3,060 cititori

Azi e rândul vostru

Nu știu cum să vă explic, dar azi-noapte am ajuns acasă atât de obosit încât n-am mai avut putere nici măcar să pun aici textul scris de Elena pentru azi. Pur și simplu n-am putut.

Da’ știți la ce m-am gândit? De ce nu m-ați amuza voi pe mine azi? De ce n-ați pune voi mâna să scrieți, iar eu doar să-mi fac cafeaua și să citesc? Adică fix invers față de cum se întâmplă în fiecare zi. Merit și eu o dată la patru ani, nu? În plus, e liber la subiecte. Puteți scrie despre orice vrea sternocleidomastoidianul vostru, de la aselenizare, la înmulțirea dropiei sau masturbarea la viezuri.

Gata, vă aștept ca și când. Azi vreau să mă delectez.

7,168 cititori

Nu, din fericire, nu scriu pentru mă-ta!

De-a lungul timpului mi s-au tot reproșat chestii. Ba că de ce scriu despre grase, ba că sunt hater, ba că dracu’ și cu lacu. Evident, am mulțumit frumos pentru observații și mi-am văzut în continuare de treabă, fiind evident că niciodată nu poți să mulțumești pe toată lumea sau să te faci plăcut de toți.

Dar cel mai drăguț reproș, pe care îl mai primesc din când în când, este ăsta: “Bă, tu scrii pentru trafic”. Și de fiecare dată când îl aud, tendința mea naturală este să răspund în unul si același mod: “Da’ pentru cine plm ai vrea să scriu, pentru mă-ta”?

Continuarea

2,815 cititori

Cum faci când rămâi fără subiecte pentru blog?

Până de curând, în fiecare duminică seara mă întrebam unul şi acelaşi lucru: eu despre ce naiba mai scriu pe blog săptămâna viitoare? Mda, ştiu, nu e ca şi cum m-aş fi întrebat “oare ce-o să mănânc în zilele care urmează”, dar tot mă neliniştea uşor posibilitatea de a rămâne fără subiecte.

Recent, m-am liniştit total în privinţa asta. Mai precis, după ce am găsit soluţia salvatoare. E foarte simplu. Dacă nu am despre ce scrie, nu am de făcut decât un singur lucru: deschid uşa casei, ies afară în stradă şi mă plimb liniştit prin Bucureşti, în următoarele treizeci de minute. Practic este imposibil să nu apară vreun subiect. Teoretic, în Romania secolului douăşunu, există şanse mai mari să aterizeze o navă spaţială pe maşina administratorului (doamne, de când o aştept) decât să nu dai măcar peste un beţiv care se pişă fix pe gardul viu din faţa blocului.

Continuarea