Sucursală de bancă. Intru și mă așez la coadă, la casierie. Nu e mare, două-trei persoane. În față, o tipă tocmai termină de numărat niște bani și cere câteva detalii despre nu știu ce credit. Le primește. Moment în care aud că cetățeanul din spatele meu începe să țâțâie. Mă întorc spre el, dar nici n-apuc bine să gândesc că pare fix genul de cocalar clasic, când, parcă dornic să nu cumva să mă contrazică, deschide gura:

– Alooo, duduie, ce e asta?

Fata de la ghișeu se oprește din explicații și se uită întrebător la el:

– Ce s-a întâmplat?

Omu’ meu ridică vocea:

– Mă grăbesc și dumneavoastră staț’ dă vorbă!

– Nu stăm de vorbă, dumneaei m-a întrebat ceva…

Ți-ai găsit, mârletele nu vrea să audă nicio explicație:

– Nu mă-nteresează, dacă vrea detalii să meargă dincolo.

Arată cu dejtu’ arătător și cu un gest larg spre încăperea de lângă. Tipei de la casierie începe să-i crească tensiunea și își mușcă buzele ca să se poată abține.

– Vă rog să nu ridicați tonul, doamna ceruse doar niște informații generale pe care i le pot da și eu.

Atât i-a trebuit lu’ nea caisă. Pleacă nervos din spatele meu și se duce în față ca să poată să-i urle direct în nas.

– Îmi spuneț’ mie să nu ridic tonul? Duduie, știț’ cine sunt eu? (între noi fie vorba, n-aveți idee cât mă omor după chestia asta cu “știi cine sunt eu?”) Știț’ câți bani am băgat în banca asta? Vreț’ s-aveț’ probleme? Ia chemați-o pă șefa!

Săraca fata aia e pur și simplu siderată:

– Dar…

Moment în care a apărut șefa.

– Bună ziua! Ce s-a întâmplat?

– Domnul se grăbește…

– Duduie, nu fiț’ obraznică!

Șefa se uită contrariată la scena demnă de Kafka, analizează cu sânge rece situația, apoi se așază la celălalt calculator de la casierie.

– Poftiți aici, mă ocup eu de dumneavoastră. Cu ce vă pot ajuta?

Melteanul rânjește satisfăcut și se îndreaptă spre ea, fără să-l intereseze că la o adică ar mai fi fost trei persoane în fața lui, printre care și eu.

– Așa! Că io vreau să scot bani și doamnele au chef dă vorbă.

Și-i întinde niște documente și buletinul.

Apoi se lasă liniștea, întreruptă doar de sunetul tastelor apăsate de șefa în căutarea datelor contului bancar al mârletelui isteric. Moment în care karma a lovit necruțător prin vocea șefei:

– Dar dumneavoastră nu puteți să faceți nicio extragere, aveți poprire pe cont.

Timpul a stat brusc în loc, iar fața ăluia ar fi meritat să fie pusă în dicționar ca exemplu nepieritor pentru cuvântul “consternare”.

Am ieșit afară din bancă și-am râs tare, tare de tot.

sursa foto