LATER EDIT. Well, cu scuzele de rigoare pentru întârziere, avem un câștigător. Ca de obicei, tot femeile au noroc. Așadar, Sabina va intra în posesia acumulatorului extern cu încarcare solară. 

Am auzit de curând povestea de mai jos și ziceam să v-o spun și vouă.

Se făcea că acu’ niște ani buni de zile, pe vremea când feisbucu’ era folosit mai mult ca să-ți regăsești colegii din școala generală sau să te minunezi despre câți plozi a facut cea mai secsi tipă din liceu cu cel de-al patrulea ei soț, niște bloggeri de pe plaiuri mioritice se plimbau cu mașina prin țară.

Numa’ că plimbarea n-a durat extraodinar de mult pentru că mașina a binevoit să se strice. Dar nu ăsta a fost baiul cel mare, ci că s-a stricat, conform bunului obicei al mașinilor, noaptea pe câmp. Pe la orele trei dimineața așa, când îi e mai greu voinicului. Și era cea mai neagră noapte și cel mai pustiu câmp din câte văzuseră ochii lor până atunci (chiar dacă n-ar fi fost, când te lasă rabla-n drum în creierii nopții, oricum așa ți se pare).

Partea și mai mișto era că aveau telefoanele descărcate. Sau aproape descărcate. Adică unul dintre ele mai indica 3% baterie. Prin urmare tipa care-l avea a mai apucat să scrie repede pe Twitter (tocmai ce v-am explicat că Facebook nu era așa de popular) ceva de genul: “Ni s-a stricat mașina. Suntem în cutare loc, lângă indicatorul rutier cutare”. A mai apucat să vadă că-i răspunde cineva, tot un blogger: “Intrați în mașină și blocați ușile. Vin eu la voi”. Repet, că poate n-ați retinut, era ora trei dimineața, da? Iar omul care le scrisese nu era vreun prieten apropiat, doar se știau vag din online.

O oră mai târziu a venit și i-a luat cu mașina lui pe toți (erau trei). N-a putut să-i ducă la el, că avea copil mic și spațiu insuficient (bine, când ai copil mic, oricât spațiu ai avea, tot insuficient pare… se aplică și când ai pisică), dar i-a cazat la o combinație bună. După care i-a lăsat dormind, s-a dus și le-a tractat mașina, le-a băgat-o în service și a stat cu ăia de-acolo pâna au rezolvat-o. Când a fost totul gata, le-a pus cheile în mână și cu asta-basta, problemă rezolvată.

Acu’, ce voiam eu să vă întreb, câți dintre voi ați face asta pentru un prieten bun, nu pentru niște, practic, necunoscuți? Trei dimineața, copil mic, chestii… ia ziceți (da’ sincer) vă dădeați jos din pat? Și vreau să vă mai întreb dacă aveți idee cine a fost bloggerul care i-a ajutat?

Pun la bătaie un acumulator extern cu încărcare solară, pentru de telefon, și i-l dau celui care ghicește. Trag la sorți dacă sunteți mai mulți. Da’ io zic că nu ghiciți, deși indicii ar fi destule.

sursa foto