Cică stătea Dumnezeu într-o dimineață, bălăngănindu-şi picioarele pe marginea unui nor. Din când în când, ofta adânc dând a lehamite bobârnace câte unui fulger. Sfântul Petru, care avea traseul de jogging matinal pe acolo, a făcut o pauză de stretching, s-a codit cât s-a codit și apoi l-a întrebat:

– Ce-i cu tine, Doamne, de ce ești așa abătut?

Ăl de sus își băgă gânditor un deget în nas, dădu să spună ceva și apoi s-a răzgândit brusc: Continuarea →