasare pe limba ei piere.
@Daniela, cam dur, nu crezi?
Trebuie să recunosc că merg cu căștile când ies la plimbare, în parc și întotdeauna ziua. Basca că e liniștit cartierul. Acasă nu aveam curajul să ies după căderea serii, acum, ies de placere seara- e adevărat, mă simt și mai în siguranță.
Ai dreptate, aș umbla cu ochii în patru dacă ar trebui să mă pun în pielea fetelor din București.
@lectorarumana, şi acum voi face eu precizarea că locuieşti în Madrid. 😉
Da, e si ăsta un mic detaliu. 🙂
@lectorarumana, insignifiant. 🙂
Am avut si eu o perioada in care imi puneam muzica si casti pe o portiune din drumul spre casa pentru ca aveam o haita de caini maidanezi care latrau de mama focului in zona. Pentru ca mi-era foarte teama de ei si auzisem ca ei simt cand ti-e frica, imi puneam castile ca sa nu ‘ma simta’. Era inconfortabil tare, ca intradevar nu ii mai auzeam, dar cand vedeam pe cineva venind pe strada intram ‘in garda’. Am renununtat dupa vreo saptamana…
@sisley, aha, deci ţi-era frică de câini, dar puneai căştile ca să nu-ţi mai fie. Înţeleaptă decizie, te felicit că ai renuţat la ea.
Eh, imi puneam castile ca daca nu-i mai auzeam, nu-mi mai era nici frica. Dar imi aminteam de ei. Da, inteleg ce zici, dar am incercat, am esuat, lectie invatata. Oricum, cel mai tare a fost un prieten caruia cand i-am zis ca mi-e frica de cainii din cartier mi-a recomandat sa mi-i imaginez cum se c**a :))) n-a fost greu ca erau mostre din loc in loc
@sisley, eu aplic metoda asta la femei. :)))))
Babaiete, io ca purtator de coaie la 1,81 si 300 de flotari pe zi port in buzunar macar un briceag si ma cam uit noaptea in oglinzi, apoi ce sa mai zic de fatucile astea sexi de se expun fara sa-si dea seama?Si-n alta ordine de idei, si eu merg cu castile in urechi, dar vocea care ma invata limba rusa e mai domoala decat oaresce basi.Ca daca-ti povestesc cand au vrut niste ”detectivi” sa ma bage la Madrid in vehiculul lor, cu legitimatii, insigne si tot tupeul de militian spaniol, nu ma crezi.
@Batranu’, ba te cred. Ia zi.
Drept zici da’ tot drept iti zic si eu, fără căști în urechi nu pot supraviețui urbanului. Nu daca nu îmi pun în gând să ucid pe cineva!
Și oricum, really, cunosti pe vreunu atat de nebun sa se ia de mine?!?!
Eu, care am dat bani la labagiu de la mitropolie?! Si aici nu ma refer la Daniel!
@Nicoleta, mi-e milă de ăla care s-ar lua de tine. 😛
Măcar „aude” dacă îi fură cineva telefonul…
Asta e unul dintre motivele pentru care nu ascult muzica pe strada. Am trecut prin 2 momente in care au incercat sa-mi fure portofelul/geanta si poate fix pentru ca eram concentrata la ce se intampla in jurul meu am reusit sa mi le recuperez. Si am renuntat si la sportul de a asculta muzica in timp ce lucrez, cand ultima oara am scris in textul tradus niste cuvinte din Otherside de la Macklemore :))
@Bianca, bun, credeam că am exagerat eu.
Esti sigur ca era muzica in castile alea ? Poate erau de forma tocmai ca sa nu fie abordate de golani…
@andrei, la prima nu sunt sigur, dar la a doua se auzea clar.