26,871 cititori

Crăciunul poate fi și altfel

Am fost ieri la cimitir, să stau un pic cu taică-meu de sărbătorile astea. Parcă nu-mi vine să cred că se fac, în curând, doi ani de când a plecat.

La un moment dat, de pe una dintre băncile pe care își făcea veacul, se ridică un tip, cam pe la 50 de ani așa. Era înalt, cu puțină barbă, destul de curat îmbrăcat, deși se vedea că cimitirul este locul pe unde-și face veacul. Pe scurt, nu aducea a cerșetor. Se uită la maică-mea, își scoate căciula, o frământă în mâini și spune sfios: Continuarea

5,535 cititori

Care mi-aţi furat, bă, Crăciunul?

Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie. Nu, frate, strict sfarşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul.

De unde nevoia asta cu “împinsul” imaginii acestei sărbători cât mai spre luna anterioară? Că eu habar nu am. Dar, pe cuvânt, începe să devină stresant.

Continuarea