Cică stătea Dumnezeu într-o dimineață, bălăngănindu-şi picioarele pe marginea unui nor. Din când în când, ofta adânc dând a lehamite bobârnace câte unui fulger. Sfântul Petru, care avea traseul de jogging matinal pe acolo, a făcut o pauză de stretching, s-a codit cât s-a codit și apoi l-a întrebat:

– Ce-i cu tine, Doamne, de ce ești așa abătut?

Ăl de sus își băgă gânditor un deget în nas, dădu să spună ceva și apoi s-a răzgândit brusc:

– Eh…

– Doamne, ești bolnav? Suferi de ceva? Ești pe moarte?

Dumnezeu își aminti că inteligența n-a fost niciodată punctul forte al lui Petre și și-a spus că mai bine îi zice, altfel riscă să-l asasineze cu întrebările tâmpite:

– Mă, Petrică, m-am plictisit… Am făcut ziua și noaptea. A fost fain, că mă luau dracii de la atâta întuneric. Am făcut pământ și multă apă sărată, să mă distrez când se oftică ăștia că nu pot să o bea. Am creat animale, i-am făcut pe triştii ăștia doi de Adam și Eva ca să mai schimbăm și noi două cuvinte. A propos, vezi că iar nu mai vorbesc de o săptămână, l-a mâncat pe Adam sub frunză să-i zică Evei că s-a îngrășat. Mama naibii de eficiență, am zis că le termin pe toate-odată, să am timp să mă odihnesc după ce fac lumea… şi acu’ io ce mai fac?! M-am plictisit, zise Dumnezeu și dădu un șut ofticat într-un nor cumulonimbus.

Petre rămase pe gânduri. Ar fi vrut să vină cu o idee, că prea-l vedea amărât p-ăl mare, dar îi rămăsese gândul la o șaorma cu sos de ambrozie și nectar, de nu mai era în stare decât să-și audă ghiorăitul stomacului. Găsi totuși pe loc o soluție de compromis (ca să nu mai aibă nimeni îndoieli c-ar fi strămoșul direct al dacilor):

– Șefu’, fac io ședință cu staff-ul și până la sfârșitul săptămânii venim cu o propunere. 

La auzul acestor cuvine meșteșugite, creatorul Universului își făcu repede trei cruci cu limba în cerul gurii, doar știa prea bine ce le poate pielea celor din “staff” și apoi aprobă plin de îndoială:

– Mbine.

Trei zile mai târziu, s-a înființat Sf. Petru cu propunerea, susținută, evident, de un PowerPoint proiectat pe cer și cu un flipchart pătat de Sf. Gheorghe cu sânge la ultima luptă cu balaurul. “Bă, și dacă nu i-am zis să fie atent pe unde se păruiește cu dihania aia”, se enervă încă o dată în gând Petre.

– Șefu’, am găsit! Lași tot ce faci acum și creezi Gura Lumii, după care s-a uitat în jur cu mândria corporatistului, plin de el, care a propus ideea genială ce va urca indicatorii până la cer și dincolo de el.

– Hmm… ia dezvoltă, rosti Dumnezeu, în timp ce-i trecea scurt prin minte “stai să vezi că are prostu’ vreo idee bună.”. Deci, cum e asta? Ca să facă ce?

Atât i-a trebuit lui Petre, că a și început prezentarea care înșiruia atribuțiile și beneficiile noului personaj colectiv numit “Gura Lumii”.

– Mărite, Doamne, Gura Lumii va avea activități de susținere si promovare a valorilor creștine, precum și de descurajare a tentativelor de abatere de la calea cea dreaptă. Iată niște exemple teoretice cu aplicabilitate practică imediată:

  • descurajează concubinajul și preacurvia (Ce-o să zică lumea că stai cu băiatu’ ăla în casă și nu te-a luat de nevastă?);
  • încurajează dezvoltarea speciei (V-ați luat de 1 an deja și copii n-ați făcut. Ce-o sa zică lumea?);
  • susține căsătoria tradițională (Cum, mamă, să nu faci nuntă la biserică? Tre’ să faci toate obiceiurile, că altfel ne spurcă Gura Lumii);
  • promovează fashionul de calitate (Cum să te duci îmbrăcat așa? Păi ce-o sa zică lumea?);
  • este un promotor al dezvoltărilor imobiliare și al designului de interior (Trebuie să punem și noi termopane și să ne luăm colțar nou de la Ikea. Stăm cu vechiturile astea în casă, ca săracii, să ne vorbească lumea pe la colțuri);
  • încurajează o dezvoltare academică armonioasă (Pune mâna și fă și tu o facultate, uite la Titi a făcut două, un master și-un doctorat. Io nu te-am crescut să mă bagi în Gura Lumii.)
  • ajută la dezvoltarea abilităților specifice și necesare gasirii unul loc de muncă, deci contribuie la reducerea șomajului și creșterea productivității (Da’ tu când îți găsești serviciu? Ne râde toată lumea că stai cu noi la treișcinci de ani.)

– Da, Petre și promovare, de unde? Cum impunem noi Gura asta a Lumii pe “piață”?

– Păi asta e marea găselință, Doamne, că se promovează singură. Ca orice personaj cu atribuții multiple, Gura Lumii va fi susținută și adoptată pro-bono de specialiștii în marketing și PR. Singurele cerințe minime: preferabil sex feminin, peste 55 de ani, cunoștințe solide de tradiții și obiceiuri, urechi încă bune și un vizor în stare de funcționare.

Rămas fără argumente valide, Dumnezeu a băgat imediat ideea pe linia de producție și-a purces la treabă. Acum, când îl apuca plictiseală (gen, mai toată ziua), se așează frumos pe un nor la umbră, cu o bere rece în mână și se uită în Gura Lumii. Și ce mai râde cu lacrimi când vede proștii care-și ratează viața din cauza ei. Din când în când, de silă să nu stea singur, mai zbiară după Petre:

– Băăăă, unde naiba umbli? Mai lasă poarta raiului, că și-așa n-a mai intrat nimeni dinainte de la al doilea război mondial, și vino să vezi alt prost care s-a însurat de gura lu’ mă-sa și-a făcut și-un copil ca să închidă Gura Lumii. Hai, că l-ai ratat și p-ăla de ieri cu nunta. Bună treabă-ai mai făcut, fără ideea asta a ta mi-ar fi intrat os pe os de plictiseală, te pomenești că trebuia să mă apuc de slavat omenirea sau mai știu eu ce alte rahaturi din astea obositoare. Ai venit?!

P.S. Tocmai ați citit primul text lucrat în colaborare cu Miss Alina. Mai precis, pe lângă ce scrisese ‘mneaei, am mai bătut și eu câmpii cu grație. Partea mișto este că habar nu are, o să afle odată cu voi. 🙂

mihai_vasilescu_sf_petru

sursa foto