5,387 cititori

Lăsați funcționarele să vină la mine

Nu mai știu de unde veneam, cert e că eram pe un aeroport la controlul fizic. Io am picat la o tanti care mi-a zâmbit frumos și mi-a făcut discret semn să trec. Puteam să am o bazooka în chiloți (mă rog, chiar aveam) că pe tanti părea că o interesează exact cum vă interesează pe voi dacă plouă la Antananarivo.

Exact aceeași tanti mai avea un pic și-o aresta pe Petrică, după ce i-a făcut un control corporal ca pentru un cetățean suspectat că transportă heroină și lsd. A descălțat-o, a rotit-o, a învârtit-o, a pipăit-o milimetru cu milimetru, după care și-a chemat și-un coleg care s-o dea pe mâini și pe bagajul de cabină cu nu știu ce substanță pentru detectarea explozibililor. Toate astea, în timp ce eu mă tăvăleam de râs la doi metri mai încolo.

Continuarea

37,287 cititori

Mârlanul agresiv și consternat

Sucursală de bancă. Intru și mă așez la coadă, la casierie. Nu e mare, două-trei persoane. În față, o tipă tocmai termină de numărat niște bani și cere câteva detalii despre nu știu ce credit. Le primește. Moment în care aud că cetățeanul din spatele meu începe să țâțâie. Mă întorc spre el, dar nici n-apuc bine să gândesc că pare fix genul de cocalar clasic, când, parcă dornic să nu cumva să mă contrazică, deschide gura:

– Alooo, duduie, ce e asta?

Fata de la ghișeu se oprește din explicații și se uită întrebător la el: Continuarea

5,048 cititori

Poşta Română încă n-a murit?

În Bucureşti, la parterul clădirii World Trade Center există un Oficiu Poştal (cred că 25 este numărul lui). Dacă vreodată ajungeţi pe acolo, nu vă speriaţi, că nu s-a dat cu gaze lacrimogene. Este gol doar pentru că nu intră nimeni în el aproape niciodată. Cele câteva funcţionare care-l deservesc, practic pot să-şi mai ia un job, pentru că activitatea lor legată de servicii poştale tinde spre zero absolut. Bine, la un moment dat am înţeles că ar fi intrat un câine să se adăposescă de frig, dar cu greu ar putea fi considerat “client” bietul patruped. Osul pe care-l căra, cred că era pentru consum propriu, nu pentru expediat “par avion”. Astfel, puteam presupune că prietenul meu I. este una dintre puţinele fiinţe, înzestrate cu raţiune, care au călcat vreodată pragul acestui stabiliment cu scopul bine determinat de a trimite un colet.
Continuarea