Băiatul ăsta, Johny Yiule, un neo-zeelandez care părea la prima vedere cu toate țiglele pe casă, a plecat zilele trecute la vânătoare. Și-a luat cu el și fiica în vârstă de opt ani. Nu era prima oară când mergeau împreună, iar chestia asta deja te pune olecuță pe gânduri. Plm, copil de opt ani, animale moarte, sânge, agonie, parcă nu prea dau bine în același tablou. Dar să zicem că reușim să trecem peste.

Așadar, cei doi, tată și fiică, o ardeau ușurel prin pădure, la vânătoare. Când a apărut prima căprioară, ăla a pus pușca în mâna copilului, a ajutat-o să țintească și… bum. Punct ochit, punct lovit. După care, ca să fie treaba bine făcută, a scos inima animalului și i-a dat copilului să muște din ea, caldă și pulsând, abia smulsă din piept.

A tras repede niște poze, că nu se cade să ratezi așa ceva, apoi și-a zis în barbă că nu e în regulă dacă nu postează șmecheria asta și pe Facebook. S-o fi gândit că printre atâtea fotografii cu pisici și mâncare, merge și ceva mai hard. Plus că mai știa el și că dacă nu apare pe Facebook, nu s-a întâmplat. Așa că a băgat repede poza de mai jos, însoțită de un status dibaci:

“Dragii mei vânători, sunt mândrul tată al acestei fetiţe… un ninja – Chloe, 8 ani. În această poză, este lângă primul ei vânat, o căprioară de toată frumuseţea. A ochit-o într-un tufiş şi a împuşcat-o. Eu i-am scos animalului inima din piept, iar ea a muşcat-o, cât încă mai bătea! Bravo, Chloe!”.

Mă întreb cam cât creier trebuie să ai ca să faci una ca asta? Și să mai vii apoi să ridici din umeri, spunând că nu înțelegi de ce s-a scandalizat lumea, pentru că tu n-ai făcut decât să respecți o veche tradiție din Noua Zeelandă, care zice că trebuie să onorezi în acest mod primul cerb pe care l-ai omorât.

Apăi, dacă e tradiție, e tradiție, cu astea nu te joci. Dar vreau să-mi arate și mie tâmpitul ăla unde spune tradiția că trebuie să postezi pe Facebook poze cu fie-ta, în vârstă de opt ani, mușcând din inima pulsând a animalului proaspăt ucis. Nu, serios, vouă vi se pare că e sănătos la căpuț?

Ah, încă ceva. Nici măcar nu era cerb, cum cerea tradiția aia imbecilă, ci o biată căprioară. Prin urmare, mai și minte muistul.

Sunt curios dacă asociațiile pentru protecția copiilor au prevăzute și cazuri de genul ăsta. Mai precis, dacă se pot lua legal măsuri împotriva unui părinte care face așa ceva. Sau reportul pe Facebook e tot?

P.S. E prima oară când îmi cer iertare pentru fotografia care însoțește textul.

P.P.S. A propos, ia să reluăm și noi niște tradiții străvechi de pe-aici, care s-au cam pierdut. De mâine aș vrea să văd pe Facebook fotografii din noaptea nunții, cu cearșafuri pătate de sânge. Dacă înțelgeți ce vreau să zic…

mihai_vasilescu_Johny Yuile

sursa foto