1,362 cititori

Nedumerire de primavara.

Ca tot a dat caldura afara, mi-am adus aminte de o chestie. Cam pe vremea asta, se umple parcul de alergatori. Cum da coltu’ ierbii, se apuca toata lumea de jogging. Da’ stiti cum? Se rupe pamantul sub ei, domnule. Multi. Multi si hotarati. Nici nu-mi dau seama ce-i mana de la spate. C-or fi remuscarile, c-o fi gandul ca vara e la un colt si iar transpira dimineata la metrou, nu stiu. Cert e ca, dupa ce au prins martisoru’ in pieptul iubitelor, in domni se umfla asa o hotarare de a face sport (ati fi zis ca e burta…nu e…asta se vedea asa) de ti-e mai mare dragul. Si domnitele la fel. Cum scot capul afara din casa si simt iz de viitoare plaja, degraba dezgolitoare de colacei, hop la alergat. Pana aici nu ar fi nimic rau. Ba, as zice, chiar e de laudat.

Asa se face ca in prima Luni cu soare, dupa ce au dat ghioceii, trebuie sa fac eforturi serioase sa ma feresc de cohortele de alergatori din parcul meu linistit. Sunt incrancenati si hotarati. Ii simti, dupa cum trec in fuleu pe langa tine, urla vointa in ei. Ei, masculii, alearga de obicei singuri, solitari, razboinici. Ele, in formatii de doua, maxim trei. Dar si ei si ele au echipamente noi, lucitoare, mirosind inca a Mall. Treningurile sunt la “dunga”, adidasii scartaie, bidoanele cu bauturi energizante clipocesc (efortul indelungat cere hidratare, nu stiati ?).

De ani de zile imi propun ca, pentru perioada asta, sa am pregatit un outfit nou-nout. Nu de alta, dar short-ul meu decolorat de la atata transpiratie si spalat, cred ca a provocat icter mecanic catorva domnite mai sensibile (pe doua le-am vazut vomitand, dar fiindca erau mai plinute, am crezut ca nu a fost shaorma proaspata).

No, traba buna, cum ar zice ardeleanul. Numai ca tot tabloul asta pe care vi l-am zugravit pana acum, se intampla doar Lunea. Martea, déjà numarul alergatorilor scade simtitor. Mai vezi ceva chipuri din ziua trecuta, dar nu mai emana hotarare si incrancenare. Miercuri, dispar complet din peisaj mai bine de jumatate din “razboincii” de Luni. Joia e o placere sa alergi, nu mai vezi picior de gras in parc. Culoarele sunt largi, nu mai trebuie sa ocolesti grupuri de doua-trei domnisoare plinute. Vinerea nici nu-mi mai vine sa ma duc, sunt un tip sociabil, urasc singuratatea.

Cam asta e ciclul de vointa la tanarul corporatist roman, mare consumstor de shaorma. Cu de toate. Radem, glumim, dar sa stiti ca eu retin figurile. Alerg de atata amar de vreme. Au ramas constant aceeasi oameni. Ne stim toti din vedere. Foarte, foarte rar se intampla sa mai ramana printre noi vreun nou venit. Si, ca un facut, acela nu e niciodata gras. Probabil s-a mutat in zona si a schimbat locul de alergat. In rest, nu am vazut NICIODATA o figura noua, de mai mult de trei ori. Pacat!

Motivul principal al renuntarii: nu am timp domnule, am incercat dar efectiv nu am cand!

Eu am o singura curiozitate: pe unde ajung treningurile si adidasii aia noi?

Hai pa! Sa aveti un week-end placut!

P.S. Ne vedem Luni in parc, da ?  🙂

18 de păreri la “Nedumerire de primavara.

  1. Tu mai dormi sau esti incontinuu cu “penita” in mana? Sa te vad acum in we daca dai Fifa pe scris …

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Foarte tare articolul. Primavara toata lumea vrea sa o ia de la inceput pe anumite planuri.
    Trebuie sa fim intelegatori cu Moby Dick frate, e si el om.

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Poate se mai duc si pe la sala ,astia de care zici tu cu adidasii noi.A aparut la un moment dat un articol cum ca alergatul pe bitum ar strica articulatiile si s-or fi speriat!

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Acum am inteles eu de ce nu ma apuc nici de sala, nici de alergat…nu am adidasi noi !

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  5. Nu mai am nici o sansa ! 🙁 Activitatea mea fizica ( singura ) este mersul pe bicicleta. Problema care se naste si care sfideaza orice logica este….cum sa mergi cu bicicleta fara bicicleta ? Asta toamna mi-au furat b i c i c l e t a ! (si mi-au lasat si lacatul deschis – sfidare totala! )

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  6. Din scara blocului 🙂 . E, poate niste prieteni….

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Carmina, cu siguranta iti erau prieteni. Buni. Asa de buni ca se putea aplica zicala “ce e tau e si al meu”. :))))

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  7. Atunci m-am linistit ! Se chiama ca am ajutata un “nevoias” (fara bicicleta) sau, corporatist vorbind, am acoperit o nevoie ! :))))

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  8. Sa fie ! Si asa era deja demodata…o sa-mi cumpar una NOUA, pa trend ! 🙂
    Poate gasesc si de firma….
    Am omis sa spun ca “fosta” era mica, ruginita, dar …ne iubeam ! 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @carmina, si ce e mai important ca iubirea. Hai ca mi-ai dat o idee. O sa scriu despre prima mea iubire, o dacie 1100.

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  9. Hai ca mi-a placut, eu nici macar in stadiul de “alergator de luni” n-am ajuns, am ramas blocata la ce frumos ar fi. Dar e placut sa citesti ce fac altii 😉

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  10. Pingback: Bravo bai, Piedone! | mihai vasilescu blog

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.