Așa cum vă spuneam ieri, azi aveți cel de-al doilea guest post. Și în acest caz autoarea a preferat să rămână anonimă (pentru voi, eu cam știu cine este) și s-a semnat simplu: A.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Am 33 de ani, sunt inteligentă, educata, arăt bine și sunt singură. Pentru că orice aș face, oriunde m-aș duce pe plaiurile miortice și de oricâte ori m-aș da peste cap, dau de El: Bădăranus maximus romanus.

E el, tatăl natural pe care nu-l cunosc, care și-a uitat complet copiii din prima căsătorie… Cel care nu mi-a spus vreodată “la mulți ani” sau orice altceva. Cel a cărui prezența a fost semnalată în viața mea doar printr-un mandat poștal lunar, cu o pensie alimentară de tot râsul.

E tatăl meu vitreg, de la care am învățat ceva foarte prețios: că niciodată nu pot avea încredere într-un bărbat, pentru că el se ocupă în general cu minciuna, băutura și alte femei.

E eternul șef care, dacă ai ghinionul să fii frumoasă, va condiționa acel job cu un compromis carnal din partea ta. Și, dacă nu ești de acord, tot tu vei pleca de la acel loc de muncă, cu coada-ntre picioare. Că ți-e rușine. De rușinea lui.

E el, cel însurat cu o grasă care i-a turnat și ceva copii. Păi ce e prost să scape vreo ocazie să facă avansuri femeilor complet “out of his league”? Nuuu, el încearcă să le abordeze cu replici de agățat de dinainte de ’89, aceleași care l-au adus în brațele grasei de acasă. Însuratul în speță vrea “decât” să verifice dacă mai e valabil. Prietene, stai, liniștit, nu ești și nici n-ai fost vreodată! Acceptă ce ai ales și stai în banca ta.

E cel care pare că-și asumă o relație stabilă, de obicei cu o nasoală, că de, e mai sigur așa, p-aia cine poate s-o vrea? Aia săraca cum ar putea la cât de nasola e să-l înșele sau să-și facă de cap? Dar el poate. Așa că o înșeală cu vârf și-ndesat pe nasoala de acasă care-i spăla chiloții, îi face de mâncare și curățenie în casă. După care le spune amantelor că el, na, are o relație, a făcut “cumva” o casă cu cineva, nu e așa simplu…De ce, bre? De ce nu e simplu? Lasă-ți nasoala și asumă-ți o relație cu o femeie mișto, că-s destule în România. Alege una frumoasă, deșteaptă și talentată. Ai înțeles de ce cele din categoria asta asta sunt singure și probabil vor rămâne așa? Pentru că, ei bine, bărbaților le e frică să-și asume orice cu o pontentiala bombă cu ceas.

E cel căruia nu-i păsa cum arată, cel care-și afișează mândru burta de mici și bere, asortată cu o chelie prost mascată, are unghiile veșnic netăiate și pline de mizerie. Duhneste și e îmbrăcat în veșnicul trening brăzdat de câteva dungi. Să ne ferească Dumnezeu când deschide gura: totul e un bah, mah, ,presărat cu coaie, pulă, pizdă și futut.

E cel cu care mergi la prima întâlnire și te anunța la final că e falit și trebuie să plătești tu notă, logic! Păi nu  tu ai vrut privilegiul de a te afla cu el undeva în oraș? Tot el insistă să te conducă, dar nu la tine, ci la el, adică într-o cocină, iar dacă ai proasta inspirație să mergi, cu siguranță va încerca să te fută din prima. Iar dacă zici pas, ești clar o curvă, nu? Că doar asta fac de obicei curvele, refuza.  Mama lor de struguri acri cu cine i-a făcut.

E cel care te grăbește și înjură pe trecerea de pietoni nesemaforizată, dintr-o mașină scumpă, asta înainte să vadă ești mișto și să te fluiere sau să dea pe gură ceva scârbos, ceva ce sigur nu vrei să auzi.

E vecinul pe care-l întâlnești în scara blocului și, cu toate că ar trebui să te salute primul sau măcar să-ți răspundă la salut, el se rezumă la a te privi bovin. E cel care nu-ți ține ușă blocului deschisă când te vede că vii în urma lui, cel care în general te tratează de parcă nu ai exista. Și nu mă refer aici la privirile libidinoase. Alea nu țin loc de bună creștere.

E cel care-și întemeiază o familie și știe sigur că “bătaia e ruptă din Rai”. E cel care oferă ce știe că funcționează la animale: bătaia. Asta ca să se asigure că nevasta e pusă respect și că progeniturile lui vor fi minunate, ca el.

…exemplele sunt multe, foarte multe. Să scap de El mi-e imposibil, așa că, în loc să mă mulțumesc cu puțin, prefer să mă bucur de nimic.

mihai_vasilescu_trist