16,965 cititori

Prostia este cerință obligatorie în fișa postului de reporter?

Știți voi momentele alea în care reporterii aflați la “fața locului” simt în organism nevoia de nestăvilit de a pune întrebarea AIA care o să le aducă premiul Pulitzer? Well, în realitate, când încep să scoată cuvinte pe gură, lucrurile stau un picuț altfel, cam ca în exemplele pe care le-am strâns io mai jos.

Unu. Reportaj despre doi tineri al căror copil a murit la naştere.

Din studio se dă legatura la spital. Reporterul e acolo, pe fază, și aruncă degajat primele întrebări spre săracii părinți care nici nu mai știu cum îi cheamă: Cum vă simţiţi? Ce nume i-aţi fi pus copilului dacă trăia? Sunt curios cum ar fi reacționat dacă-i dădea tatăl un cap în gură și-i răpundea “ca pe mă-ta”. Dar n-o să aflu niciodată.

Continuarea

5,202 cititori

Vești bune, prostia e universală și internațională

Sunt bune, da, ca să nu trăim cu impresia că numai pe la noi se plimbă cetățenii cu scara după ei.

Știți voi farsele alea în care se montează un buton mare roșu într-un loc public, foarte circulat, și chiar lângă el se pune un anunț cu “vă rugăm insistent, nu apăsați pe butonul roșu”? Le știți? Atunci cunoașteți că în scurtă vreme apare primul imbecil care citește avertismentul și apoi, ghici ce, apasă direct pe butonul roșu. Continuarea

11,910 cititori

Ești mișto până nu mai ești mișto, idiotule!

Treaba cu scrisul pe interneți, followerii și joaca de-a influensăru’ stă în felul următor. Ești foarte simpatic și mișto, până într-o zi în care cuiva nu-i place ce-ai scris. Ei bine, din momentul ăla pentru respectiva persoană devii un tâmpit irecuperabil și “mai dă-te-n căcat de-aici că niciodată nu mi-a plăcut ce zici”.

Continuarea

653 cititori

Dizabilitati optionale

Un tip cu Porsche Cayenne alb, cu geamuri negre, din care se auzeau manele de la o distanţă de peste 100 de metri, îmbrăcat într-un tricou mov mulat şi cu un kilogram de lanţ galben la gât, cu ochelari de soare şi un tub intreg de gel în păr, parchează maşina pe un loc rezervat celor cu dizabilităţi şi dă sa intre în mall când paznicul parcării se apropie şi i se adresează respectuos:
– Să trăiţi, domnule, trebuie să găsiţi un alt loc de parcare! Prostia nu se consideră handicap!

mihai_vasilescu_cocalar

 

Sursa foto