Zilele astea sunt plecat cu niţică treabă şi nu prea o să am cum să scriu. Dar nu-i nimic, tot răul e spre bine, v-am pregătit două articole tari pentru azi şi mâine. Scrise de două cititoare care au binevoit să mi le trimită pe email. Şi, deşi tratează subiecte total diferite, textele sunt tari de tot.
Mai jos il aveți pe primul, un guest post de pomenit la nepoți, scris de M.A. Citiți-l, ca să vedeți că am dreptate. 
……………………………………………………………………..

Ai grijă ce îți dorești, că este foarte probabil să și primești.  Asta îmi spunea mama mereu când eram mică. Dacă ar fi știut ea câtă dreptate urma să aibă.

Acum să nu va inchipuiti că mi-am dorit să câștig la loto sau să ajung nevasta lui Brad Pitt (mai realizabil decât câștigatul la loto, zic eu), ci doar să am o viață normală alături de un el, făcut copii și trăit până la adânci bătrâneți în armonie.

Poate și de aceea m-am aruncat cu capul înainte la fragedă vârstă de 19 ani și am ales să mă căsătoresc. Sincer, nu știu cum de am făcut acest pas cu un bărbat care inițial nu mi-a plăcut absolut deloc. Săracul, a trebuit să muncească puțin că să îmi atragă atenția, pentru că eu, fată scăpată din provincie la facultate, în București, visam cu ochii deschiși la Făt Frumos. El era deja trecut prin viață, școala terminată, voia doar să se așeze la casa lui. Fizic, nu cred că m-a atras niciodată, avea o burtă generoasă și obiceiuri mai de la țara, la vorba și în comportament.

Dar lui sigur i s-a îndeplinit dorința și m-a căpătat pe mine, tânără, frumoasă și devreme acasă (nu apucasem încă să gust din viață cum trebuia, încă eram naivă și credulă). Trist este că pe toată perioada cât a durat povestea noastră, dorința mea s-a schimbat în totalitate. Acum nu îmi mai doream familia perfectă ci doar… o p*lă mai mare.

Și nu voiam asta pentru că eram vreo nimfomană nesătulă, ci pentru că nu că am mai văzut nici până în ziua de azi una mai mică decât a soțului meu. Nici pe net, că am căutat. Absolut ilar este că omul făcuse ravagii printre fete, în cămin. F*tuse omul tot etajul și oftau toate studentele adânc când trecea el pe acolo. Concluzia, dragi femei, este că nu contează cât de mare este, ci ce poate face cu ea. Desigur, până nu mai merge „jucăria” deloc.

Ca întodeauna, primii ani (2-3) totul a fost ok, nu m-am plâns. Până am început să simt un gol. Ceva lipsea. Ceva mai normal, mai mare, ceva mai excitant. Pe lângă asta, el încă aplica aceleași scheme în timpul sexului că atunci când era student. A văzut că merge și și-a zis că nu are rost să îmbunătățească skilul pentru sex, dacă până acum a mers așa. Eu am încercat să port o discuție cu el, să îi dau indicii că așa nu mai merge, nu ne putem f*te doar în poziția misionarului până la pensie, dar nu aveam cu cine vorbi. Subiectul era tabu, că doar era băiat de la țară, unde nu se pomenește despre așa ceva. Sexul nu se discută. Sexul doar se face.

Bun, am înțeles, oricine ajunge în pat cu o femeie, măcar o data în viață, nu trebuie să dai vreun examen pentru asta. O faci de PLĂCERE. Iar plăcerea se caută, se îmbunătățește. Pentru el, nu. Era perfect așa. El era satisfăcut, eu mă uităm în tavan și așteptăm să treacă cele 5 minute de gâfâieli. O data pe luna, pe urmă o data la 3 luni, până am ajuns la apogeu: făcut sex o data pe an! S-au dus sentimentele de iubire pe apa sâmbetei și p*la lui minusculă odată cu ele. În plus, ca să fie tacâmul complet, soțul meu dezvoltase şi o „uşoară” problemă, numită disfuncție erectila. Ca să înțelegeți, după ce că era mică, nici nu se mai scula! Credeți că măcar conștientiza? Nuuuuu, era totul perfect, introducem membrul ăla cât degetul mic, semi-erect, dăm de câteva ori din fund și să mor eu dacă nu este totul că înainte. Pot să jur că asta gândea.

Am spus „stop” într-un final. Am zis clar și tare că eu vreau o altă p*lă, care să știe ce face. Cât de greu o fi să găsești una? Ai zice că n-ar trebui să fie foarte dificil.

Dar de aici își intră în rol “ai grijă ce îți doresti”! Scăpată din ghearele unei căsnicii începută prea devreme, am zis, gata, îmi fac de cap. Așa am ajuns (trecem peste detaliile de intro) în pat cu un alt „el”. Ne-am prostit noi că doi adolescenți, eram în culmea fericirii, până în momentul în care și-a dat chiloții jos. Iar eu am încremenit. Ooo-Mai-Giiizăăăs Craaaiiiiiist! M-am uitat din nou la el, poate nu observasem la timp că e negru, că doar la ăia auzisem că există falusuri de genul ăsta, adică imense.

Nu nene, era alb la piele ca spuma laptelui. Iar rânjetul îngâmfat de pe față lui spunea un singur lucru: gata, am dat-o pe spate, mă slăvește asta până la moarte. Numai că singura chestie care mi-a ieșit involuntar pe gură a fost: unde crezi tu că o să bagi chestia AIA??? Că la mine sigur nu intră!

Inutil să mai spun că a rămas cu ea sculată și nebăgată, iar eu cu amintirea că da, nene, există și scule ca de cal, dar la ce naiba e bună, dacă nu ai unde să o bagi??? Că nici în buzunar nu intra.

mihai_vasilescu_soc