Articol scris de Iulia. … Știu că probabil după aventurile cu mici (sau lipsa lor, dacă e să fim exacți, dar cârcotași), majoritatea dintre voi aveți impresia că sunt o gospodină desăvârșită, care le-ar face oricând pe Sanda Marin, Martha Stewart și Marie Mondo laolaltă să își roadă unghiile de invidie. Ei bine, din păcate, […]
Articol scris de Iulia. … Nu mai știu exact cum și de ce mi-au sărit sinapsele zilele astea, aducându-mi aminte de istorioara asta, dar am zis că e musai să v-o povestesc și vouă, că e una dintre cele mai… hm… să zicem… palpitante aventuri pe care am trăit-o alături de pe-atunci-încă-nu-soțul-meu-Fritz. Se făcea că […]
Eram la Roma și bănănăiam printr-o piață. Când zic „piață”, să nu vă imaginați că eram în vreo piață celebră să admirăm cine știe ce statui și pietroaie, ci chiar într-o piață, gen, din aia cu țărani care vând legume, fructe și alte produse agricole de băgat pe sub nas. De altfel, cei care m-ați […]
Mă uitam lung la pozele de pe interneți cu rafturile goale de prin supermarketuri și mă gândeam că n-au cum să fie adevărate, că suntem manipulați. După care, am ajuns și eu într-un supermarket și-am rămas cu gura căscată. De altfel, poza de mai jos e făcută de mine, iar în imagine puteți admira raftul […]
Text scris, nu se știe prin ce întâmplare a sorții, de Elena. Ehe, maică, când eram eu copil, mama avea trei căni de dimensiuni diferite. Una era pentru ulei, una pentru făină și una pentru zahăr. Cu ele mergeam la tanti Geta, vecina noastră de palier, ca să cerem când nu aveam. Sau la tanti […]
Din ce în ce mai mulți români sunt de părere că Nicolae Ceaușescu a fost un președinte bun care a vrut doar binele aceste țări și al locuitorilor ei. E posibil să fie amnezici sau să sufere de alte afectiuni similare. De-aia mi-am zis că poate n-ar fi rău să las aici un scurt rezumat […]
Reciteam articolul ăsta scris de Corina și mă gândeam că am avut oleacă mai mult noroc pe vremea cealaltă. Pentru că taică-meu se juca de-a agricultorul pe un teren din satul lui natal și măcar cartofi am avut mereu în casă. În schimb ulei, ca să mi-i facă mama prăjiți, nu prea găseai. Era pe […]
Prietenul I. a lucrat o vreme, prin Bucuresti, la unii care se ocupau de comunicatii mobile. Nebunie. Avea pager intr-o vreme cand nouazeci si noua la suta dintre romani, inca foloseau telefonul fix, ca principal mijloc de comunicare. Cred ca si „cuplajul” mai era inca in floare. Tin minte ca mi l-a imprumutat si mie […]
