Acasă la Liviu Dragnea soneria sună lung de câteva ori. Șeful psd deschide și un sub-secretar de stat din ministerul muncii intră vijelios.

 – Șefu’, mă scuzați că dau buzna așa, dar e groasă.

– Ce e?

Omul își freacă înfrigurat mâinile:

– Știți, trebuie să amânăm mitingul ăla mare la care ne-ați ordonat să strângem un milion de simpatizanți.

Dragnea înfige nervos în masă cuțitul cu care tocmai își curăța un mar. Direct prin poșeta tinerei Irina care încă zace ciufulită în pat.

– Hai, mă, Daddy, ce naiba, fii și tu atent. Era singurul meu Hermes.

Liviu Dragnea se întoarce nervos spre pat:

– Tu ce cauți aici la ora asta, nu trebuia să fii la școală?

– Dar, Daddy…

– Niciun dar, că iar vine sesiunea și trebuie să sun la toți jegoșii ăia de profesori ai tăi. Marș la școală, altfel îți tai alocația.

Se întoarce negru la față spre secretarul de stat:

– DE CE? De ce îl amânăm?

– Șefu’, știți, n-am reușit să strângem toți oamenii. Mai durează un pic.

Dragnea își masează compulsiv tâmplele.

– Câți lipsesc? Poate vorbesc la Teleorman să ni-i adune de prin sate.

– Avem deja o parte, dar lipsesc încă desul de mulți.

Șeful psd aruncă în perete cu mărul din care nu apucase sa muște.

– Băăă, tu-ți bați joc de mine? Zi odată câți lipsesc?

– Câteva sute…

– Idiotule, câteva sute îi luăm direct de pe stradă.

– Câteva sute de mii.

– Câte sute de mii???

– Nouă sute, șefu’.

Palid, cu privirea împăienjenită, Dragnea se lasă pe marginea patului. Se freacă ușor cu podul palmei în zona inimii.

– Deci am strâns totuși o sută de mii. Nu e rău, hai că nu e chiar așa de rău.

Aproape o sută de mii, șefu’.

– Aproape? Cum adică aproape? Câți mai lipsesc?

Secretarul de stat se dă imperceptibil mai aproape de ușă:

– Nouă…

– Nouă mii?

– …zeci de mii.

Ușa se deschide și în prag apare veselă Irina:

– Daddy, ai uitat că azi e sâmbătă? N-am cursuri.

 

mihai_vasilescu_mar_cutit