5,163 cititori

Bădăranus maximus romanus

Așa cum vă spuneam ieri, azi aveți cel de-al doilea guest post. Și în acest caz autoarea a preferat să rămână anonimă (pentru voi, eu cam știu cine este) și s-a semnat simplu: A.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Am 33 de ani, sunt inteligentă, educata, arăt bine și sunt singură. Pentru că orice aș face, oriunde m-aș duce pe plaiurile miortice și de oricâte ori m-aș da peste cap, dau de El: Bădăranus maximus romanus.

E el, tatăl natural pe care nu-l cunosc, care și-a uitat complet copiii din prima căsătorie… Cel care nu mi-a spus vreodată “la mulți ani” sau orice altceva. Cel a cărui prezența a fost semnalată în viața mea doar printr-un mandat poștal lunar, cu o pensie alimentară de tot râsul.

Continuarea

1,388 cititori

Nedumerire de primavara.

Ca tot a dat caldura afara, mi-am adus aminte de o chestie. Cam pe vremea asta, se umple parcul de alergatori. Cum da coltu’ ierbii, se apuca toata lumea de jogging. Da’ stiti cum? Se rupe pamantul sub ei, domnule. Multi. Multi si hotarati. Nici nu-mi dau seama ce-i mana de la spate. C-or fi remuscarile, c-o fi gandul ca vara e la un colt si iar transpira dimineata la metrou, nu stiu. Cert e ca, dupa ce au prins martisoru’ in pieptul iubitelor, in domni se umfla asa o hotarare de a face sport (ati fi zis ca e burta…nu e…asta se vedea asa) de ti-e mai mare dragul. Si domnitele la fel. Cum scot capul afara din casa si simt iz de viitoare plaja, degraba dezgolitoare de colacei, hop la alergat. Pana aici nu ar fi nimic rau. Ba, as zice, chiar e de laudat.

Asa se face ca in prima Luni cu soare, dupa ce au dat ghioceii, Continuarea